Orasul subteran al zeilor din Rosia Montana


Click pe link-ul de mai jos pentru a citi articolul

http://www.efemeride.ro/orasul-subteran-al-zeilor-din-rosia-montana

Citit si despre Tartar ,Lumea subterana la link-ul de mai jos

http://belsim.wordpress.com/2013/07/01/intrarea-in-iad-serial-odiseea/

 

 

6 thoughts on “Orasul subteran al zeilor din Rosia Montana

  1. Cu totul şi cu totul înafara topicului, îmi place imaginea din header, parcă e desprinsă dintr-un basm, deja mă uit după spiriduşi şi după zâne mititele, ascunse după piticii din grădină sau aşezute la umbra piciorului ciupercuţelor.

    În locurile despre care habar nu am, nu las cuvinte să împrăştie înţelesuri, pentru că ar putea fi unele necuvenite sau nepotrivite, asta despre subiectul postării.

      • Carla, eu citesc cu drag tot ce spui tu din tine, tot ce vine din tine şi te spune, din trăirile tale, din gândurile tale pe care le laşi să îţi cadă din cuvinte, dar despre altele unde nu ştiu, pentru că sunt necunoscut iar atunci îmi poţi spune pe nume Toma, cea care până nu vede cu ochii (deşi nu toţi ochii care văd sunt pe dinafară, dar asta legat de altceva) nu crede, mai cu seamă când e vorba de lucruri care pot fi atinse şi nu de cele ale elementelor psihice care suntem.
        Dar misterele mă incită, asta fără îndoială, ceea ce nu face din mine o sceptică nemântuită, nu? Acum glumeam.
        Rămâne a le descifra tainele, dacă taine sunt, dar dacă asta sunt nu se vor lăsa dezlegate cu uşurinţă. Asta despre locurile de mister şi puterea lor, locuri care ascund mistere atât reale, dar şi legendare mai cu seamă, şi chira mai mult, câteodată, locuri care fascinează şi inspiră.

      • Nu ne nastem Toma ,dar din pacate devenim in timpul vietii ,sceptici suntem toti ,dar uneori viata ne demonstreaza ca ceva, undeva chiar exista …

      • Acum, legat de ceea ce ai spus tu, că nu aşa suntem, ci devenim, îţi spun un ceva legat de mine pe care îl ştiu de la mama, privitor la un lucru pe care ea mi-l spunea şi pe care eu trebuie să îl cred fără îndoială, pe cuvânt. Cică atunci îi spuneam aşa:fata vede…asta însemnând că fata cerea să vadă pentru a crede că e sau nu adevărat.

        Carla, până şi lucrurile care nu există, în clipa în care începi să vorbeşti despre ele, devin existenţă. Eu în multe cred, despre altele am rămas aceeaşi “fata vede”.
        Cu mult drag, Carla te îmbrăţişez cu cald.

trimite un comentariu

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s