Femeia

10353105_868159323206261_3100910099872092619_n

Iubită, soţie, mamă sau soră, femeia apare în vieaţa noastră ca un îndemn la dragoste şi creaţie.

Orice ar face, femeia nu se joacă; ea vede în profunzime, suferă şi se bucură plin.

 Femeia, femeia adevărată, nu trebuie căutată în uzină sau cazarmă, ci în biserică, în cămin şi în pajişti.

Femeia cunoaşte adevăratele flori nemuritoare ale vieţii.

O femeie inteligentă şi blândă vine ca o lumină tămăduitoare peste rănile unui suflet încercat.

Femeia este o făptură mai fragedă, mai delicată şi mai simţitoare decât bărbatul. Aici stă superioritatea ei.

Libertatea nu poate fi găsită decât în inima ta. Nu căuta în jurul tău ceea ce ai în tine! Sfarmă piatra ce acoperă aurul!

 Marea putere de depăşire, puterea de trăire în altul şi capacitatea ei de recepţie fac din femeie cel mai bun confident în ceasurile grele.

Cine nu a văzut o femeie aplecându-se ca o mângâiere peste oamenii nimănui? Cine nu a văzut-o mângâind un cap de copil sau săturând un sărac? Femeia este mult mai înţelegătoare decât bărbatul faţă de tot ceea ce înseamnă viaţă: ea iubeşte florile, iubeşte păsările şi animalele, iubeşte oamenii.

Femeia are simţul mult mai fin al situaţiilor morale, trăieşte mult mai adânc decât bărbatul încercările interioare ale fiinţei apropiate; ea se transpune în întregime în locul altuia mergând până la depersonalizare. Cugetul ei şi făptura ei surprind mai repede şi simt mai adânc durerile şi bucuriile celor apropiaţi.

Femeia însufleţeşte totul, învăluie lucrurile cu cântec şi caută fără încetare firele ascunse ale ţesăturii vieţii.

A ierta mereu un om care greşeşte mereu, fără speranţă de îndreptare, este un act de slăbiciune, nu de dragoste. A ierta pe cineva care nu are conştiinţa păcatului, a ierta la infinit, înseamnă a deveni un cultivator al răului.

În vremurile noastre peste tot se vorbește despre iubire, despre dragoste. Avem chiar o sumedenie de cărți și tratate despre iubire, tehnici de dobândire a iubirii samd. Pe măsură ce piața abundă de astfel de informații se vede totuși că oamenii sărăcesc cumplit pe tărâmul iubirii adevărate. Se promovează iubirea carnală, senzualitatea, pornografia dar iubirea adevărată nu.

„Ce mai poate rămâne dintr-o femeie, dacă nu este pură şi sinceră, dacă nu are fineţe sufletească, dacă nu are farmecul ascendent al poesiei, dragostei şi creaţiei? Ce mai rămâne din universul nostru spiritual, fără căldura şi respiraţia nobilă a sufletului ei? Femeia rea şi perversă, care se masculinizează, este o excrescenţă a acestui univers, o maladie a spiritului.”

Ernest Bernea.

Iubirea este pură ,vine din inocența sufletului ,doar un suflet asemenea unui copil știe iubii cu adevărat .

Omul e singur şi sărac, ca un ecou fugar printre stâncile unui munte. Omul e trist, făptură rătăcită şi slabă, orfan al darurilor dumnezeieşti, sărman al înţelesului şi bucuriei, poartă deschisă tuturor îngenunchierilor.

Om, omule bun, pune în cugetul şi fapta ta întâi dragostea. Întâi dragostea… Nu dragostea nesăţioasă, dragostea de bogăţie, de putere, de stăpânire, ci dragostea de frumuseţe, de lumină, de adevăr, dragostea mângâiere, îndemn şi creaţie. Nu dragostea care cere, vrea pentru sine, ci dragostea care dăruie, care hrăneşte pe altul. Nu dragostea sufletului pustiit, ci aceea a sufletului care se revarsă fluvial.

Dragostea este cheia şi a veşniciei. Dragostea împrăştie urâtul, urâtul singurătăţii, topeşte răul, răul întunericului, alungă tiparele şi hotarele, alungă potrivniciile; aduce pretutindeni fiinţă nouă şi roditoare. Dragostea naşte şi pârguieşte rodul, transfigurează şi înalţă sufletul; prin ea dumnezeiasca faţă joacă focul luminilor de ape în lumea durerilor noastre. Acolo unde nu e dragoste, stăpânesc întunericul şi urâtul, acolo unde nu e dragoste înfloresc trufia, pizma, nedreptatea şi toate chipurile prostiei omeneşti.

Omul care nu iubeşte nu înţelege nimic din lumea lucrurilor văzute şi ascunse. Graiul minunilor îi este cu desăvârşire închis. Acolo unde nu este dragoste nu este nici cunoştinţă adâncă. Este în firea omului să învingă prin dragoste. Dumnezeul întrupat ne-a dezvăluit lumea nouă, adevărul, viaţa şi puterea prin dragoste. Omul este om prin puterea dragostei sale. Să iubeşti un copac, o floare, un copil, o femeie, să iubeşti pământul aspru şi cerul boltit albastru, să iubeşti totul, chipuri şi sensuri, totul: joc, cântec, lumină, jocul şi armonia cosmică, să iubeşti îndeosebi omul, fratele tău, bun sau ticălos, tare sau slab, să-l iubeşti pe Dumnezeu cu puterile tale însutite peste fiinţa ta legată de păcat.

Cine nu iubeşte, nu are simţuri; toate ferestrele, de la firicelul de iarbă la steaua ce clipeşte în liniştea depărtărilor, i se închid. Grăuntele de bine şi frumos ce-l purtăm în inima noastră îl dezvăluie şi-l creşte dragostea…

Întâi dragostea. Dragostea care înfloreşte cireşul, care creşte copilul, care satură flămândul, care mângâie răstignitul, dragostea lui Dumnezeu pentru creaţia Sa. Aşa vine pacea, pacea desăvârşită, pacea raiului şi a vieţii veşnice. Pământul e uşor sub pasul tău, uşor ca arborul gândurilor pure, omule, lumina creşte şi înfloreşte pe buzele, pe ochii, pe cerul minunilor puse acolo de degetul lui Dumnezeu.

Când ai pornit să fii om să ştii că dragostea e cea dintâi virtute, ea este semnul dezrobirilor. Cântecul tău se îneacă fără dragoste şi mâna ta bâlbâie. Caută sâmburele vieţii. E în tine!”

 (Întâi dragostea- fragment din cartea ”Îndemn la simplitate” de Ernest Bernea)

1385160061-age-11-co-creating-self-portrait (1)

Sursă imagine http://nevsepic.com.ua/art-i-risovanaya-grafika/page,5,19667-hudozhnik-akiane-kramarik-akiana-kramarik-295-foto.html

“Femeia contemporană s’a supus unor cerinţe ale vieţii moderne şi a pierdut tot ce aparţinea mai frumos naturii ei. Ce mai poate rămâne dintr’o femeie, dacă nu este pură şi sinceră, dacă nu are fineţe sufletească, dacă nu are farmecul ascendent al poesiei, dragostei şi creaţiei. Ce mai rămâne din universul nostru spiritual, fără căldura şi respiraţia nobilă a sufletului ei? Femeia rea şi perversă, care se masculinizează, este o excrescenţă a acestui univers, o maladie a spiritului.”

“Contrar unor vechi tradiţii, prin care femeia aducea vieţii noastre morale şi sociale multă stabilitate, în lumea modernă şi contemporană femeia aduce acestei vieţi o notă de labilitate psihică şi frivolitate. Marile prefaceri sociale şi morale ale lumii moderne au dat femeii libertatea de a-şi manifesta în plin tocmai ceea ce vechile tradiţii opreau să se manifeste‎, adică datele sensuale şi periferice ale naturii umane. Femeia de azi fuge de cămin, fuge de castitate, fuge de maternitate, toate elementele definitorii naturii sale. Viaţa ei sufletească e prea mult angajată în senzaţie şi plăcere şi prea ruptă de o activitate a spiritului, unde în trecut ea a excelat.” – Ernest Bernea (Meditatii filozofice, ed. Predania, 2010)

 

Rugă !

romania-turistica

Bucurați-vă cu cei ce se bucură,plângeți cu cei ce plâng !

Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele .

Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului.

Învaţă-ne, Doamne, să ne rabdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.

Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.

Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.

Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Atât trupul cât și sufletul au nevoie de hrană pentru a trăi. Dar din păcate noi ne rezumăm doar la trup să-i oferim tot ceea ce îi place și de suflet uităm cu desăvârșire. Așa se face că sufletul fiind mai mult mort decât viu, nu se mai bucură de ce este frumos în viață și nu-L mai simte pe Dumnezeu în preajma lui, iar omul devine ateu nefericit.

 

 

 

Mândre plaiuri bănățene- Dansuri specifice din Banat ,România -Etnografie și patrimoniu cultural românesc

batrana-cu-mere-670x350

Noi am fost,noi suntem ,noi vom fi ,Aici . Dansuri din Banat ,pe zone la link-ul de mai jos  

Ansamblul Profesionist Banatul din Timișoara 

Glosar grai bănățean,regionalisme pe link-urile de mai jos 

http://reteaualiterara.ning.com/group/phantazia/forum/topics/glosar-in-dialect

http://mamebune.ro/index.php/2011/04/30/tat-banatu-i-fruncea/

http://www.academia.edu/5683864/Repertoriul_patrimoniului_cultural_imaterial._Vol.I

Etnografie si Patrimoniu Cultural Romanesc
Etimologia cuvintelor
Etnologie este un termen care provine din: cuvântul grec ethnos – grup uman cu trăsături comune, societate de indivizi asemănători. Etnologia a primit două accepţiuni:
(1) studiu al etniilor sau grupurilor / comunităţilor etnice, diferite de etnia (şi cultura naţională a) cercetătorului;
(2) studiu al propriei etnii naţionale, al obiceiurilor şi folclorului naţional, considerat a fi exprimat de grupuri sociale “privilegiate” (precum ţăranii), care moştenesc trăsături culturale arhaice şi astfel descriu forme culturale “autentice”.
Etnologia “reprezintă un prim pas spre sinteză; această sinteză se poate opera în trei direcţii:
– geografică – dacă dorim să integrăm cunoştinţe relative la grupuri învecinate;
– istorică – dacă urmărim reconstituirea trecutului uneia sau mai multor populaţii;
– sistematică – dacă izolăm, pentru a-i acorda atenţie specială, un anumit tip de tehnică, un obicei, sau o instituţie (…)
În toate cazurile, etnologia cuprinde ca demers preliminar etnografia şi constituie prelungirea acesteia”
Etnografia “corespunde primelor stadii ale cercetării: observaţie şi descriere, muncă de teren;
Antropologia “vizează o cunoaştere globală a omului, cuprinzând subiectul în toată extinderea lui istorică şi geografică.
– antropologie :: etnologie :: etnografie
“În acest sens se poate spune, aşadar, că între antropologie şi etnologie există acelaşi raport care a fost definit mai sus între aceasta din urmă şi etnografie” – antropologie/etnologie/etnografie
“Etnografia, etnologia şi antropologia nu constituie trei discipline diferite sau trei concepţii diferite despre aceleaşi studii. Ele sunt, de fapt, trei etape sau trei momente ale aceleiaşi cercetări”
Obiceiurile din ciclul vieţii
Naşterea la români
La români, maternitatea este starea cea mai pretuită a femeii. Când, rămane insărcinata, femeia se află în “starea binecuvântată” sau în “starea darului”. Ea îsi are divinităţile protectoare, dintre care cea mai importantă este Maica Precistă, a cărei oficiantă este moasa. Rolul său era crucial în lupta împotriva divinităţilor adverse (zburătorul, avestiţa etc), care pot căşuna răul mamei sau al pruncului. Influenţa spiritelor asupra mamelor este profund malefică: “nu numai că le înspăimântă, ci totodată le si frământă, le torturează, asa că cele mai multe dintre dânsele sau mor îndată, mai înainte de ce ar fi apucat a naşte, sau rămân pentru totdeauna schimonosite si neputincioase“. Pentru a le feri pe viitoarele mame, moasa descântă si face farmece, iar femeia trebuie să se supună cu sfinţenie autorităţii ei. Naşterea era insoţita de o serie de descântece şi ritualuri menite să uşureze durerile.
Moaşa numită cu un cuvânt ce aminteşte de apartenenţa la un neam (deviat din cuvântul moş), este mediator între lumea moşilor şi strămoşilor, de unde se credea că vine noul-născut, şi lumea în care tocmai a intrat. Ea este cea care rezolvă actele sacre şi profane menite să integreze noul născut în spiţa de neam a familiei şi să garanteze sănătatea mamei şi a familiei. Printre aceste acte realizate de moaşă cele mai importante sunt prima scaldă şi masa ursitoarelor.
Nu mult timp dupa nastere urmeaza scaldarea noului nascut. Apa nu trebuie sa fie fierbine pentru ca pruncul sa nu fie desfranat iar in ea se va pune orz, porumb si flori pentru ca acesta sa aiba parte de cereale si sa fie placut ca florile. Dupa ce l-a spalat moasa, se duce si pune apa de la baia acestuia la radacina unui mar sau par pentru a creste copilul frumos si sanatos ca pomul respectiv.
Masa prezentă în cadrul tuturor ritualurilor de trecere este stadiul final de comuniune este menită să soluţioneze toate conflictele ce apar în cadrul ritualurilor de trecere.
Semnificatia momentelor botezului
Lepadarile: Fiind de faţă la botez, naşii se leapădă în locul pruncului, ce se botează, de stăpînirea satanei (prin întreita lepădare şi suflare către asfinţit, partea unde apune soarele, deci spre locul î ntunerecului) şi apoi, întorcîndu-se cu faţa spre răsărit, locul luminii, făgăduiesc că cel ce se botează se uneşte cu Hristos şi va trăi împreună cu El.
Prima data se rosteste Crezul, apoi se aprind lumanarile ca simbol al credintei aprinse in inima celui botezat si care trebuie sa arda toata viata.
Se mai aprind trei lumanari in fata cristelnitei, ca simbol al Sfintei Treimi.
Dupa ce apa din cristelnita est sfintita de catre preot, copilul sau omul adult se unge cu untdelemn, ca simbol al milei lui Dumnezeu.
Scufundarea omului in apa reprezinta cufundarea omului vechi si ridicarea- nasterea omului nou prin puterea Duhului Sfant. Noului botezat i se dau haine albe, semn al curateniei sufletesti. In trecut, aceste haine erau purtate mai multe zile de catre cei botezati.
Urmatoarea taina este cea a mirungerii. Mirul folosit pentru ungerea pruncului inchipuieste milostivirea lui Dumnezeu pentru om. Se inconjura de trei ori masa in numele Sfintei Treimi. Cercul simbolizeaza legatura cu aceasta, care trebuie sa fie continua si unita.
Alegerea numelui celui nou-nascut cade in sarcina parintilor, care cu binecuvantarea preotului, hotarasc de comun acord care sfant sa-i poarte de grija de-a lungul vietii si pana la Judecata de Apoi cand va sta in fata lui Dumnezeu Traditia spune ca numele copilului trebuie pus in ziua a opta de la nastere, datina mostenita din Legea Veche.
Daca un copil moare nebotezat, nu poate fi inmormantat cu preot, ci fara nici o randuiala crestineasca, intr-un colt aparte a cimitirului.
Scalda dupa botez
A doua zi dupa botez se face “scalda copilului” sau “scoaterea din mir al copilului”. Acest obicei se face de catre moasa, nasa si mama impreuna cu mai multe femei: rude, vecine, prietene.
Aceasta baie este foarte importanta pentru copil, fiind plina de semnificatie. Apa trebuie sa fie neinceputa, scoasa la rasaritul soarelui. In apa se mai pun: flori-ca sa fie copilul frumos,
• bani-ca sa aiba,
• apa sfintita, ca sa fie copilul curat ca aceasta
• ou- ca sa fie sanatos si plin ca oul (care trebuie sa ramana intreg, mama copilului urmand sa-l puna in apa de baie din ziua urmatoare)
• pietre-ca sa fie puternic,
• seminte (grau, porumb, etc.)-ca sa fie norocos la cereale,
• par de vita, de cal
• lana-ca sa aiba parte de acestea
• busuioc-sa miroasa frumos,
• miere-sa fie dulce,
• lapte-ca sa fie proaspat,
• picatura din lumanarea de la botez
• potcoava gasita,
• inel-sa aibe parul cret,
• muguri de pomi.
• grau – sa fie cinstit,
• marar – sa fie placut ca mararul in bucate,
• menta si romanita – sa creasca usor si sa fie sanatos,
• floare de mac – ca sa doarma bine,
• seminte de canepa – ca sa creasca repede,
• pene – ca sa fie usor ca pana,
• bani si bijuterii – ca in viata, copilul sa aiba noroc si parte de avere.
Dupa ce s-a scaldat copilul, apa se arunca inaintea soarelui sau la radacina unui copac roditor, peste flori, pe un loc curat sau intr-o apa curgatoare. Astfel copilul va fi curat toata viata.
Ursitoarele
Dupa nastere, in traditia populara, fiecare copil isi primeste destinul de la ursioare. Ele sunt fiinte magice, surori cu ielele pe care nimeni nu le-a vazut si prea putini le-au auzit. Un lucru e sigur – ceea ce sortesc ele, intotdeauna se indeplineste….sursa http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/arta/etnografie-si-patrimoniu-cultural-romanesc-240001.html

 

 

856698_594310327257830_433985625_o

image-2009-10-23-6340711-56-mere-rosii 17059

Sorocul, dans popular românesc, originar din zona de câmpie a Banatului

Ansamblul Timisul – Sorocuri din Banat

 

dansuri populare-15059

Ansamblul Profesionist Banatul

Sorocul este un dans popular românesc, originar din zona de câmpie a Banatului

Sorocul este unul dintre cele mai pretențioase dansuri populare românești în privința execuției. Mișcările acestui dans sunt de o ritmică foarte complicată, iar elementele de bază ale mișcărilor se combină între ele cu foarte multă varietate.. Acest dans a fost executat la început numai de către bărbați, iar mai târziu și mixt (în perechi).

Au fost recenzate mai multe variante de “soroc”, între care: Sorocul de la Beregsăul Mare ; Sorocul de la Felnac; Sorocul de la Jebel; Sorocul lui Bodroc; Sorocul lui Toni; Sorocul mare; Soroc ca la Sânmihai .

 

hqdefault

http://cultura.ro/uploads/files/Patrimoniu-cultural-imaterial-2009-1-ro_fara-imagini.pdf

Torus ,Câmp electromagnetic ,Emoții ,Energie,Fotoni

Torus ,Câmp electromagnetic ,Emoții ,Energie – Strămoșii noștrii aveau acces la elemente de fizică cuantică ? …

Citiți și aici + video : https://georgevalah.wordpress.com/2015/01/22/de-rerum-naturae-despre-cum-sa-ne-modelam-lumea-in-care-traim/

 

DidYouKnow (1)

3-cabiri

calusarii1 calusarii heart-energy heart-field Heartmath-373x254-9kb

eTMdbaEGc

Cântecele populare și dansul românesc -Leacuri pentru trup și suflet

 

Mare păcat ,că muzica populară românească nu mai este aproape sufletului românilor,ea având o importanță deosebită ,cântecele fiind culese,născute direct din natură ,pentru suflet și trup ,cântecul și dansul popular au puterea de a vindeca ,încărca cu energie și mângâia pe toată lumea…

…………………………………………………………………………..

Descoperirea unei reprezentări în ceramică a unei hore formate din 6 femei, aparţinând Culturii Cucuteni (3700-2500 î.H.), ultima mare cultură cu ceramică pictată din Europa, indică faptul ca hora a apărut cu mai mult de 5000 de ani în urmă pe pământul vechii Dacii.
(imagine primitivă a soarelui şi ciclicităţii timpului – exprimată prin ritmicitatea mişcării, muzicii şi respiraţiei).

Hora – cel mai complex şi mai răspândit joc (dans), popular românesc, având un caracter ceremonial şi un număr impresionant de variante. Însoţeşte toate riturile de trecere şi toate sărbătorile populare. Fenomenul horal face parte din kolabrismul tracic de unde au evoluat variantele naţionale la popoarele din sud-estul Europei. Nu există nici o îndoială că acest dans a avut cândva un caracter magic şi un substrat mitologic.
La aceste funcţii de celebrare a cultului solar şi de stimulare a forţelor roditoare ale gliei se mai adaugă şi: funcţia apotropaică (specifică cercului magic), pecetluirea unei comuniuni şi alianţe colective, marcarea veşnicei întoarceri din natură, etc.
Bătăile cu piciorul în pământ reprezintă un gest magic de fertilizare a solului, întărit prin ridicarea braţelor semnificând creşterea plantelor şi prin strigăturile ce au avut cândva un rol de incantaţie magică,exerciţii rituale,păstrate dealtfel până mult mai tărziu …..(Cucuteni -Iaşi, august 2006)

Hora-at-Frumusica

A fost descoperită în 1942 pe “Cetăţuia” din satul Bodeştii de Jos, jud. Neamţ. Este, pe drept cuvânt, efigia Muzeului din Piatra-Neamţ şi una din capodoperele culturii Cucuteni. De fapt este un suport antropomorf compus din şase statuete feminine, văzute din spate, înlănţuite parcă într-o horă. Meşterul cucutenian nu a modelat decât şoldurile care exprimă clar, însă, feminitatea personajelor. Artistul din mileniul al IV-lea î.Hr. a renunţat la modelarea capului, braţelor şi picioarelor, dar decupări ovale, pe două registre, conferă ritm ansamblului, dând impresia de rotire. Modelatorul a demonstrat un pătrunzător spirit de observaţie, rezultatul fiind o sinteză genială. Femeile reprezentate par preocupate de dansul lor ce trebuie să aducă soare, apă, belşug şi grâne. Impresia de ceremonie sacră, legată de reînvierea naturii, este accentuată de decorul în elipse pictate cu alb, pe fondul roşu al grupului. O întrebare preocupă de câtva timp pe arheologi: există de-a lungul mileniilor o transmitere a unor străvechi datini? Oricum, Constantin Matasă, cel care a descoperit această piesă, a fost inspirat când a numit-o “Hora de la Frumuşica“…..http://www.neamt.ro/cmj/istorie/cucuteni/imagini/Cucuteni_005.htm

Dansurile și muzica populară românească ,transmit cu adevărat sacralitatea acestui popor ,fiind create ca o entitate ,în așa fel, încât să învie omul cu suflet cu tot ..Ne plângem că n-avem spitale ,doftori sau doftorii bune,dar înainte vreme câte spitale erau ? Numai că, exista armonie între trup,suflet și natură .. 🙂

Doina – în folclorul românesc ,exprima o gamă variată de sentimente, emoții ,stări ,dintre care este dominantă starea de seninătate si speranta conținând caracteristici apropiate de sfintenie ,cântarea sufletului ,prin linia melodică devenind astfel rugă către înaltul ceriului …

Leacurile,natura și sufletul omului ,predanie strămoșească ,străjer…

Să stăm cu luare aminte să nu fim învârtoșați și să rămânem la năstrapa bunilor noștrii ,că ei or fost ăi dintâi și tăt ei or ne-or țâne și pă ăi din urmă …

 

hora_06

 

Voievod

Voievod
Io mor de dragul cuvântului Voievod ,mie îmi sună în ureche a izvor limpede și liber curgător,acum câteva clipe am citit cu luare aminte cuvântul și-mi dădui seama de ce . Voie vod ,voie de la voință,libertate ,iar vod în limba rusă găsi Вода Voda ,adicătelea apă ,la noi în limba română este cuvântul Vad ,cu semnificația de albie de râu ,drum,cale și Matcă și atunci Voievod ar însemna Voința Sursei ,frumos nu ?  …

Dar cât de urât sună în partea cealaltă cu nlp-ul lor cu tot unde stă scris vod afone ………. strâmbă lemne ,din creion…

ploter-2

 

Comorile noastre autentice românești !

Aurul ăsta ni-i nouă important ,da nu ni-l poate lua nimeni,că n-ar ști ce face cu el .Folclorul e Nemurirea noastră,acolo-i toată înțelepciunea ancestrală sădită de strămoși,în port,în simboluri,în cântec ,în natură ,în grai … 

Viclenia și mimarea bunătății

viclenia

Cei ce bolesc de mândrie şi de viclenie niciodată nu vor avea linişte.

 Satana meşteşugeşte urzeala înşelăciunii. Fără ca noi să ne dăm seama, vicleanul meşteşugeşte curse.

Ce am spus? N-am spus că diavolul este mult meşteşugăreţ? Meşteşugirile diavolului sunt viclene. Groază! De aceea trebuie să înţesăm şi noi binecinstitoare meşteşugiri de apărare, fără vicleşug, ca să nimicim puterea curselor lui. Nu spune aşa şi Apostolul Pavel către efeseni? Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri. Pentru aceasta, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare (Efes. 6, 12-13).

(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003,  p. 249)

Deci depinde de noi sa acceptam sau nu, ceea ce ne imbie diavolul. In legatura cu aceasta, vrednice de mentionat sunt si cuvintele părintelui Ilie Cleopa care spunea ca “omul are atata putere împotriva pacatului, ca toti diavolii din iad, daca ar veni, n-au ce-i face, daca vrea sa nu faca pacatul; caci i-a dat Dumnezeu o putere mare, de la Botez, sa biruiasca ispitele diavolilor”, inca o cauza importanta a savarsirii pacatului de catre noi ar fi si “lipsa de Dumnezeu”, lipsa preocuparilor spirituale. Cand cineva a gustat din dulceata comuniunii cu Dumnezeu, nu se mai intoarce la dulceata amagitoare si ieftina a pacatelor. Focul dragostei de Dumnezeu va opri rugina pacatului pe care vrea diavolul sa o introduca in inima noastra. Prin pacat noi ne instrainam de Dumnezeu, iar prin pocainta, prin fapte bune, prin dobandirea virtutilor si prin primireaSfintelor Taine ne apropiem de Dumnezeu si ne unim cu El. Intreaga viață este o lupta continua impotriva despartirii de Dumnezeu prin gand, prin cuvant sau prin fapta si pentru unirea cu El.

Cand se refera la felurile pacatelor, Parintii ne sfatuiesc sa nu ne ferim doar de pacatele aratate, cum ar fi lacomia, curvia, uciderea, furtul, iubirea de arginti, barfirea, minciuna, zgarcenia, etc, ci mai ales sa ne ferim de cele ascunse, anume de slava desarta, de dorinta de a placea oamenilor, de ingamfare, de pofta, de ura, de fatarnicie, de invidie, de slava desarta, de dorinta de a placea oamenilor, de fatarnicie, de iubirea de stapanire, de viclenie, de relele obiceiuri, de necredinta, de pizma, de iubirea de sine, si de celelalte asemanatoare.