Zboara puiule zboara :))

img4324r (1)

Uneori avem nevoie sa ne deconectam de la chestiunile zilei  ,iar pe mine asta ma relaxeaza .O mica schimbare de look si hai din nou la drum ,ca la Timisoara e soare ,in fiecare zi si straluceste tare pe zapada .Cineva acolo sus ne iubeste cred si ma bucur ca pamantul si-a primit necesarul de apa ,ghioceii au iesit ,copacii au inmugurit ,semne bune anul are,nu va lasati manipulati de exagerarile media ,iarna trebuie sa-si faca treaba in fiecare an ,eu nu ma gandesc doar la mine ci si la pamant ,iar un drifting pe zapada nu strica nimanui ,credeti-ma pe cuvant ,asa ca, zi buna va doresc si ready to start ? get into the speed,press the accelerator,go ,you can do it everything !!!

Who cares ? Curajul este virtutea care face posibile celelalte virtuti,teama este doar a celor manjiti cu ticalosii …..

We have the power ,hai Ciao vrrrmmm  😀  Wiiiiiiiiii

ZEII ANUNNAKI -Titani,Giganti

anunnaki3

Aflati din textul de mai jos cine sunt ANUNNANKI 

Despre mitologia greacă învățăm de cînd deschidem ochii, că este temelia civilizației antichității și dacă nu ar fi fost ei, omenirea ar fi rămas tot la ghioagă și praștie, adică într-o sălbăticie sau barbarie îngrozitoare, cum au spurcat cu mare năduf tot ceea ce nu era grec, secole de-a rîndul în trecutul îndepărtat. Dar dacă o iei la socotit din aproape, atunci ai ,,norocul” să le aduci mare supărare ziditorilor de lumi, civilizații, religii și culturi, fiindcă trebuie să le pui în nas oglinda adevărului care îi arată tare hîzi și hoți de ,,se sparie gîndul”.

Pentru a-i pune pe ceilalți cu botul pe labe și mintea în cui, subțirii greci de prin secolele Vll î.e.n. s-au pus pe mare agoniseală, ticluindu-și un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral, sacralizând cele mai degradante apucături umane ca repere de morală divină (viclenia, adulterul, incestul, paricidul și fratricidul și în genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, mișelia, fățărnicia, nedreptatea) și transformînd pederastia și scîrbavnica unealtă, într-o parte importantă a religiei oficiale prin cultul falusului.      Poetul tragic Euripides (480-406 î.e.n.), spirit lucid al epocii în care a trăit pune în gura unui personaj din tragedia Hyppolitos o afirmație năucitoare privitoare la divinitățile lor din ceruri: “Zeii ar trebui să fie mai înțelepți decât muritorii”.      Oratorul Isokrates (436 – 338 î.e.n.) scrie că poeții: ,,au istorisit asemenea povești despre zei, cum nu ar cuteza nimeni să rostească nici despre dușmani; căci ei le-au reproșat zeilor nu numai răpiri, adultere și acceptare de plocoane de la oameni, ci și că s-ar fi înfruptat din carnea propriilor copii, că și-ar fi emasculat tații, că și-ar fi pus în lanțuri mamele precum și multe alte fărădelegi născocite pe seama lor”. (Asupra schimbului de bunuri, XI, 38) Aici nu se vede nici urmă de cultură, civilizație, sau ,,revelație” ci numai monstruozități care ar îngheța de groază orice minte sănătoasă nedată după făcătură, fie ea și elenistică!      Să vedem cine erau acești zei plini de răutate, lăcomie, ură și venim și ce făceau în lumea lor și a pămîntenilor pe care îi conduceau cu bici de fier și vorbe de foc.      Titanii în mitologia vechilor greci sînt cei șase fii ai lui Uranus și ai Gaiei: Coeus, Crius, Cronos, Hiperion, Iapetus, Oceanos și cele șase fiice: Mnemosyne, Phoebe, Rhea, Theia, Themis și Thetys. Ei alcătuiau prima generație divină, de la zidirea lumii după zicerile lor, dar mult înainte cîrdului ce s-a aciuat în Olimp unde au stabilit ei cuibarul fiorosului Zeus. Uranos era o divinitate foarte veche a grecilor care stăpînea Raiul dar și zeul suprem timpuriu, fiind fiul și totodată soțul Gaiei sau Geea, poveste asemănătoare cu Cybele și Atis din mitologia frigienilor de neam arimin sau nord carpatin. Geea este considerată ca Ma, din care s-au născut toți zeii, ea apărînd din haosul primordial ca prima entitate cu trup și suflet, izvodind atît ființele de lumină cît și cele trupești de pe pămînt, trăsături foarte asemănătoare cu cele ale Tiamat din mitologie emeș/sumeriană pe care pricepuții greci, deși au cunoscut-o din scrierile lui Berossos și alții, nu au menționat-o niciodată. Să rămînă numai ei cu cultura furată de pe la alții și apucătura monstruoasă – pederastia – moțul lumii?      În mitologia grecilor titanii erau un grup de ființe cerești venit dintr-o altă cultură care trebuia nimicit de făcătura lor și astfel i-au făcut potrivnicii zeilor olimpieni și ciuca bătăilor acestora. Povestea va fi reluată de ivriți după vreo șapte secole dar drumul pe care au mers aceștia este cam același cu al grecilor. În tradiția greacă titanii erau considerați adesea iraționali și reprezentau forța oarbă a violenței primitive, poveste născocită de priceputul Hesiod (secolele Vlll-Vll î.e.n.) care a fost primul ticluitor și făcător de ,,adevăruri grecești” cu care și-a luminat neamul prin scrierea Teogonia iar pe ceilalți i-a băgat într-o beznă că nu știu pe unde să-și caute curul.      Ca să le dovedesc subțirilor greci că sînt mari hoți și cei mai mari mincinoși ai antichității, am să le dau spre înveninare nemărginită, un mit din cultura emeș pe care europenii nu știu pe unde să o pună ca să nu-i supere pînă la înălbăstrire, ce ne zice că Ki (poate fi citit și Gi sau Ge) a fost o zeiță a pământului din care s-au născut toate cîte cele. Acest duh al Maicii Pămîntești (ki în eme-gi înseamnă pămînt iar ge are sensul de nobil, civilizator, ales) împreună cu Anu sau Tatăl Ceresc, au zămislit șapte veghetori cerești -Annunanki – cărora le-a dat spre dreaptă rînduială atît cele din ceruri cît și de pe pămînt. La greci, fiii familiei divine erau numai șase, poate că fiind prinși asupra hoției și luînd-o la fugă să scape de păruială, au pierdut în alergare un duh/zeu. În unele legende Ki și Anu au fost frate și soră, fiind copii lui Anșar (care simboliza totalitatea lumilor cerești) și Kașir (care simboliza totalitatea lucrurilor pământești), personificări anterioare ale cerului și pământului. Fiind făptura izvoditoare a lumilor nevăzute și văzute, cel mai iscusit fiu al lor a fost Enlil, zeul aerului. Și iarăși îi îndemn pe hoțomani să belească bine ochii în aceste scrieri să ia aminte pentru cei fără de minte și rușine, fiindcă datele din aceste ziceri le demască furtișagul. Conform legendelor, cerul și pământul au fost inseparabile până când s-a născut Enlil; acesta fiind cel care a despărțit cerul și pământul în două. Anu a luat cerul, iar Ki împreună cu Enlil, au luat pământul. Și noi avem o povestioară mușată/frumoasă care spune că la începuturi cerul era așa de aproape de pămînt încît soarele umbla ziua deasupra capetelor oamenilor iar căldura lui, rău îi dogorea la tărtăcuțe. Atunci sfîntul Petru l-a rugat pe Dumnezeu să ridice cerul cît mai sus, astfel să nu mai sufere muritorii de atîta pîrjol și de atunci așa au rămas înfăptuirile cele vechi. Iar miturile emeș/sumeriene aminte mai sus, sînt scrise cu 2000 de ani înaintea celor grecești, dar vechimea lor este mult mai mare, fiindcă emeșii cînd au plecat din toriștea carpatină, ele erau deja conceptualizate. Să revin la poveștile iscusiților greci care ne spun că la îndemnul mamei lor, Cronos, și-a mutilat tatăl lăsîndu-l fără bărbăție și astfel oprind ,,izvorul renașterilor” i-a luat locul, devenind stăpânul universului dar mereu avea tremurici de groază fiindcă într-o proorocire aflase jupînul că și el va fi detronat de propria odraslă. Cronos avut cu Rheea copiii Demetra, Hestia, Hera, Hades, Poseidon și Zeus.      Ajungînd soția lui Zeus, Hera îi reproșează acestuia că este prima născută și ar trebui să-i arate mai mult respect lăsînd destrăbălările pe seama muritorilor, deci îi era și soră mai mare, și tare mă doare acest incest ajuns morală divină, cam tot așa cum va apărea mai tîrziu la ivriți și alți pîrliți numai de revelații!      Când Zeus i-a luat tronul lui Cronos prin mișelie, frații mazilitului, titanii, i-au venit în ajutor și le-au declarat război cetei de parveniți și uzurpatori cerești. Lupta – cunoscută la ei sub numele de titanomahia – a durat zece ani și s-a sfârșit cu victoria tineretului destrăbălat care le va fi exemplu demn de urmat vechilor greci aproape o mie de ani. Drept pedeapsă pentru că au înfruntat noua gașcă de tîlhari pofticioși de puteri cerești, la porunca lui Zeus titanii au fost aruncați în Tartarus după care s-au tras toate zăvoarele minciunii și nemerniciei, crăcănîndu-se numai el cîtu-i universul.      Denumirea mai este purtată de câțiva zei și semizei, care erau descendenții titanilor, și trebuie să-i amintim în primul rînd pe fiii lui Iapetus și ai Clymenei.      Dar cuvîntul titan în greacă definește numai aceste duhuri cerești întrupate bătute măr de Zeus apoi aruncate din înaltul cerului pe pămînt și înghesuite în Tartaros (adică o Tărtărie după urechea scornitorilor) tot așa cum a făcut și plăsmuitorul Ioan în Apocalipsa lui plină ochi de minciuni și născociri drăcești, cînd l-a urcat pe Iahwe în înaltul cerului și înhățîndu-l de coadă pe SARPELE cel vechi, l-a aruncat împreună cu Dumnezeul lui în iazul de foc de sub pămînt. Numai limba română veche păstrează sensul profund al cuvîntului titani ca ființe fără trup, adică numai făpturi nebuloase sau năluci cum am mai zice. Pentru că ti are sensul de neam, clan, rubedenii, cei care trăiesc împreună și tană: ceață, nebuloasă, pîclă. Și iarăși i-am prins cu mîța în sac pe fudulii greci! Ca să le fie supărarea și mai mare, le zic de la obraz că în mitologia vedică ce nu are nici o legătură cu vînjoșenia lui Hercule, Hermes sau Zeus, zieța Danu care este fiica lui Daksha, adică Ziditorului, fiind considerată ca zeița primordială a apelor, mai era scrisă și sub forma tanai sau tana, adică cețurile cele mari ale apelor pînă în înalturile cerurilor de la începutul zidirii văzutelor și nevăzutelor. Să nu ne mai aburească ei cu tana/ceața grecească fiindcă ne-a ajuns pînă acuma de nu am fost în stare să scoatem nasul dincolo de plăsmuirile lor îndrăcite și cu mare îndîrjire meșteșugite. Mitul zidirii cerești sau extraterestru cum s-ar zice azi de unii pricepuți, este specific numai culturii strămoșești, iar el spune că neamul omenesc a venit din ceruri, de la duhul Maia din stelele numite Peleiade/Pleiade sau Atlantide, fiind fiicele titanului Atlas, și din ea s-a născut Primul Neam Omenesc pe pămînt aici la porțile Istrului unde era Cetatea Ziditorului Ceresc și Mărul Roșu, sau Pomul Vieții, Pomul Cunoașterii Binelui și Răului. Pentru buna rînduială a Neamului Scoborîtor din Duhurile cerurilor sau Zei cum a scris latinul Ovidiu, Ziditorul i-a dat prin proorocul Eno, Legea/Calea Adevărului și Dreptății, să-i fie pravilă de dreaptă cumpănire în lumea văzutelor și nevăzutelor spre izbăvire și mîntuire întru învierea și înălțarea la ceruri a sufletelor celor ce și-au terminat caierul pe pămînt, în vecii vecilor. Senta/Sîntu a dat ființei lui iubite cele două daruri care să-l ajute pentru a deveni OM; mintea pentru trup și scînteia din lumina cerească care să îi fie de suflet. Prin cunoaștere, mintea devine mai isteață, ajutîndu-ne să săvîrșim fapte bune și să spunem vorbe bune care, la rîndul lor vor zidi în noi mereu și mereu un suflet bun pe drumul devenirii noastre ca OM.(Constantin Olariu)

awr_mesotree In imaginea de mai sus Zei Anunnaki si Arborele Vietii  getia-2-11 Mitul facerii universului din ou așa cum îl știau oamenii ce au locuit la Gobekli Tepe (mileniul Xll î.e.n.), șarpele ceresc descoperit la Brad, Lepenski Vir (mileniul Vll î.e.n.), Ki-en-gi/Sumer (pe la 3000 î.e.n.), o imagine simbol contemporană făcută după aceste concepte teologice și oul din piatră descoperit în comuna Corbi, județul Argeș.      Dar la pricepuții greci din antichitate lipsește mitul creației neamului omenesc, iar potopul amintit de ei, este dat de fiorosul Zeus împotriva neamului pelasg pentru că nu stătea la mîrlit/împerecheat, obicei atît de drag lor. Și totuși din prăpădul îndrăcitului zeu scapă Deucalion cu soața sa Pyra sau Pyrrha, ajutați de pelasgul Prometeu care era și tatăl celui salvat cu corabia de la potop. Mama lui Deucalion era Pronoia iar pelasgul pămîntean ajunsese atît de uriaș încît cu o mînă atingea luna și cu cealaltă pămîntul. Despre nașterea eroului avem cîteva informații în Argonautica scrisă de către Apollonius Rhodius în secolul lll î.e.n. care ne spune următoarele: ,,Acolo în Achaia, în nordul Greciei este o țară înconjurată de munți înalți, bogată în oi şi în păşuni, loc unde Prometeu, fiul lui Iapetus, prin soția sa Pronoia l-a adus pe lume pe frumosul Deucalion, care a fondat primele oraşe şi temple zidite pentru cinstirea zeilor nemuritori şi, în primul rînd pentru binele oamenilor Acest tărîm se vecina cu Haemonia vechea denumire a Tesalia”. Numele regiunii vine de la pelasgul Haemon care a fost fiul lui Pelasgul și tatăl lui Tessalos care a dat și noul nume ținutului.      Cea mai veche scriere despre Deucalion aparține lui Hecateu din Milet (540-470 î.e.n.), dar cartea nu a supraviețuit vremurilor scăpînd mici fragmente care însă nu menționează potopul, dovadă sigură că povestea a fost ticluită mai tîrziu să dea bine în vadul făcăturilor enenist-elitiste.      Pe de altă parte, Dionisie din Halicarnas (sec. l î.e.n.) scrie că Deucalion a fost fiul soților Prometeu şi Clymene, fiica lui Oceanos, adică a Mării Negre, dar nici el nu menţionează nimic despre un potop, numindu-l pe erou cu titlul de comandant al celor de la Parnassus care a condus ,,a sasea generatie” de pelasgi din Tesalia. detaliu1  Despre Potop Mai găsim mărturii despre Deucalion și la Ovidiu în Metamorfozele şi în Biblioteca lui Pseudo-Apollodor, autorii scriind că eroul a domnit asupra regiunii Phthia (numită de Herodot în Istorii 1,56,,țara Vatra” ca să știe și proștii cît de șmecheri sînt grecii), fiind anunțat de către tatăl său asupra nenorocirii pe care Zeus s-a pus să o dea pelasgilor. El construiește o corabie cu care plutește pe întinderile nesfîrșite de ape, astfel că, atunci când apele s-au retras după nouă zile, el şi soţia sa Pyrrha, au fost singura pereche de supravieţuitori. Corabia s-a oprit după unele ziceri pe muntele Parnassus, sau muntele Etna din Sicilia, ori muntele Athos, în Chalkidiki, sau muntele Othrys în Tesalia. Ei au fost salvați datorită pietății arătată față de divinități.      Cu potopul pe care Zeus l-a dezlănțuit împotriva locuitorilor Peloponesului, el a vrut să pună capăt epocii bronzului în lumea cunoscută din acele vremuri și să nimicească pentru totdeauna neamul pelasgilor pe care grecii îi urau de moarte. Și leprele ivrite tot așa au pornit un potop de minciuni și făcături împotriva aceluiași neam vechi Scoborîtor din Zei, numit pelasgi de hoții greci, iar de către sataniștii iudei Magog sau Gitia, dar ei se știau scoborîtori din puternicul strămoș Arimin.      Deucalion și soția sa Pyra au primit încuviințarea de a rezidi neamul omenesc, și ajutați de zeița Themis au renăscut această spiță din pietre și pămînt. Ne spune mitul că din mîinile Pyrei ieșeau fete frumoase, iar din mîinile lui Deucalion ieșeau băieți puternici. Ei au avut împreună pe băieții Hellen și Protogenea, iar în unele variante apare Amphyction, iar printre numeroșii nepoți pe Dorus, Graecus, Makedonos, Magnes.      Mitul ne arată să ne limpezească pentru totdeauna mintea de elenism și elitism indo-european, că nu a existat o năvălire a aheilor în Pelopones vreodată, poporul acesta fiind născocit în Alexandria în secolul lll î.e.n. cînd ei au falsificat și grecizat cele două poeme ionice adică pelasgice, Iliada și Odissea. Istoria lor reală s-ar opri doar la dorieni, care erau mai sălbatici ca fiarele codrilor și cînd au pătruns în Pelopones, au culcat la pămînt tot ce au găsit în cale inclusiv cetatea ciclopică Micene.      Să le mai arăt de la obraz hoția pe care au făcut-o în dauna culturii arimine, chiar prin numele celor două personaje salvate de la potopul lui Zeus. Dumnealui Deucalion, era fiul lui Prometeu părintele neamului omenesc, fiind de neam pelasg cum zic chiar ei sumețindu-se cu tîlhăria făcută, fiindcă la vechii greci orice furtișag, dacă aducea cîștig, era considerat treabă cinstită. Din acest neam, se trage după scrierile lor tot neamul cel cu freza crestoasă: ahei, eleni, greci și eleniști elitiști, răcnind și dînd din picioare că nu-și mai pot vedea curul la cîtă cultură au dat altora! Chiar numele lui Deucalion are sens religios numai în limba veche pe care o vorbeau neamurile arimine la pragul mileniilor ll și l î.e.n. (deu: deo de pe tăblițele de plumb care are sensul de sacru, sfînt, veghetor ceresc + kali: frumos, întocmai cum este el numit și în plăsmuirile hoțomanilor greci, a conduce, persoană dragă, iar celor îndîrjiți le amintesc faptul că acest cuvînt încă exista în limba noastră pe la anii 1200, fiindcă în textele latine, conducătorii românilor sud-dunăreni care s-a răsculat împotriva grecilor bizantini în anul 1185, au fost scriși Kalopetrus și Kaloianus +on: neam, clan, popor, a se aduna), deci într-o interpretare s-ar traduce cu sensul de omul binecuvîntat de divinitate/ceruri pentru a conduce neamul drag/ales. Iar soața lui înseamnă flacără, așa cum folosesc și azi rumînii din Albania acest cuvînt!  Praful și pulberea să se aleagă de toate tîrîturile care ne-au făcut atîta rău!  CONSTANTIN OLARIU ARIMIN getia-2-10 (1) În scrierea Axiochos filozoful Platon pune în gura lui Socrate (470-398 î.e.n.), că fecioarele hiperboreene de la nordul Istrului Opis şi Hekaerge, aduceau la templul din Delos nişte table triunghiulare cu un conținut religios unde se povestea despre nemurirea sufletului și viața veșnică din rai. Aceste tăblițe triunghiulare scrise cu un conținutu escatologic arată nivelul de civilizație ce era la nordul Istrului cînd ,,veniseră zeii” la sălbaticii greci adică prin secolele X-Vlll î.e.n. de pe ele luîndu-și strîngătorii culturii europene și alfabetul cu care se maimuțăresc atît de vîrtos azi. Tăblițele erau triunghiulare fiindcă duceau înțelepciunea Tatălui Ceresc simbolizat printr-un triunghi isoscel sau echilateral dar apropiat de cel isoscel, cu vîrful în sus și cel al Maicii Pămîntești, reprezentat în aceeași formă dar vîrful triunghiului este în jos fiind suprapuse unul peste altul cum avem mărturie în străvechiul lăcaș religios de la Șinca Veche. În interiorul lor s-a format o figură geometrică apropiată de cerc, ce are în partea stîngă semn care aduce cu cifra șase, iar în partea dreaptă este o spirală dublă. Semnul care seamănă cu cifra șase, se găsește în scrierea pictografică emeș/sumeriană, dar așezat în poziție orizontală și are sensul de om mort, dispariție, moarte, neființă, străvechi, iar semnul spiralei din dreapta este semnul Creației cerești care se desfășoară armonios pornind de la lumina Tatălui Ziditor lumină către lumea materială a Mamei Pămîntești. Cea din lăcașul de cult strămoșesc înfățișată sub forma dublă a literei S cu vîrfurile îndoite și răsucite spre interior, simbolizează începutul și sfîrșitul care se găsește tot în început, fiind simbolizată prin cei doi pești, iar chinezii au preluat-o de la strămoșii noștri prin împăratul Mu, ce ne-a vizitat plaiurile pe la anul 1000 î.e.n. spunîndu-i drăgălășeniei arimine după limba lor Ynn și Yang. Simbolul reprezintă unirea luminii Tatălui cu a Maicii Pămîntești pentru izvodirea izvorului de viață veșnică. Ritmul Zidirii Veșnice este pătruns de două energii contrare: evoluția sau expansiunea, ce pornește din centru către exterior ducînd cu ea lumina din lumina Luminătorului Veșnic, și involuția sau contracția, care reprezinta întoarcerea în centru care este moartea sau eliberarea din material. După zicerea noastră strămoșească, spirala dubla însemna mișcarea ce duce de la moartea trupului la naștere în lumina cerească, alături de strămoșii aseni și alte suflețele de soi Ales.      Ea a rămas în cultura noastră religioasă strămoșească arimină și nu cea iudeo-cretină, simbolul călătoriei spre lumea de dincolo, materializată la români prin lumînarea pusă la capul mortului sub formă de spirală simplă și care va arde pînă la capăt. Ea se numește toiag, toieguț, statu, privighetoarea saulumina, toate denumirile arată sprijinul, vegherea și înluminarea drumului mortului spre ,,cetatea de lumină” a sufletelor strămoșilor. Cum semnul omului mort, sau ,,cifra șase” apare în scrierea pictografică a emeșilor, ei folosind începînd cu anii 3200-3000 î.e.n. scrierea cuneiformă, înseamnă că în cultura carpatină de pe la mijlocul mileniului lV î.e.n. se folosea acest semn iar concluzia trebuie folosită ca dovadă a vechimii lăcașului, fiindcă altfel nu se poate justifica existența lui în Carpați. Emeșii au plecat de pe toriștea carpatină în Ki-en-gi/Sumer, în al doilea val pe la mijlocul mileniului lV î.e.n. Tot în interiorul lăcașului de cult străvechi mai este o dovadă care le-ar rupe gura tuturor plăsmuitorilor, mai puțin istoricilor și arheologilor români. Construcția este formată dintr-o cameră mai mare dreptunghiulară care comunică printr-o fereastră cu o cameră mai mică circulară terminată printr-o cupolă unde se oficiau slujbele şi se aduceau ofrande pe un mic altar. Însă această fereastră are forma unui ochi, simbol care apare pe coifurile geților descoperite la Coțofenești și Agighiol, dar și în mitologia egipteană fiind numit Ochiul Uzat care era simbolul uleiul sfințit de Creator, iar cel uns primea puteri miraculoase împotriva forțelor întunericului. Mai vin cu un argument năucitor pentru orice om cu scaun la cap; pe un sigiliu emeș de la sfîrșitul mileniului lV î.e.n. apare ,,steaua lui David” foarte asemănătoare cu cea de la Șinca Veche, dar ivriții au folosit numai după secolul V î.e.n. steaua cu cinci colțuri luată de la egipteni, și nici urmă de stea cu șase colțuri! Însă ticăloșii arheologi brașoveni, ca buni vînzători de brașoave ne spun că lăcașul a fost făcut de către ortodocșii din Ardeal care nu acceptau unirea cu Roma și deci nu poate fi mai vechi de sfîrșitul secolului XVlll al erei noastre sau chiar mai tîrziu! Așa ne-au scris leprele toată istoria din vechimea cea fără de socoată și pînă azi. Ca să le arăt cît sînt de mincinoși și cît de mult urăsc acest popor, le pun drept dovadă a trădării lor, steaua cu șase colțuri folosită în scrierea de la Vinča în mileniile Vll-V î.e.n. cînd lumea răsufla liber și nu era otrăvită cu revelațiile Talpei Iadului și a Satanei aduse de iudeo-cretini și pe capul neamului mioritic după secolul X! Cele două simboluri au stat în lăcașul de cult de la Șinca Veche pînă în vara anului 2011 cînd au fost distruse cu dalta de mîna criminală a unuia dintre cei care aveau arsuri pe creier știind că în acel lor sfînt al neamului get, există dovada făcăturilor lor drăcești, scornite împotriva Neamului Ales de Sîntu.Aflati mai multe pe link-ul urmator  http://www.ariminia.ro/ro/getia-sectiunea-2/

Ia sa vedem ce zice D-nul Olariu de unde s-au clocit  facaturile reptiloide, astfel incat au reusit sa ne faca sa tremure izmenele pe noi ca umanitate :
Fragmente din Cartea D-lui Constantin Olariu :….. Eliezer Shein – care ne șuiera în urechi în anul 1900 că ei vitejii cazari erau băștinași în ținuturile carpatine, iar veneticii români i-au alungat din ura lor antisemită în secolele lX-Xl cînd au năvălit din sud cu bîte, opinci, brînză, lapte și alte produse bogate în proteine, din care unele prea contondente!
Despre Anunnaki si facaturile intunecatilor ….….”Zecharia Sitchin (1920-2010) este un cazar născut la Baku în Azerbaidjan dar a migrat în Palestina unde a fost crescut după modelul tradițional mozaic. Ajunge editor și jurnalist în Israel și săturîndu-se de binele din Țara Făgăduinței, în anul 1952 pleacă în Marele Israel stabilindu-se la New-York. Pretinde că a fost un autodidact desăvîrșit învățînd scrierea cuneiformă și limba emegi pe care o numește în fals sumeriană, vizitează mai multe șantiere arheologice ale acestei civilizații. Dar el l-a avut ca deschizător de drumuri în ale revelațiilor moderne pe cel menționat mai înainte, Immanuel Velikovsky, tot cazar și tot născut în imperiul rus, apoi plecat de tînăr în Palestina, iar de aici se duce în New-York fiindcă tot printre Neamuri este mai bine pentru ei sutașii întunericului. 
Sitchin pretinde că a tradus o parte din tăblițele emeș/sumeriene dînd o explicație personală scrierii și originii omului care implică venirea unor călători din spațiu numiți annunanki, ce au colonizat pământul și au creat omul, găsind dumnealui tocmai ceea ce știința numea ,,veriga lipsă”. El atribuie rasei Annunnaki crearea culturii sumeriene antice precum și a celorlalte popoare, fiind în fapt prima specie de hominizi care aveau minte și judecau cu ea nu o lăsau să plece razna după revelații. Acest neam de extraterești, spune zburdalnicul cazar la minte în cartea lui 12th Planeta apărută în anul 1976, că ar fi venit de pe o planetă ipotetică numită Nibiru (deși planeta Jupiter a fost asociată cu zeul Marduk în cosmologia babiloniană) și situată dincolo de planeta Neptun, corp ceresc ce ar avea o orbită alungită, fiind observată de el tot prin revelația (jegurile se feresc să mai folosească cuvîntul vedenie fiindcă lumea i-ar trimite repejor la balamuc), ajungând în interiorul sistemului nostru solar cam la 3600 ani pămîntești. El afirmă că mitologia emeș/sumeriană reflectă acest punct de vedere, precum și originile noastre ca specie. Speculațiile lui Sitchin sînt ridiculizate de mulți oamenii de știință, istorici și arheologi, care au remarcat foarte multe probleme în pretinsele traduceri ale textelor antice, clasificând activitatea sa ca pseudo-știință, dar n-ar fi nici o greșeală dacă ar numi-o șarlatanie curată, fiindcă toată truda nemernicului a avut ca scop să dovedească tuturor că ei ,,evreii” adică practicanții religiei mozaice sînt prima viță omenească! 
După acest autor, planeta Nibiru s-ar fi ciocnit catastrofal cu Tiamat (o zeița în mitul creației babiloniene Enuma Eliș), pe care el o consideră a fi o alta planetă situată între Marte și Jupiter. Sitchin susține că planeta Tiamat s-ar fi rupt în două din care s-ar fi format centura de asteroizi iar a doua jumătate s-ar fi lovit de un satelit al lui Nibiru fiind împinsă pe o orbită nouă unde s-a format planeta Pămînt. El spune că pe planeta Nibiru era o civilizație foarte avansată unde trăiau annunanki, care apoi apare în mitologia emeș/sumeriană, fiind găsiți și în Tora (Facerea) sub numele de uriași. El afirmă că acești annunanki ar fi ajuns pe pămînt în urmă cu 45000 de ani, în căutarea unor minerale, în special aur pe care l-au găsit din belșug în Africa. Aici s-au apucat ei să scoată aurul trebuincios dar cum munca era prea grea pentru asemenea fețe civilizate, căpetenia lor Enki, a propus ca sălbaticii de pe pămînt (homo sapiens) să fie supuși unui proces elaborat de mutații genetice cu gene venite de la acești civilizatori – golănia o cunoaștem cam de pe la toți prădătorii care s-au ținut fiecare de mari civilizatori – și astfel a apărut un alt popor (homo erectus, fiindcă nu se putea altfel după atîta erecție extraterestră) nou, isteț, ce trebuia folosit ca sclavi în locul lui annunanki în aceste mine. Și acest neam deosebit de oameni din care se vor trage toți cei cu minte subțire, peste timp s-a numit ,,popor ales” pe care toți muritorii îl știm bine cine este astăzi. Carele va să zică am înțeles noi unde vrea să bată toba ca să priceapă goimul cap de lut!
Și a citit dumnealui pe tăblițele cu scriere cuneiformă că civilizația umană s-a născut în Sumer sub îndrumarea acestor înfierbîntați de viță (adică gene și sprîncene) aleasă și astfel au pus ei pe unii să fie regi pentru a intermedia între pălmașii de pe cîmp și acești stăpîni divini, astfel apărînd în istoria lumii și ,,dreptul divin al regilor”! Mai spune că această civilizație creată de annunanki ar fi ajuns așa de departe că aveau și arme nucleare și după o beție sau furie, și-au dat în cap unii altora cu acele jucărele nenorocite și ucigașe pînă a dispărut întreg orașul Ur pe la anul 2000 î.e.n. Cred că nevolnicul s-a lăsat luminat cu această otravă, a uni neam venit din ceruri și foarte înalt, după scorneală uriașilor din Tora, mit preluat de hoțomanii ivriți din scrierile sacre ale esenilor din Palestina.
Sitchin spune că cercetările sale coincid cu multe texte din Tora și Talmud, și că acestea provin inițial din scrierile sumeriene. Istețul născocitor de vedenii și tîmpenii mozaice a scris 7 cărți, vîndute bine fiindcă lumea nu mai are noțiunea gîndirii și a judecății proprii, înghițind orice gogoașă, că tot trăim în vremea consumismului capitalist.
Mai mulți sumerologi analizînd tălmăcirile lui Sitchin au găsit în ele traduceri aberante, în fapt toată povestea fiind un nou mit prin care ,,poporul ales” trebuia să fie pupat sub coadă de gloatele de goimi cap de lut, fiindcă ei și numai ei au adus civilizație și cultură pe pămînt din cele mai întunecate vremuri pînă în zilele noastre, asta văzînd și dumirindu-ne și noi cum vine cu ,,extratereștii” lor descoperiți în situl de la Kuntillet Ajrud, peninsula Sinai, în sezonul de săpături 1975-1976, adică taman pe acolo pe unde a primit și Moșe al lor tablele cu (fărăde)legi ale întunecatului Iahwe. și care în loc de costume speciale aveau blană și niște legăminte de vai, vai! 
Unii dintre cei care cunosc bine eme-gi l-au pus la zid pe mișel cum a făcut profesorul universitar Ronald H. Fritze, autorul cărții Invented knowledge: False History, Fake Science and Pseudo-Religions apărută în anul 2009, care menționează elucubrația lui Sitchin privind cuvîntul ,,Din-Gir” din emegi/sumeriană, l-a tradus ca ,,cei puri cu rachete aprinse”, adăugând că el atribuie cuvintelor vechi sensuri pe care nu le-au avut niciodată în aceste scrieri. Fritze, de asemenea, a comentat metodologia lui Sitchin, scriind că în momentul cînd criticii au verificat referințele lui Sitchin, au descoperit cu uimire că acestea erau trunchiate frecvent și scoase din context pentru a le da o nouă semantică, astfel ca aceste citate să devină probe în susținerile făcute de îndrăznețul plăsmuitor. Aceste pretinse dovezi sînt prezentate selectiv, iar altele care i-ar contrazice vedeniile, au fost ocolite cu mare grijă. Dar o asemenea șmecherie se numește fals și nu are nici o legătură cu știința, ci numai cu pseudo-știința adică cu revelația sau făcătura mozaică.
Spencer Wells (născut în 1969, USA), medic genetician a scris cartea Journey of Main: A Genetic Odyssey, apărută în anul 2002 în care explică modul cum datele genetice au fost utilizate pentru a urmări migrațiile grupurilor de humanoizi în ultimii 50.000 de ani, când oamenii moderni au migrat din Africa prin nord în afara ei. Potrivit gîndirii lui S. Wells, un grup dintre aceștia a luat calea sudului ajungînd în India și Asia de sud-est, apoi Australia. El susține că populațiile non-africane au avut un traseu nordic apoi s-au împrăștiat odată intrați în Orientul Apropiat, unii au plecat către Eurasia și de aici în America iar alții au rămas în nordul Africii. Povestioara lui a fost prezentată cu mare tămbălău și de canalul TV National Geographic ca un documentar care face lumină în întunecata teorie a originii neamului omenesc. Zice geneticianul plin de revelații că toți oamenii din ziua de azi sînt descendenți dintr-un singur bărbat care a trăit în Africa în perioada 90.000 – 60.000 î.e.n. numindu-l Y-cromozomial Adam. Dacă l-ar fi numit Iahwiță sau Satan, ar fi înțeles fiecare dintre muritori din ce direcție vine revelația și toată jegoșenia cu pretenție științifică. Povestea lui sprijină cu mare ,,probitate științifică” ideile lui Z. Sitchin care zice că extratereștrii annunanki ar fi venit cam prin anii 45000 î.e.n. undeva în Africa – uite ce coincidență – căutînd ei metale și obosind de atîta muncă prin mine, au făcut o încrucișare genetică cu sălbătăciunile humanoide găsite pe acolo, de unde a ieșit actuala specie umană isteață și cu obîrșia descoperită de ei din acea spiță de semizei. Și tot amîndoi gînditorii inițiați în tainele revelațiilor susțin că întreg neamul omenesc ar fi ieșit din acea pușcoace minune marca Y-cromozomial Adam! Să ne lase dumnealor cu asemenea golănii, fiindcă aici în Carpați avem oase de om din mileniul 42 î.e.n. și în acest caz nu se leagă deloc povestea cu logica bunului simț, numai dacă au uitat să scrie amîndoi că din acel loc neștiut al Africii, pușcoacea a tras foc repetat taman în crestele Carpaților și atunci poate ne vom mai da la brazdă, altfel vom pune mîna pe băț să le cerem socoteală nemernicilor pentru blasfemia care ne-o aruncă în obraz.
Și ca o completare la această conspirație, pun aici zicerea de pe Wikipedia, că populația Europei vine din Mesopotamia, unde în mileniul Vll î.e.n. a avut o adevărată explozie demografică și fel de fel de așchii au fost aruncate – dar numai către nord, vest și est, fiindcă în sud se duceau în mare – iar cei din nord, tot prăsindu-se s-au aburcat an după an și secol după secol pînă au devenit stăpîni peste toate olaturile ce formează azi Europa. Eu vă zic să vă opriți aici și să vă băgați capul între picioare ca să vă descoperiți originile inteligenței voastre sataniste fiindcă nimeni nu dă doi bani pe asemenea trăsnăi, iar Făcă-Tora pe care vreți să o puneți ca moț al istețimii neamului omenesc este cea mai îngrozitoare făcătură din istoria lumii și a venit vremea să o aruncăm la coșul de gunoi al istoriei.
Și tot pe tărîmurile Marelui Israel, revista care face apologia prostiei deșănțate Science Express, scrie într-un amplu articol din septembrie 2009 că primii agricultori care s-au pus pe treabă în urmă cu peste 7500 de ani, în Europa Centrală, erau veniţi din Orientul Apropiat, nu vânătorii băștinași din regiune care s-au lăsat de alergat pe coclauri și s-au pus pe săpat, plivit și prășit. Pretind ei că au studiat prin teste genetice niște fragmente de oase din regiune – acum genetica a ajuns ceea ce era la vechii ivriți teoria profeție, adică a minciunii golănoase – și pe loc ia pălit morbul revelațiilor științifice stabilind că primii agricultori care au apărut în Europa Centrală migraseră din alte zone. Deșuchiata născocire aparține specialiștilor de la Universitatea Mainz din Germania şi de la Centrul pentru cercetări internaționale din Laxenburg (Austria). În opinia acestor antropologi de coada oii și a sapei, agricultura şi creşterea animalelor s-au impus în urmă cu circa 11.000 de ani în Orientul Apropiat, însă în Europa Centrală sînt practicate abia de aproximativ 7.500 de ani. Înainte de această dată, oamenii preistorici din Europa trăiau din vânătoare şi din culesul fructelor. Descoperirea picturilor rupestre de la Coliboaia le dă o labă peste bot acestor lepre gata oricînd că pupe în cur pe oricine le dă parale și hîrdaie cu lături, fiindcă așa a fost scrisă istoria umanității din cea mai veche antichitate și pînă astăzi, minciuni și iarăși minciuni.
Pentru a le dovedi cît de mult mint în revelațiile lor sataniste, arăt că există zeci de izvoare istorice care probează că Tora a fost scrisă în forma în care o cunoaștem noi astăzi între secolele l-lV ale erei noastre, preluînd cu nemiluita din scrierile sacre ale esenilor (geții și celelalte neamuri care practicau religia lui Zamolxe în Palestina dar și în alte ținuturi, plecată din Carpați) și folosindu-se de o scriere mai veche de-a lor din secolul ll î.e.n. cînd i-a pălit pe ivriți boala vedeniilor și tîmpeniilor iahviste de care nu s-au mai lecuit pînă în prezent. 
Origene (185-254) preot și unul dintre părinții creștinismului catolic, şi-a propus să revizuiască toate traducerile din perioada sa (făcute din ivrită în greacă numai de iudei!), fiindcă se ajunsese ca fiecare manuscris să fie o scriere independentă care se contrazicea cu celelalte, iar planul a devenit realizabil prin generozitatea lui Ambrosios. El explica diferenţele majore dintre textul Hexaplei care conținea 5 traduceri mai vechi și propria interpretare şi cel ivrit de la care s-a pornit dogma iudeo-creștinismului, presupunînd că acestea au fost falsificate intenţionat de către ivriţi, ca să le ia mințile Neamurilor cu vedeniile lor și că au adăugat unele scrieri care nu sînt în Tora și Talmud. Asta se știa limpede pe la mijlocul secolului lll al erei noastre cînd iudeo-creștinismul nu-și scosese nasul dintre zidurile cetăților, fiind un cult particular cu foarte puțini aderenți, fiindcă mitraismul sau religia lui Zamolxe era religia oficială în imperiul roman!
Dacă nu sînt de crezare că situația este cea arătată mai sus, ca să le fie supărarea întunecaților deplină aduc de martor pe pastorul american Ronald K. Brown care în lucrarea The Book of Enoh apărută în 1998 în San Antonio, Texas, spune că ,,Vechiul şi Noul Testament conţin exact 309 pasaje direct împrumutate din Cartea lui Enoh.” Dar aceste influențe atît de evidente sînt numai din Cartea lui Enoh în scrierile ivriților și niciodată invers, prin aceasta dovedindu-se și perioada cînd a fost scrisă Tora, pentru că după anul 96 al erei noastre scrierea esenă care făcea parte și din scrierile sacre ale mozaicilor, a fost interzisă în acest cult, iar după trei sute de ani și în cel iudeo-creștin. Spre cinstea lui prelatul a spus ce a constatat la sfîrşitul secolului XX cînd clevetitorii şi cîrtitorii de lucruri sfinte şi revelaţii ivrite nu mai sînt făcuţi frigărui ,,plăcut mirositoare” şi trimişi jertfă curată întunecatului Iahwe! Multă ticăloșie și ură le-a trebuit furilor şi falsificatorilor mozaici, dar mai ales celor iudeo-creștini să ticluiască atîtea născociri pentru a distruge originea religiei crucii.
Scrierile lui Z. Sitchin arată fără putință de tăgadă că unele grupări mozaice încearcă cu disperare să se impună iarăși peste capul goimilor așa cum a fost băgat cu foc și sabie iudeo-creștinismul în anul 380, dar vremurile s-au schimbat fără întoarcere și tot mai mulți din Neamurile iudeo-creștine și-au dat seama că în această religiei totul este putred și urît mirositor, ,,daruri” cu care ne-au otrăvit ei sufletele și mințile 1600 de ani.
Văzînd că au apărut dovezi antropologice venite de la neanderthalieni care le pun la coșul de gunoi al istoriei făcăturile drăcești cu pretenții de adevăruri divine, acum jegurile vreau să se țină că strămoșii lor ar fi în fapt acest popor clamat de mulți ca dispărut în urmă cu peste 10000 de ani în Europa și toți cei de azi ar trebui să le dăm un pup undeva drept recunoștință fiindcă numai datorită vivacității evreilor – adică a jidanilor/cazarilor – civilizația europeană există și acum bățoasă și scorțoasă! 
Michael Bradley, apărut din cinul lor ca un alt chinuit de damblaua revelațiilor, adică sărmanul în loc să-și liniștească zbuciumul la balamuc, a lăsat mîna să mîzgălească hîrtia într-un sinistru delir, servindu-ne drept adevăr de necontestat povestea că ei jidanii/cazarii s-ar trage direct din neanderthalieni, că ar fi singurii urmași ai acestor năpăstuiți și din acele vremuri preistorice fierbe ura în ei împotriva celorlalți pentru că au fost păruiți fără milă și alungați de pe meleagurile natale în stîncosul Caucaz. Dar îndrăcita ciripeală noi o cunoaștem de la o altă lepră cazară – Eliezer Shein – care ne șuiera în urechi în anul 1900 că ei vitejii cazari erau băștinași în ținuturile carpatine, iar veneticii români i-au alungat din ura lor antisemită în secolele lX-Xl cînd au năvălit din sud cu bîte, opinci, brînză, lapte și alte produce bogate în proteine, din care unele prea contondente!
Zice dumnealui că pe la anii 5600 î.e.n. îndrăciții Cro-Magnon adunîndu-se toți cioată, i-au rupt în bătaie pe pașnicii neanderthalieni care trăiau pe undeva prin vestul Europei, învinșii fiind obligați să-și ia lumea în cap și să fugă spre est pentru a se salva, găsind meleaguri mai liniștite la poalele, în văile și în subteranele Caucazului. În două cărți pretins istorice și pline ochi de revelații, Moștenirea omului de gheață (1978), și Poporul Ales din Caucaz (1992), el avertizează că antisemitismul îi face pe ei cazarii (îi numește Așkenazi, mințind cu nerușinare fiindcă lumea nu știe nimic din adevărata lor istorie) să poarte o ură veșnică venită din situația catastrofală pe care au îndurat-o din partea grupului de răi numiți de unii antropologi Cro-Magnon, strămoșul celorlalte popoare europene, iar aceasta îi obligă să aibă o furie oarbă împotriva celorlalți venită din subconștient. Și o trage el cu moștenirea ADN a neanderthalienilor care nu îi lasă să uite ce au pățit în vremurile de demult și că vor întoarce totul cu vîrf și îndesat, bașca ceva pe deasupra!
Iar ultima născocire în materie de vechime a neamului ivrit din Orientul Apropiat și implicit a Torei, ne-au servit ei în luna decembrie anului 2012 așa ca de sfîrșitul lumii un ,,documentar științific” intitulat Essau și poporul roșu realizat de National Geographic Canada. Găsind un craniu pe teritoriul Israelului și adulmecîndu-l peste tot, au mirosit întunecații că este al lui Essau din Tora, fratele lui Iacov și de aici ține-te neamule izvor de revelații și vedenii că nici tartorul lor nu a mai reușit să-i oprească. Punîndu-se specialiștii să-i reconstituie mutra străbunului semit, l-au făcut cu pielea roșie și părul negru de parcă era dracu ieșit din vreun horn, pretinzînd mincinoșii că au respectat indicațiile scriiturii lor Tora, cu punct și virgulă. Însă în Facerea la 25,25-30 se scrie cum Isaac s-a căsătorit cu aramaica Rebera și a avut pe fiii Essau și Iacov: ,,Cel dintîi a ieșit roșu de tot ca o manta de păr și de aceea i-au pus numele Essau(adică părosul)… Și Essau a zis lui Iacov: «Dă-mi te rog să mănînc din ciorba aceasta roșiatică, fiindcă sînt rupt de oboseală». Pentru aceasta s-a dat lui Essau numele de Edom(roșu)”. Făcătura lor ne arată limpede că Essau sau Edom, au primit aceste nume fiindcă aveau foarte mult păr pe corp de culoarea roșie. Desigur ,,semiții cazari” de azi care au ticluit ,,documentarul științific” l-au bărbierit pe sărmanul necunoscut să-i pună în evidență pielea roșie de sub părul roșu care îi acoperea corpul, și așa au găsit ei că semitul Essau este strămoșul poporului cu pielea roșie, dar singurii din lume care se numesc astăzi ,,pieile roșii” sînt nativii indieni din America de Nord! Adică le-au pus și acestora botul la țăruș că sînt nerecunoscători și răi fiindcă nu îi pupă în cur pe cazari care le sînt strămoși de la zidirea lumii de către Talpa Iadului. Cu asemenea golănii monstruoase rescriu aceste cete de sataniști istoria popoarelor creștine și tîmpite, dar cu complicitatea căpeteniilor goilor. La realizarea mincinosului ,,documentar” au participat numai specialiști din Israel ca să fie limpede pe cine trebuie să tragem la aspru județ. Dar unii aramei erau cu adevărat cu părul roșu așa cum a fost și Essau născut de către aramaica Rebeca. Cît privește cel de-al doilea nume Edom, le spun că și aici i-am prins cu minciuna fiindcă vechiul Canaan era locuit de neamurile arimine venite din Europa, iar unul din triburile geților din Tracia a fost edon care pe la anii 500 î.e.n. aveau monedă proprie. Ei locuiau partea de sud a Traciei, pe litoralul Mării Marmara și aveau părul roșcat sau șaten. Tracii spuneau despre neamul lor că vine din zei, iar divinitățile lor aveau părul roșu și ochii verzi sau albaștri. Aceasta este numai o mică parte din istoria adevărată a neamurilor arimine, dar nerevelată ci numai căutată cu acribie și scoasă la lumină din întunericul sataniștilor falsificatori de istorii și culturi.
Adică să ne fie clar odată pentru totdeauna, chiar dacă nu le mai înghițim Făcă-Tora, acum ei au la îndemînă știința și oricît vom încerca să o luăm hăisa ori ceala, ne vor dovedi cu adevărul ,,științific” că numai ei au fost primii – semiții veniți din centrul Africii ca urmași ai lui annunanki sau a neanderthalienilor pioși ascunși în văile Caucazului, avînd totuși de ales între cele două scorneli – iar ceilalți musai după ei, dar nici prea aproape fiindcă numai jidanii ,,semiți” sau ivriții annunanki sînt aleși de Talpa Iadului cu blestematul lui legămînt, care le este de dreaptă cale de urmat și unică înțelepciune.
Pentru a ne limpezi din ce direcție vine făcătura, pun următoarea întrebare: de ce pe internet sînt împrăștiate minciunile lui Z. Sitchin și M. Bradley cu o generozitate uimitoare, dar nu găsești nici o referință despre cei care au scris și combătut cu argumente infailibile făcătura precum Origene, Richard H. Charles, Ronald K. Brown, Ronald H. Fritze și alții care, prin descoperirile făcute în perioada modernă le nimicește toată cloceala satanistă? 
Ca să le oprim obrăznicia deșănțată de a minți și crima monstruoasă de a falsifica istoria și cultura celorlalți, ar trebuie să-i luăm de perciuni pe acești sutași ai întunericului, dar numai să îndrăznim a face necugetatul gest că odată se vor porni cele mai înfiorătoare răgete amenințîndu-ne cu un nou holocaust fiindcă sîntem antisemiți și ne-am dat la podoaba lor capilară, deși ea este roșcovană și nu neagră cum o au adevărații semiți și nu cei născociți la sfîrșitul secolului XlX. Dacă ne vom osteni să-i punem cu curu în țeapă pentru că ne-au falsificat istoria și cultura identitară, vor urla că sîntem naționaliști, fasciști și antipupincuriști fiindcă le demascăm făcăturile. Așa că, vom purcede cu puterea adevărului peste ei, să-i batem măr, astfel că, frăgeziți și înmuiați le vor ieși toate relele. Iar pentru noi, adevărurile de netăgăduit sînt dovezile arheologice venite din urmă cu zeci de mii de ani, despre care nimeni nu are curajul să scrie sau să vorbească. Dar îndîrjindu-mă, am s-o fac eu să spăl vrednicul obraz al strămoșilor carpatini batjocorit de fel de fel de tîrîturi și trădători de Neam și Țară”….Continuarea pe link-ul de mai jos …..http://www.ariminia.ro/ro/…..

De retinut : Moneda, vine de la Monada …. Cititi

si http://quadratus.wordpress.com/2010/05/13/666-–-sub-pecetea-tainei/  

Pildele lui Solomon

PILDELE LUI SOLOMON

CAPITOLUL 1
Cum se dobandeste si se pierde intelepciunea.

1. Pildele lui Solomon
2. Folositoare pentru cunoasterea intelepciunii si a stapanirii de sine,
3. Pentru intelegerea cuvintelor adanci, pentru dobandirea unei indrumari bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecata si nepartinire,
4. Pentru a prilejui celor fara gand rau o judecata isteata, omului tanar cunostinta si buna cugetare.
5. Sa ia aminte cel intelept si isi va spori stiinta, iar cel priceput va dobandi iscusinta de a se purta,
6. Patrunzand cu mintea pildele si intelesurile adanci, graiurile celor intelepti si talcuirea lor nepatrunsa.
7. Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii; cei fara minte dispretuiesc intelepciunea si stapanirea de sine.
8. Asculta, fiul meu, invatatura tatalui tau si nu lepada indrumarile maicii tale.
9. Caci ele sunt ca o cununa pe capul tau Si ca o salba imprejurul gatului tau.
10. Fiul meu, de voiesc pacatosii sa te ademeneasca, nu te invoi,
11. Daca-ti spun: “Vino cu noi, sa ne punem la panda, ca sa varsam sange, sa intindem curse fara cuvant celui neprihanit,
12. Sa-i inghitim de vii ca locuinta mortilor, si intregi, ca pe cei ce se coboara in mormant.
13. Sa punem stapanire pe tot felul de lucruri scumpe, sa ne umplem de prada casele noastre,
14. Fii partas la obstea noastra, o singura punga fi-va pentru toti!”
15. Fiul meu, nu te intovarasi cu ei pe cale; abate piciorul tau din cararea lor,
16. Caci picioarele lor alearga numai la rau, iar ei zoresc sa verse sange.
17. Zadarnic se intind curse in vazul pasarilor!
18. Caci ei intind curse tocmai impotriva sangelui lor, si sufletului lor isi intind ei laturi.
19. Aceasta este soarta celor lacomi de castig; lacomia le aduce pierderea vietii.
20. Intelepciunea striga pe ulita si in piele isi ridica glasul sau.
21. Ea propovaduieste la raspantiile zgomotoase; inaintea portilor cetatii isi spune cuvantul:
22. “Pana cand, prostilor, veti iubi prostia? Pana cand, nebunilor, veti iubi nebunia? Si voi, nestiutorilor, pana cand veti uri stiinta?
23. Intoarceti-va iarasi la mustrarea mea si iata eu voi turna peste voi duhul meu si va voi vesti cuvintele mele.
24. Chematu-v-am, dar voi n-ati luat aminte! Intinsu-mi-am mana si n-a fost cine sa ia seama!
25. Ci ati lepadat toate sfaturile mele si mustrarile mele nu le-ati primit.
26. De aceea si eu voi rade de pieirea voastra si ma voi bucura cand va veni groaza peste voi,
27. Cand va veni peste voi necazul ca furtuna si cand nenorocirea ca vijelia va va cuprinde.
28. Atunci ma vor chema, dar eu nu voi raspunde; din zori ma vor cauta si nu ma vor afla,
29. Pentru ca ei au urat stiinta si frica de Dumnezeu n-au ales-o,
30. Fiindca n-au luat aminte la sfaturile mele si cercetarea mea au dispretuit-o.
31. Manca-vor din rodul caii lor si de sfaturile lor satura-se-vor,
32. Caci indaratnicia omoara pe cei prosti si nepasarea pierde pe cei fara minte;
33. Iar cel ce ma asculta va trai in pace si liniste si de rele nu se va teme”.

CAPITOLUL 2
Invatatura intelepciunii.

1. Fiul meu, de vei primi povetele mele si sfaturile mele de le vei pastra,
2. Plecandu-ti urechea la intelepciune si inclinand inima ta spre buna chibzuiala,
3. Daca vei chema prevederea si spre buna-cugetare iti vei indrepta glasul tau,
4. Daca o vei cauta intocmai ca pe argint si o vei sapa ca si pe o comoara,
5. Atunci vei pricepe temerea de Domnul si vei dobandi cunostinta de Dumnezeu,
6. Caci Domnul da intelepciune; din gura Lui izvoraste stiinta si prevederea;
7. El pastreaza mantuirea pentru oamenii cei drepti; El este scut pentru cei ce umbla in calea desavarsirii;
8. El pazeste caile dreptatii si pe cararea celor cuviosi ai Lui sta de veghe.
9. Atunci tu vei intelege dreptatea si buna judecata, calea cea dreapta si toate potecile binelui.
10. Cand intelepciunea se va sui la inima ta si stiinta va desfata sufletul tau,
11. Cand buna chibzuiala va veghea peste tine si intelegerea te va pazi,
12. Atunci tu vei fi izbavit de calea celui rau si de omul care graieste minciuna,
13. De cei ce parasesc caile cele drepte, ca sa umble pe drumuri intunecoase,
14. De cei ce se bucura cand fac rau si se veselesc cand umbla pe poteci intortochiate,
15. Ale caror carari sunt strambe si ratacesc pe cai piezise.
16. Atunci tu vei scapa de femeia care este a altuia, de straina ale carei cuvinte sunt ademenitoare,
17. Care lasa pe tovarasul ei din tinerete si uita de legamantul Dumnezeului ei,
18. Caci ea se pleaca impreuna cu casa ei spre moarte si drumul ei duce in iad;
19. Nimeni din cei ce se duc la ea nu se mai intoarce si niciunul nu mai afla cararile vietii.
20. Drept aceea mergi pe calea oamenilor celor buni si pazeste cararile celor drepti,
21. Caci cei drepti vor locui pamantul si cei fara de prihana vor salaslui pe el;
22. Iar cei fara de lege vor fi nimiciti de pe pamant si cei necredinciosi vor fi smulsi de pe el.

CAPITOLUL 3
Indemnare la fapte bune. Lauda intelepciunii.

1. Fiul meu, nu uita invatatura mea si inima ta sa pazeasca sfaturile mele,
2. Caci lungime de zile si ani de viata si propasire ii se vor adauga.
3. Mila si adevarul sa nu te paraseasca; leaga-le imprejurul gatului tau, scrie-le pe tabla inimii tale;
4. Atunci vei afla har si bunavointa inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor.
5. Pune-ti nadejdea in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe priceperea ta.
Pe toate caile tale gandeste la Dansul si El iti va netezi toate cararile tale.
7. Nu fii intelept in ochii tai; teme-te de Dumnezeu si fugi de rau;
8. Aceasta va fi sanatate pentru trupul tau si o inviorare pentru oasele tale.
9. Cinsteste pe Domnul din averea ta si din parga tuturor roadelor tale.
10. Atunci jitnitele tale se vor umple de grau si mustul va da afara din teascurile tale.
11. Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului si nu simti scarba pentru mustrarile Lui,
12. Caci Domnul cearta pe cel pe care-l iubeste si ca un parinte pedepseste pe feciorul care ii este drag.
13. Fericit este omul care a aflat intelepciunea si barbatul care a dobandit pricepere,
14. Caci dobandirea ei este mai scumpa decat argintul si pretul ei mai mare decat al celui mai curat aur.
15. Ea este mai pretioasa decat pietrele scumpe; nici un rau nu i se poate impotrivi si e bine-cunoscuta tuturor celor ce se apropie de ea; nimic din cele dorite de tine nu se aseamana cu ea.
16. Viata lunga este in dreapta ei, iar in stanga ei, bogatie si slava; din gura ei iese dreptatea; legea si mila pe limba le poarta.
17. Caile ei sunt placute si toate cararile ei sunt caile pacii.
18. Pom al vierii este ea pentru cei ce o stapanesc, iar cei care se sprijina pe ea sunt fericiti.
19. Prin intelepciune, Domnul a intemeiat pamantul, iar prin intelegere a intarit cerurile.
20. Prin stiinta Sa a deschis adancurile si norii picura roua.
21. Fiul meu, sa nu se departeze acestea dinaintea ochilor tai; pastreaza intelepciunea si buna chibzuiala,
22. Caci ele sunt viata sufletului tau si podoaba pentru gatul tau.
23. Atunci tu vei merge fara teama pe calea ta si piciorul tau nu se va poticni.
24. De te culci, nu-ti va fi teama, iar de adormi, somnul tau va fi dulce.
25. Sa nu te temi de frica fara veste si nici de vreo navala a celor pacatosi,
26. Ca Domnul este nadejdea ta si va feri piciorul tau de cursa.
27. Nu zabovi a face bine celui ce are nevoie, cand ai putinta sa-i ajuti.
28. Nu spune aproapelui tau: “Du-te si vino, maine iti voi da!”, cand poti sa-i dai acum.
29. Nu pune la cale raul impotriva aproapelui tau, cand el locuieste fara grija langa tine.
30. Nu te certa cu nimeni fara pricina, de vreme ce nu ti-a facut nici un rau.
31. Nu ravni sa fii ca omul silnic si nu alege nici una din caile lui;
32. Caci omul cu gand rau este urat de Domnul, iar de cei drepti El este mai aproape.
33. Domnul blesteama casa celui fara de lege si binecuvanteaza adaposturile celor drepti.
34. De cei batjocoritori El rade, iar celor smeriti le da har.
35. Cei intelepti vor mosteni marirea, iar cei nebuni vor avea parte de ocara.

CAPITOLUL 4
Inlaturarea prilejului spre pacat.

1. Ascultati, fiilor, invatatura tatalui si luati aminte sa cunoasteti buna chibzuiala,
2. Caci eu va dau invatatura buna: Nu parasiti povata mea.
3. Caci si eu am fost fecior la tatal meu, singur, si cu duiosie iubit la mama mea
4. Si el ma invata si-mi zicea: “Inima ta sa pastreze cuvintele inimii mele, pazeste poruncile mele si vei fi viu.
5. Aduna intelepciune, dobandeste pricepere! Nu le uita si nu te departa de la cuvintele gurii mele!
6. Nu o lepada si ea te va pazi; iubeste-o si ea va sta de veghe.
7. Iata inceputul intelepciunii: Agoniseste intelepciunea si cu pretul a tot ce ai, capata priceperea.
8. Pretuieste-o mult si ea te va inalta; ea te va ridica in slavi daca o vei imbratisa.
9. Ea va pune cununa de daruri pe capul tau si te va impodobi cu diadema de mare cinste.
10. Asculta, fiul meu si primeste cuvintele mele si anii vietii tale se vor inmulti.
11. Eu te voi invata calea intelepciunii si te voi purta pe caile dreptatii.
12. Cand vei merge, pasii tai nu vor sovai si, chiar de vei alerga, nu te vei poticni.
13. Tine cu tarie invatatura si nu o parasi, pazeste-o caci ea este viata ta.
14. Nu apuca pe calea celor fara de lege si nu pasi pe drumul celor rai.
15. Ocoleste-o si nu merge pe ea, treci pe alaturea si du-te mai departe;
16. Caci ei nu dorm pana nu faptuiesc rau si nu-i mai prinde somnul pana nu fac pe cineva sa cada.
17. Caci ei se hranesc din paine agonisita prin faradelege si beau vin dobandit prin asuprire.
18. Calea dreptilor e ca zarea diminetii ce se mareste mereu pana se face ziua mare;
19. Iar calea celor fara de lege e ca intunericul si ei nici nu banuiesc de ce se pot impiedica.
20. Fiul meu, ia aminte la graiurile mele; la povetele mele pleaca-ti urechea ta!
21. Nu le scapa din ochi, pastreaza-le inlauntrul inimii tale,
22. Caci ele sunt viata pentru cei ce le pun in fapta si doctorie pentru tot trupul omenesc.
23. Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea tasneste viata.
24. Leapada din gura ta orice cuvinte cu inteles sucit, alunga de pe buzele tale viclenia.
25. Ochii tai sa priveasca drept inainte si genele tale drept inainte sa caute.
26. Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale si toate cararile tale sa fie bine chibzuite.
27. Nu te abate nici la dreapta, nici la stanga, tine piciorul tau departe de rau.
28. Caci cararile drepte le pazeste Domnul, iar cele strambe sunt cai rele.
29. El va face drepte caile tale si mergerea ta o va face sa fie in pace.

CAPITOLUL 5
Ferirea de desfranare. Indreptarea spre curatie.

l. Fiul meu, ia aminte la intelepciunea mea si la sfatul meu cel bun pleaca urechea ta,
2. Ca sa-ti poti pastra judecata si ca buzele tale sa pazeasca stiinta.
3. Nu te uita la femeia lingusitoare, caci buzele celei straine picura miere si cerul gurii sale e mai alunecator decat untdelemnul,
4. Dar la sfarsit ea este mai amara decat pelinul, mai taioasa decat o sabie cu doua ascutisuri.
5. Picioarele ei coboara catre moarte; pasii ei duc de-a dreptul in imparatia mortii.
6. Ea nu ia seama la calea vietii, pasii ei merg in nestire, nici ea nu stie unde.
9. Si acum, fiul meu, asculta-ma si nu te indeparta de la cuvintele gurii mele.
8. Fereste-ti calea ta de ea si nu te apropia de usa casei ei,
9. Ca sa nu dai vartutea ta altora si anii tai unuia fara de mila;
10. Ca strainii sa nu se indestuleze de stradania ta si ostenelile tale sa nu treaca in casa altuia;
11. Ca sa nu suspini la sfarsit, cand trupul tau si carnea ta vor fi fara de vlaga,
12. Si sa zici: “Pentru ce am urat povata si de ce inima mea a urgisit certarea?
13. De ce nu am ascultat de indemnul dascalilor mei si spre cei ce ma invatau n-am plecat urechea mea?
14. Putin a trebuit sa nu ma nenorocesc, in plina adunare si in mijlocul obstei”.
15. Bea apa din putul tau si din paraiasele care curg din izvorul tau.
16. Sa nu se risipeasca izvoarele tale pe ulita, nici paraiele tale prin piete.
17: Sa fie numai pentru tine singur, iar nu pentru strainii care sunt cu tine!
18. Binecuvantat sa fie izvorul tau si sa te mangai cu femeia ta din tinerete.
19. Cerboaica preaiubita si gazela plina de farmec sa-ti fie ea; dragostea de ea sa te imbete totdeauna si iubirea ei sa te desfateze.
20. Pentru ce, fiul meu, sa te momeasca femeie straina si tu sa imbratisezi sanul unei necunoscute?
21. Caci cararile omului sunt inaintea Domnului si El ia seama la toate caile lui.
22. Cel fara de lege este prins in laturile faradelegilor lui si de funiile pacatelor lui este infasurat.
23. El va muri in pacatele lui si de multimea nebuniei lui va pieri.

CAPITOLUL 6
Indemn la munca cinstita si la viata curata.

1. Fiul meu, daca te-ai pus chezas pentru prietenul tau, daca ai dat mana pentru altul,
2. Atunci te-ai prins prin fagaduieli iesite din gura ta si te-ai legat prin cuvintele gurii tale.
3. Fa dar, fiul meu, aceasta: o, izbaveste-te. Si fiindca ai cazut in mainile aproapelui tau, du-te si cazi la picioarele aproapelui tau si-l roaga;
4. Nu da somn ochilor tai, nici dormitare genelor tale.
5. Si te izbaveste ca o caprioara din mana vanatorului si ca o pasare din mana pasararului.
6. Du-te, lenesule, la furnica si vezi munca ei si prinde minte!
7. Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici indrumator, nici sfatuitor,
8. Isi pregateste de cu vara hrana ei si isi strange la seceris mancare. Sau mergi la albina si vezi cat e de harnica si ce lucrare iscusita savarseste. Munca ei o folosesc spre sanatate si regii si oamenii de rand. Ea e iubita si laudata de toti, desi e slaba in putere, dar e minunata cu iscusinta.
9. Pana cand, lenesule, vei mai sta culcat? Cand te vei scula din somnul tau?
10. “Putin somn, inca putina atipire, putin sa mai stau in pat cu mainile incrucisate!”
11. Iata vine saracia ca un trecator si nevoia te prinde ca un talhar. Dar daca nu vei lenevi, atunci va veni secerisul tau ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine.
12. Omul de nimic, omul necinstit si viclean umbla cu minciuna pe buze.
13. Face cu ochiul, da din picioare, face semne cu degetele.
14. in inima lui e viclesug, pururea se gandeste la rau si seamana galceava.
15. Pentru aceasta fara de veste va veni peste el prapadul, nimicit va fi dintr-o data si fara leac.
16. Sase sunt lucrurile pe care le uraste Domnul, ba chiar sapte de care se scarbeste cugetul Sau:
17. Ochii mandri, limba mincinoasa, mainile care varsa sange nevinovat,
18. Inima care planuieste ganduri viclene, picioare grabnice sa alerge spre rau,
19. Martorul mincinos care spune minciuni si cel care seamana vrajba intre frati.
20. Pazeste, fiule, povata tatalui tau si nu lepada indemnul maicii tale.
21. Leaga-le la inima ta, pururea atarna-le de gatul tau.
22. Ele te vor conduce cand vei vrea sa mergi; in vremea somnului te vor pazi, iar cand te vei destepta vor grai cu tine.
23. Ca povata este un sfesnic bun si legea o lumina, iar indemnurile care dau invatatura sunt calea vietii.
24. Ele te vor pazi de femeia vicleana, de limba cea ademenitoare a celei straine.
25. Nu dori frumusetea ei intru inima ta si sa nu te vaneze cu genele ei.
26. Ca femeia desfranata umbla dupa o bucata de paine, pe cand femeia-sotie doreste un suflet de mare pret.
27. Oare poate pune cineva foc in sanul lui, fara ca vesmintele lui sa nu arda?
28. Sau va merge cineva pe carbuni fara sa i se friga talpile?
29. Asa este cu cel ce se duce la femeia aproapelui sau: nimeni din cei ce se ating de ea nu va ramane nepedepsit.
30. Nimeni nu dispretuieste un hot pentru ca a furat ca sa-si astampere foamea;
31. Dar cand a fost prins, el da inapoi inseptit, intoarce tot ceea ce are in casa lui.
32. Cel ce se desfraneaza insa cu o femeie este lipsit de minte, se pierde pe el insusi facand astfel;
33. El nu dobandeste decat bataie, iar ocara lui niciodata nu se sterge.
34. Pizma trezeste mania omului defaimat si el este fara mila in ziua razbunarii;
35. El nu se uita la nici un pret de rascumparare, si chiar cand ii vei spori darurile, tot nu se imblanzeste.

CAPITOLUL 7
Ferirea de desfranare.

1. Fiul meu; pazeste spusele mele si indrumarile mele ascunde-le la tine.
2. Pastreaza sfaturile mele ca sa ramai in viata si oranduielile mele ca lumina ochilor tai.
3. Leaga-le pe degetele tale, scrie-le pe tabla inimii tale!
4. Spune intelepciunii: “Tu esti sora mea!”, si numeste priceperea prietena ta,
5. Ca ea sa te pazeasca de femeia straina, de femeia altuia, ale carei cuvinte sunt ademenitoare.
6. Odata stam la fereastra casei mele si priveam printre gratii,
7. Si am zarit printre cei lipsiti de minte, am vazut un tanar fara pricepere.
8. El trecea pe ulita pe langa coltul casei ei si se indrepta catre locuinta ei.
9. Era in amurgul serii unei zile, cand se lasa umbra si intunericul noptii.
10. Si iata o femeie il intampina, avand infatisare de desfranata si cu prefacatorie in inima;
11. Apriga si de netinut in frau, picioarele ei nu se mai odihneau in casa;
12. Cand in casa, cand afara, stand la panda langa orice colt.
13. Ea il apuca si-l saruta si cu o cautatura obraznica ii zise:
14. “Trebuia sa aduc jertfe de pace; astazi am implinit fagaduintele mele;
15. Pentru aceasta am iesit in intampinarea ta, ca sa te caut si iata ca te-am gasit.
16. Cu scoarte am gatit patul meu, cu asternuturi de in din Egipt,
17. Cu miresme am stropit patul meu, cu mir, aloe si chinamon.
18. Vino, sa ne imbatam de iubire pana dimineata, sa ne cufundam in desfatari de dragoste,
19. Ca barbatul meu nu este acasa, plecat-a la drum departe,
20. Luat-a cu dansul o punga cu bani si se va intoarce acasa la luna plina!”
21. Ea il ademeni prin multimea cuvintelor ei si-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale;
22. El incepu sa mearga dintr-o data dupa ea, ca un bou la junghiere si ca un cerb care se zoreste spre capcana,
23. Pana cand o sageata ii strapunge ficatul; dupa cum o pasare grabeste spre lat si nu-si da seama ca acolo isi sfarseste viata.
24. Si acum, fiule, asculta-ma si ia aminte la cuvintele gurii mele!
25. Inima ta sa nu se plece spre caile ei si nu te rataci pe potecile ei,
26. Caci ea a ranit pe multi si pe foarte multi i-a omorat.
27. Casa ei sunt caile iadului, care duc la camarile mortii.

CAPITOLUL 8
Despre adevarata intelepciune.

l. Oare intelepciunea nu striga ea si priceperea nu-si ridica glasul sau?
2. Pe varfurile cele mai inalte, pe cale, la raspantiile drumurilor sta,
3. Pe langa porti, in imprejurimile cetatii, la intrarea portilor, striga tare:
4. “Catre voi, oamenilor, se indreapta strigatul meu si glasul meu catre voi, fii ai oamenilor.
5. Voi, cei simpli, invatati cumintenia si voi, cei nebuni, inteleptiti-va!
6. Ascultati, caci voi spune lucruri marete si buzele mele se deschid pentru a inalta ceea ce este drept;
7. Caci gura mea graieste adevarul si buzele mele se dezgusta de faradelege.
8. Toate graiurile gurii mele sunt intru dreptate, in ele nu este nimic sucit si fara rost;
9. Toate sunt lamurite pentru cel priceput si drepte pentru cei ce au aflat stiinta.
10. Luati invatatura mea mai degraba decat argintul si stiinta mai mult decat aurul cel mai curat,
11. Caci intelepciunea este mai buna decat pietrele pretioase si nici lucrurile cele mai pretioase nu au valoarea ei.
12. Eu, intelepciunea, locuiesc impreuna cu prevederea si stapanesc stiinta si buna-chibzuiala.
13. Frica de Dumnezeu este urgisirea raului. Mandria si obraznicia, calea rautatii si gura cea apriga le urasc eu.
14. Al meu este sfatul si buna-chibzuiala, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
15. Prin mine imparatesc imparatii si principii randuiesc dreptatea.
16. Prin mine carmuiesc dregatorii si mai-marii sunt judecatorii pamantului.
17. Eu iubesc pe cei ce ma iubesc si cei ce ma cauta ma gasesc.
18. Cu mine este bogatia si marirea, averea vrednica de cinste si dreptatea.
19. Rodul meu e mai bun decat aurul si decat aurul cel mai curat, si ceea ce vine de la mine este mai de pret decat argintul lamurit.
20. Merg pe calea dreptatii, in mijlocul cailor judecatii drepte,
21. Ca sa dau celor ce ma iubesc bogatii si sa le umplu camarile lor.
22. Domnul m-a zidit la inceputul lucrarilor Lui; inainte de lucrarile Lui cele mai de demult.
23. Eu am fost din veac intemeiata de la inceput, inainte de a se fi facut pamantul.
24. Nu era adancul atunci cand am fost nascuta, nici chiar izvoare incarcate cu apa.
25. Inainte de a fi fost intemeiati muntii si inaintea vailor eu am luat fiinta.
26. Cand inca nu era facut pamantul, nici campiile, nici cel dintai fir de praf din lume,
27. Cand El a intemeiat cerurile eu eram acolo; cand El a tras bolta cerului peste fata adancului,
28. Cand a intarit norii sus si izvoarele adancului curgeau din belsug,
29. Cand El a pus hotar marii, ca apele sa nu mai treaca peste tarmuri si cand El a asezat temeliile pamantului,
30. Atunci eu eram ca un copil mic alaturi de El, veselindu-ma in fiecare zi si desfatandu-ma fara incetare in fata Lui;
31. Dezmierdandu-ma pe rotundul pamantului Lui si gasindu-mi placerea printre fiii oamenilor.
32. Si acum, fiilor, ascultati-ma! Fericiti sunt cei ce pazesc caile mele!
33. Ascultati invatatura, ca sa ajungeti intelepti, si nu o lepadati.
34. Fericit este omul care asculta de mine si vegheaza in fiecare zi la portile mele si cel ce strajuieste langa pragul casei mele!
35. Cel ce ma afla, a aflat viata si dobandeste har de la Domnul;
36. Iar cel ce pacatuieste impotriva mea isi pagubeste viata lui. Toti cei ce ma urasc pe mine iubesc moartea”.

CAPITOLUL 9
Chemarea prieteneasca a intelepciunii.

1. Intelepciunea si-a zidit casa rezemata pe sapte stalpi,
2. A injunghiat vite pentru ospat, a pregatit vinul cu mirodenii si a intins masa sa.
3. Ea a trimis slujnicele sale sa strige pe varfurile dealurilor cetatii:
4. “Cine este neintelept sa intre la mine!” Si celor lipsiti de buna-chibzuiala le zice:
5. “Veniti si mancati din painea mea si beti din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii.
6. Parasiti neintelepciunea ca sa ramaneti cu viata si umblati pe calea cea dreapta a priceperii!”
7. Cel ce cearta pe batjocoritor isi atrage dispretul, si cel ce dojeneste pe cel fara de lege isi atrage ocara.
8. Nu certa pe cel batjocoritor ca sa nu te urasca; dojeneste pe cel intelept, si el te va iubi.
9. Da sfat celui intelept, si el se va face si mai intelept; invata pe cel drept, si el isi va spori stiinta lui.
10. Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu si priceperea este stiinta Celui Sfant.
11. Caci prin Domnul se vor inmulti zilele tale si se vor adauga tie ani de viata.
12. Daca tu esti intelept, esti intelept pentru tine, si daca esti batjocoritor, singur vei purta ponosul.
13. Nebunia este o femeie galagioasa, proasta si care nu stie nimic.
14. Ea sta la usa casei sale, pe un scaun inalt si striga,
15. Ca sa pofteasca pe cei ce trec pe drum si pe cei ce merg pe calea lor fara sa se abata:
16. “Cine este neintelept sa intre la mine!” Si celui lipsit de buna-chibzuiala ii zice:
17. “Apa furata e mai placuta si painea mancata pe furis are gust mai bun”.
18. Si omul nu stie ca acolo sunt numai umbre, iar cei pe care ii pofteste nebunia se afla de mult in adancurile seolului (locuinta mortilor).

CAPITOLUL 10
Dreptatea.

l. Pildele lui Solomon. Fiul intelept inveseleste pe tatal sau, iar cel nebun este supararea maicii lui.
2. Nu sunt de nici un folos comorile dobandite prin faradelege; numai dreptatea scapa de la moarte.
3. Domnul nu lasa sa piara de foame sufletul celui drept; insa el respinge lacomia celor fara de lege.
4. Mana lenesilor pricinuieste saracie, iar mana celor intelepti aduna avutii.
5. Cel ce aduna in timpul verii este un om prevazator, iar cel care doarme in vremea secerisului este de ocara.
6. Binecuvantarea Domnului vine pe capul celui drept, iar ocara acopera fata celor fara de lege.
7. Pomenirea celui drept este spre binecuvantare, iar numele celor nelegiuiti va fi blestemat.
8. Cel cu inima inteleapta primeste sfaturile, iar cel nebun graieste vorbe spre pieirea lui.
9. Cel ce umbla intru neprihanire umbla pe cale sigura, iar cel ce umbla pe cai laturalnice va fi dat de gol.
10. Cel ce clipeste din ochi va fi pricina de suparare; iar cel care cearta cu inima buna asaza pacea.
11. Izvor de viata este gura celui drept, dar gura celor fara de lege, izvor de nedreptate.
12. Ura aduce cearta, iar dragostea acopere toate cusururile.
13. Pe buzele omului priceput se afla intelepciunea; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuinta.
14. Cei intelepti ascund stiinta, iar gura celui fara de socotinta este o nenorocire apropiata.
15. Avutia este pentru cel bogat o cetate intarita; nenorocirea celor sarmani este saracia lor.
16. Agonisita celui drept este spre viata; roadele celui fara de lege spre pacat;
17. Cel ce pazeste invatatura apuca pe calea vietii, iar cel ce leapada certarea rataceste.
18. Cel care ascunde ura are buze mincinoase; cel ce raspandeste defaimarea este un nebun.
19. Multimea cuvintelor nu scuteste de pacatuire, iar cel ce-si tine buzele lui este un om intelept.
20. Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fara de lege este lucru de putin pret.
21. Buzele celui drept calauzesc pe multi oameni, iar cei nebuni mor din pricina ca nu sunt priceputi.
22. Numai binecuvantarea Domnului imbogateste, iar truda zadarnica nu aduce spor.
23. Ca o pricina de bucurie este pentru nebun savarsirea unei fapte rusinoase; la fel este cu intelepciunea pentru omul priceput.
24. De ceea ce se teme cel nelegiuit nu scapa, iar cererea celor drepti (Dumnezeu) o implineste.
25. Precum trece furtuna, asa piere si cel fara de lege, iar dreptul este ca o temelie neclintita.
26. Precum este otetul pentru dinti si fumul pentru ochi, asa este omul lenes pentru cei ce-l pun la treaba.
27. Frica de Dumnezeu lungeste zilele (omului), iar anii celor fara de lege sunt putini.
28. Nadejdea celor drepti este numai bucurie, iar nadejdea celor pacatosi sfarseste in rau.
29. Calea Domnului este o intaritura pentru cel desavarsit si o prabusire pentru cei ce savarsesc faradelegi.
30. Niciodata cel drept nu se va clatina, iar cei nelegiuiti nu vor locui pamantul.
31. Gura celui drept rodeste intelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare.
32. Buzele celui drept cunosc bunavoirea, iar gura pacatosilor strambatatea.

CAPITOLUL 11
Folosul si piedicile in calea dreptatii.

l. Cantarul stramb este urgisit de Domnul, si cantarirea dreapta este placerea Lui.
2. Daca vine mandria, va veni si ocara, iar intelepciunea este cu cei smeriti.
3. Neprihanirea poarta pe cei drepti, iar strambatatea prapadeste pe cei vicleni.
4. La nimic nu foloseste bogatia in ziua maniei; numai dreptatea izbaveste de moarte.
5. Dreptatea netezeste calea celui fara prihana, iar cel fara de lege va cadea prin faradelegea lui.
6. Dreptatea izbaveste pe cei drepti, iar cei vicleni vor fi prinsi prin pofta lor.
7. La moartea omului drept ramane nadejdea, iar la moartea celui pacatos piere nadejdea.
8. Dreptul scapa din stramtorare, si cel fara de lege ii ia locul.
9. Faptuitorul de rele prabuseste cu gura pe aproapele lui, iar prin stiinta celor drepti va fi mantuit.
10. De propasirea celor drepti cetatea se bucura, iar cand pier cei fara de lege ea tresalta de veselie.
11. Prin binecuvantarea oamenilor drepti cetatea merge inainte, iar prin gura celor nelegiuiti ajunge ruina.
12. Cel nepriceput urgiseste pe aproapele lui, iar omul cu buna-chibzuiala tace.
13. Graitorul de rele da pe fata lucruri de taina, iar omul cu duhul cumpanit le tine ascunse.
14. Unde lipseste carmuirea, poporul cade; izbavirea sta in multimea sfetnicilor.
15. Celui ce se pune chezas pentru un strain ii merge rau; cel ce nu se pune chezas sta la adapost.
16. Femeia cu purtare buna agoniseste cinstire, iar cea care uraste cinstea e o rusine. Nu lenesii ci silitorii agonisesc avere.
17. Omul milostiv isi face bine sufletului sau, pe cand cel fara mila isi chinuieste trupul sau.
18. Cel nelegiuit capata un castig inselator, iar cel ce seamana dreptatea, o rasplata adevarata.
19. Cel ce umbla dupa dreptate ajunge la viata, iar cel ce fuge dupa rau, la moarte.
20. Pe cei cu inima vicleana ii urgiseste Domnul; placerea Lui este spre cei fara prihana.
21. Incetul cu incetul pacatosul nu va ramane nepedepsit, iar neamul celor drepti va fi mantuit.
22. Inel de aur in ratul porcului, asa este femeia frumoasa si fara minte.
23. Dorinta celor drepti este bine; nadejdea celor fara de lege este mania lui Dumnezeu.
24. Unul da mereu si se imbogateste, altul se zgarceste afara din cale si saraceste.
25. Cel ce binecuvinteaza va fi indestulat, iar cel ce blesteama va fi blestemat.
26. Cel ce tine graul este blestemat de popor, iar binecuvantarea (se revarsa) peste capul celui ce il vinde.
27. Cel ce cauta binele dobandeste bunavointa Domnului, iar cel ce umbla dupa rau va da peste el.
28. Cel ce-si pune nadejdea in bogatia lui se vestejeste, iar cei drepti ca frunzisul odraslesc.
29. Cine isi tulbura casa lui culege vant, iar cel nebun va fi sluga celui intelept.
30. Rodul dreptatii este un pom al vietii, iar silnicia nimiceste viata.
31. Daca cel drept este rasplatit pe pamant, cu cat mai mult cel nelegiuit si pacatos!

CAPITOLUL 12
Sfaturi folositoare pentru viata.

1. Cel ce iubeste invatatura iubeste stiinta, iar cel ce uraste certarea este nebun.
2. Cel bun dobandeste har de la Domnul, iar pe omul viclean il osandeste Domnul.
3. Omul nu se intareste intru faradelegea lui; radacina celor drepti nu se va clatina niciodata.
4. Femeia virtuoasa este o cununa pentru barbatul ei, iar femeia fara cinste este un cariu in oasele lui.
5. Socotelile celor drepti sunt dreptatea, iar punerile la cale ale celor nelegiuiti inselaciunea.
6. Graiurile celor nelegiuiti sunt curse de moarte, iar gura celor drepti ii scapa pe ei din primejdie.
7. Cei fara de lege numai cat se intorc si nu mai sunt, dar casa dreptilor dainuieste de-a pururi.
8. Omul aste pretuit dupa priceperea lui, iar cel nepriceput este urgisit.
9. Mai mult pretuieste un om smerit dar harnic, decat unul mandru dar lipsit de paine.
10. Cel drept are mila de vite, iar inima celui rau este fara indurare.
11. Cel ce munceste ogorul sau se satura de paine, iar cel ce umbla dupa desertaciuni este om lipsit de minte.
12. Nelegiuitul pofteste prada celor rai, dar radacina celor drepti da rodul sau.
13. Prin pacatul buzelor se prinde in lat pacatosul, iar dreptul (prin dreptatea lui) scapa din stramtorare.
14. Din rodul gurii sale se satur; de cele bune omul, si fiecaruia i se rasplateste dupa faptele lui.
15. Calea celui nebun este dreapta in ochii lui, iar cel intelept asculta de sfat.
16. Nebunul da pe fata indata mania lui, iar omul prevazator isi ascunde ocara.
17. Cel ce spune adevarul vesteste dreptatea, iar martorul mincinos umbla cu inselaciunea.
18. Cei nechibzuiti la vorba sunt ca impunsaturile de sabie, pe cand limba celor intelepti aduce tamaduire.
19. Buzele care spun adevarul vor dainui totdeauna, iar limba graitoare de minciuna numai pentru o clipa.
20. Inselaciunea este in inima celor ce gandesc rau, iar bucuria pentru cei ce dau sfaturi de pace.
21. Nici o nenorocire nu se intampla celui drept, pe cand cei nelegiuiti sunt covarsiti de rele.
22. Buzele cele graitoare de minciuna sunt uraciune inaintea Domnului, iar cei ce faptuiesc dupa adevar sunt placerea Lui.
23. Omul intelept isi ascunde stiinta, pe cand inima celor nebuni propovaduieste nebunia.
24. Mana celor silitori va stapani, iar cea lasatoare va fi birnica.
25. Supararea se abate asupra omului, dar numai un cuvant bun il bucura.
26. Dreptul cerceteaza cu de-amanuntul pe prietenul sau; calea celor nelegiuiti duce la ratacire.
27. Lenesul nu-si frige nici vanatul lui; cea mai scumpa comoara pentru om este munca.
28. Pe cararea dreptatii este viata si pe calea pe care ea o insemneaza; nemurirea, iar calea nebuniei duce la moarte.

CAPITOLUL 13
Diferite sfaturi.

1. Fiul intelept asculta de invatatura tatalui sau, iar cel batjocoritor nici de mustrare.
2. Din rodul gurii sale omul mananca binele; pofta celor vicleni este silnicia.
3. Cine isi pazeste gura isi pazeste sufletul sau; cel ce deschide prea tare buzele o face spre pieirea lui.
4. Sufletul celui lenes pofteste, insa in zadar. Numai sufletul celor silitori este indestulat.
5. Dreptul uraste cuvintele mincinoase; ticalosul aduce numai rusine si ocara.
6. Dreptatea pazeste calea omului fara prihana, iar faradelegea e pricina ruinii celui pacatos.
7. Unii se dau drept bogati si n-au nimic, altii trec drept saraci, cu toate ca au multe averi.
8. Bogatia cuiva slujeste la rascumpararea lui; cel sarac nu se teme nici chiar de amenintare.
9. Lumina celor drepti lumineaza, pe cand sfesnicul celor fara de lege se stinge.
10. Mandria nu da prilej decat la cearta, intelepciunea se afla numai la cei ce primesc sfaturi.
11. Bogatia adunata in graba se imputineaza, numai cel ce-o aduna pe incetul o inmulteste.
12. Asteptarea prea indelungata imbolnaveste inima, iar dorinta implinita este pom al vietii.
13. Cel ce nu ia in seama cuvantul (lui Dumnezeu) este dat pierzarii, iar cel ce se teme de porunca Lui este rasplatit.
14. Invatatura celui intelept este izvor de viata, ca sa putem scapa de cursele mortii.
15. Buna intelegere rodeste har; calea celor vicleni este spre pieirea lor.
16. Orice om intelept lucreaza cu chibzuinta, numai cel nebun isi desfasoara nebunia.
17. Un sol ticalos cade in nenorocire, iar unul credincios aduce alinare.
18. De saracie si de rusine are parte cel ce nesocoteste certarea, iar cel ce primeste mustrarea va fi cinstit.
19. Dorinta implinita multumeste sufletul, iar departarea de rau este uraciune pentru cei nebuni.
20. Cel ce se insoteste cu cei intelepti ajunge intelept, iar cel ce se intovaraseste cu cei nebuni se face rau.
21. Nenorocirea urmareste pe cei pacatosi, iar fericirea rasplateste pe cei drepti.
22. Omul bun lasa mostenirea sa nepotilor sai, iar averea celui pacatos este sortita pentru cei drepti.
23. Aratura in telina, facuta de cei saraci, da hrana din belsug, insa averea se pierde din pricina nedreptatii.
24. Cine cruta toiagul sau isi uraste copilul, iar cel care il iubeste il cearta la vreme.
25. Dreptul mananca si isi indestuleaza sufletul sau, iar pantecele celor fara de lege duce lipsa.

CAPITOLUL 14
Lauda iscusintei in viata.

l. Femeile intelepte zidesc casa, iar cele nebune o darama cu mana lor.
2. Cel ce umbla intru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umbla pe cai strambe il dispretuieste.
3. In gura celui nebun este varga mandriei lui; buzele pe cei intelepti ii pazesc.
4. Unde nu sunt boi, staulul este gol, insa puterea boilor aduce mult folos.
5. Martorul care graieste adevarul nu minte, iar martorul mincinos spune numai minciuni.
6. Batjocoritorul cauta intelepciunea si nu o gaseste, iar pentru cel priceput stiinta este usoara.
7. Fugi dinaintea omului fara de minte, caci tu stii ca nu este nici o stiinta pe buzele lui.
8. Intelepciunea omului chibzuit este de a-si intelege calea lui; iar nebunia celor neintelepti este inselaciune.
9. Nebunul isi bate joc de jertfa pentru pacat, insa intre oamenii drepti este buna intelegere.
10. Inima cunoaste amaraciunile sale, iar un strain nu poate imparti bucuriile ei.
11. Casa celor fara de lege va fi distrusa, iar cortul celor drepti va inflori.
12. Unele cai par drepte in ochii omului, dar sfarsitul lor sunt caile mortii.
13. Chiar cand radem, inima se intristeaza; bucuria se sfarseste prin plangere.
14. Nelegiuitul se va satura de caile sale si omul bun de roadele sale.
15. Omul simplu crede toate vorbele; omul intelept vegheaza pasii sai.
16. Inteleptul se teme si se fereste de rau, iar cel fara de minte isi iese din fire si se simte la adapost.
17. Cel iute la manie savarseste nebunii, iar cel cumpanit se stapaneste.
18. Cei nepriceputi au parte de nebunie, pe cand cei intelepti sunt incununati cu stiinta.
19. Cei rai se pleaca inaintea celor buni si cei nelegiuiti stau la portile celor drepti.
20. Saracul este dispretuit chiar si de prietenul lui, pe cand prietenii celui bogat sunt fara de numar.
21. Cel care nu baga in seama pe prietenul sau savarseste un pacat; iar cel ce se indura de sarmani e fericit.
22. Cu adevarat ratacesc cei ce planuiesc faradelegea, iar cei ce cugeta la lucruri bune au parte de milostivire si de adevar.
23. Orice osteneala duce la indestulare, iar cuvintele fara rost la lipsa.
24. Bogatia este o cununa pentru cei intelepti; iar coroana color nebuni este nebunia.
25. Martorul drept scapa suflete, iar cel viclean spune numai minciuni.
26. Intru frica lui Dumnezeu este nadejdea celui tare; fiii lui afla-vor (acolo) un liman.
27. Frica de Dumnezeu este un izvor de viata, ca sa putem scapa de cursele mortii.
28. Stralucirea unui rege se sprijina pe multimea poporului, iar lipsa de supusi este pieirea printului.
29. Cel incet la manie este bogat in intelepciune, iar cel ce se manie degraba isi da pe fata nebunia.
30. O inima fara patima este viata trupului, pe cand pornirea patimasa este ca un cariu in oase.
31. Cel care apasa pe cel sarman defaima pe Ziditorul lui, dar cel ce are mila de sarac Il cinsteste.
32. Cel fara de lege este rasturnat de rautatea lui, iar cel drept gaseste scapare in neprihanirea lui.
33. Intelepciunea salasluieste in inima celui intelept, iar in inima celor nebuni nu se arata.
34. Dreptatea inalta un popor, in vreme ce pacatul este ocara popoarelor.
35. Bunavointa regelui este pentru sluga inteleapta, iar mania lui pentru cel ce ii face rusine.

CAPITOLUL 15
Roadele iscusintei. Mijloace impotriva pacatelor.

1. Un raspuns bland domoleste mania, iar un cuvant aspru atata mania.
2. Limba celor intelepti picura stiinta, tar gura celor nebuni revarsa prostie.
3. Ochii Domnului sunt pretutindeni, veghind asupra celor buni si asupra celor rai.
4. Limba dulce este pom al vietii, iar limba vicleana zdrobeste inima.
5. Nebunul nu ia in seama invatatura tatalui sau, iar cine trage folos din certare se face mai intelept.
6. In casa celui drept sunt comori fara de numar; in castigul celui fara de lege este tulburare.
7. Buzele celor intelepti raspandesc stiinta, dar inima celor nebuni nu.
8. Jertfa celor fara de lege este uraciune inaintea Domnului, iar rugaciunea celor drepti este placerea Lui.
9. Calea celui nelegiuit este uraciune inaintea Domnului, dar El iubeste pe cel ce umbla dupa dreptate.
10. O certare aspra capata ,el ce paraseste cararea; cel ce urgiseste mustrarea va muri.
11. Iadul si adancul sunt cunoscute Domnului, cu atat mai vartos inimile fiilor oamenilor.
12. Celui batjocoritor nu-i place dojana; de aceea el nu se indreapta spre cei intelepti.
13. O inima vesela insenineaza fata, iar cand inima e trista si duhul e fara de curaj.
14. Inima inteleapta cauta stiinta, iar gura celor nebuni se simte multumita cu nebunia.
15. Toate zilele celui sarac sunt rele, dar inima multumita este un ospat necurmat.
16. Mai bine putin intru frica lui Dumnezeu, decat vistierie mare si tulburare (multa).
17. Mai mult face o mancare de verdeturi si cu dragoste, decat un bou ingrasat si cu ura.
18. Omul manios atata cearta, pe cand cel domol linisteste aprinderea.
19. Calea celui lenes e ca un gard de spini, iar calea celui silitor e neteda.
20. Fiul intelept bucura pe tatal sau, iar fiul nebun nu baga in seama pe maica lui.
21. Nebunia este o bucurie pentru omul fara minte, iar cel intelept merge pe calea dreapta.
22. Punerile la cale nu se infaptuiesc unde lipseste chibzuirea, dar ele isi iau fiinta cu multi sfatuitori.
23. Omul se bucura pentru un raspuns bun iesit din gura lui si cat e de buna vorba spusa la locul ei!
24. Inteleptul merge pe cararea vietii ce duce in sus, ca sa ocoleasca drumul iadului care merge in jos.
25. Domnul prabuseste casa celor mandri si intareste hotarul vaduvei.
26. Gandurile cele rele sunt uraciune inaintea Domnului, iar cuvintele frumoase sunt curate (in ochii Lui).
27. Cel ce umbla dupa castig nedrept isi surpa casa lui, iar cel ce uraste mita va trai.
28. Inima celui drept chibzuieste ce sa raspunda, iar gura celor nelegiuiti imprastie rautati.
29. Domnul se tine departe de cei nelegiuiti, dar asculta rugaciunea celor drepti.
30. O privire binevoitoare inveseleste inima si o veste buna intareste oasele.
31. Urechea care asculta o dojana folositoare vietii isi are locasul printre cei intelepti.
32. Cel ce leapada mustrarea isi urgiseste sufletul sau, iar cel ce ia aminte la dojana dobandeste intelepciune.
33. Frica de Dumnezeu este invatatura si intelepciune, iar smerenia trece inaintea maririi.

CAPITOLUL 16
Indemnuri pentru smerenie, dreptate si infranare.

l. In putere sta omului sa plasmuiasca planuri in inima, dar raspunsul limbii vine de la Domnul.
2. Toate caile omului sunt curate in ochii lui, dar numai Domnul este Cel ce cerceteaza duhul.
3. Infatiseaza Domnului lucrarile tale si gandurile tale vor izbuti.
4. Pe toate le-a facut Domnul fiecare cu telul sau, la fel si pe nelegiuit pentru ziua nenorocirii.
5. Toata inima semeata este uraciune inaintea Domnului; hotarat, ea nu va ramane nepedepsita.
6. Prin iubire si credinta se ispaseste pacatul si prin frica de Dumnezeu te feresti de rele.
7. Cand caile omului sunt placute inaintea Domnului, chiar si pe vrajmasii lui ii sileste la pace.
8. Mai degraba putin si cu dreptate, decat agoniseala multa cu strambatate.
9. Inima omului gandeste la calea lui, dar numai Domnul poarta pasii lui.
10. Hotarari dumnezeiesti sunt pe buzele imparatului; la darea hotararii sa nu se insele gura lui!
11. Cantarul si cumpana dreapta sunt de la Domnul; toate greutatile de cantarit sunt lucrarea Lui.
12. Uraciune sunt regii care faptuiesc faradelegea, fiindca numai intru dreptate se intareste tronul.
13. Buzele graitoare de dreptate sunt placute regilor si iubesc pe cel ce spune drept.
14. Intaratarea regelui este ca vestitorii mortii, dar omul intelept o domoleste.
15. Seninatatea fetei regelui da viata si bunavointa lui este ca un nor de ploaie de primavara.
16. Dobandirea intelepciunii este mai buna decat aurul, iar castigarea priceperii este mai de pret decat argintul.
17. Calea celor drepti este ferirea de rau; numai acela care ia aminte la mersul lui isi pazeste sufletul sau.
18. Inaintea prabusirii merge trufia si semetia inaintea caderii.
19. Mai bine sa fii smerit cu cei smeriti decat sa imparti prada cu cei mandri.
20. Cel care ia aminte la cuvant afla fericirea, iar cel ce se increde in Domnul este fericit.
21. Cel ce este intelept se cheama priceput; dulceata cuvintelor de pe buzele lui inmulteste stiinta.
22. Intelepciunea este un izvor de viata pentru cine o are; pedeapsa celui nebun e nebunia.
23. Inima celui intelept da intelepciune gurii lui si pe buzele sale sporeste stiinta.
24. Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceata pentru suflet si tamaduire pentru oase.
25. Multe cai i se par bune omului, dar la capatul lor incep caile mortii.
26. Foamea indeamna pe lucrator la munca, fiindca gura lui il sileste.
27. Omul viclean pregateste nenorocirea si pe buzele lui este ca un foc arzator.
28. Omul cu gand rau atata cearta si defaimatorul desparte pt prieteni.
29. Omul asupritor amageste pe prietenul sau si il indreapta pe un drum care nu este bun.
30. Cel care inchide din ochi urzeste viclenii; cine isi musca buzele a si savarsit raul.
31. Batranetea este o cununa stralucita; ea se afla mergand pe calea cuviosiei.
32. Cel incet la manie e mai de pret decat un viteaz, iar cel ce isi stapaneste duhul este mai gretuit decat cuceritorul unei cetati.
33. Se arunca sortii in pulpana hainei, dar hotararea toata vine de la Domnul.

CAPITOLUL 17
Cearta si vrajba.

1. Mai buna este o bucata de paine uscata in pace, decat o casa plina cu carne de jertfe, dar cu vrajba.
2. Un slujitor intelept e mai presus decat un fiu aducator de rusine; acela va imparti mostenirea eu fratii.
3. in topitoare se lamureste argintul si in cuptor aurul, dar cel ce incearca inimile este Domnul.
4. Facatorul de rele ia aminte la buzele nedrepte, mincinosul pleaca urechea la limba cea rea.
5. Cel ce isi bate joc de sarac defaima pe Ziditorul lui; cel ce se bucura de o nenorocire nu va ramane nepedepsit.
6. Cununa batranilor sunt nepotii, iar marirea fiilor sunt parintii lor.
7. Nebunului nu-i sunt dragi cuvintele alese, cu atat mai mult unui om de seama vorbele mincinoase.
8. Piatra nestemata este darul in ochii celui ce-l are; oriunde se intoarce (totul) ii merge in plin.
9. Cel ce acopera un pacat cauta prietenie, iar cine scoate la iveala un lucru (uitat) desparte pe prieteni.
10. Certarea inraureste mai adanc pe omul intelept, decat o suta de lovituri pe cel nebun.
11. Omul rau atata razvratirea; pentru aceasta un sol aprig va fi trimis impotriva lui.
12. Mai degraba sa intalnesti o ursoaica lipsita de puii ei, decat un nebun in nebunia lui.
13. Cel ce rasplateste cu rau pentru bine nu va vedea departandu-se nenorocirea din casa lui.
14. Inceputul unei certe e ca slobozirea apei (dintr-un iezer); inainte de a se aprinde, da-te la o parte!
15. Cel care achita pe cel vinovat si cel ce osandeste pe cel drept, amandoi sunt uraciune inaintea Domnului.
16. Ce folos aduc banii in mana celui nebun? Ar putea dobandi intelepciune, dar nu are pricepere.
17. Prietenul iubeste in orice vreme, iar in nenorocire el e ca un frate.
18. Omul fara pricepere se prinde prin darnicia mainii lui; el se pune chezas pentru aproapele lui.
19. Cine iubeste certurile iubeste pacatul; cel ce ridica glasul isi iubeste ruina.
20. Cel ce are o inima vicleana nu afla fericirea si cel ce are o limba sireata da peste necaz.
21. Cel ce da nastere unui nebun va avea o mare suparare si parintele nu are nici o bucurie pentru un fiu sarit din minte.
22. O inima vesela este un leac minunat, pe cand un duh fara curaj usuca oasele.
23. Nelegiuitul primeste daruri scoase (pe ascuns) din san, ca sa abata cararile dreptatii.
24. Omul priceput are inaintea ochilor lui intelepciunea, iar ochii celui nebun se uita la capatul pamantului.
25. Feciorul nebun este necaz pentru tatal lui si amaraciune pentru maica lui.
26. Nu se cuvine sa pui la plata pe omul drept, nici sa osandesti pe cei nevinovati din pricina ca umbla drept.
27. Cel ce isi stapaneste cuvintele sale are stiinta si cel ce isi tine cumpatul este un om priceput.
28. Chiar si nebunul, cand tace, trece drept intelept; cand inchide gura este asemenea unui am cuminte.

CAPITOLUL 18
Prietenia si infranarea limbii.

1. Cel ce se rine deoparte cauta sa-si multumeasca pornirea patimasa; impotriva oricarui sfat intelept se porneste.
2. Celui nebun nu-i place intelepciunea, ci darea pe fata a gandurilor lui.
3. Cand vine cel nelegiuit, vine si defaimarea si o data cu rusinea si batjocura.
4. Vorbele (iesite) din gura omului sunt ape fara fund; izvorul intelepciunii este un suvoi care da peste maluri.
S. Nu este bine sa cauti la fata celui fara de lege si sa nu faci dreptate celui drept la judecata.
6. Buzele celui nebun duc la cearta si gura lui da nastere la ocari!
7. Gura celui nebun este prabusirea lui si buzele lui sunt un lat pentru sufletul lui.
8. Vorbele defaimatorului sunt ca niste mancari alese; ele coboara in camarile pantecelui.
9. Omul lasator pentru lucrul lui e frate cu cel care darama.
10. Turn puternic este numele Domnului; cel drept la el isi afla scaparea si este la adapost.
11. Averea celui bogat este o cetate tare pentru el, iar in inchipuirea lui ca un zid inalt.
12. Inaintea prabusirii vine trufia inimii, iar inaintea maririi merge umilinta.
13. Cel ce raspunde la vorba inainte de a fi ascultat-o este nebun si incurcat la minte.
14. Curajul omului il intareste in vreme de suferinta, iar pe un om lipsit de barbatie, cine-l va ridica?
15. O inima priceputa dobandeste stiinta si urechea celor intelepti umbla dupa iscusinta.
16. Darul adus de un om ii largeste (calea lui) si-l poarta inaintea celor mari.
17. Paratul pare ca are dreptate in pricina sa, iar cand vine parasul, atunci se ia la cercetare.
18. Sortul face sa inceteze sfada si hotaraste intre cei puternici.
19. Frate ajutat de frate este ca o cetate tare si inalta si are putere ca o imparatie intemeiata.
20. Din rodul gurii omului se satura pantecele lui; din ceea ce da buzele lui se indestuleaza.
21. In puterea limbii este viata si moartea si cei ce o iubesc mananca din rodul ei.
22. Cel ce gaseste o femeie buna afla un lucru de mare pret si dobandeste dar de la Dumnezeu.
23. Saracul vorbeste rugator, iar cel bogat raspunde cu indrazneala.
24. Sunt prieteni aducatori de nenorocire; dar este si cate un prieten mai apropiat decat un frate.

CAPITOLUL 19
Saracii cinstiti si fiii binecrescuti.

1. Mai de pret este saracul care umbla intru neprihanirea lui, decat un bogat cu buze viclene si nebun.
2. Nestiinta sufletului nu este buna iar cel ce umbla repede da gres.
3. Nebunia omului darama calea lui si inima lui se manie impotriva Domnului.
4. Bogatia strange prieteni fara de numar, iar saracul se desparte chiar de prietenul sau.
5. Martorul mincinos nu va ramane nepedepsit si cel ce spune lucruri neadevarate nu va scapa.
6. Multi sunt cei ce lingusesc pe un om darnic si toti sunt prieteni ai celui ce da daruri.
7. Toti fratii celui sarac il urasc; cat de mult prietenii lui se departeaza de el! El cauta vorbe (mangaietoare), dar nu le afla.
8. Cel ce dobandeste intelepciune iubeste sufletul sau si cel ce tine cu tarie la pricepere afla fericirea.
9. Martorul mincinos nu ramane nepedepsit si cel ce spune lucruri neadevarate se va prabusi.
10. Nu-i sta bine celui fara de minte sa traiasca in desfatari, cu atat mai putin unui rob sa conduca peste capetenii.
11. Intelepciunea domoleste mania omului si faima lui este iertarea greselilor.
12. Furia unui rege e ca racnetul unui leu, iar bunavointa lui este ca roua pe iarba.
13. Un fiu neascultator este nenorocirea tatalui lui, iar certurile unei femei un jgheab care curge intruna.
14. O casa si o avere sunt mostenire de la parinti, iar o femeie inteleapta este un dar de la Dumnezeu.
13. Lenea te face sa cazi in toropeala; sufletului trandav ii va fi foame.
16. Cel ce ia seama la porunca isi pastreaza sufletul sau, iar cel ce dispretuieste cuvantul (Domnului) va muri.
17. Cel ce are mila de sarman imprumuta Domnului si El ii va rasplati fapta lui cea buna.
18. Pedepseste pe feciorul tau, cat mai este nadejde (de indreptare), dar nu ajunge pana acolo ca sa-l omori.
19. Omul aprig la manie trebuie sa fie pedepsit; daca il cruti o data, trebuie sa incepi din nou.
20. Asculta sfatul si primeste invatatura, ca sa fii intelept toata viata ta.
21. Multe puneri la cale framanta inima omului, dar numai sfatul Domnului se implineste.
22. Omul se face placut prin marinimia lui; mai de pret este un sarac bun decat un om mincinos.
23. Frica de Dumnezeu duce la viata si ne indestulam fara sa fim loviti de nenorocire.
24. Lenesul intinde mana in blid si nu are putere s-o duca la gura.
25. Loveste pe cel ce batjocoreste si cel fara de minte va deveni intelept; mustra pe cel intelept si el va pricepe stiinta.
26. Cel ce se poarta rau cu tatal sau si alunga (din casa) pe mama sa, este fiu aducator de ocara si de rusine.
27. Inceteaza, fiul meu, sa asculti ademenirea si sa te lasi indepartat de invataturile intelepte.
28. Martorul de nimic isi bate joc de dreptate si gura celor fara de lege inghite nelegiuirea.
29. Pentru batjocoritori sunt gata toiege; loviturile sunt pentru spinarea celor nebuni.

CAPITOLUL 20
Alte sfaturi pentru viata.

1. Un ocarator este vinul, un zurbagiu bautura imbatatoare si oricine se lasa ademenit nu este intelept.
2. Groaza pe care o insufla regele este ca racnetul leului; cel ce il intarata pacatuieste impotriva sa insusi.
3. Este o mare insusire pentru om sa se stapaneasca de la cearta si tot nebunul se intarata.
4. Toamna lenesul nu lucreaza, iar cand vine sa culeaga rodul la seceris, nimic nu afla.
5. O apa adanca este sfatul in inima omului, iar omul destept stie s-o scoata.
6. Multi oameni se lauda cu marinimia, dar un prieten adevarat cine-l afla?
7. Omul drept umbla pe calea lui fara prihana; fericiti sunt copiii care vin dupa el!
8. Un rege care sta pe scaunul de judecata deosebeste cu ochii lui orice fapta rea.
9. Cine poate spune: Curatit-am inima mea; sunt curat de pacat?
10. Doua feluri de greutati de cantarit si de masurat sunt uraciune inaintea Domnului.
11. Copilul se da pe fata din lucrarile lui, daca purtarea lui este fara prihana si dreapta.
12. Urechea care aude si ochiul care vede, pe amandoua le-a zidit Domnul.
13. Nu iubi somnul, ca sa nu ajungi sarac; tine ochii deschisi, numai asa vei fi indestulat de paine.
14. “Rau, rau!”, zice cumparatorul, iar dupa ce pleaca se lauda.
15. Chiar daca ai aur si pietre pretioase, dar o podoaba fara seaman sunt buzele chibzuite.
16. Ia-i haina si fiindca s-a pus chezas pentru altul in locul celor straini, ia-l zalog.
17. Buna e la gust painea agonisita cu inselaciune, dar dupa aceea gura se umple de pietricele.
18. Planurile se intaresc prin sfaturi; lupta-te cu luare aminte.
19. Cine tradeaza taina umbla ca un defaimator si nu te intovarasi cu cel ce are mereu buzele deschise.
20. Cel ce blesteama pe tatal sau si pe mama sa stinge sfesnicul in mijlocul intunericului.
21. O mostenire repede castigata de la inceput, la urma va fi fara binecuvantare.
22. Nu spune: “Vreau sa rasplatesc cu rau!” Nadajduieste in Domnul si El iti va veni in ajutor.
23. Greutatile nedrepte pentru cantarire sunt uraciune inaintea Domnului si cantarele inselatoare nu sunt decat un lucru rau.
24. De Domnul sunt hotarati pasii omului, caci cum ar putea omul sa priceapa calea lui?
25. O cursa este pentru om sa afieroseasca Domnului ceva in graba si dupa ce a fagaduit sa-i para rau.
26. Un rege intelept simte pe cei fara de lege si lasa sa treaca roata peste ei.
27. Sufletul omului este un sfesnic de la Domnul; el cerceteaza toate camarile trupului.
28. Iubirea si credinta pazesc pe rege si prin iubire isi sprijina tronul sau.
29. Faima celor tineri este puterea lor si podoaba celor batrani parul lor carunt.
30. Ranile sangeroase sunt un leac pentru cel raufacator si lovituri care patrund pana inlauntrul trupului.

CAPITOLUL 21
Providenta lui Dumnezeu.

l. Asemenea unui curs de apa este inima regelui in mana Domnului, pe care il indreapta incotro vrea.
2. Toata calea omului este dreapta in ochii lui, dar numai Domnul cantareste inimile.
3. Faptuirea dreptatii si a judecatii este mai de pret pentru Domnul decat jertfa sangeroasa.
4. Ochii semeti si inima ingamfata sunt sfesnicul pacatosilor. Aceasta nu este decat pacat.
5. Chibzuiala omului silitor duce numai la castig, iar cel ce se zoreste ajunge la paguba.
6. Comorile dobandite cu limba mincinoasa sunt desertaciune trecatoare si laturi ale mortii.
7. Silnicia celor fara de lege se tine dupa ei, caci nu voiesc sa infaptuiasca dreptatea.
8. Calea celui raufacator e sucita; cel nevinovat lucreaza drept.
9. Mai degraba sa locuiesti intr-un colt pe acoperis, decat cu o femeie certareata si intr-o casa mare.
10. Sufletul celui fara de lege pofteste rautatea, iar aproapele lui nu afla mila in ochii lui.
11. Cand cel batjocoritor e pedepsit, cel fara minte se intelepteste si cand cel intelept este dojenit, el castiga in stiinta.
12. Dreptul ia aminte la casa celui nelegiuit. Dumnezeu prabuseste pe cei fara de lege in nenorocire.
13. Cine isi astupa urechea la strigatul celui sarman si el, cand va striga, nu i se va raspunde.
14. Un dar facut intr-ascuns potoleste mania si un plocon scos din san, o manie puternica.
15. Dreptul tresalta de bucurie cand poate sa puna in fapta dreptatea, iar spaima e pentru cei ce savarsesc faradelegea.
16. Un om care rataceste de pe drumul intelepciunii, se va odihni curand in adunarea celor morti.
17. Cel ce iubeste veselia va duce lipsa; cel caruia ii place vinul si miresmele nu se imbogateste.
18. Nelegiuitul slujeste ca pret de rascumparare pentru cel drept si vicleanul pentru cel fara prihana.
19. Mai bine sa locuiesti in pustiu decat cu o femeie certareata si suparacioasa.
20. Comori de pret si untdelemn (se gasesc) in casa celui intelept, dar omul cel nebun le risipeste.
21. Cel ce umbla in calea dreptatii si a milei afla viata, dreptate si marire.
22. Inteleptul ia cu lupta crunta cetatea vitejilor si rastoarna intariturile in care ei isi puneau nadejdea.
23. Cel ce-si pazeste gura si limba lui isi pazeste sufletul lui de primejdie.
24. Cine este semet si ingamfat se cheama batjocoritor; acela se poarta cu prisos de trufie.
25. Pofta celui lenes il omoara, caci mainile nu voiesc sa lucreze.
26. Mereu cel fara de lege pofteste, iar cel drept da si nu se zgarceste.
27. Jertfa celor nelegiuiti este uraciune pentru Domnul, mai cu seama cand o aduc pentru o fapta rusinoasa.
28. Martorul mincinos va pieri, iar omul care asculta va putea vorbi totdeauna.
29. Raufacatorul are o privire nerusinata, iar omul cel drept isi ia aminte la purtarea lui.
30. Nu este nici intelepciune, nici pricepere si nici sfat care sa aiba putere inaintea Domnului.
31. Calul este gata pentru ziua de razboi, insa biruinta vine de la Domnul.

CAPITOLUL 22
Diferite sfaturi.

l. Un nume (bun) este mai de pret decat bogatia; cinstea este mai pretioasa decat argintul si decat aurul.
2. Bogatul si saracul se intalnesc unul cu altul; dar Cine i-a facut este Domnul.
3. Cel iscusit vede nenorocirea si se ascunde, cei simpli trec mai departe si sufera.
4. Rodul umilintei si a temerii de Dumnezeu sunt: bogatia, marirea si viata.
5. Maracini si curse sunt in calea celui viclean; cel ce isi fereste sufletul lui sa da la o parte de ele.
6. Deprinde pe tanar cu purtarea pe care trebuie s-o aiba; chiar cand va imbatrani nu se va abate de la ea.
7. Bogatul stapaneste pe cei saraci, si cel ce imprumuta este slujitor celui de la care se imprumuta.
8. Cel ce seamana nedreptatea secera nenorocire, iar toiagul maniei lui il va bate pe el.
9. Omul bland va fi binecuvantat, caci din painea ui da celui sarac.
10. Alunga pe cel batjocoritor si cearta va lua sfarsit si pricina si defaimarea vor inceta.
11. Cel ce iubeste curatia inimii si ale carui buze sunt ( pline) de vorbe alese are de prieten pe conducator.
12. Ochii Domnului pazesc stiinta si darama cuvintele celui fara de lege.
13. Cel lenes pune pricini si zice: “Afara este un leu, as putea sa fiu sugrumat in mijlocul ulitelor”.
14. O groapa fara fund este gura femeilor straine; cel ce este lovit de mania Domnului cade in ea.
15. Daca nebunia se pripaseste in inima celui tanar, numai varga certarii o va indeparta de el.
16. Daca impilezi pe un sarac, iti inmultesti averea, daca dai unui bogat saracesti.
17. Pleaca urechea ta si asculta cuvintele celor iscusiti si inima ta indreapt-o spre stiinta mea.
18. Este placut daca tu le pastrezi inlauntrul tau. O, de-ar sta toate pe buzele tale!
19. Pentru a-ti pune nadejdea in Domnul, vreau sa-ti dau invatatura astazi.
20. Oare nu ti-am asezat in scris in nenumarate randuri sfaturi si invataturi,
21. Ca sa-ti fac cunoscut credinciosia cuvintelor adevarate si sa raspunzi prin cuvinte de buna credinta, celor ce te intreaba?
22. Nu jefui pe sarac, pentru ca el e sarac si nu asupri pe cel nenorocit la poarta (cetatii),
23. Caci Domnul va apara pricina lor si va ridica viata celor care ii vor fi jefuit.
24. Nu te intovarasi cu omul manios si cu cel infierbantat de furie sa n-ai nici un amestec,
25. Ca sa nu te deprinzi pe calea lui si sa-ti intinzi o cursa pentru viata ta.
26. Nu fi dintre aceia care dau mana, care se pun chezasi pentru datorii.
27. Daca nu ai cu ce plati, pentru ce te invoiesti ca sa ti se ia si patul de sub tine?
28. Nu muta hotarul stravechi pe care l-au insemnat parintii tai.
29. Vezi tu un om dibaci la lucrul lui? El va sta inaintea conducatorilor si nu inaintea oamenilor de rand.

CAPITOLUL 23
Bunacuviinta si cumpatarea.

1. Cand stai la masa cu un dregator, ia seama pe cine ai inaintea ta;
2. Pune-ti un cutit la gat, daca tu esti lacom.
3. Nu pofti bucatele lui, caci sunt mancari inselatoare.
4. Nu te osteni sa ajungi bogat; nu-ti pune iscusinta ta in aceasta.
5. Oare vrei sa te uiti cu ochii cum ea se risipeste? Caci bogatia face aripi ca un vultur care se inalta catre cer.
6. Nu manca painea celui ce se uita cu ochi rai si nu pofti bucatele lui,
7. Caci el iti numara bucatile din gura. “Mananca si bea!”, iti va spune, dar inima lui nu e pentru tine.
8. Bucata pe care ai mancat-o o vei da afara din tine, iar tu ti-ai risipit (zadarnic) vorbele tale alese.
9. Nu grai la urechea celui nebun, caci el nu va baga de seama iscusinta graiurilor tale.
10. Nu muta hotarul vaduvei si nu incalca ogorul celor orfani,
11. Caci Ocrotitorul lor e tare si El va apara pricina lor impotriva ta.
12. Sileste la invatatura inima ta si urechea ta la cuvinte iscusite.
13. Nu cruta pe feciorul tau de pedeapsa; chiar daca il lovesti cu varga, nu moare.
14. Tu il bati cu toiagul, dar scapi sufletul lui din imparatia mortii.
15. Fiul meu, daca inima ta e plina de intelepciune si inima mea se va bucura.
16. Rarunchii mei vor tresari de bucurie, cand buzele tale vor grai ceea ce este drept.
17. Sa nu ravneasca inima ta la cei pacatosi, ci totdeauna sa ramana la frica de Domnul,
18. Caci daca o vei pazi pe ea, mai ai si tu un viitor si nadejdea ta nu se va pierde.
19. Asculta fiul meu, si te intelepteste si indreapta inima ta pe calea cea dreapta.
20. Nu fi printre cei ce se imbata de vin si printre cei ce isi desfraneaza trupul lor,
21. Caci betivul si desfranatul saracesc, iar dormitul mereu te face sa porti zdrente.
22. Asculta pe tatal tau care te-a nascut si nu dispretui pe mama ta cand ea a ajuns batrana.
23. Aduna adevar si nu-l vinde, intelepciune si invatatura si buna chibzuiala.
24. Tatal celui drept tresalta de bucurie si cel ce a dat nastere unui intelept se bucura de el.
25. Sa se bucure tatal si mama ta si sa salte de veselie cea care te-a nascut!
26. Da-mi, fiule, mie inima ta, si ochii tai sa simta placere pentru caile mele,
27. Caci femeia desfranata este o groapa adanca si cea straina un put stramt.
28. Pentru aceasta ea sta ca un hot la panda si sporeste printre oameni numarul celor inselati de ea.
29. Pentru cine sunt suspinele, pentru cine vaicarelile, pentru cine galcevile, pentru cine plansetele, pentru cine ranile fara pricina, pentru cine ochii intristati?
30. Pentru cei ce zabovesc pe langa vin, pentru cei ce vin sa guste bauturi cu mirodenii.
31. Nu te uita la vin cum este el de rosu, cum scanteiaza in cupa si cum aluneca pe gat,
32. Caci la urma el ca un sarpe musca si ca o vipera improasca venin.
33. Daca ochii tai vor privi la femei straine si gura ta va grai lucruri mestesugite,
34. Vei fi ca unul care sta culcat in mijlocul marii, ca unul care a adormit pe varful unui catarg.
35. “M-au lovit… Nu m-a durut! M-au batut… Nu stiu nimic! Cand ma voi destepta din somn, vai cere iarasi vin”.

CAPITOLUL 24
Indemn la izbavirea celor in primejdie de moarte. Ferire de usuratatea mintii.

1. Nu ravni la oamenii rai si nu pofti sa fii in tovarasia lor,
2. Caci inima lor pune la cale lucruri silnice si buzele lor graiesc cele nelegiuite.
3. Prin intelepciune se ridica o casa, prin buna chibzuiala se intareste
4. Si prin stiinta se umplu camarile ei de tot felul de avutie scumpa si placuta.
5. Mai puternic este un intelept decat un voinic si cel priceput decat unul plin de putere.
6. Cu oricata dibacie te vei razboi, biruinta se dobandeste cu multi sfatuitori.
7. Peste masura de inalta este intelepciunea pentru omul nebun; cand sta la poarta (cetatii) el nu deschide gura.
8. Cel ce-si pune in gand sa faca rau se cheama un mare raufacator.
9. Gandul celui nebun nu este decat pacat; batjocoritorul este urgia oamenilor.
10. Daca te arati slab in ziua stramtorarii, puterea ta nu este decat slabiciune.
11. Izbaveste pe cei ce sunt tarati la moarte si pe cei ce se duc clatinandu-se la junghiere scapa-i!
12. Daca vrei sa spui: “Iata n-am stiut nimic!”, oare Cel ce cantareste inimile nu patrunde cu privirea si Cel ce vegheaza peste sufletul tau nu stie si nu va rasplati omului dupa faptele lui?
13. Fiul meu, mananca miere, caci e buna si un fagure de miere este dulce gurii tale.
14. Sa stii ca intelepciunea este la fel pentru sufletul tau; daca o dobandesti, ai un viitor, iar nadejdea ta nu este pierduta.
15. Nu pandi, nelegiuitule, casa celui drept si nu tulbura locasul lui,
16. Caci daca cel drept cade de sapte ori si tot se scoala, cei fara de lege se poticnesc in nenorocire.
17. Nu te bucura cand cade vrajmasul tau si, cand se poticneste, sa nu se veseleasca inima ta,
18. Ca nu cumva sa vada Domnul si sa fie neplacut in ochii Lui si sa nu intoarca mania Sa de la el (spre tine).
19. Nu te aprinde impotriva raufacatorului si nu-ti intarata ravna impotriva celor fara de lege.
20. Caci cel ce face rau nu propaseste, si sfesnicul celor nelegiuiti se va stinge.
21. Fiul meu, teme-te de Domnul si de rege si cu cei ce se razvratesc nu lega prietenie,
22. Ca fara de veste va veni nenorocirea si cine poate sa cunoasca sfarsitul lor naprasnic?
23. Si aceste (proverbe) sunt ale inteleptilor: Nu e bine ca la judecata sa cauti la fata oamenilor.
24. Pe cel ce zice celui fara de lege: “Tu esti drept!”, popoarele il blesteama si neamurile il afurisesc;
25. Dar celor care il cearta Cum se cuvine le merge bine si peste ei vine binecuvantarea si fericirea.
26. Buzele saruta pe cei ce dau raspunsuri drepte.
27. Randuieste-ti lucrul tau afara si adu-l la indeplinire pe campul tau, apoi iti vei ridica o casa.
28. Nu fi martor mincinos impotriva prietenului tau si nu fi pricina (unei hotarari nedrepte), cu buzele tale.
29. Nu spune: “Precum mi-a facut asa ii voi face si eu lui; voi rasplati omului dupa faptele lui”.
30. Am trecut pe ogorul unui lenes si pe la via unui om lipsit de minte,
31. Si iata spinii cresteau in toate locurile, maracinii o acopereau cu totul, iar zidul de pietre se prabusise.
32. Atunci m-am uitat Si m-am framantat in inima mea, am privit cu luare aminte si am tras o invatatura:
33. “Inca putin somn, inca putina atipeala, inca putin sa mai stau cu mainile in san ca sa dorm…”
34. Si saracia va veni peste tine ca un calator si lipsa ca un om inarmat.

CAPITOLUL 25
Cuviinta in adunari. Masura in vorba si cumpatarea la mancare.

1. Si acestea sunt pildele lui Solomon, pe care le-au adunat oamenii lui Iezechia, regele lui Iuda.
2. Slava lui Dumnezeu este sa ascunda lucrurile, iar marirea regilor e sa le cerceteze cu de-amanuntul.
3. Precum inaltimea cerului si adancul pamantului sunt lucruri nepatrunse, tot asa si inima regilor.
4. Curata argintul de zgura si turnatorul va face din el un vas ales.
5. Da la o parte pe cel fara de lege din fata mai-marelui si tronul lui se va intari prin dreptate.
6. Nu te fali inaintea carmuitorului si nu sta in locul hotarat pentru cei mari,
7. Caci mai degraba sa ti se zica: “Suie aici!” decat sa te umileasca in fata stapanului. Ceea ce au vazut ochii tai,
8. Nu aduce grabnic spre disputa, caci ce ai sa faci dupa aceea cand aproapele tau te va da de rusine?
9. Cearta-te cu aproapele tau, dar taina altuia sa nu o dai pe fata,
10. Ca nu cumva cel ce o aude sa nu te defaime si sa nu darame (pentru totdeauna) faima ta.
11. Ca merele de aur pe politi de argint, asa este cuvantul spus la locul lui.
12. Inel de aur si podoabe de aur de mult pret este povatuitorul intelept la urechea ascultatoare.
13. Precum este racoarea zapezii in vremea secerisului, asa este solul credincios pentru cei ce-l trimit; el bucura sufletul stapanului sau.
14. Precum sunt norii si vantul fara ploaie, asa este omul care se lauda cu darul pe care niciodata nu-l da.
15. Prin rabdare se poate indupleca un om manios si o limba dulce inmoaie oase.
16. Daca ai gasit miere, mananca atat cit iti trebuie, ca nu cumva sa te saturi si s-o versi.
17. Pune rar piciorul in casa prietenului tau, ca nu cumva sa se sature de tine si sa te urasca.
18. Un ciocan, o sabie si o sageata ascutita este omul care da marturie mincinoasa impotriva aproapelui sau.
19. Dinte rau si picior sovaitor este cel fara credinta in vreme de nevoie.
20. Ca atunci cand dezbraci haina ne vreme friguroasa, sau torni otet pe silitra, asa este cantarea pentru o inima intristata.
21. De flamanzeste vrajmasul tau, da-i sa manance paine si daca inseteaza, adapa-l eu apa,
22. Ca numai asa ii ingramadesti carbuni aprinsi pe capul lui si Domnul iti v a rasplati tie.
23. Vantul de la miazanoapte aduce ploaie si limba clevetitoare aduce o fata mahnita.
24. Mai bine sa salasluiesti intr-un colt de acoperis, decat sa traiesti cu o femeie certareata intr-o casa mare.
25. Precum e apa rece pentru un suflet insetat, asa e vestea buna dintr-o tara departata.
26. Ca un izvor tulbure si stricat, asa este dreptul care sovaie in fata celui nelegiuit.
27. Precum celui care mananca multa miere nu-i merge bine, tot asa si celui care se lasa coplesit de cuvinte de lauda.
28. Asemenea unei cetati cu o spartura si fara zid, asa este omul caruia ii lipseste stapanirea de sine.

CAPITOLUL 26
Sfaturi impotriva leneviei si a vicleniei.

l. Precum este zapada in timpul verii si ploaia la seceris, asa nu-i place celui nebun cinstea.
2. Precum vrabia zboara si randunica se inalta in vazduh, tot asa blestemul fara pricina nu nimereste.
3. Biciul este bun pentru cal, fraul pentru magar, iar varga pentru spatele celor nebuni.
4. Nu raspunde nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu te asemeni si tu cu el.
5. Raspunde nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu se creada intelept in ochii lui.
6. Cel ce incredinteaza solia in mana celui nebun isi taie picioarele si bea nedreptate.
7. Precum nu poate sa se foloseasca slabanogul de picioarele sale, tot asa nici cei nebuni de cuvintele cele intelepte.
8. Ca si cand pui o piatra in prastie, asa este cel ce da cinste unui nebun.
9. Precum un ghimpe intra in mana unui betiv, tot asa sunt cuvintele intelepte in gura celor pacatosi.
10. Ca un arcas care raneste pe toti, asa este cel ce se pune chezas pentru cel nebun si pentru cei ce trec pe cale.
11. Ca un caine care se intoarce unde a varsat, asa este omul nebun care se intoarce la nebunia lui.
12. Daca vezi un om care se crede intelept in ochii lui, sa nadajduiesti mai mult de la un nebun decat de la el.
13. Lenesul zice: “Pe drum trece un leu, un leu pe ulite!”
14. Precum usa se suceste in tatana, tot asa si lenesul in patul lui.
15. Lenesul baga mana in blid, dar cu mare greutate o duce la gura.
16. Lenesul se crede intelept in ochii lui, mai mult decat sapte sfetnici intelepti.
17. Ca cel ce prinde un caine de urechi, asa este cel ce se vara intr-o cearta in care nu este amestecat.
18. Ca unul care arunca sageti arzatoare, lanci, sageti si moarte,
19. Asa e omul care insala pe prietenul sau si zice: “Da, am glumit!”
20. Cand nu mai sunt lemne se stinge focul si daca nu mai este nici un defaimator se potoleste cearta.
21. Carbunii slujesc pentru caldura, lemnele pentru foc, iar omul certaret pentru a atata cearta.
22. Vorbele celui defaimator sunt ca bucatele gustoase; ele se duc in adancul maruntaielor.
23. Spoiala de argint care imbraca un vas de lut, asa sunt buzele mieroase si o inima rea.
24. Cu buzele sale se preface cel ce uraste, iar inlauntrul lui nutreste inselaciune;
25. Cand isi schimba glasul, sa nu-l crezi, caci sapte uraciuni sunt in inima lui.
26. Cineva poate sa-si ascunda ura lui prin prefacatorie, dar in adunare rautatea lui se da pe fata.
27. Cine sapa groapa (altuia) cade singur in ea si cel ce rostogoleste o piatra se pravaleste (tot) peste el.
28. Limba mincinoasa uraste adevarul si gura lingusitorilor pricinuieste prabusirea.

CAPITOLUL 27
Nenorocirile maniei si bucuriile adevaratei prietenii.

l. Nu te lauda cu ziua de maine, ca nu stii la ce poate da nastere.
2. Sa te laude altul si nu gura ta, un strain si nu buzele tale.
3. Piatra este grea si nisipul cu anevoie de ridicat; insa furia nebunului este mai grea decat amandoua.
4. Intaratarea este cruda si mania apriga, dar taria pizmei cine o va putea indura?
5. Mai mult pretuieste o dojana pe fata decat o dragoste ascunsa.
6. De buna credinta sunt ranile pricinuite de un prieten, iar sarutarile celui ce te uraste sunt viclene.
7. Satulul calca mierea in picioare, iar flamandului tot ce este amar (i se pare) dulce.
8. Ca o pasare gonita din cuibul ei, asa este omul izgonit din casa sa.
9. Untdelemnul si miresmele inveselesc inima, dar tot asa de dulci sunt sfaturile unui prieten care pornesc din suflet.
10. Pe prietenul tau si pe prietenul tatalui tau nu-i parasi; in casa fratelui tau nu intra in ziua restristii tale. Mai bun e un vecin aproape de tine, decat un frate departe.
11. Fii intelept, fiul meu, si bucura inima mea, ca sa pot raspunde celui ce ma cleveteste.
12. Inteleptul vede nenorocirea si se ascunde, cei prosti dau peste ea si indura necaz.
13. Ia-i haina caci s-a pus chezas pentru altul si cere-i zalog din pricina celor straini.
14. Celui ce binecuvanteaza pe prietenul sau cu glas mare dis-de-dimineata, i se socoteste ca un blestem.
15. Un jgheab care curge in vreme de ploaie si o femeie artagoasa sunt la fel;
16. Cel care vrea s-o opreasca opreste vant si mana lui cea dreapta parca ar tine in ea untdelemn.
17. Fierul cu fier se ascute si un om ascute mania altui om.
18. Cel ce pazeste un smochin mananca din rodul lui, iar cel ce pazeste pe stapanul sau va fi rasplatit cu cinste.
19. Precum nu se aseamana fata cu fata, tot asa inima unui om cu inima altuia.
20. Iadul si adancul nu se pot satura, tot asa si inima omului e de nesaturat.
21. In topitoare se lamureste argintul si in cuptor aurul, iar omul se pretuieste dupa numele cel bun.
22. Chiar daca vei pisa in piulita cu pilugul pe cel nebun, intocmai ca pe boabe, tot nu-l vei desparti de nebunia lui.
23. Sarguieste-te sa-ti cunosti oile tale si ia seama la turma ta,
24. Ca bunastarea nu dainuieste de-a pururi si nici bogatia din neam in neam.
25. Cand iarba s-a trecut si pasunea s-a ispravit si finul de pe dealuri s-a strans,
26. Tu ai miei pentru imbracamintea ta si tapi ea sa platesti pasunea;
27. Si laptele de capra il ai cu indestulare, pentru hrana casei, si merinde pentru slujnicele tale.

CAPITOLUL 28
Iubirea de lege si adevarata bogatie.

1. Cel nelegiuit fuge fara ca nimeni sa-l urmareasca, iar dreptul sta ca un pui de leu fara grija.
2. Din pricina greselilor unui om silnic se ivesc certuri, iar omul iscusit le stinge.
3. Un om bogat, care asupreste pe cei saraci, e ca ploaia care tranteste tot la pamant, iar painea nu se face.
4. Cei ce parasesc legea ridica in slavi pe pacatosi, iar cei ce o pazesc se aprind impotriva lor.
5. Oamenii rai nu pricep nimic din ceea ce e drept, iar cei ce cauta pe Domnul inteleg tot.
6. Mai de pret e saracul care umbla intru neprihanirea lui, decat cel prefacut in caile lui, chiar daca e bogat.
7. Cel ce pazeste legea este un fiu intelept, iar cel ce se intovaraseste cu clevetitorii face rusine tatalui sau.
8. Cel ce isi sporeste averea lui, prin dobanda si prin camata, aduna pentru cel ce are mila de saraci.
9. Cel ce isi opreste urechea de la ascultarea legii, chiar rugaciunea lui e uraciune.
10. Cel ce rataceste pe cei drepti pe o cale rea va cadea in groapa (pe care a sapat-o); cei fara prihana vor fi fericiti.
11. Omul bogat este intelept in ochii lui, dar cel sarac si priceput il dovedeste cu mintea.
12. Cand dreptii biruiesc e mare sarbatoare, iar cand cei fara de lege ies la iveala, oamenii se ascund.
13. Cel ce isi ascunde pacatele lui nu propaseste, iar cel ce le marturiseste si se lasa de ele va fi miluit.
14. Fericit este omul care se teme totdeauna, iar cel ce isi invartoseaza inima lui va cadea in nenorocire.
15. Leu care racneste si urs flamand este cel rau care stapaneste peste un popor sarac.
16. Stapanitorul cel lipsit de venituri este mare asupritor; cel ce uraste castigul (nedrept) va trai multa vreme.
17. Un om pe care il ingreuiaza sangele unui ucis fuge pana la groapa; nimeni sa nu-l opreasca!
18. Cel ce umbla fara prihana va fi mantuit, iar cine apuca pe cai strambe va cadea intr-o groapa.
19. Cel ce lucreaza pamantul lui se va indestula de paine, iar cel ce umbla dupa lucruri de nimic se va satura de saracie.
20. Omul credincios va fi incarcat de binecuvantari, iar cine zoreste sa ajunga bogat nu va ramane nepedepsit.
21. Nu este bine sa te uiti la fata omului, caci pentru o bucata de paine cineva poate sa greseasca.
22. Omul lacom se grabeste sa se imbogateasca, dar nu gandeste ca lipsa va veni peste el.
23. Cel care cearta pe un om va avea mai multa multumire decat cel care-l linguseste.
24. Cine despoaie pe tatal sau si pe mama sa si zice: “Nu-i pacat!” este tovaras cu facatorul de rele.
25. Omul lacom atata cearta, iar cel ce nadajduieste in Domnul va fi indestulat.
26. Cel ce isi pune nadejdea in inima lui este un nebun, iar cel ce se conduce dupa intelepciune, acela va fi mantuit.
27. Cine da la cel sarac nu duce lipsa; iar cine isi acopera ochii lui va fi mult blestemat.
28. Cand nelegiuitii ies la iveala, oamenii se ascund, iar cand ei pier, se inmultesc cei drepti.

CAPITOLUL 29
Roadele judecatii sanatoase.

1. Un om pedepsit indelung si tare la cerbice va fi intr-o clipa zdrobit si fara vindecare.
2. Cand dreptii domnesc se bucura poporul si, cand stapanesc cei fara de lege, suspina.
3. Cine iubeste intelepciunea bucura pe tatal sau, iar cine umbla cu desfranatele isi prapadeste averea.
4. Un conducator prin dreptate face sa propaseasca tara, iar cel ce pune dari grele o ruineaza.
S. Omul care linguseste pe prietenul sau intinde cursa pasilor lui.
6. Pe calea celui rau este intins un lat, dar dreptul trebuie sa fuga si sa salte de bucurie.
7. Omul drept se ingrijeste de pricina celor sarmani; celui fara de lege nu-i pasa de ei.
8. Batjocoritorii rascoala cetatea, iar cei intelepti potolesc mania.
9. Cand un intelept se cearta cu un nebun, fie ca se supara, fie ca rade, nu-si pierde cumpatul.
10. Oamenii setosi de sange urasc pe cel fara prihana, iar cei drepti ocrotesc viata lui.
11. Nebunul face sa izbucneasca pornirea lui patimasa, iar inteleptul isi infraneaza mania.
12. Cand un conducator asculta de cuvinte mincinoase, toti slujitorii sai sunt rai.
13. Saracul si cu cel ce asupreste pe cei saraci se intalnesc; Cel ce lumineaza ochii amandurora este Domnul.
14. Un conducator care judeca cu dreptate pe cei saraci isi intareste scaunul lui pe veci.
15. Varga si certarea aduc intelepciune, iar tanarul care este lasat (in voia apucaturilor lui) face rusine maicii sale.
16. Cand cei fara de lege domnesc se inmultesc rautatile, iar dreptii vor vedea (cu bucurie) prabusirea lor.
17. Mustra pe fiul tau si el iti va fi odihna si iti va face placere sufletului tau.
18. Fara vedenie de prooroc poporul e fara stapan, dar fericit este cel care pazeste legea!
19. Sluga nu se indreapta numai cu povete, fiindca, desi pricepe, insa nu asculta.
20. Daca vezi un om care se zoreste la vorba, atunci pentru un nebun e mai multa nadejde decat pentru el.
21. Daca (vreun stapan) dezmiarda din copilarie pe robul sau, acesta ajunge la sfarsit sa se creada fiu.
22. Un om manios atata cearta si cel aprig savarseste multe pacate.
23. Mandria umileste pe om, iar de cinste are parte cel smerit.
24. Cel ce imparte cu hotul isi uraste sufletul lui, fiindca aude blestemul, dar nu zice nimic.
25. Teama de oameni duce la caderea in cursa, dar cel ce nadajduieste in Domnul sta la adapost.
26. Multi cauta fata stapanitorului, dar dreptatea omului vine de la Domnul.
27. Omul nedrept este uraciune pentru cei drepti, iar cel drept este o uraciune pentru cei rai.

CAPITOLUL 30
Cugetari despre rostul vietii.

1. Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache din Massa. Acest om a zis: “Sunt ostenit, Dumnezeule, sunt obosit, Doamne, sunt sleit de puteri!
2. Caci sunt tare prost, ca sa ma pot socoti ca om si nu am pricepere (care ar putea sa fie vrednica) de un om.
3. Nici n-am invatat intelepciunea si nici stiinta celor sfinti nu o cunosc.
4. Cine s-a suit in ceruri si iarasi s-a pogorat, cine a adunat vantul in mainile lui? Cine a legat apele in haina lui? Cine a intarit toate marginile pamantului? Care este numele lui si care este numele fiului sau? Spune daca stii!
5. Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt lamurite, scut este El pentru cei ce cauta la El scaparea.
6. Nu adauga nimic la cuvintele Lui, ca sa nu te traga la socoteala si sa fii gasit de minciuna!
7. Doua lucruri cer de la Tine, nu ma respinge inainte de a muri:
8. Prefacatoria si cuvantul mincinos indeparteaza-le de la mine; saracie si bogatie nu-mi da, ci da-mi painea care-mi este de trebuinta,
9. Ca nu cumva, saturandu-ma, sa ma lepad de Tine si sa zic: “Cine este Domnul?” Ca nu cumva, saracind, sa ma apuc de furat si sa defaim numele Dumnezeului meu.
10. Nu grai de rau pe sluga la stapanul sau, ca nu cumva sa te blesteme si sa te sileasca sa-ti ceri iertare.
11. Este cate un neam de oameni care blesteama pe tatal sau si nu binecuvanteaza pe maica sa;
12. Un neam caruia i se pare ca e fara prihana in ochii lui si care nu este curatit de necuratia lui;
13. Un neam… O, cum ridica ochii lui sus si cit se inalta de sus genele lui!
14. Un neam ai carui dinti sunt ca sabiile si ai caror colti sunt cutite, ca sa manance pe cei sarmani de pe pamant si pe cei saraci dintre oameni.
15. Lipitoarea are doua fiice care zic: “Da-mi, da-mi!” Trei lucruri nu se pot satura, ba si al patrulea care nu zice niciodata: “Destul!” si anume:
16. Locuinta mortilor, pantecele sterp, pamantul care nu e satul de apa si focul care nu zice niciodata: “Destul!”
17. Ochiul care isi bate joc de parintele sau si nu ia in seama ascultarea (ce este dator) maicii sale, sa-l scoata corbii care salasluiesc linga un curs de apa, iar puii de vultur sa-l manance.
18. Trei lucruri mi se par minunate, ba chiar patru, pe care nu le pot pricepe:
19. Calea vulturului pe cer, urma sarpelui pe stanca, mersul corabiei in mijlocul marii si calea omului la o fecioara.
20. Asa este purtarea unei femei desfranate: ea mananca si isi sterge gura si zice: “N-am facut nimic rau”
21. Pentru trei lucruri se cutremura pamantul, ba chiar pentru patru nu poate sa rabde:
22. Pentru robul care ajunge rege, pentru nebunul care se satura de paine,
23. Pentru o femeie dispretuita cand ea se marita si pentru o sluga care mosteneste pe stapana sa.
24. Patru sunt animalele cele mai mici de pe pamant si care sunt cele mai intelepte:
25. Furnicile, neam fara putere, care isi agonisesc vara hrana lor;
26. Dihorii, neam slab, care-si cladesc in stanci locasul lor;
27. Lacustele care nu au rege si totusi ies toate in stoluri;
28. Soparla care se poate prinde cu mana si care patrunde in palatele regilor.
29. Trei fiinte au infatisare frumoasa, ba patru, care au un mers maret:
30. Leul, viteazul printre dobitoace, care nu da inapoi in fata nimanui;
31. Cocosul cel ager, tapul si regele caruia nimeni nu-i poate sta impotriva.
32. De esti asa de nebun ca sa te lasi manat de manie, bate-te cu mana peste gura.
33. Batutul laptelui da untul, lovitura peste nas face sa tasneasca sangele, iar intaratarea maniei duce la cearta.

CAPITOLUL 31
Comoara de mare pret este femeia virtuoasa si harnica.

1. Cuvintele lui Lemuel, regele din Massa, cu care mama sa il invata:
2. Fiul meu, rodul pantecelui meu, feciorul fagaduintelor mele, cu ce pot eu sa te indemn?
3. Nu da puterea ta femeilor si caile taie celor care pierd pe regi.
4. Nu se cuvine regilor, o, Lemuel, nu se cuvine regilor sa bea vin si conducatorii bauturi imbatatoare,
5. Ca nu cumva band sa uite legea si sa judece stramb pe toti sarmanii.
6. Dati bautura imbatatoare celui ce este gata sa piara si vin celui cu amaraciune in suflet,
7. Ca sa bea si sa uite saracia si sa nu-si mai aduca aminte de chinul lui.
8. Deschide gura ta pentru cel mut si pentru pricina tuturor parasitilor.
9. Deschide gura ta, judeca drept si fa dreptate celui sarac si napastuit.
10. Cine poate gasi o femeie virtuoasa? Pretul ei intrece margeanul.
11. Intr-insa se increde inima sotului ei, iar castigul nu-i va lipsi niciodata.
12. Ea ii face bine si nu rau in tot timpul vietii sale:
13. Ea cauta lana si canepa si lucreaza voios cu mana sa.
14. Ea se aseamana cu corabia unui negutator care de departe aduce hrana ei.
15. Ea se scoala dis-de-dimineata si imparte hrana in casa ei si da porunci slujnicelor.
16. Gandeste sa cumpere o tarina si o dobandeste; din osteneala palmelor sale sadeste vie.
17. Ea isi incinge cu putere coapsele sale si isi intareste bratele sale.
18. Ea simte ca bun e castigul ei; sfesnicul ei nu se stinge nici noaptea.
19. Ea pune mana pe furca si cu degetele sale apuca fusul.
20. Ea intinde mana spre cel sarman si bratul ei spre cel necajit.
21. N-are teama pentru cei ai casei sale in vreme de iarna, caci toti din casa sunt imbracati in haine stacojii.
22. Ea isi face scoarte; hainele ei sunt de vison si de porfira.
23. Cinstit este barbatul ei la portile cetatii, cand sta la sfat cu batranii tarii.
24. Ea face camasi si le vinde, si braie da negutatorilor.
25. Tarie si farmec este haina ei si ea rade zilei de maine.
26. Gura si-o deschide cu intelepciune si sfaturi pline de dragoste sunt pe limba ei.
27. Ea vegheaza la propasirea casei sale si paine, fara sa lucreze; ea nu mananca.
28. Feciorii sai vin si o fericesc, iar sotul ei o lauda:
29. “Multe fete s-au dovedit harnice, dar tu le-ai intrecut pe toate!”
30. Inselator este farmecul si desarta este frumusetea; femeia care se teme de Domnul trebuie laudata!
31. Sa se bucure de rodul mainilor sale, si la portile cetatii harnicia ei sa fie data ca pilda!

Arcanele 3 si 4- Simbolism

tarot_arcanul_3_imparateasa

Arcanul 3 (scris de editor Vopus)

Arcanul Nr.3 este “Împărăteasa”, este Lumina Divină, Lumina în sine însăşi, este „Mama Divină”. Corespunde acelei părţi din Geneză care spune: „Dumnezeu a Zis să se Facă Lumina, şi Lumina a fost Făcută”, din prima zi a creaţiei.

De asemenea este numărul celui de-al Treilea Logos, care domină în orice formă de creaţie, este ritmul Creatorului. Mama Celestă, în sfera materială semnifică Producţie Materială, şi la fel în sfera spirituală semnifică Producţie Spirituală.

Dacă se analizează mai profund se descoperă un aspect foarte interesant; Nr.1 este Tatăl care se află în Secret, Monada, şi de aici se naşte Mama Divină Kundalini, Duada; aceasta la rândul său se dedublează în Nr.3 care este Tată, Mamă şi Fiu; acesta este Spiritul Divin şi Nemuritor al fiecărei făpturi, iar cei trei, Osiris Tatăl, Isis Mama şi Horus Fiul, constituie ceea ce Cartea Sacră a mayaşilor, Popol Vuh, numeşte „Inima Cerului”.

Cel ce vrea să facă să urce prin canalul medular Sufletul Lumii, trebuie să lucreze cu Sulful (Focul), cu Mercurul (Apa) şi cu Sarea (Pământul Filosofic). Acestea sunt cele 3 Elemente, cele 3 Principii pentru a lucra în Forja Aprinsă a lui Vulcan.

Ternarul, Numărul Trei, este foarte important. Este Cuvântul, Plenitudinea, Fecunditatea, Natura, Generarea celor Trei Lumi.

Arcanul 3 al Kabalei este acea Femeie înveşmântată în Soare, cu Luna la picioarele ei şi încununată cu 12 Stele. Simbolul Reginei Cerului este Împărăteasa Tarotului, o misterioasă femeie încoronată, aşezată şi cu Sceptrul de Comandă la capătul căruia apare globul Lumii. Aceasta este Urania-Venus a grecilor, Sufletul Cristificat, Mama Celestă.

Mama Divină, Arcanul Nr.3, este Mama Particulară a fiecăruia dintre noi, este Mama Fiinţei noastre, care trebuie să calce în picioare Luna, Egoul Lunar pentru ca să strălucească deasupra capului său cele 12 Stele, cele 12 Facultăţi.

Pentru a crea sunt necesare 3 Forţe Primare care vin de sus, de la Tatăl şi care există în toată creaţia:

  1. FORŢA POZITIVĂ
  2. FORŢA NEGATIVĂ
  3. FORŢA NEUTRĂ

Cabaliştii spun că Sufletul are în realitate trei aspecte:

  1. NEPHESH – SUFLETUL ANIMALIC
  2. RUACH – SUFLETUL GÂNDITOR
  3. NESHAMAH – SUFLETUL SPIRITUAL

Numărului 3 îi corespunde Constelaţia Zodiacală a Gemenilor şi planeta Jupiter. Nota muzicală a Numărului 3 este MI, dintre culori Purpura, dintre metale Staniul, dintre plexuri Splenicul (splina) şi Hepaticul (ficatul).

Chakra Hepatică serveşte pentru Ieşirile în Astral. Corpul Astral este conectat cu ficatul. Trezind Chakra ficatului, toată lumea poate intra şi ieşi din Corpul Fizic după dorinţă.

Nr.3 este numărul celui de-al Treilea Logos, Binah, Spiritul Sfânt, care se manifestă ca forţă sexuală în tot ceea ce este, a fost şi va fi. Spiritul Sfânt se dedublează la rândul său într-o femeie inefabilă. Aceasta este Divina Mamă Kundalini: Shakti, Soţia lui Shiva, Spiritul Sfânt.

Despre Arcanul Nr.3 se spune că el este modelatorul, este clar că prin intermediul Verbului se modelează totul în Creaţie, în Natură. Arcanul Nr.3 semnifică Succes, este producţie atât Materială cât şi Spirituală.

Arcanului 3 îi corespund:

  • Sephirotul Cabalistic: „BINAH”
  • Litera Ebraică: „GHIMEL”
  • Axiomă Transcendentă: „Războiul tău ţese, pânze pentru folosinţa ta şi pânze pe care nu trebuie să le foloseşti.”
  • Plan Spiritual: Cunoaşterea ocultului
  • Plan Mental: Ideaţie
  • Plan Fizic: Expansiune de idei şi dorinţe

SINTEZĂ:

  • Discipolii noştri trebuie să înveţe să iasă în Corp Astral pentru a vizita toate Templele din lume, unde vor putea conversa personal cu Cristosul şi cu toţi Maeştrii Templelor.
  • Atomii Lenei sunt un grav obstacol pentru progresul spre Lumile Superioare.
  • Marea Lege este întoarcerea vieţii la Lumile Superioare.
  • Rugaţi-vă şi Meditaţi intens. Divina Mamă îi învaţă pe fiii ei. Rugăciunea trebuie să se facă combinând Meditaţia cu Somnul. Atunci, ca în viziunile din vise, apare Iluminarea. Vine Divina Mamă la devot pentru a-l instrui în Marile Mistere.

tarot_arcanul_4_imparatul

Arcanul 4 

Arcanul Nr.4 este „Împăratul” din Kabală, Intimul dinăuntrul nostru înşine. Trebuie să învăţăm întotdeauna să facem voinţa Tatălui. Să ne amintim de rugăciunea: „facă-se voia Ta precum în Cer aşa şi pe Pământ…”

Nr.4 este Tetrada. Înseamnă stabilitate, este baza pentru ceea ce vrem, fie că este vorba de formarea unui cămin, de afaceri, călătorii, slujbă etc. Ceea ce se cere să avem trebuie să fie perfect solidificat, trebuie să fie Piatra Cubică, concret de solidă, să nu punem o bază falsă, altfel, totul ni se năruie.

Cu Nr.4 trebuie să punem o bază fermă pentru a avea succes, să ne gândim că 4 este baza. Trebuie să facem lucrurile în mod corect, precis, solid, pentru a nu ajunge la eşec. Trebuie să punem o bază pentru relaţiile de familie. Trebuie să facem lucrurile reflectând într-un mod precis, solid, nimic a priori, întrucât altfel eşuează.

În Nr.4 se află aspectul economic şi pe acesta trebuie să-l dezvoltăm în mod corect. Economia are urcuşuri şi coborâşuri; de fiecare dată când avem nevoie de o ascensiune trebuie să existe baze solide.

În Numărul 4 întâlnim Iscusinţa în orice ramură, Ordine, Autoritate.

Numărul 4 reprezintă de asemenea cele 4 Elemente Fizice şi cele 4 Elemente ale Alchimiei:

PĂMÂNT – SARE
FOC – SULF
APĂ – MERCUR
AER – AZOTH

Spuneau vechii Alchimişti că Sulful trebuie să fecundeze Mercurul Filosofiei Secrete pentru ca Sarea să se regenereze; adică Focul trebuie să fecundeze Apa pentru ca Omul să se regenereze, să se Auto-Realizeze.

De asemenea în acest Arcan găsim secretul Sfinxului, şi ne aminteşte de cele Patru Animale Sacre ale Alchimiei Sexuale:

LEU: GHEARELE DE LEU – ASCUNDE ENIGMA FOCULUI
OM: APA – CHIPUL DE OM – INTELIGENŢĂ
VULTUR: AERUL – ARIPILE SFINXULUI – SPIRIT
TAUR: PĂMÂNTUL – PICIOARELE DINAPOI – TENACITATE

Acestea sunt valorile reprezentative ale Sfinxului, cele Patru Elemente ale Alchimiei Solare. Avem nevoie de tenacitatea taurului şi de aripile Spiritului. Sfinxul ne vorbeşte de Marea Operă ce se realizează cu cele Patru Elemente.

Arcanul Nr.4 este foarte interesant, se referă şi la Crucea cu Patru Vârfuri, Piatra Cubică ce este fundamentul Marii Opere, cea pe care trebuie să o dăltuim.

Crucea este hieroglifa antică, Alchimică, a Creuzetului, acela care înainte se numea în franceză cruzel, crucibile, croiset. În latină, crucibulum crisol, avea ca rădăcină crux, crucis, cruz. Este evident că toate acestea ne invită la reflecţie.

Trebuie să înţelegem faptul că prin cele 4 vârfuri ale sale simbolizează cele 4 Puncte Cardinale ale Pământului: Nord, Sud, Orient şi Occident. Cele 4 Vârste: Aur, Argint, Bronz şi Fier. Cele 4 Anotimpuri ale anului. Cele 4 faze ale Lunii. Cele 4 Drumuri: Ştiinţa, Filosofia, Arta şi Religia; vorbind de cele 4 Drumuri trebuie să înţelegem că toate sunt unul singur, acest drum este Drumul Îngust şi Strâmt al Tăişului de Cuţit, Drumul Revoluţiei Conştiinţei.

Crucea este un simbol foarte vechi, folosit din totdeauna, în toate religiile, la toate popoarele şi ar greşi acela care ar considera-o drept o emblemă exclusivă a vreunei secte religioase; atunci când conchistadorii spanioli au ajuns pe pământul sfânt al aztecilor, au găsit crucea pe altare.

Numărul 4 este Tetrada, planeta care îi corespunde este Uranus, şi este clar că atunci Constelaţia Racului este a patra constelaţie. În ceea ce priveşte culoarea este Roşul Închis, iar metalul este Platina. Nota muzicală este FA, Numărului 4 îi corespund fluidele, hormonii.

Numărul 4 este Magnificenţa. Are 72 de Porţi pentru a administra Justiţia, iar aceasta se administrează prin intermediul celor 35 de Principii ale Milei. Suntem magnifici în funcţie de cum procedăm în acord cu fiecare dintre aceste principii. Justiţia se administrează în acord cu cele 35 de Principii ale Milei. Justiţia fără milă ar fi Tiranie. Justiţia şi Mila funcţionează perfect echilibrate.

72 de PORŢI = 7 + 2 = 9 (A NOUA SFERĂ)

Nu am putea fi juşti, cu adevărat juşti, dacă nu am ajuns la a Doua Naştere. Când depăşim a Noua Sferă primim Spada Înflăcărată, atunci se spune că suntem Juşti. Cine nu a muncit în a Noua Sferă nu are dreptul la Spada Justiţiei. 35 de Principii ale Milei = 3 + 5 = 8 (Justiţia). În Arcanul Nr.8 femeia ţine Spada Justiţiei şi o Balanţă pentru a cântări faptele bune şi rele.

Arcanul 4 al Tarotului este Sfântul şi Misteriosul TETRAGRAMMATON. Numele Sacru al Eternului are 4 litere: IOD, HE, VAU, HE.

IOD – PRINCIPIUL MASCULIN – BĂRBAT
HE – PRINCIPIUL FEMININ – FEMEIE
VAU – PHALLUS – FOC
HE – UTER – APĂ

Dacă facem următoarea sumă cabalistică a Arcanului 4: (1 + 2 + 3 + 4 = 10) aflăm că (10 = 1 + 0 = 1), Monada. Tetragrammaton egal Monada. Din Ain Soph care este Un Atom Supradivin al fiecăruia dintre noi, emană cele Trei Forţe Divine, a Tatălui, a Fiului şi a Spiritului Sfânt, dând ultima sa sinteză, 3 + 1 = 4

Arcanului 4 îi corespund:

  • Sephirotul Cabalistic: „HESED”
  • Litera Ebraică: „DALETH”
  • Axiomă Transcendentă: „Binecuvântează munca mâinilor tale, iar în cea a gândului pune inimă.”
  • Plan Spiritual: Manifestare a virtuţilor divine
  • Plan Mental: Soluţie finală
  • Plan Fizic: Realizare a lucrurilor materiale

SINTEZĂ:

  • Maestrul este format din Atman-Buddhi.
  • Atman este Intimul.
  • Buddhi este Sufletul Divin, anume Conştiinţa Divină a Intimului.
  • Când un Logos doreşte să mântuiască o lume, emană din sine însuşi un prototip celest format din Atman-Buddhi.
  • Logosul este Coroana Sephirotică, este Raza Individuală, de unde emană Intimul însuşi. Această Rază este triună, este Preasfânta Treime din interiorul nostru.
  • Astfel, fiecare Logos este un triun.
  • Tatăl este Ketherul, Bătrânul Zilelor.
  • Fiul este Cristosul Cosmic în noi.
  • Spiritul Sfânt este Divina Mamă în noi.
  • Mama poartă o lampă în mână. Această lampă este Intimul, ce arde înăuntrul inimii noastre.(sursa http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/tarot/tarot-arcanul-nr-4.html)

Previziuni 2014-Anul sub cifra 7 -Simbolism

7

„Când ştiinţa va intra în inima ta şi înţelepciunea va fi plăcută sufletului tău, cere şi ţi se va da.”

 

Cabala = CABALÍN -Ă, sa vedem ce zice dex-ul: cabalini, -e, s. f.adj. 1. S. f. (La pl.) Familie de animale domestice din care face parte calul; (și la sg.) animal din această familie. 2. Adj. Care aparține cailor, privitor la cai; cavalin. Rasă cabalină. — Din lat. caballinus. ……ne duce cumva cu gandul la Calusari ,Calucenii,soldatii lui Zamolxe ,vindecatorii vremurilor trecute ?sa ne fi plagiat invatatura ,inlocuind doar personajul din capul listei ? …….

Arcanul 7 -Semnificatie 

Scris de Editor VOPUS
Tarot, Arcanul Nr.7 al Tarotului, Tarotul Egiptean, Triumful

Arcanul 7 este “Triumful” şi cel care triumfă vede Lumina Astrală şi practic, rămâne Auto-Realizat.

Numărul 7 este păzit de 248 de Precepte, pe măsură ce înţelegem aceste 248 de Precepte progresăm. Dacă însumăm 248 între ele ne dă:

2 + 4 + 8 = 14; 1 + 4 = 5.

Cele 248 de Precepte se reduc la Arcanul 14 al Kabalei, care este “Cumpătarea”, o femeie cu două urcioare ce amestecă cele Două Ape, adică Elixirul Alb cu Elixirul Roşu al vieţii, al alchimiei. Adică, munca cu Soarele şi cu Luna, munca Transmutării. Numărul 5 este Steaua Înflăcărată Auto-Realizată, perfectă. 7-le este Numărul Victoriei, are 248 de precepte de tip afirmativ. Trebuie înţelese cele 248 de Precepte pentru a obţine victoria asupra noastră înşine şi a reuşi să vedem Lumina Astrală. Acolo găsim efortul Sufletului, al acţiunii şi imaginii, răspuns sau rezultat.

Numărul 7 este Arcanul Victoriei, cele 248 de Precepte rămân reduse la Arcanul 5 care nu este altceva decât Steaua Înflăcărată, strălucitoare, Steaua Divinităţii. Numărul 7 este Eficienţă, Integritate, Concentrare, Clemenţă, năzuinţe de Viaţă Ascendentă. Arcanul Nr.7 reprezintă cele 7 Note ale Lirei lui Orfeu, cele 7Note muzicale, cele 7 Culori ale prismei solare, cele 7 Planete, cele 7 Vicii pe care trebuie să le transmutăm în cele 7 Virtuţi, cele 7 Genii Siderale, cele 7 Corpuri, cele 7 Dimensiuni, cele 7 Grade de Putere a Focului, cele 7 Cuvinte Secrete rostite de Logosul Solar (de pe Calvar) etc.

Arcanul Nr.7 este Carul de Luptă pe care l-a făurit Monada pentru a putea acţiona în această lume, cu putere pentru a munci în acest câmp al vieţii. Este Monada deja realizată, manifestându-se prin celeŞapte Corpuri ale sale. Din alt aspect, 7 înseamnă lupte, bătălii, dificultăţi; dar învinge întotdeauna, în ciuda luptelor.

Nr.7 reprezintă puterea magică în toată forţa sa, Sfântul Şapte este Sanctum Regnum al Magiei Sacre, al Înaltei Magii Esoteriste în Kabală, “Carul de Luptă”. Nr.7 este Intimul adică Fiinţa noastră Adevărată, servită de toate Forţele Elementale ale Naturii.

Fiinţa Umană are Şapte Corpuri, fiecare corp are Măduva sa Spinală şi Şarpele său Sacru. Cele Şapte Corpuri ale Omului sunt următoarele:

  1. CORP FIZIC
  2. CORP VITAL
  3. CORP ASTRAL SAU DE DORINŢE
  4. CORP MENTAL
  5. CORP CAUZAL SAU AL VOINŢEI
  6. CORP AL CONŞTIINŢEI
  7. CORP AL INTIMULUI

Există şapte vicii pe care trebuie să le transmutăm:

  • ORGOLIUL SOLAR: ÎN CREDINŢĂ, ÎN UMILINŢĂ
  • AVARIŢIA LUNARĂ: ÎN ALTRUISM
  • DESFRÂUL VENUSIAN: ÎN CASTITATE
  • MÂNIA MARŢIANĂ: ÎN IUBIRE
  • LENEA MERCURIANĂ: ÎN SÂRGUINŢĂ
  • LĂCOMIA SATURNIANĂ: ÎN CUMPĂTARE
  • INVIDIA JUPITERIANĂ: ÎN BUCURIE PENTRU BINELE APROAPELUI

Doar cu Ştiinţa Transmutaţiilor putem dezintegra Defecteleşi dizolva Eul Psihologic. Doar cuŞtiinţa Transmutaţiilor putem să schimbăm greşelile noastre, să transmutăm metalele grele în Aur Pur şi să guvernăm.

Arcanul 7 „Triumful” se dobândeşte prin mari lupte şi amărăciuni, acest lucru îl vedem în cele Şapte Păcate Capitale pe care trebuie să le transmutăm în Şapte Virtuţi. Transmutarea celor 7 Metale Inferioare în Aur Pur.

Guvernatorii celor Şapte Planete sunt:

GABRIEL – LUNA
RAFAEL – MERCUR
URIEL – VENUS
MICHAEL – SOARE
SAMAEL – MARTE
ZACHARIEL – JUPITER
ORIFIEL – SATURN

Cele Şapte Semne Cabalistice ale Planetelor sunt:

LUNA: GLOB TĂIAT DE DOUĂ JUMĂTĂŢI DE LUNĂ
MERCUR: UN CADUCEU ŞI CINOCEFALUL
VENUS: LINGAM SEXUAL
SOARE: ŞARPE CU CAP DE LEU
MARTE: DRAGON MUŞCÂND APĂRĂTORILE UNEI SPADE
JUPITER: PENTAGRAMA SAU CIOCUL ACVILEI
SATURN: BĂTRÂN ŞCHIOP SAU O PIATRĂ CU ŞARPELE ÎNCOLĂCIT

Numărul 7 este un număr foarte puternic. Planeta sa este Neptun şi îi corespunde Constelaţia Balanţei. Nota sa muzicală este SI, dintre metale Bronzul, dintre pietre Opalul. Culoarea sa este Magenta (o culoare albastră cvasi violacee, cvasi oţelie). Toate Nadi-urile sau Canalele Nervoase sunt ale acestui număr.

Arcanului 7 îi corespund:

  • Sephirotul Cabalistic: „NETZAH”
  • Litera Ebraică: „ZAIN”
  • Axiomă Transcendentă: „Când ştiinţa va intra în inima ta şi înţelepciunea va fi plăcută sufletului tău, cere şi ţi se va da.”
  • Plan Spiritual: Spiritul guvernează materia
  • Plan Mental: Eliminare de îndolieli şi greşeli
  • Plan Fizic: Impulsuri şi dorinţe de depăşire.

Obiceiuri si superstitii,Sarpele in traditia romaneasca-Santamariile romanesti, purtatoare ale mitului creatiei ma­terne a Lumii.

prea_sfanta_maica_si_fecioara

Santamariile romanesti, purtatoare ale mitului creatiei ma­terne a Lumii.Cele doua Santamarii incadreaza calendaristic Anul Nou Biblic (1 septembrie), presupusa Facere a lumii (anul 5508 i. H.).

Trecerea de la vara la toamna pastreaza in Calendarul popular amintirea unui stravechi inceput de an, marcat de moartea si renasterea Zeitei Muma, peste care parintii Bise­ricii crestine au suprapus moartea (Adormirea) si nasterea Fecioarei Maria. Inversand evenimentele care deschid si inchid viata sfintei, mai intai moartea (15 august) si apoi nasterea (8 septembrie), Biserica crestina a preluat, de fapt, modelul preistoric: moare mai intai reprezentarea mitica ajunsa la varsta senectutii, in cazul de fata Santamaria Mare, si apoi se naste Santamaria Mica. Textele religioase indeamna sa ne bucuram la nasterea Fecioarei Maria: Sa trambitam duhovniceste…; Ioachim se veseleste si Ana praznuieste; Sa dantuiasca toata faptura, sa se veseleasca si David… etc. (Mineiul pe septembrie, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucu­resti, 1984, p. 98 – 116). Cu toate acestea, romanii intam­pina cu mai mare bucurie celebrarea mortii, Santamaria Mare (15 august), nu a nasterii, Santamaria Mica (8 sep­tembrie).

Fecioara Maria este identificata in Panteonul roma­nesc in mai multe ipostaze: Santamaria Mare (15 august), Santamaria Mica (8 septembrie) si cu sinonimele Maicii (Precesta Mare si Precesta Mica). Importanta calendaris­tica a Santamariei Mari este subliniata de postul de doua saptamani care o prefateaza (1-14 august), de pelerinajele organizate la manastirile cu acelasi hram, de deschiderea unui important sezon de nunti (16 august – 14 noiembrie), de inceperea targurilor si iarmaroacelor de toamna, de praznicele de pomenite a mortilor si pomenile date pentru cei in viata. Perioada dintre cele doua Santamarii, numita Intre Santamarii, se considera timp optim pentru semana­turile de toamna, “campanie de semanat” determinata de batrani prin observarea, incepand cu noaptea de Sanziene 23 / 24 iunie, evolutiei pe cer a constelatiei Gainusei. Acum se incheia varatul oilor la munte (La Santamaria Mare / Tulesc oile la vale!), barbatii isi schimba palaria cu caciula (A venit Santamarie / Te-ai p…in palarie!), se in­terzice scaldatul in apa raurilor spurcata de cerb si dormitul pe prispa sau in tarnatul casei, in sudul tarii se angajau pandarii la vii si se luau masuri de protectie magica a podgoriilor impotriva pasarilor, se “bateau” (culegeau) nucii. Santamaria Mare este cea mai indragita divinitate feminina a Panteonului romanesc, invocata si astazi de fete pentru grabirea casatoriei, de femei pentru usurarea nasterii, de pagubiti pentru prinderea hotilor, de descanta­toare pentru vindecarea bolilor etc. Ea are trasaturile Nas­catoarei, a Marii Zeite neolitice, invocata in momentele de grea cumpana ale omului. In basme ajuta eroinele sa iasa din impas, dar le pedepseste cu asprime cand ii incalca ordinele, vindeca boli grele, reda vederea fiicei orbite de mama vitrega, inzestreaza fecioara vrednica si ascultatoare si o casatoreste cu fiul de imparat etc. In unele traditii Maica Domnului, adesea identificata cu astrul noptii, Luna, sau cu Pamantul, se roaga de Dumnezeu sa nu prapa­deasca lumea, sa nu izgoneasca vanturile cu avantajele care le aduc acestea oamenilor.

Conform traditiei crestine, Fecioara Maria a fost nas­cuta miraculos. Parintii ei, Ioachim, descendent al unui neam imparatesc, si Ana, descendenta din neamul lui David, erau defaimati si huliti ca nu aveau copii. Ioachim se roaga lui Dumnezeu in munti iar femeia lui, stearpa si neroditoare, in gradina sa le dea rod sfant pantecelui. Dupa unele traditii populare, Ana ar fi ramas insarcinata miro­sind sau sarutand o frunza de par sau o floare, credinta care avea sa genereze si sintagma copil din flori pentru nasterea nelegitima. Dupa alte traditii s-ar fi nascut din durere de inima, dintr-o mama de sapte ani si un tata de saptezeci si sapte. Pruncul Iisus, el insusi zamislit miraculos, din sa­rutul unei icoane gasite intr-o fantana, este nascut de Maica Domnului in grajdul Mosului Craciun, zeu la varsta senec­tutii care se opune venirii Fiului pe lume. Venirea Fiului, prin nastere, insemna, in mentalitatea celor vechi, plecarea (moartea) Mosului. Maica Domnului binecuvanteaza boii, vacile, oile si porcii pentru ca au incalzit-o si hranit-o in timpul nasterii, randunelele pentru ca au dat vestea ca va invia Iisus, ciocarlanul schiop pentru ca l-a vazut pe Mantuitor rastignit, el insusi fiind lovit cu o piatra. In schimb, a blestemat calul pentru ca a rontait si tropait in timpul nasterii sau ca a mancat fanul in care a fost ascuns Pruncul, paianjenul pentru ca a intrecut-o la tors, lemnarul pentru ca i-a facut lui Iisus crucea grea, iar pe feciorul agresiv, numit Navalnicul, care a speriat-o cand mergea la molifta, la 40 de zile de la nastere, il transforma in buruiana folosita in farmecele de dragoste etc.

Dupa aproximativ un ciclu lunar scurs de la moartea Fecioarei, crestinii ii celebreaza nasterea. Unele din obice­iurile specifice Santamariei Mici au fost preluate de sarba­toarea vecina, inaltarea Sfintei Cruci (14 septembrie) numita in Calendarul popular Ziua Crucii si, local, Ziua Sarpelui. La aceste sarbatori se faceau observatii astrono­mice si pronosticuri meteorologice, se culegeau plante de leac si altele. Foarte interesante sunt credintele romanesti despre sarpe, unul dintre cele mai vechi simboluri calenda­ristice ale omenirii. Sarpele este una din primele divinitati ale omenirii, atestata de arheologi inca din paleolitic. Semnificatia exclusiv malefica este relativ tarzie si este le­gata de mitul biblic. Omorarea lui se pedepsea cu moartea unei persoane, femeie daca murea serpoaica, barbat daca murea sarpele, iar aparitia sarpelui in pragul casei ara considerat semn de moarte: Oamenii mai cred ca “Sarpe este la toata casa; unde este sarpe e noroc in casa, merge bine si nici un rau, nici un farmec nu se prinde. Fereasca Dumnezeu sa-l omori, ca indata moare unul din gospodari. Acela se cheama sarpe de casa. S-au vazut astfel de serpi band lapte din strachina, de-a valma cu copiii. Copiii le dadeau cu lingura peste cap, plangand ca le mananca laptele, dar serpii mancau inainte, nu se suparau” (Moldova, Muntenia).

Relatiile dintre om si natura erau reglementate dupa reguli care aveau ca efect mentinerea unui echilibru intre componentele mediului geografic. Spre deosebire de Calendarul bisericesc, dedicat Sfintei Treimi si catorva mii de sfinti, omul satului traditional isi impartea zilele Calendarului popular cu plantele (Nunta Urzicilor, Ziua Graului), pasarile (Ziua Cucului, Dragobete, Constantin Graur, Martea Ciorilor etc.) si animalelor (zile ale ursului, lupului, calului, sarpelui etc). Iata o credinta despre interdictia de a omori sarpele: “Daca gasesti sarpe dupa Ziua Crucii n-ai voie sa-l omori…..(Sursa: Crestin Ortodox)

I_mother_earth_by_moonxels 

Fiti blanzi ca porumbelul si intelepti ca sarpele .

1521263_633869750004558_31648886_n

Cand magii erau tarani-Noii cei Mari-Descantec de Leac,Vindecari

heilmittel_93547500

Articolul il gasiti pe link-ul de mai jos 

http://www.formula-as.ro/2005/676/enigme-16/cand-magii-erau-tarani-6190

Despre omul de jos OF(om fizic), OE( om emotional si mental) si OC(omul cauzal, suflet).

De aceea Invatatorul lumii ne spunea: “Cunoaste-ti Domnul Dumnezeul tau”

Apocalipsa 13:18 spune :”Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase”.

“Cautati adevarul si el va va face liberi” .A fi liber ce inseamna ? Sa gandesti liber,sa n-ai niciun motiv de teama ,pentru ca nimic nu iti mai este ascuns ,cunoastere de sine si cunoasterea in sine ,ceea ce te face sa actionezi in conformitate cu firea lucrurilor ,in conformitate cu adevarul .Omul liber devine cugetator transcedent, autodisciplinandu-si fundamentele vietii sale in relatie stransa cu legile naturii .Omul liber nu traieste in materie,ci in spirit .Omul liber dobîndeşte caracteristicile spiritului universal, devine una cu sursa întregii existenţe şi, practic, nu mai putem vorbi aici de individualitatea sa şi cu atît mai puţin de forma sa.Spiritul se caracterizează prin nemărginire sau non-limitare,omul liber cunoaste maturitatea spirituala ,dobandind trairea mistica , evidenţiată de puterea credinţei,care favorizeaza dezvoltarea instinctului transcendenţei,ce exclude automat necunoscutul ca taina ….Spiritul nu recunoaste nici un fel de tehnica ,pentru ca tehnica prin definitie tine de artificial ,materie,iar spiritul nu recunoaste vreun surogat .

—————————————————————————-

Despre omul de jos OF(om fizic), OE( om emotional si mental) si OC(omul cauzal, suflet).

 Sa vorbim despre OF.

Cam 70% din entitati(E) sunt OF. Sunt extravertiti, traiesc la exterior, ii preocupa supravietuirea. Pretentiile lor, oricit ar fi de multe se limiteaza la obiecte si posesiuni. Singura lor distractie e Shopping. Si ca sa li se para ca au evoluat nu mai spun ca merg la cumparaturi ci la shopping. Locul lor de distractie e Mall sau Supermarket, depinde de buzunar.

Acesti indivizi nu gindesc, nu au idei proprii. Ei sorb ceea ce expira OE. Nici nu vreau sa ma gindesc la ce expira OF!!!! Poluare. Aceasta este marea poluare, EXPIRATIA OF.

Si nu fac deosebire de Of asazisi buni de cei asazisi rai. Binele si raul sunt relative.

Cu greu se poate spune despre o entitate OF ca e buna. Daca am folosi o scala , OF are “c” intre 1/1.000.000.000 si 1/1.000.000 si multa materie, mai corect materia foarte densa. Multi muschi putina minte. Celelalte corpuri ale entitatii sunt “moarte”.

Adica de la OOO.OOO.OOO.OF la OF.

Saraca limba romana!!! Se vede ca e vie. Cum spune ea tot!!!

Veghetorii isi fac insa datoria. Incearca si ei sa repare greselile mai vechi si sa salveze planeta de la extinctie.

L-a scos pe OF din sclavia exterioara, dar, pentru ca OF nu se descurca singur si e fricos l-a intoxicat cu ideea de libertate.

Pentru libertate trebuie sa lupte. OF are o directiva si trece la executie.

Smulge biciul din mina celui ce-l exploata si-l inghite. (Cei mici duc totul la gura). Si cum OF nu stie ce e de fapt libertatea, si se teme de vint (asta percepe el din libertate) nu stie unde sa se ascunda. Intra la loc in cutie dar se autobiciueste.

Ce dulce e viata de Stapin, zice OF!!!

Doar ca exista citiva care zic: ia sa stau putin in vint ca e aer mai curat!

Si vintul cinta:

“Un gind lumea o strabate,

Cintec drag de libertate,

Zboara pe intreg pamintul,

Liber sa fii ca vintul.”

Inima pulseaza mai repede, vintul infioreaza corpul, apare o SENZATIE. Senzatiile sunt rezultate ale emotiilor.

Corpul emotional al entitatii incepe sa respire.

Entitatea devine OE. Daca suntem atenti la pronuntare auzim de fapt OAIE. Apare aproape instantaneu pastorul.

Cei proaspat ajunsi OAIE sunt luati in primire de niste OE mai priceputi.

Pentru cei de la baza stratului 2 aerul e foarte tare. Expiratiile celorlalte OI sunt pentru ei “mana cereasca”. Asta o invata de la pastori, inainte ei stiau doar ca trebuie sa muncesti ca sa traiesti sau cine nu munceste nu maninca.

Apare religia, sub diverse forme, functie de necesitatile locale. Entitatea are acum pe linga corpul fizic invelit in energetic si un corp astral, format din emotii si intelect.

La OAIE intelectul e inca mort.

Emotiile se excita prin ritualuri, sunete, mirosuri, culori…

Sclavii sunt acum si robi la preoti.

Ca sa faca fata la cereri, stapinii au imbunatatit uneltele si conditiile de viata ale sclavilor. Nu mai era convenabil ca un sclav sa moara prea repede caci facusera investitii in formarea si pregatirea lor pentru a putea executa ce li se cerea.

Toate astea au avut ca rezultat o mica dezmortire a intelectului.

Entitatea ajunge EMO(om emotionalo-mental).

Apare un pericol. Entitatea incepe sa gindeasca. Sa le scriem ceva pe prompter, zic stapinii, sa aiba ce citi.

Apeleaza la cei de la virful stratului 2, ca sa le dea texte greu de digerat.

Preotii ajung “interpretii  textelor sacre”. Erau scrise adinc -vorba lui Caragiale.

Asa apar miile de tratate “foarte intelepte” despre cele citeva vorbe aruncate de cei de la virf.

Atentie!!!! Cei ce credeti ca toti suntem egali mai ginditi-va. Si lasati-l in pace pe Dumnezeu, ca ne-o fi facut el cum ne-o fi facut, dar ne-au mincat sfintii.

In acest stadiu se afla cam 10% dintre entitati.

Au constiinta intre 1/999.000 si 1/999.

Intelectul nu poate fi oprit din functiune si atunci desi se servesc numai meniuri convenabile unii au urcat ceva.

Pac, vine Vaticanul cu doctrina celor 7 ceruri.

De ce sapte si nu noua ca pina acum?

Pentru ca intelectul nu putea fi lasat sa zboare.

Se ajunge la stadiul OM. De abea de aici putem vorbi despre entitatea OM. Constienta merge de la 1/999 la 1/777.

Putem afirma cu certitudine ca intelectul mare lucru nu face. Nu va mai calculati IQ ca nu are importanta. Este bun doar pentru sclavii EMO. Se urmareste prin aceste calcule sa se cunoasca numarul si sa se stopeze cresterea. Sunt si OM cam tot 1%.

Procentajul OC este infim. O Ce lume minunata!!!!

Nu se ajunge aici fara instruire. Pina aici ajunge omul actual din dimensiunea a 3-a. 1/777 – 1/666. FOOOOC!

Dupa stergerea karmei se urca la alta dimensiune, intram in alta piramida care are alte entitati asezate “una in capul alteia” dar acestea nu mai sunt oameni.

Ascultati cu atentie discutia si meditati. Reuseste Anatol Basarab sa ne transmita cite ceva cu toate piedicile permanente puse de Oreste.

Autor Lelia Mihail (http://www.vavivov.com/art.php?id=789)

Cetatea dacică de la Pietrele lui Solomon,din Brasov începe să-şi dezvăluie misterele

 

Cetatea dacică de la Pietrele lui Solomon începe să-şi dezvăluie misterele. Aproape necunoscută braşovenilor şi studiată prea puţin de arheologi, fortificaţia antică pare să însemne mai mult decît un sistem defensiv, dacă punem la socoteală recenta descoperire a unui braşovean. Pasionat de istorie şi arheologie, inginerul Cristian Pintilie a făcut o incursiune în peşterile săpate în stîncă. Într-una dintre ele a găsit o porţiune zidită. A săpat, delimitînd astfel o formaţiune boltită.

Ce se află în spatele ei, cine şi de ce a închis alveola din inima muntelui, ce vechime are sînt întrebări la care nu se poate răspunde încă, însă cu siguranţă zidul a fost ridicat pentru a bloca o intrare spre ceva despre care nu s-a ştiut nimic pînă azi. Numai specialiştii ne pot spune dacă sîntem în faţa unei mari descoperiri.

Continuarea o gasiti AICI