Scrisoarea-manifest a lui Avram Iancu adresată poporului maghiar


Tebea-2011-Avram-Iancu

Scrisoarea-manifest a lui Avram Iancu adresată poporului maghiar

sursa articol http://www.istorie-pe-scurt.ro/scrisoarea-manifest-a-lui-avram-iancu-adresata-poporului-maghiar/

„Libertate, egalitate, frăţietate. Fraţilor maghiari !

Ascultaţi cuvintele, purcese din adâncul sufletului unui român sincer. Aceste sfinte principii ne treziră din adâncirea, în care ne apăsară varvarii sute de ani; pentru acestea am ridicat cereri la locurile cuvenite; pentru acestea, ca să ne fie recunoscute, am ridicat arma, ne-am vărsat sângele, şi a ni-l vărsa pentru libertate suntem resoluţi, până va mai curge sânge în vinele noastre. Deie-şi părerea Europa, judece popoarele civilizate, noi ne luptăm pentru libertatea noastră, cea asuprită, de-a veacurilor nedreptate.

Fraţilor ! Credeţi-ne nouă că noi prealuminat vedem şi prea hotărât credem, că în aceste două Patrii surori, maghiarul de existenţă şi viitor nu poate vorbi fără român, nici românul fără maghiar. Credem şi prea luminat vedem, că peste noi, şi peste voi, azi mâne vrea să dee mâna un element gigantic, care în scurt timp ne va îneca, şi nu vor rămânea altele, decât urmele existenţei noastre. Amândouă părţile, vedem că pericolul ne ameninţă, încă de aproape, şi totuşi nu ne putem înţelege. Nu ştiu din ce pricină, pizma, sau doară nepăsarea, îşi învârte sabia între noi şi voi, ca nici în agonie să putem vorbi deaproape. Noi, cu durere privim la scena ce s-a întâmplat în aceasta patrie, şi în care şi noi am fost siliţi a lua cea mai mare parte, însă să credeţi domnilor, că răscularea noastră nu s-a întâmplat prin amăgirea Austriei (după cum dv. rău sunteţi informaţi), ci pe noi ne-a răsculat nerecunoaşterea naţionalităţii politice, tiraniile şi barbariile conservativilor şi aristocraţilor transilvani, maghiari, care, poporul în această epocă nu le-a mai putut suferi, şi de care inteligenţa s-a scârbit cu totul – am fost siliţi a ridica arme, a le purta în contra aceluia care mai departe ne tirăneşte, şi se vede a ne apăsa existenţa politică, despre ce va mărturisi istoria, punând vina, cui va fi drept.

Ne provocaţi în numele naţiunii maghiare, să depunem armele, ba să le ridicăm împotriva tiranilor şi asupritorilor comuni. Crede-ne frate, că cu cea mai mare sfâşiere a inimei trebuie să mărturisim, că noi armele până acuma pe drept le-am întrebuinţat în contra apăsătorilor noştri, însă prin aceasta nu vrem a desonesta caracterul întregii naţiuni maghiare, nu, de aceasta ferească Dumnezeul popoarelor. Ci voim a vă trezi pe voi, şi a vă arăta, că între voi este vermele care vă roade rădăcina, şi vă sapă temeiul unui viitor, pe care vi-l puteţi promite etern. În senatul vostru s-a ivit pizma întrupată, şi ca sicca clodiana, sub veşmânt îşi împrăştie veninul său, ca să nu vă puteţi câştiga simpatia unui popor, de la natură compact, spre a nu se putea nimici în moment, ba nici în timp, şi ca să nu vă puteţi însuşi sincera prietenie, a unui popor din secoli virtuos, după cum l-aţi putut vedea şi cu mână lipsită de arme, şi după cum vi-l vor mai dovedi vouă timpurile cele critice, care vă ameninţă în viitor.

Fraţilor ! Spiritul de care e pătrunsă şi insufleţită Europa cu un impuls mai elastic străbate la sufletul nostru, decât la al oricărei naţiuni, care a mai văzut până acum raza libertăţii. Libertate, egalitate, frăţietate, aceste principii sunt deviza noastră, acestea tezaurul şi cel mai sfânt obiect, pentru care şi cu care trăim suntem gata a da mâna cu cei mai nedumeriţi vrăjmaşi ai noştri, şi a le promite cel mai sincer ajutor, ce se poate aştepta de la vreun popor european, iară de aceste principii lipsiţi, cu cea mai bărbătească seriozitate suntem hotărâţi din început, a ne băltui sângele până la cel din urmă român. însă aceste principii le pretindem de la oricine, garantate pe temeiul existenţei naţiunilor, şi nu :suntem îndestulaţi, văzând însemnate numele lor pe scrisori private, nici auzindu-le numai sunetul cel dulce, pe la urechile noastre, ca un leon fără de simţire. Voi ne îmbiaţi cu mărinimositatea naţiunei noastre, ne somaţi la reîntoarcere, făgăduindu-ne drepturi, şi iertarea păcatelor politice (atâta, încât nu ne-am putut, ba nici nu ne vom putea convinge, că păcatele politice ne-ar îngreuna vreodată), însă din contră, de nu vom voi, sau mai bine zicând de nu ne vom convinge, extirpaţiune prin foc şi fier ! (Focului şi fierului cu mijloace omogene vom păşi în contra !).

Noi, fraţilor, într-atâta suntem de sinceri, încât toate promisiunile voastre private le credem, însă – durere ! – când târziu sunt astfel de promisiuni către noi îndreptate, după ce cercându-le nu le-am dobândit, căutându-le nu le-am putut afla, după ce ne-am măcelat, după ce preoţimea şi partea inteligentă s-au debilitat, jertfindu-se nu prin arme, după cum poftesc legile unui război uman, ci prin furci (bitofa !) după ce în poporul nostru a spus spiritul amiciţiei către voi, şi s-a încuibat o aversiune în contră-vă într-atâta, încât el fără de amăgirea cuiva, mai voieşte a primi sabia oricărui tiran din Europa de ajutor împotriva voastră, cu care firea ne-a aşezat în una patrie, ce împreună să asudăm culţi vând-o şi împreună să gustăm dulceaţa fructelor ei.

Durere, de trei ori durere, că voi care cu paşi uriaşi credeţi că staţi înaintea noastră în cultură, acestea nu le-aţi prevăzut, şi în loc de a vă câştiga amici sinceri cu mijloace blânde şi dulci, aţi răpit în dreapta sabia teroristică neroniană şi aţi primit modul de trădare, al infernalului Calligula. Totuşi, vă spunem cu cea mai umană sinceritate, nu ar fi târziu a ne dobândi de amici, dacă aţi pipăi odată calea prin care se poate asta, dacă aţi dovedi în practică marinimositatea, despre care atâta va place a predica. Însă noi, spunând adevărul limpede, ne cam temem a vă crede d-v, deoarece aievea ne-am înşelat. Crezut-au bravii noştri bărbaţi Buteanu şi Dobra, şi căzură jertfă ascuţişului teroristic. Cu adevărat, aţi putea voi înoda aici o scuză, că căzură din furia soldaţilor sau … neghiobia lui Hatvani pricinui aceasta – însă această scuză e deşartă şi fără temei, deoarece nu Hatvani ne înşela pe noi, ci acela între care voi v-aţi odihnit, căruia voi, cu crezământ deplin, i-aţi pus fericirea voastră în mână, ca să o aşeze pe viitor.

Acela, care e capul vostru, şi preşedintele ţării ungare, acela vezi ne înşală, pe noi, şi acela e Ludovic Kossuth, după cum puteţi vedea aci din adusele şi exdiametro opusele lui două scrisori, semnate cu literele A şi B, care aude a trece şi prin un examen critic european. Acum oare nu cu drept cuvânt am putea striga cu poetul: „accipe nunc danaum insidias, et crimine sub uno disce omnes”, – însă noi nu voim să facem salt în concluzele noastre, ci mai dorim să ne convingem din contră, ce iarăşi ce la voi atârnă. Pe scurt: voim iară a vă spune, şi exclamăm: de credeţi în cer un Dumnezeu şi pe pământ o patrie, luaţi alte mijloace de a trata cu noi, convinge-veţi deplin, că între noi şi voi armele niciodată nu pot hotărî, însă nu întârziaţi, ca să nu se împlinească în voi cuvintele scripturei: „că va intra mirele, şi voi nu veţi avea undelemn în candelele voastre”.

Dat în Câmpeni, 15 iulie 1849
Avram Iancu, prefect….sursa articol http://www.istorie-pe-scurt.ro/scrisoarea-manifest-a-lui-avram-iancu-adresata-poporului-maghiar/

1 thought on “Scrisoarea-manifest a lui Avram Iancu adresată poporului maghiar

  1. Pingback: Scrisoarea-manifest a lui Avram Iancu adresată poporului maghiar | radupopescublog

trimite un comentariu

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s