Cabirii vs Jocul ritualic, calusarii …


calusari2 8be0b04c62

În lumea grecilor antici, cabirii sînt divinități foarte vechi luate de la pelasgi, Pausanias scriind în secolul ll al erei noastre lucrarea Descrierea Greciei la 24,3, unde ne lasă următoarele informații despre ei: ,,ținutul Pergamului era consacrat cabirilor, iar religia acestor divinități s-a născut prima dată în sînul populației pelasge”, o recunoaștere explicită că la venirea grecilor, acolo erau pelegii sau pelasgii carpatini. Dar avem o mărturie cu cîteva sute de ani înainte, venită de la Herodot care a trăit în secolul V î.e.n. scriind despre misterele acestei părți a neamurilor carpatine: ,,Cel ce este iniţiat în misterele cabirilor, pe care le celebrează samothracienii, primindu-le şi dînşii de la pelasgi, acela pricepe ceea ce zic”. Jupîne, ar trebui să priceapă și jegurile ce ne-au falsificat istoria că făcătura lor nu poate rămîne veșnică, iar ziua judecății se apropie!
Dansul acesta plin de ciudățenii arimine sau pelasge cum au spus vechii greci, se practică și azi în Anglia, de nu v-ar fi supărarea prea mare și în veninarea ca un izvor nesecat. În insulele britanice el se numește Morris, Morrice, Moresgue, Morisgue sau Morrisk, dar toate acestea nume arată un ansamblu de dansuri, iar Enciclopedia Britanică scrie că forme asemănătoare cu dansul lor – eu aș îndrăzni să zic pe cea adevărată, că dansul aparține celor care au practicat religia crucii în mileniile V-ll î.e.n. în jurul Carpaților – se găsesc în Orientul Apropiat, India, America Centrală și de Sud și bine zic năzuroșii englezi care nu au nevoie de revelații sataniste ca să spună ceea ce văd!
Caracteristica comună a acestor dansuri este că un grup de tineri sau de diferite vîrste dansează însoțind o divinitate precreștină, prin acest ritual celebrînd renașterea acestuia din moarte, iar de cele mai multe ori ei poartă haine albe, avînd legate pe picioare sau pe corp salbe de clopoței. Totdeauna aceste dansuri au fost asociate cu ideea de noroc, sănătate și bunăstare, iar desfășurarea ritualului era privită a o putere magică ce se cobora asupra dansatorilor, aceștia dorind să o răspîndească celor din jur.
Un alt ceremonial ținut în special la Padstow, Cornwall fiind inclus în grupul de dansuri numit Morris este procesiunea de Ziua Floriilor sau ziua primăverii unde un vrăjitor numit Oss Oss este deghizat într-un cal, purtînd o mască ce face minuni. Dansatorii care însoțesc personajul cîntă melodii specifice, bat în tobe, dansînd împreună cu cel deghizat. Se spune că dansul avea rolul de a îndeplini un anumit ritual al morții si al reînvierii sau însănătoșirii.
Uneori o parte dintre dansatori sînt mascați reprezentînd pe lîngă cai frumoși și tauri și dragoni, alteori dansul este executat cu săbii în mînă care se agită mereu într-un anumit fel de către ceata de dansatori, avînd un rol magic sau secret. Și Vodă Dimitrie Cantemir scrie în lucrarea amintită că în Moldova, fiecare sat avea dansul lui specific Călușarii, unde dansatorii deghizați în femei, iar unii mascați agitau mereu săbiile pe care le țineau în mîini pentru a speria duhurile rele. Englezii nu știu de unde vine numele dansului și nici cînd a apărut în patria lor, dar era legat de lumea satului cînd a fost consemnat în secolul XV. Le spun eu fără vreo răutate sau revelație satanistă că el vine de la numele latine Maris, Marisius, Marusius, sau Marisios al rîului Mureș și a fost dus în insulele britanice de către legionarii geți în secolele ll-V ale erei noastre care după terminarea cătăniei, s-au stabilit în acele locuri ce le păziseră zeci de ani. Dar prima ,,vizită” a neamurilor carpatine prin acele locuri este dovedită de toporul dublu sculptat pe unul din stîlpii de la Stonehenge identic cu cel din Ardeal, construcția megalitică fiind realizată în mai multe etape între anii 2900-1600 î.e.n. Călușarii noștri, în grup pentru o fotografie și o altă ceată de dansatori în plină desfășurare a ,,ciudatului” joc!

XXX_3k

Imaginea dansurilor cabirilor amintiți de grecii din antichitate o avem pe iconițele geților, descoperite cele mai multe dintre ele pe teritoriile locuite de geți în antichitate – vezi cele două imagini din dreapta, rîndul de sus – despre care istoricii spun că este reprezentarea cavalerului trac sau danubian și nu privește istoria noastră veche.

XXX_3j

De remarcat faptul că cei doi cabiri călare de pe imaginea ovală, ai căror cai sînt ținuți de dîrlogi de către o femeie ce stă pe tron – Maica Pămîntească – poartă fiecare steagul get cu balaurul în vînt și nu legămîntul Talpei Iadului pus la gît în loc de jujău sau talisman! Pe fotografia din dreapta, femeia ține de căpăstru calul cabirului călare care are în mînă toporul cu două tăișuri, iar în spatele lui este celălalt cabir în mîna dreaptă avînd un cap de berbec, iar în stînga o mască pentru om. Nu am să discut mai mult despre cultul cabirilor din religia strămoșească, fiindcă nu este locul, dar trebuie să amintesc faptul că această practică religioasă a străbătut timpul odată cu neamul get, ajungînd pînă în zilele noastre prin dansul călușarii (calu + sari) așa cum se vede în imaginea din dreapta sus, fiind practicat în urmă cu vreo trei sute de ani în fiecare sat locuit de românii sănătoși la cap și la suflet.
Dar unii înveninați și-au dat drumul minții bolnave pretinzînd că în fapt dansul călușarilor ar fi fost un ritual falic prin care se urmărea ca fetele să aibă noroc la măritiș, iar femeile căsătorite care încă nu aveau copii, să fie binecuvîntate cu aceste daruri. Ei pretind că Mutul purta la gît un legămînt lung pînă la genunchi fără a dovedi jegurile cît de puțin din ceea ce scriu. În realitate bățul călușarilor era un simbol al caduceului lui Sarmis sau Hermes cum l-au botezat grecii, cu care purtătorul putea învia morții, putea să aducă noroc peste cel atins, putea să vindece bolile, deci inclusiv fertilitatea fără a avea nevoie de scîrbanvnicul legămînt al mozaicilor și iudeo-cretinilor de început. Desigur, prin aceste blasfemii otrepele încearcă să ne bage în cap ideea că ar trebuie să ne rușinăm de așa zisele tradiții care sînt vechi ritualuri falice și nimeni nu s-ar mai gudura la asemenea blăstămății. Bine că dovezile arheologice și epigrafice privind cultul falusului la ivriți și iudeo-cretini nu sînt motive de rușinare și indecență, ci numai de înluminare și cea mai aleasă morală cunoscută vreodată de cultura…..continuarea pe http://www.ariminia.ro/ro/si-pietrele-vorbesc-adevarul-sectiunea-3/

Si sa va treaca si pe voi fiorii de atata Autenticitate,coregrafii de zile mari si lucrari melodice impresionante !!!!

In clipul de mai jos,am avut impresia la un moment dat, ca vad caprioare si cerbi tineri,minunat !!!! Este o vorba batraneasca, ce spune “asa ceva are doar Imparatul,nu tot satul” 🙂

7 thoughts on “Cabirii vs Jocul ritualic, calusarii …

  1. Străbunica mea, Dumnezeu să o odihnească, ne povestea cum pe când era mică era plină de spaimă să nu o “ia din căluş”, pentru că nu ştiu ce oroare se întâmplase unei femei din satul ei în vremea căluşarilor cândva, şi tot puterea luo o tămăduise mai apoi, de mă băgase şi pe mine în sperieţi şi mult timp a durat efectul istorisirilor ei asupra mea.
    Nu mai ştiu ce îmi mai spunea despre toiagul de alun pe care îl mânuia unul dintre căluşari, pe care avea legat usturoi şi pelin, şi care avea şi el povestea lui, iar an de an, şi după ce a murit, de fiecare dată când era timpul Rusaliilor, am ţinut minte să port asupra mea un fir de pelin care să mă ferească de nuştiuce dureri, iar dacă uitam, era mama care nu mă slăbea şi nu-mi dădea pace.

    • da Camelia,batranii nostrii inca stiau despre ce este vorba dar din pacate s-au si pierdut multe din invataturi .Mi-aduc aminte ,aveam in jur de 4 ani ,eram la bunica si priveam pe fereastra in toiul noptii ,ma trezise o voce de femeie,care canta ,pe drum dansa si fredona o mireasa cu codite impletite,desculta ,intr-o rochie alba ,simpla tare ,imi placea mult,imi zambea si parca sustinea acel spectacol pentru mine ,trecuse ceva timp ,pana m-a prins bunica,dupa care imi facea ceea ce am inteles mult mai tarziu ca se numesc descantece. In fiecare noapte ,timp de o saptamana ea era acolo pe drum,canta si dansa ,era ca un film de scurt metraj,apoi disparea in neant ,imi placea enorm desi nu stiam despre ce este vorba atunci si sincer nu inteleg foarte bine nici acum ce se intampla acolo 🙂

      • Era o lume care s-a pierdut, da, Carla, care a murit odată cu păstrătorii unor taine din vremea în care magicul era înrădăcinat în mentalul popular, timpuri dominate de superstiţie, când în timpul sacru atunci când comunicau cu divinitatea, pentru că ăsta era rostul, sufletele oamenilor urcau scări în spirală, acea punte între cer şi pământ, scara spre mântuire pe care o urcă oamenii cu credinţă. Atunci parcă şi timpul se scurgea altfel, în trecerea lui.
        Mama nu a uitat cele pe care le-a aflat de la bunica ei, străbunica mea, doar că atunci când îmi spune ceva iar eu o întreb de ce, îmi răspunde simplu că aşa e bine, iar dacă încerc să o iscodesc, lămurirea e că aşa s-a pomenit din bătrâni.
        Ce îmi povesteşti tu despre acea femeie a descântecelor pe care ai văzut-o aievea, poate chiar era o înfăţişare antropomorfă, pentru că sunt zile ale timpului sacru când se întâmplă pe pământ cu chip omenesc iviri, orice s’ar ascunde sub acest nume…eu le spun aşa, iviri.

      • Posibil da,sincer tanjesc dupa vremurile acelea ,am avut parte de ele doar pana pe la varsta de 5 ani ,pana cand murise bunica ,a ramas o casuta mica si varuita alba in urma ei si niste locuri de vis.Fusesem dupa vreo 10 ani si nu mai era nimic din ceea ce vazusem copil fiind ,nici izvorul ,nici agrisele nici fantanita cu apa buna ,nu mai spun de casuta aceea mica ,pe care o daramase un vecin, ajutat de bunica in trecut sa se aciuiasca pe pamantul ei ,apoi s-a extins abuziv …. Da Camelia, din pacate vremurile trec,dar macar ramanem cu amintirile lor ,hranesc sufletul si dau invataturi ,eu cred cu tarie ca tehnologia nu a adus nimic sanatos ,pe mine nu ma multumeste nicicum 🙂

      • Îmi închipuiam că numai gaura neagră a spamului mi-ar fi putut înhăţa cuvintele, că altundeva nu aveau unde să se ducă; mulţumesc că ai ştiut unde să te duci după ele. În ultima vreme şi mie mi s-a întâmplat să ajungă acolo gândurileurme ale unor suflete.

trimite un comentariu

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s