Inaltare ….

1010024_488757871206091_536471066_n(1)

Inaltare…de Carla Jaklyn

Doamne ,Tu mai tii minte ?

Cand prin trimis, m-ai intrebat

Daca singura printre morminte

Cu pasii mei ,eu am calcat ?

Eu ti-am raspuns la randu-mi

Din morti,blajina am inviat

Cand te-am cuprins atunci in ganduri

In brate ,Soare,m-ai purtat.

Credinta mi-este acum in sange

Cu ea prin lume-am biruit

Lumina asupra-mi se rasfrange

Si tot cu ea m-ai curatit.

Prin foc si para eu trecut-am

Luna cea scumpa-am dobandit

Cand eu ,Tata pierdut-am

La tine,Maica am venit .

Iar tu blanda, in taina

Misterele mi-ai deslusit.

Mi-ai asezat ochii in tihna

Iar chipul palid,tu mi-ai mangaiat

La tine mi-am gasit odihna

A doua viata tu mi-ai dat.

Cu ochii reci catam seninul

Si-n ochi vapai mi-au scaparat.

Cand experimentam veninul,

Tu m-ai iubit,m-ai vindecat.

Din arbori tu facut-ai lespezi

Cu iarba verde, m-ai acoperit.

Viata mi-ai dat din ape repezi

Mi-ai pus cununa si m-ai adormit.

Cand ochii verzi mi-i s-au deschis

Vedeam nestricacioase trupuri.

Venind,plecand din paradis

Cu legi scrise, tinute-n suluri.

Stateam in varful muntilor

Uitandu-ma la calea larg deschisa

Priveam in zorii diminetilor

La lumea aceea,deja promisa .

Doamne ,Tu mai tii minte ?

Cand prin trimis, m-ai intrebat

Daca singura printre morminte

Cu pasii mei ,eu am calcat ?

Eu singur-am ajuns printre morminte

La poarta alba cu doua altare

Ajuns-am Doamne si am asteptat cuminte

Pana mi-ai asezat, viata din nou in trastioare.

Mi-ai dat traistuca Doamne si m-ai trimis in lume

Eu am plecat atunci,dar Tu, Tu n-ai uitat de mine…..

—————————————————————————————————————–

Poate ca a apus vremea Cuvantului si ne-a ajuns Vremea Faptelor,Barbatii sa fie barbati ,iar femeile femei si in interior si in exterior ,vremea nu asteapta pe nimeni ,binecuvantati fie Cei ce au cautat pana acum Cuvantul ,caci ei vor fi cei dinainte  ,avem nevoie de verticalitate,intelepciune,iubire ,armonie,curaj,caci toate celelalte le vor urma indeaproape ….

Pentru ca avem nevoie de stari si cine ar fi mai potrivit sa ne transmita starea de care avem nevoie cu totii ,decat Eminescu .Mai mult ca oricand avem nevoie de eliberare din dogmele vechi ,avem nevoie de intelepciune ,de iubire ,de sufletul nostru viu si de curaj ,caci nu am cunostinta ,gandindu-ma la stramosii nostrii ,de oameni lasi si indaratnici ,ci de adevarati Oameni ,care stiau manui la fel de bine si plugul si sabia .Sa nu mai incercam a ne cantari scolile,pentru ca intelepciunea fiecaruia ne este necesara deopotriva,acolo unde este Dumnezeu ,nu este loc de orgoliu ,smeriti sa ne intampinam unii pe ceilalti si sa ne aflam grijile ,mana in mana vom reusi .A venit timpul sa ascultam glasul Bunilor nostrii ce ne indeamna la armonie,adevar,intelepciune si nu in ultimul rand la Iubire ,sa ne cautam unul pe celalat ,la fel cum Luna isi cauta Soarele ,sa ne luminam vietile noastre si ale urmasilor nostrii ,de asta ne-am nascut pe acest pamant bun si frumos ,sa fim responsabili pentru ziua ce va urma ,asa sa ne ajute Dumnezeu !!!

Straluciti fratii mei, straluciti,cei care sunt diamante, sa nu lasati noroiul sa va cuprinda ,nu exista noroi indeajuns cat sa acopere stralucirea diamantelor,straluciti fratii mei ,din inima si minte …

Magia Elementalilor

560173_471757319544737_14824907_n

Magia Elementalilor ,brosura se poate citi pe link-ul de mai jos

http://ro.scribd.com/doc/52821215/Magia-Elementalilor

1013918_541910872512775_541144792_n

 

Simbolistica la Pelasgi-Parabola graului si a neghinei

sower

http://www.scribd.com/doc/140588383/Simbolistica-La-Pelasgi

Parabola graului si a neghinei : http://www.asociatia-zamolxe.ro/node/73

Si Daca …3 (III),Graul sau neghina….

 

Si daca Dumnezeul meu este de vina

Cand spune ca exista grau si este si neghina

Atunci nici eu nu am sa spun altfel

Ca graul si neghina sunt la fel.

 

Si n-am sa stau cu mainile in brau

Sa spun ca Lumea asta e doar grau

Intelepciunii Tatalui Ceresc

Nu am de gand sa ma impotrivesc.

 

Si daca Zeii au decis

Sa ma poarte spre Paradis

Eu n-am sa stau langa neghina

Caci nu sunt oarba,am Lumina.

 

Lumina de aceea e purtata

Sa fie Sus, in sfesnic asezata

Si daca Lumea e nebuna

Imi pare rau,nu sunt neghina.

 

Lumina se ofera ,s-o crestem ca pe Paine

Voi amanati mereu si spuneti : Maine !

Si daca Painea se face din grau si din faina

Ce Paine face Lumea, din bobul de neghina ?

 

Si cum sa stau cu mainile in brau ?

Cand vad cum Lumea-i spune si neghinei, grau

Cum sa priceapa omul,ca Lumea asta toata

Nu poate fi la fel,de asta-i separata.

 

Iar cand ma veti gasi cu mainile in brau

O fac in alta Lume,unde este doar grau

Dar pana atunci ,voi, sa nu-mi puneti vina

C-am sa aleg ,eu, graul, de neghina .

de C.Jaklyn

Cu masca,fara masca …

masca-ce-ascunde

Am gasit un text postat de Ovidiu Dragos Argesanu ,pe facebook si m-a nimerit,zilele acestea exact la acest lucru ma gandisem .Viata face sa intalnim multe persoane ,fiecare unice in felul lor,insa in ultima parte a vietii am intalnit si din cei de care tocmai scrisese si Ovidiu ,Este un cosmar sa intalnesti astfel de oameni ..Noi oamenii avem un obicei gresit ca intotdeauna cand intalnim oameni care se plang,sarim in ajutorul lor inca de la inceput,suntem creduli ,insa de cele mai multe ori cred ca cei care se plang sunt cei vinovati ,cei mai vinovati si ce mai rau ca nici nu recunosc,vor da vina pe altii intotdeauna ,cred cu tarie ce spune Ovidiu ,oamenilor astora nu ai ce le face ,sunt bolnavi si trebuie sa fugim de ei cat mai departe ,deci sunt patita ,va recomand cu caldura ,cand intalniti un “plangacios,plangacioasa” ,sa intoarceti spatele si sa va continuati drumul ,aveti incredere,e cel mai sanatos si inspirat lucru ,gresit daca-i cantati in struna ,nu o sa reusiti nimic,,o sa-i recunoasteti,intotdeauna se vor plange ceva de genul ca au crescut departe de parinti,ca nevasta sau barbatul ii inseala ,ca nu au pe nimeni ,ca viata i-a incercat din greu,pai stati si va ganditi ,ce om este acela care ramane singur pe pamant,vor spune ca nu sunt iubiti de nimeni ,dar defapt ii indeparteaza pe toti din preajma lor prin comportamentul lor ,a cui e vina ,poate fi chiar boala sau poate fi doar un rol pe care acestia il joaca,ganditi-va de o mie de ori inainte ,in aceste vremuri tulburi veti gasi gramezi de oameni cu masca ,dar suficient de putini fara masca…..Sfatul meu ,deschideti bine ochii si nu sufletul ,”cand sufletul e tare deschis ,mai intra si gunoaie ”

Cu totii am avut si avem incercari in viata ,dar trecem peste ele ,probabil cei mai multi dintre d-voastra ,nu s-au plans niciodata,neavand timp,incercand sa treaca de capcanele vietii ,adevarul este ca eu nu am primit niciodata o mana de ajutor si nici nu am cautat-o,in schimb am oferit din plin si am avut ce invata,am castigat forta si intelepciune ,karma e karma,fiecare e nevoit sa se purifice de ea ,sa si-o arda ,fiecare face ce poate si ce vrea,este alegerea fiecaruia insa intotdeauna voi judeca pe cei care atarna pe spatele altora ,profitand ca niste viermi  …..

Nu cred ca exista om in lumea aceasta sa nu fi suferit ,dar a cautat intotdeauna sa vada ce motiv ii cauzeaza problemele si a trecut de ele ,a facut ceva ,nu a cautat sa se planga ,parerea mea este ca nu castigi absolut nimic punand in spatele altcuiva problemele tale ,versi o lacrima si iti continui drumul ,deci faci ceva ,actionezi ,asta e remediul la toate ,gandirea si actiunea ,ca nimic pe lumea asta nu se rezolva de la sine,daca vrei sa razi ,rade,daca vrei sa fii fericit ,fii,nimeni nu te opreste … 🙂

Viata fiecaruia dintre noi este reflectia gandurilor si actiunilor noastre ,daca ne schimbam modul de a actiona ne schimbam si viata ,nu putem trai aruncand vina pe cei din jur,trebuie sa ne controlam noi insine ,in fiecare minut si sa ne cunoastem ,sa ne recunoastem greselile ,fara de aceasta nu vom putea niciodata sa mergem mai departe .Sa ramanem si constienti ca nu putem schimba viata nimanui,nimeni nu a fost inzestrat cu o asemenea putere ,fiecare este responsabil de viata sa si de actiunile sale …Universul e in miscare si functioneaza dupa legi ,iar unde-i lege nu-i tocmeala ,bumerangul odata aruncat, se va intoarce intotdeauna de unde a plecat ….Sa nu lovim niciodata pe nimeni ,eu sunt cumva de tipul “ce tie nu-ti place,altuia nu-i face ” ….

Ovidiu Dragos Argesanu‘s status.

LA DEPRESIVI..cred ca nu e cruce mai grea decat sa traiesti langa un depresiv….depresivul este un calau..el se plange de orice..nimic nu-i place…ciorba e prea fierbinte…nu are sare…ii e ba prea frig ba prea cald… nu vrea sa faca nimic…totul pute, totul miroase..nu iubesc nimic si pe nimeni…se razbuna pe cei care pot fi fericiti in cazul asta pe cei din jur…nu le iese nimic si isi dau cu stangul in dreptul…ori nu fac nimic ori se cocoata in varful patului si raman acolo…
dar nu desepre ei vb acum ci despre cei care au karma sau neshansa sau missiunea sa stea langa un depresiv…Inger sa fii un asemenea om te distruge…iti mananca sufletul!
imi vin asemenea oameni la cabinet…si din punctul asta de vedere s-a spus despre mine ca cine ajunge la mine divorrteaza..pai vin la mine pt ca au probleme…Si NIMIC NU ESTE MAI GREU DECAT SA TRAIESTI CU UN DEPRESIV!
daca tu iubesti viata si traiesti cu un depresiv in timp umbra lui, adica depresia se va manifesta prin tine. la inceput totul e bine..sufletul tau suplineste lipsa lui de dorinta de a trai..adica el traieste fericirea prin cea a parrtenerui..in timp se pierde din suflet…prin pacate… depresivii sunt fie cu valori mari..si drepturi de care nu stiu sa se foloseasca fie cu drepturi divine mici..adica nu au voie la nimic. FERICIREA este un drept divin care trebuie recastigat…nu vine de la sine..il au cei care au facut ceva bun in vetile lor…
MORALA dc dati de un depresiv…fugiti repede…puteti sa il imbracati in aur sa ii oferiti orice..tot acru si nesuferit va fi isi va va manca viata….ei sunt sursa cea mai buna de venituri ai psihoterapeutilor dar pt omul de langa ei este un calau..fugiti, nu sperati sa se schimbe…e doar o iluzie…ei se schimba cand si daca vor ei…nici Dumnezeu nu poate sa ii ajute pt ca nu vor…

Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca: Fragment din capitolul „Împărăţiile iubirii”

1016119_541394369253158_725574144_n

Trupul trăieşte, dacă e locuit de suflet; iar sufletul trăieşte dacă e locuit de Dumnezeu. Aşadar, sunt oameni care au într-înşii suflete vii, şi sunt oameni care au suflete moarte (Apocalipsă 3,1). Moartea trupului este despărţirea sa de suflet; iar moartea sufletului e despărţirea lui de Dumnezeu. Astfel, un trup viu poate fi locuit de un suflet viu sau de un suflet mort.

Starea sufletului dincolo de mormânt este continuarea stării sale pământeşti, fie de viaţă, fie de moarte. Cel ce a înviat în sufletul său conştinţa şi iubirea lui Dumnezeu, câtă vreme era pe pământ, acela a înviat pentru veşnicie; iar cel ce a omorât acestea în sufletul său şi moartea l-a prins în acestea, acela a murit pentru veşnicie. Acela a omorât Împărăţia lui Dumnezeu dinlăuntrul său şi a înlocuit-o cu împărăţia chinurilor veşnice, în care a intrat încă din viaţa pământească.

Trupul nu are o consistenţă sau temei în sine însuşi, ci dăinuieşte în temeiul sufletului, al acestei făpturi spirituale, nemuritoare, de obârşie divină. Iar ceea ce dă sufletului pecetea de fiinţă spirituală e funcţiunea conştiinţei, a acelei cunoştinţe de sine însuşi, în relaţie cu Dumnezeu, Tatăl său, şi cu toate câte decurg din rudenia aceasta. (Fapte 17, 19). Acestei fiinţe spirituale i s-a dat trupul ca o unealtă, nu ca un tovarăş. Iar dacă un om oarecare nu ascultă de conştiinţă, ci de animalitate, se întâmplă că glasul conştiinţei tot mai slab se aude, mintea tot mai mult se întunecă, şi aşa, faptele trupului, pun pecetea lor întunecoasă pe suflet. Sufletul, cu negrija lui, se face el o unealtă a trupului.

Sufletul, amăgit de convieţuirea cu animalitatea trupului, are să poarte chinurile răsturnării rolurilor de îndată după despărţirea sa din robia uneltei sale.”

 

Într-un cuvânt de mai-nainte s-a văzut că orice faptă trupească a fost mai întâi o faptă sufletească. O cădere în desfrâu este mai întâi o cădere în spirit. În spirit e înclinarea şi căderea. Iar aceasta e de la convieţuirea cu trupul în care s-a retras ispititorul şi-l munceşte cu pofte. Dar ispititorul nu poate face nimic fără consimţirea spiritului. Această consimţire însă înnegreşte sau spurcă faţa sufletului, îl face din ce în ce mai mânjit de poftele împotriva firii. Iar cu trecerea vremii, trupul slăbeşte şi se satură de pofte, pe când sufletul, fiind nemuritor, nărăvindu-se cu ele, caută să le împlinească, chiar dacă trupul nu mai e în stare să le facă. Sunt patimi trupeşti care înrâuresc sufletul şi sunt patimi sufleteşti care se răsfrâng asupra trupului. Slava deşartă, mândria, orgoliul, viclenia, părerea de sine şi altele asemenea, se văd de departe în ţinuta dinafară a trupului. Această spurcare a obrazului, sufletul are să o plătească de pe urma consimţirii cu patimile iscate de vrăjmaş contra firii, printr-un chin de nedescris. Totuşi încerc.

Deci, în cazul în care trupul şi-a robit stăpânul, când petele animalităţii s-au întipărit pe făptura nemuritoare a sufletului, când sufletul s-a aprins de dorinţele trupului, aceste pofte, toate, însoţesc sufletul,şi-l aprind mereu, zorindu-l să le împlinească în faptă, chiar dacă nu mai are unealta trupească, precum o avea în viaţa pământească, nu avea o corvoadă aşa grea de purtat cu poftele, pentru că ele, împlinite cu trupul, îi dădeau sufletului iluzia stingerii lor şi deci, mulţumirea odihnei. Dar de îndată după încetarea trupului, poftele, stropii aceştia de noroi împroşcaţi din trup pe suflet, strârnesc în sufletul desfăcut de trup, o văpaie de pofte, care-l muncesc cel puţin tot atâta, cât l-ar chinui setea până la moarte, pe unul care ar trece Sahara şi n-ar găsi apă.”

 

Sufletul, izgonit din trup de moartea acestuia, are să se chinuiască în felul fiecărei patimi, care l-a ros în viaţa pământească. Orice întoarcere a voinţei, deci orice faptă, dincolo e cu neputinţă. Deci uşor putem pricepe că fiecare patimă pe care a iubit-o sufletul nemaiavând, nemaiavând cum să se împlinească, se stârneşte mereu, creşte mereu şi-l chinuieşte pe clipă ce trece cu o tot mai aprinsă văpaie. Sufletul, deşi chinuit de zădărnicia văpăii, nu mai are libertatea voinţei de-a scăpa de muncirea aceasta, cum o avea pe pământ. Dacă n-a vrut să scape de poftă câtă vreme putea s-o facă, acum, trecând vremea, a ajuns să nu mai poată voi una ca aceea, ci culege silit roadele amare ale robiei cu voia. Chinuirea poftelor ce cresc  – şi, pe măsură ce cresc, măresc chinuirea – nu are nicio izbăvire, de vreme ce sufletul e nemuritor şi nu se poate ucide pe sine, ca să nu mai simtă văpaia care-l arde cu o iuţime din ce în ce mai mare. Un iubitor de argint, un lacom de avere, un lacom de mâncare, un beţiv, un desfrânat, nu scapă de tirania poftelor sale, ci acestea îl chinuiesc fără de sfârşit şi se măresc pe măsură ce nu pot fi satisfăcute – lipsind trupul, iar conştiinţa îi strigă mereu osânda lui Dumnezeu şi zadarnicia suferinţei sale. Invidiosul, trufaşul, iubitorul de sine, sunt roşi de ură asupra oamenilor, asupra sufletelor pe care nu le cunosc şi asupra lui Dumnezeu. Ura creşte mereu şi le macină mintea, zvârlindu-i într-o mare nebunie furioasă, dar desăvârşit neputincioasă. Iar chinul cel mai mare tocmai acesta este, că răutatea se vede pe sine mărindu-se  în deşert şi zvârcolindu-se , în neputinţa de-a mai face ceva. Toată isprava acestor patimi e muncirea neîncetată, până la nebunia absolută a sufletului. Sufletul arde ca într-o mare de foc. Conştiinţa îi vesteşte neîncetat pedeapsa lui Dumnezeu, îi arată sufletele drepţilor în Rai – ceea ce îi măreşte suferinţele – dar nu se vede pe cei ce se muncesc ca şi el în văpaia aceloraşi pofte; vede însă chipurile fioaroase ale demonilor, care înteţesc văpaia care-i arde.

Precum în viaţa pământească, lucra Harul asupra celor ce se sfinţeau şi sporea în ei iubirea, iar la dezlegarea lor din trup, rămânând în Împărăţia Harului, acesta sporeşte, desăvârşind în ei iubirea; aşa prin contrast, în starea de iad a conştiinţei, în împărăţia fără de Har, lucrează demonii asupra sufletelor chinuite şi sporesc în ele ura. Ura aceasta care nu poate face nimic, zvârcolirea neputinţei furioase, ura demonilor care chinuiesc sufletele şi văd că nu isprăvesc nimic, ura aceasta arde, ura aceasta infernală e focul nestins, care nu luminează nimic. Sufletele acelea, care s-au amăgit de poftele lumii, de slava deşartă şi de trufia vieţii (Ioan 2,16), înşelate de iubirea de sine, care le-a povăţuit la toate poftele, iată-le înecându-se în ura care le arde şi care s-a întărit peste ele ca o mare împărăţie a răului. În această împărăţie infernală i-a dus iubirea de sine, primul pui al diavolului şi tată a toată amăgirea.

Într-o aşa împărăţie au să sufere toţi cei care n-au scos cu desăvârşire iubirea de sine din lăuntrul lor, ci au mângâiat-o cu toate plăcerile, şi i-a surprins moartea încă neînţelepţiţi la mine şi necurăţiţi la inimă. Au plecat cu nădejde, le rămâne nădejdea. Şi dacă se va afla cineva dintre rudenii sau urmaşi, ca să împlinească pentru ei faptele iubirii, cu acestea acopăr mulţime de păcate şi-i scot din moarte (Tobit 4, 10). Iar dacă Dumnezeu nu pune nimănui în gând să împlinească mila şi pocăinţa pentru ei, e semnul că nu are planul să-i scoată din muncă.”

 

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006

Ziceri ….

chenuah-tau-ceti

Suflet luminos, te-a eclipsat destinul întunecat în anonimat.Iar acest anonimat te-a făcut să-l cunoşti mai bine pe Dumnezeu…

Adevărata savoare a vieţii se găseşte înlăuntrul vostru.

Lumânarea scânteiază puţină lumină în mijlocul întunericului.Oare există ceva care poate răspândi puţin întuneric în mijlocul luminii?

Scânteie jucăuşă, tu eşti speranţa nostră în regăsirea luminii.

Ne învârtim în jurul luminii.Ne hrănim fiinţa cu strălucirea ei şi nu observăm nicicând că acea strălucire e o rană ce sângerează în întunericul din jur.

Un curcubeu care ramane un sfert de ceas pe cer nu mai este privit de nimeni. – Johann Wolfgang Goethe

Cine imi dezvaluie greselile este stapanul meu, chiar de mi-ar fi slujitor. – Johann Wolfgang Goethe 

Dacă adevărul nu este al vostru, atunci nu este adevăr. Pentru a fi adevăr trebuie să vă aparţină, să provină din experienţa voastră; adevărul nu poate fi împrumutat.

Curăţenia trupului şi desfătarea sa prin simţuri te pune doar puţin mai sus de dobitoace. Căci nu un sunet plăcut te ridică, nici o duioasă atingere, nici un gust plăcut, nici o mireasmă îmbătătoare şi nici o bucurie a ochilor.

Ia aminte că bătaia inimii, curgerea sângelui prin vine, vindecarea rănilor, frumuseţea ochilor şi minunăţia alcătuirii trupului sunt făcute prin puterea şi suflarea Focului cel Viu şi Veşnic care este în fiecare şi al cărui chip se arată în lumină. Dar nu uita că trupul este doar o fărâmă din puţinul care se vede.

Trufia răceşte iubirea inimii şi o face în duşmănie şi nu există dobitoc mai josnic, decât omul care nu mai are iubire în inima sa. Căci iubirea este cea dintâi putere, şi chipul ei este lumină. Ia seama ca nu cumva gândul tău să se împresoare cu trufia, căci mai jos de dobitoace vei ajunge.

Mulţumeşte pământului pentru toate cele ce-ţi oferă, mulţumeşte cerului pentru ploaia care îţi hrăneşte pământul, mulţumeşte soarelui pentru căldura şi lumina casei tale şi a pământului tău, mulţumeşte lunii pentru liniştea somnului tău, mulţumeşte stelelor că veghează asupra somnului tău, mulţumeşte muntelui pentru poveţele şi fierul ce-l iei din el, mulţumeşte pădurii pentru tot ce iei de acolo, mulţumeşte izvorului pentru apa ce-o bei, mulţumeşte copacului pentru lucrările ce-ţi arată, mulţumeşte omului bun ce-ţi aduce bucurie şi zâmbet pe chip.

Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa iar cea nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei.  Autor:  Solomon

Ce este viaţa unei femei? O nestăvilită nevoie de dragoste; mereu să aibă grijă de fericirea unei fiinţe adorate; există în ea un tezaur de sentimente pe care trebuie să le reverse în fiecare clipă asupra altei fiinţe.  Autor:  Honoré de Balzac

Rolul femeii este cel de a lega rănile şi a însufleţi curajul.  Autor:  Honoré de Balzac

Se pare că e necesar ca o femeie să fie mamă, pentru a putea fi venerabilă.  Autor:  Victor Hugo

O femeie frumoasă place ochilor, o femeie bună place inimii; una este o bijuterie, alta este o comoară.  Autor:  Napoleon Bonaparte

Femeia fără copii este ca o câmpie fără iarbă.  Autor:  Cilibi Moise

Femeia cinstită e nepreţuită.  Proverb Armenesc

Se cer patru calităţi unei femei: virtutea să-i îmbrace inima, modestia să-i lumineze fruntea, blândeţea să-i stea pe buze şi munca să-i ocupe mâinile.  Proverb Chinezesc

Femeia vede unde bărbatul abia zăreşte.  Proverb

Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în râtul unui porc.  Autor:  Solomon

Romanul s-a nascut Zamolxian

in Lucrarea de fata veti intalni gramezi intregi de motive care ne fac sa ne intoarcem la traditiile ,obiceiurile si intelepciunea si cultura strabunilor nostrii .Istoria ne obliga sa fim in armonie cu natura ,invatatorul lumii ne spunea:” vreti sa cunoasteti viitorul ?cunoasteti-va inceputul,caci acolo va sta viitorul vostru” .Romanul s-a nascut in Rai ,cantandu-i balade de recunostinta ,asa spune sufletul meu,sa invatam sa ne pastorim dupa legile stramosesti ,asa sa ne ajute Dumnezeu   !!!

 

O lucrare de zile mari,care scoate in evidenta absoluta, capcanele introduse in doctrina religioasa ,rezultatul neintelegerii acestor capcane, este in fapt,individul insasi si societatea naiva si decadenta de astazi ,explica in detaliu nevoia de schimbare ,veti gasi cu siguranta toate argumentele necesare ,lectura placuta !!!!!

lucrarea completa a D-lui Octavian Sarbatoare o gasiti urmand link-ul de mai jos

http://ro.scribd.com/doc/29202110/Romanul-s-a-nascut-zamolxian-Autor-Octavian-Sarbatoare-Australia

ochii spun totul ,in ochi gasim imaginea vietii,trecutul,prezentul si viitorul  ….

Zanele ,cu Coroane de Musetel si nu de aur,aur-ul trebuie sa fie  in suflet ,acolo e locul lui adevarat ,sufletul omului e comoara cea mai scumpa ….

TAINELE PRAGULUI-Rudolf Steiner

o lucrare ce merita toata atentia deoarece ne ofera raspunsuri in detaliu despre influentele fortelor ahrimanice si luciferice in lumea sensibila cat si in lumile suprasensibile .Cunoasterea acestor informatii ne ajuta sa discernem experientele ….

http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA147/GA147_CF2.html