Diferența dintre Germenul Ceresc și Germenul biologic.

Diferența dintre Germenul Ceresc și Germenul strict biologic.

philosophers5
Floarea vieții sau runa Hagal ,Hagel,Hagalaz = Simbol al fortelor invizibile care ordoneaza viata ,lumina de la capatul tunelului,așa zisa merkaba ,sau corpul de lumină,unde X este Mentalul Superior cu Înțelegerea Superioară ,iar crucea + este templul viu,trupul biologic uman ,din cele două suprapuse ,rezultă floarea vieții sau corpul de lumină .Totul începe în zona trupească ,fizică și continuă spre Minte,spirit. Mântuitorul nu apare decât în conceptul de MYNTOIA, adică „împlinirea Eu-lui.” S-a împlinit MINTEA, apare Mântuitorul ! Precum în cer ( Minte ) ,așa și pe pământ (Trup )…

……………………………………………………………………………………………………………………………

Fiecare om născut biologic, este o entitate vie, conștientă, fiind, în același timp, o unitate entropică – moștenitoare a morții ireversibile, entitate în care este semănat, încă de la naștere, un GERMEN CERESC.

Și așa cum un pământ arid posedă în el un germen și nu o plantă, tot astfel un om insensibil, infatuat și credul este un medium arid, în care germenul ceresc nu naște omul ceresc niciodată până la deces, pentru că după acest moment nu mai există nici o șansă a vieții. Dimpotrivă, pământul udat este un mediu propice nașterii, din germenul însămânțat, a organismului viu, capabil de a înflori și de a ajunge la maturitate deplină pentru rod.

Tot astfel și omul, dacă devine sensibil, renunță la infatuare și gândește integru, devine un medium propice nașterii, din germenul ceresc, a omului ceresc, OM ce se maturizează pentru rod (Gal. 5.22), moștenind astfel VIAȚA, spre deosebire de omul biologic, care moștenește MOARTEA.

În lumina celor expuse, putem postula următoarele:

1. Toți oamenii născuți biologic decedează, mai devreme sau mai târziu, o singură dată (Geneza 3.19; 1 Corinteni 15.22; Ebrei 9.27), trupul uman fiind una din cele mai vulnerabile structuri ordonate funcțional, în pofida superiorității sale în fața a tot ce este realitate concretă

2. Orice trup biologic este de origine pământească (sarka, nu soma !), întreaga sa componență regăsindu-se în scoarța terestră (Geneza 2.7; 3.19)

3. Nici un trup biologic, după deces, nu mai revine la viață. Nu este nici un argument care să dovedească contrariul. Moartea aparentă nu este deces, ci o stare în care funcțiile vitale ale trupului sunt minime ca intensitate

4. Omul biologic rezultă dintr-un germen (uman), care constă din gametul mascul, ce se însămânțează în ovul – gametul femel, rezultând embrionul, care, după dezvoltare, este născut ca trup uman. Germenul și embrionul nu pot coexista, după cum ne confirmă și logosul scris al Creatorului: Ce este semănat (germenul) nu duce la viață dacă nu moare mai întâi. Nu trupul (care va fi) este semănat, ci doar un grăunte (germen), Creatorul dându-i apoi un trup corespunzător (1 Corinteni 15.36, 37)…

Dumnezeul ne informează că trupul este și el o antiteză: trup pământesc (efemer) și trup ceresc (etern) – (1 Corinteni 15.40, 44, 47-49, 54).5. Viața pământească, adică existența biologică umană, are ca suport trupul efemer, unde este însămânțată o conștiință, care, în funcție de propria voință, se poate dezvolta, sau poate rămâne la nivelul regnului animal (din propria ființă).

Această conștiință este de fapt germenul ceresc, care poate “exploda” în TRUPUL CERESC VIRTUAL (nașterea din Cer – Ioan 3.3, 5), sau poate rămâne la stadiul de germen pe toată durata existenței biologice. Concret, atunci când omul confruntat cu știrea despre existența vieții postbiologice, știre primită direct sau indirect de la Dătătorul vieții, răspunde afirmativ, este născut din nou, adică în trupul său natural se naște și trupul ceresc virtual, care devine real odată cu încetarea funcțiilor biologice, fără sinucidere sau acceptare a așa zisei eutanasii (2 Corinteni 5.1).

Așa cum ființa biologică, pentru creștere și dezvoltare, are nevoie de nutriție materială, tot astfel și ființa renăscută, pentru creștere, dezvoltare și maturizare, are nevoie de nutriție spirituală. Și așa cum orice vietate biologică, fără nutriție moare, tot astfel și omul renăscut, fără nutriția adecvată și permanentă moare.(de Mitca Dumitru)

Prin urmare nici măcar prin datul firii nu suntem toți unul așa cum prost afirmă teoria new age și altele asemănătoare precum că, oamenii vor fi luminați ca oile în staul pentru ascensiunea în zeitate, este doar un fals scenariu pus la cale ,pentru minți ignorante,ajutându-i astfel numai la rătăcire prin neantul pierzaniei veșnice.

Emisiune despre seceriș sau separare …

Dumnezeu și Om ,de Mihai Eminescu

 

1402589368753cc224

Eminescu nu a fost ateu cum spun mințile strâmbe din lumi limitate  ,citiți aici : http://www.luceafarul.net/eminescu-intre-religie-si-credinta

Poezia Dumnezeu si om,de Mihai Eminescu

Cartii vechi, roase de molii, cu paretii afumati,
I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere batrane.
Strambe ca gandirea oarba unor secole straine.
Triste ca aerul bolnav de sub murii afundati.
Dar pe pagina din urma, in trasuri greoaie, seci,
Te-am vazut nascut in paie, fata mica si urata,
Tu, Christoase, -o ieroglifa stai cu fruntea amarata,
Tu, Mario, stai tacuta, teapana, cu ochii reci!
Era vremi acelea, Doamne, cand gravura grosolana
Ajuta numai al mintii zbor de foc cutezator…
Pe cand mana-nca copila pe-ochiul sant si arzator
Nu putea sa-l inteleaga, sa-l imite in icoana.
Insa sufletul cel vergin te gandea in nopti senine,
Te vedea razand prin lacrimi, cu zambirea ta de inger.
Langa tine-ngenuncheata, muma ta statea-n uimire,
Ridicand frumoasa, santa, catra cer a sale mane.
In padurile antice ale Indiei cea mare,
Printre care, ca oaze, sunt imperii fara fine,
Regii duc in pace-eterna a popoarelor destine
Inchinand intelepciunei viata lor cea trecatoare.
Dar un mag batran ca lumea ii aduna si le spune
C-un nou gand se naste-n oameni, mai puternic si mai mare
Decat toate pan-acuma. Si o stea stralucitoare
Arde-n cer aratand calea la a evului minune.
Fi-va oare dezlegarea celora nedezlegate?
Fi-va visul omenirei gramadit intr-o fiinta?
Fi-va bratul care sterge-a omenimei neputinta
Ori izvorul cel de taina a luminii-adevarate?
Va putea sa risipeasca cea neliniste eterna,
Cea durere ce-i nascuta din puterea marginita
Si dorinta far- de margini?… Lasati vorba-va pripita,
Mergeti regi spre inchinare la nascutul in taverna.
In taverna?… -n umilinta s-a nascut dar adevarul?
Si in fase d-injosire e-nfasat eternul rege?
Din durerea unui secol, din martiriul lumii-ntrege
Rasari o stea de pace, luminand lumea si cerul…
Sarcini de-aur si de smirna ei incarca pe camile
Si pornesc in caravana dupa steaua plutitoare,
Ce in aerul cel umed, pare-o aschie din soare,
Lunecand pe bolta-albastra la culcusu-eternei mile.
S-atunci inima crestina ea vedea pustia-ntinsa
Si pin ea plutind ca umbre imparati din rasarit,
Umbre regii si tacute ce-urmau astrul fericit…
Stralucea pustia alba de a lunei raze ninsa,
Iar pe muntele cu dafini, cu dumbrave de maslin
Povestind povesti batrane, au vazut pastorii steaua
Cu zambirea ei ferice si cu razele de neaua
S-au urmat sfintita-i cale catre staulul divin.
……………………………………………………………
Azi artistul te concepe ca pe-un rege-n tronul sau,
Dara inima-i desarta mana-i fina n-o urmeaza…
De a veacului suflare a lui inima e treaza
Si in ochiul lui cuminte tu esti om ­ nu Dumnezeu.
Azi gandirea se aprinde ca si focul cel de paie ­
Ieri ai fost credinta simpla ­ insa sincera, adanca,
Imparat fusi Omenirei, crezu-n tine era stanca…
Azi pe panza te arunca, ori in marmura te taie.

Credinţa de nezdruncinat în Supremul Divin este secretul existenţei nemuritoare în spirit. Credinţa face ca puterea lăuntrică a fiinţei să devină nemărginită ajutând-o să se desăvârşească prin unirea cu Dumnezeu în eternitate. Prin credinţa binefăcătoare, fermă, omul poate atinge fericirea divină. Iisus spune: “De veţi avea credinţă numai cât un grăunte de muştar, toate le veţi împlini, şi veţi zice muntelui acesta să se arunce în mare, muntele se va arunca”. În aceste cuvinte ni se descoperă taina puterii credinţei. Adevărul este că în timpurile care vor veni, pe tot globul, puţini vor fi oamenii care vor avea credinţă, iar aceia care nu vor avea credinţă vor fi dinainte morţi, deşi vor continua să trăiască trupeşte, fiindcă ei vor înceta să mai aibă legătura conştientă cu Dumnezeu.

Cel ferm în credinţa sa, chiar şi când există trupeşte, constată că toate minunile îi sunt cu putinţă şi astfel ajunge să se dezlege de materie şi legile ei, devenind atotputernic ,nemuritor ,prin trăirea sa spirituală, care îl va revela chiar şi pe Dumnezeu.

„Cum fără Eu nu există Dumnezeu, astfel fără naţiunea mea nu există lume.”Mihai Eminescu

Părinte,să mă îngropați la țărmurile mării și să fie într-o Mănăstire de Maici și să ascult în fiecare seară, ca la Mănăstirea Agafton ,cum cântă Lumină lină …Mihai Eminescu către Duhovnicul său …

http://www.ziaristionline.ro/2014/02/10/nationalismul-lui-eminescu-de-dumitru-murarasu-natura-nationalismului-eminescian-privire-sintetica-a-nationalismului-eminescian/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/06/15/mihai-eminescu-125-ani-de-la-adormire/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/01/15/mihai-eminescu-ortodoxie-elite-marturii/

http://www.dailymotion.com/video/xwvr0f_profesorul-constantin-barbu-despre-memorialul-mihai-eminescu_news?start=48

Proorociri despre România

3790436_60x60

Profetia lui Sundar Singh Să nu vă surprindă acest mod de adresare deoarece fac aceasta pentru a nu vă lăsa înşelaţi de această înscenare satanică atât de bine pusă la punct. Eu ştiu că România are o misiune Dumnezeiască de redresare spirituală ce o va face să se înfăţişeze ca un veritabil model demn de urmat întregii umanităţi.Este necesar să fac această mărturisire-profeţie în faţa popoarelor întregii lumi, creştine sau de alte religii, fiindcă toate semnele marchează schimbările spirituale uluitoare ce vor avea loc în curând.

Spusele mele nu trebuie să vă determine să mă consideraţi un fanatic simpatizant al românilor ce îşi imaginează himerice plăsmuiri, căci cea care mi-a inspirat, fără putinţă de tăgadă, aceste profeţii este Prea sfânta Născătoare a lui Iisus, şi reamintesc din nou că, din câte simt, locul de cinste în ocrotirea României îl ocupă Maica Domnului şi apoi marile puteri cereşti, la toate acestea mai adăugându-se şi majoritatea sfinţilor din cer. În curând aproape toate popoarele neamului omenesc vor deschide ochii contribuind la îndeplinirea realităţii orânduite de Dumnezeu şi se vor supune voinţei divine mult mai bine decât altădată deoarece atunci vor lua sfârşit într-o mare măsură manifestările îndărătniciei omeneşti care au făcut cu putinţă atâtea acţiuni de rea interpretare a voinţei divine.

Perpetuarea răului se va stăvili, revelaţiile divine ajungând să acopere pământul şi făcând ca tot ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu să iasă la lumină, pentru a-i ajuta pe oameni să atingă înţelepciunea şi să se desăvârşească. Acum, când fac cunoscute aceste profeţii, dacă aş fi român de origine, probabil că aş putea fi învinuit de părtinire naţională, iar dacă aş fi european din comunitatea latină, ar fi fără îndoială unele motive să fiu judecat într-un fel omenesc, cu patimă omenească; însă deoarece sunt un indian iluminat prin intermediul lui Iisus Cristos şi ferm stabilit în credinţa creştină pot vorbi cu toată uşurinţa, încredinţându-vă că acum nu fac altceva decât să exprim voia lui Dumnezeu. În anii care vor veni şi lunile ce vor veni, în ţara trăirii voastre (România), scoarţa pământului va lua foc, clima va suferi unele schimbări, cutremure simţitoare vor distruge multe dintre clădirile existente, uragane şi vânturi puternice, terestre şi maritime, vor nimici îndrăzneala oamenilor bazaţi numai pe aşa-zisa putere a ştiinţei. Ingeniozitatea omenească pusă în slujba răului va face cunoscute lumii cele mai groaznice crime şi pământul va cunoaşte cele mai cumplite boli ce vor apărea pentru a fi nimicită existenţa oamenilor răi sau perverşi.

tumblr_mhd4a4tABs1r85mrbo1_500

 

În acele timpuri de mari schimbări, în alte locuri de pe pământ un sfert din omenire va dispărea fulgerător, iar după aceasta, la a doua încercare, din cei rămaşi în viaţă şi îngroziţi se vor suprima încă aproape un sfert, restul se vor orienta trup şi suflet către Dumnezeu – de la cel aflat la sânul mamei şi până la cel mai îndârjit tiran ce păşeşte pe scoarţa pământului. Însă vă atrag atenţia să nu socotiţi după calendarul intereselor voastre meschine schimbările spirituale la nivelul lumii pământene, căci iată, după cum am văzut eu, aceste transformări vor veni peste voi şi vă vor lua prin surprindere chiar dacă veţi rămâne neclintiţi în încăpăţânarea voastră şi nu veţi ajunge să credeţi în Dumnezeu.

Mulţi oameni ce alcătuiesc popoarele Asiei se vor orienta către religia creştină aproape fulgerător, iar o mulţime de triburi sălbatice se vor creştina şi datorită marii răspândiri a Bibliei, ea generalizându-se apoi la toate popoarele indiferent de limbă, de la Polul Nord şi până la Polul Sud. Veţi şti că acele vremuri sunt aproape atunci când Anglia îşi va pierde puterea, iar Franţa va fi asimilată de popoarele din jur. Treptat puterile statale vor dispărea, ca în locul acestora să apară o nouă putere denumită Federaţia Statelor Pământene cu un singur preşedinte, o singură monedă, un singur consiliu de conducere şi o singură armată, aeropurtată, folosită doar pentru apărare sau pază internă, soldaţii săi având menirea de a păstra ordinea în acele zone. În acea perioadă, Rusia va deveni una dintre cele mai creştine ţări de pe suprafaţa pământului,

Bosforul şi Dardanele se vor scufunda, dispărând complet de pe suprafaţa globului, de asemenea, o mulţime de insule vor dispărea, fiind nimicite de cutremure, scoarţa pământului fiind zdruncinată de o mulţime de urgii ce se vor abate asupra oamenilor. Bisericile purtătoare de har divin se vor uni într-una singură, supranumită Biserica creştină dreptcredincioasă, apostolică şi misionară care va pregăti aproape întreaga lume pentru transformările spirituale ce vor avea loc la nivelul întregii planete. Tot atunci va apare anticristul, prin anticrist înţelegându-i pe toţi aceia care, mai mult sau mai puţin conştienţi, luptă împotriva spiritualităţii veritabile, urmărind să triumfe forţele obscure ale întunericului şi minciunii, ce menţin fiinţa umană într-o stare de inconştienţă şi sclavie letargică, şi multe lupte de idei se vor da, fără nici un fel de armă, pentru nimicirea adevăratei credinţe în Dumnezeu. Toate acestea şi multe altele, deşi poate acum necrezute de unii oameni, mai târziu se vor întâmpla din voia lui Dumnezeu.

Vor face excepţie de la pedeapsa focului nimicitor şi a măcelului ce se va desfăşura pe aproape întreg globul pământesc, România şi locurile supranumite sfinte din Palestina. Netrecută prin sabie va rămâne de asemenea cetatea Vaticanului, dar puterea sa de influenţă, atât de pregnant urmărită, se va reduce la zero.

514771

România va trece prin mai multe faze de transformări fundamentale, devenind în cele din urmă, graţie spiritualizării ei exemplare, un veritabil focar spiritual, ce va putea fi comparat cu miticul ‘’Nou Canaan’’, iar Bucureştiul se va transforma într-un centru esenţial al acestui foc. Această capitală a polului spiritual al planetei va fi aproape în întregime reconstruită, rămânând în cele din urmă o aranjare de construcţii, în formă inelară, având 7 km în diametru şi va fi considerat de toate popoarele drept un veritabil “Nou Ierusalim” pământesc. Chiar dacă spusele mele vă uimesc, trebuie să vă mărturisesc tuturor că aceasta se va întâmpla întrutotul în acele vremi viitoare, deoarece aceasta reprezintă voinţa atotputernică a lui Dumnezeu şi nu a oamenilor. Toate popoarele de pe întreg pământul vor participa la diferite activităţi comune având drepturi egale în acest nou centru spiritual, considerat drept manifestarea Noului Ierusalim biblic, egalitatea în drepturi a tuturor ţărilor şi popoarelor, fiind pe bună dreptate o condiţie esenţială în faţa Bunului Dumnezeu.

giphy

România va trece în viitor prin mari frământări lăuntrice şi prin anumite schimbări externe ce o vor impune exemplar ca prestigiu în conjunctura internaţională şi prin mila providenţei va ieşi aproape neafectată din situaţia conflictelor războinice mondiale, declarându-se, datorită spiritualizării extraordinare, ţară neutră, ce îşi va asuma rolul de nucleu ireproşabil al înţelepciunii şi iubirii divine. În cele din urmă toţi duşmanii României vor îngenunchia la hotarele acestei ţări şi plini de umilinţă vor recunoaşte misiunea ei spirituală ce se va manifesta prin intermediul teribilei puteri a lui Dumnezeu. Atunci veţi vedea cu toţii, căci va fi un semn ceresc, fiindcă în timpul războaielor viitoare focul şi distrugerile o vor înconjura, dar ea va rămâne neatinsă, întocmai ca o paradisiacă oază verde, în mijlocul înspăimântătorului deşert nimicitor produs de iscusinţa omului pusă în slujba răului, de care se vor folosi inteligenţele satanice în ultima încleştare la care deocamdată oamenii nici nu se aşteaptă. În urma bulversantelor schimbări planetare şi a unui război fulgerător cumplit, în cele din urmă nu vor mai rămâne nici învinşi nici învingători. Vor rămâne trei categorii : morţii, cei răniţi şi mutilaţi de pe urma războiului şi supravieţuitorii în întregime neatinşi.

Şi atunci numărul celor ucişi şi afectaţi de pe urma războiului va fi atât de mare încât nimeni nu va vorbi nici de pierderea şi nici de câştigarea războiului, căci urmările acestuia vor fi atât de mari încât vor îngrozi pe toţi locuitorii rămaşi în viaţă. Crime, lepra, holera şi multe alte boli înspăimântătoare, printre care câteva complet noi, necunoscute înainte, vor bântui scoarţa pământului, afectându-i mai ales pe cei răi, fiare sălbatice se vor năpusti asupra oraşelor şi satelor, atacând oamenii. Multe schimbări se vor produce pe pământ şi toate aceste urgii de proporţii cel mai adesea neaşteptate de oameni se vor întâmpla în anumite situaţii fulgerător. Din scrumul, suferinţele şi încercările tuturor acestor schimbări şi dezastre martorii neafectaţi şi supraveţuitorii vor căuta cu multă fervoare calea de apropiere de Bunul Dumnezeu, pe care l-au neglijat mai mult sau mai puţin atâta amar de vreme. Cu toţii se vor convinge atunci că nu există religia adevărului, realizând că doar cunoaşterea Adevarului îl eliberează, făcându-i să se reintegreze în Absolutul divin pentru a deveni Una cu Dumnezeirea.

Abia atunci omul va realiza că se află îmbrăţişat de Dumnezeu şi că Dumnezeu este viu, etern atotputernic şi atotştiutor în fiecare om în parte, sub forma spiritului divin. Toate câte vă spun se vor întâmpla şi mulţi dintre voi se vor convinge în acele vremuri de începutul durerilor şi încercărilor şi tot ceea ce v-am prezis va fi constatat de voi mai târziu, chiar dacă lumea se va încăpăţâna în a nu le crede. 

Tot atunci va veni vremea apariţiei acelor oameni puri, înzestraţi cu extraordinare haruri divine de care s-a vorbit în urmă cu aproape 2000 de ani. Cei cu adevărat evoluaţi spiritual, care în acele ultime vremuri vor trece cu succes prin feluritele şi grelele încercări, vor reprezenta o treime demnă de iluminarea lui Dumnezeu, curată, înţeleaptă şi sfântă. În timpurile ce vor veni, România va ajunge şi va rămâne o paradisiacă grădină a binecuvântării divine, a dragostei, a fericirii a purităţii şi înţelepciunii, în care modul de viaţă va fi precumpănitor spiritual, elevat şi pur, susţinut de o trăire sublimă în post şi meditaţie, în duh şi adevăr, asemănătoare cu aceea a primilor creştini.

Fericită ţară şi fericit popor sunt minoritarii aleşi care trăiesc prin poporul român, căci mulţi dintre ei se vor bucura de imensa milă a lui Dumnezeu pentru poporul român.Ca indian, eu intuiesc că Bunul Dumnezeu a vrut să aleagă, dintre toate popoarele, poporul cel mai umilit, cel mai crunt încercat de vitregia celor puternici.

Adesea exploatat, ameninţat, invadat, terorizat, vândut şi cumpărat, care aproape la fiecare război a fost piaţa de tocmeală dintre cei ce se războiau. Amalgamul înfăţişării deosebite a acestui popor, cuprinde virtuţile cele mai alese ale fiecărui neam care s-au asimilat în sufletul lui plin de dragoste şi omenie; acesta este un popor primitor, înfăţişând o nuanţă elevată, plăcută, pentru ca să fie pildă de contopire universală cu calităţile divine, cu o dreaptă raţiune şi o admirabilă credinţă.

Poporul român este de asemenea cel mai indicat popor din lume, graţie compasiunii sale alese şi a iubirii sale altruiste, spre a oferi ospitalitate materială şi spirituală tuturor popoarelor de pe faţa pământului. Al Vll-lea Sinod Ecumenic se va ţine în România, iar misiunea principală pentru răspândirea în Asia a creştinismului cu adevărat spiritual, este destinată poporului rus, dar ca putere de influenţare a popoarelor în vremurile din urmă, el nu va avea nici un amestec.

Puterea cu care vor mai fi biciuite restul popoarelor, acolo unde este necesară pedeapsa, se va face prin poporul chinez – rasa galbenă – în colaborare cu poporul japonez, care de asemenea, va fi biciul pedepsei dumnezeieşti.  După terminarea teribilului conflict armat ce vă stă în faţă, toate armele vor fi aruncate sau abandonate, fiindcă un nou gen de război “al sufletului” va începe. Acesta va fi războiul fără arme fizice, pentru desăvârşirea spirituală, pentru credinţa adevărată în Dumnezeu, care aparent va fi fără arme, dar fiind totuşi mai periculos şi mai dificil de o sută de ori decât cel cu arme.

În viitor, puterea papală va dispare treptat şi va lua naştere o nouă conducere sinodală a cărei reşedinţă va fi întâi la Roma, provizoriu, şi apoi la Bucureşti în Noul Ierusalim, pentru totdeauna. În acele vremuri viitoare, vor fi de 1000 de ori mai fericiţi cei care vor urmări desăvârşirea spirituală, trăind cu o încredere deplină în Dumnezeu, fiindcă vremurile vor fi zbuciumate şi groaznice şi le vor putea suporta cu uşurinţă numai cei mângâiaţi, inspiraţi şi hrăniţi de Duhul Sfânt.

Cele ce vă spun eu că vor veni, luaţi aminte că sunt durerea a doua şi raiul al doilea, căci prin durere aţi trecut fără să vă văitaţi. În acele timpuri, scaunul judecăţii de apoi va fi simţit şi văzut de tot neamul omenesc deasupra României, iar în marele oraş sfânt Bucureşti, simbolic numit “Noul Ierusalim”, care într-o oarecare măsură va fi opera aproape a întregului neam omenesc, dar conceput după un plan inspirat de puterea Dumnezeiască, se va construi cel mai monumental lăcaş spiritual de comuniune cu Dumnezeirea, denumit centrul divin suprem, ce va avea reprezentanţi foarte evoluaţi spiritual din toate neamurile, aceştia formând Fraternitatea Veghetorilor Iluminaţi, care se vor alege dintre cei înţelepţi. Şi va fi compus (Centrul Divin Suprem) din 101 centre mai mici, armonios orânduite, în care se vor afla reprezentaţi de frunte, deosebit de evoluaţi, şi care vor transmite atât practic cât şi teoretic. Dumnezeiescul şi Eternul Adevăr imensei majorităţi a popoarelor pământului.

Această operă arhitecturală va fi capodopera sublimei colaborări a tuturor stilurilor pământene ingenios armonizate într-o măreaţă lucrare cum alta nu a mai fost. Înţelepţii slujitori ai acestor lăcaşuri spirituale din “Noul Ierusalim” vor fi perfecţi spiritual şi foarte armonioşi fizic, cu trupuri de o îngerească armonie şi proporţionalitate, fiind cu toţii dintre cei 114.000 de înţelepţi, iluminaţi neprihăniţi şi neîntinaţi, expresia completei desăvârşiri spirituale şi a unei înalte împliniri Dumnezeieşti pe acest pământ. Iluminaţii veghetori cu trup îngeresc şi plin de puritate, vor fi în număr de 400.

Ceilalţi, care vor conduce centrele inelare, de asemenea cu o spiritualitate deosebită şi trup îngeresc, vor fi 101 la număr. În acest unic loc de pe întreg pământul vor putea fi văzuţi mari iluminaţi şi înţelepţi, care în anumite momente se vor materializa, putând fi văzuţi comunicând prin viu grai cu oamenii de pe pământ dornici să afle tainele dumnezeieşti ale spiritului. Toţi cei care vor pătrunde în acest centru divin vor realiza cu o surprinzătoare uşurinţă că sunt copiii divini ai lui Dumnezeu. Fericiţi vor fi atunci toţi care vor străbate pământul României, respirându-i aerul, căci toată ţara va fi invadată de pelerini dornici să descopere Dumnezeirea şi toate locurile sacre din această ţară vor deveni focare transfiguratoare de iluminare şi descoperire a adevărului divin.

Acest Centru Divin Suprem va putea cuprinde cu uşurinţă 2 milioane de suflete. Această lucrare va fi executată în 10 ani, fiindcă, deşi acest Centru Divin va fi terminat în 5 ani, reamenajarea integrală a oraşului din jurul acestuia va mai dura încă 5 ani după aceea. În jurul oraşului se vor afla grădini cu pământ fertil de cea mai bună calitate în care, pe lângă diferitele legume, vor creşte şi vor da rod din belşug pomi sădiţi, pentru ca nimic să nu lipsească traiului locuitorilor săi. Recoltele atunci vor fi îmbelşugate. O mulţime de şosele mecanice şi trotuare mişcătoare vor uşura mult circulaţia, iar anumite mecanisme special orientate vor uşura viaţa locuitorilor şi vizitarea acestor locuri. O mulţime de noi maşini aeriene vor fi puse în slujba acestui oraş model şi tot ceea ce este mai nou în tehnică, pentru a uşura viaţa, se va afla aici. Acest oraş va avea patru şosele, iar accesul în el se va realiza prin patru porţi monumentale. În România se va construi un canal care va uni Dunărea cu marele oraş reconstruit al Bucureştiului, permiţând astfel ca vapoarele, chiar foarte mari, să ajungă până în acest oraş minunat. Toate aceste lucrări se vor realiza datorită planului divin, în viitor, într-un interval de timp. Agricultura, viticultura, pomicultura şi apicultura vor fi ocupaţii de onoare, căci în această ţară aleasă se va sista sacrificarea vitelor şi se vor consuma mai ales cereale, legume şi fructe, lapte şi brânză, ouă şi numai vin curat. Apicultura va fi cea mai aleasă ocupaţie, fiindcă această ţară aleasă va aprecia mult mierea şi produsele stupului, folosind pentru jertfa divină numai ceară curată şi untdelemn de cea mai bună calitate. Tutunul cafeaua şi alte otrăvuri atât de dăunătoare sănătăţii omului vor înceta să mai fie dorite de oameni, iar înrăiţii şi vicioşii vor părăsi ei singuri această ţară. Vrăjitorii, fumătorii, beţivii, desfrânaţii, criminalii precum şi trântorii (leneşii), nu cu forţa ci de bună voie, vor renunţa la aceste îndeletniciri satanice şi aceste vicii se vor reduce încetul cu încetul, dispărând aproape în totalitate în cele din urmă.

Orice locuitor al acestei ţări, aleasă de Dumnezeu să fie exemplu, îşi va câştiga pâinea cea de toate zilele muncind în mod onorabil în funcţie de posibilităţi şi menirea sa prin naştere. Vremurile de exploatare, teroare, înşelăciune şi asuprire vor asfinţi în această ţară. Fiecare locuitor al acestui popor ales se va bucura din plin de binecuvântarea şi harurile divine, mulţi dintre aceştia fiind înzestraţi cu înţelepciune şi felurite puteri de a face minuni. Toate darurile se vor revărsa peste această ţară aleasă, care va avea nobila misiune de redresare spirituală a întregului glob pământesc. Toate căile de legătură prin aer, apă şi pe pământ fiindu-i din plin favorabile, România va ajunge una din cele mai prospere şi îmbelşugate ţări, trăind în pace cu toţi vecinii săi. Basarabia va fi realipită României pentru totdeauna, căci poporul rus va cinsti această ţară aleasă şi va renunţa la această provincie care va da naştere la multe neînţelegeri. Într-un viitor mult mai îndepărtat, însă toate teritoriile învecinate României se vor alipi formând împreună Federaţia Statelor Europene, lucru la care oamenii ajunseseră să se gândească demult. Tot ceea ce v-am amintit până aici este necesar să se împlinească, pentru că sunt adevărate şi tot ceea ce vă spun vă va convinge când toate acestea se vor întâmpla.

În vremurile viitoare, poporul rus, plin de dragoste, va veni în ajutorul lucrării pe care România o va avea de îndeplinit în lume. Înainte de acestea însă va fi foamete prin multe locuri, pâinea va lipsi, vor fi mari cutremure de pământ care vor face o mulţime de victime şi în multe locuri de pe glob oamenii vor dispare sub dărămături, care vor aminti cu mare greutate urmele unor oraşe ce vor dispare de pe suprafaţa pământului. Războaiele, panica şi neînţelegerile de tot felul vor face ca marile puteri, cum ar fi Rusia să se prăbuşească, spre bucuria ţărilor mici care o alcătuiesc.

Ateii vor începe să cerceteze scrierile sfinte şi se vor preocupa să înţeleagă ştiinţa spiritului, căutând să descopere tot ceea ce este ascuns în om. Graţie acestor cercetări, o nouă cotitură se va produce în viaţa unor pământeni. În multe locuri de pe pământ va lipsi hrana. Pentru ca toate aceste urgii să treacă mai repede sau să nu fie atât de cumplite, Dumnezeu mă inspiră să vă dau un singur sfat: popoare, oameni, uniţi-vă întru desăvârşire, împăcaţi-vă cât mai bine, iertaţi-vă şi cheltuiţi cât mai mult din energiile rămase pentru a atinge eliberarea în Dumnezeu şi fericirea veşnică. Faceţi totul acum şi aici, în această viaţă şi nu amânaţi desăvârşirea spirituală pentru o reîncarnare.

Făcând tot ceea ce vă stă în putinţă ţinând cu stăruinţă, fiecare dintre voi se poate mântui. Pentru a grăbi zidirea Noului Ierusalim construiţi-vă pe voi din dragoste şi curăţenia şi din Duh Sfânt, vieţuind în fapte bune pentru ca în acest fel să daţi prilej ca spiritul din voi să se arate în inima voastră din care să dea afară neadevărul, egoismul şi patima distrugerii care atunci când cresc peste măsură, duc la nimicirea omului. În viitor, la această zidire spirituală va fi mult de lucru. Lăcaşul închinării sublime ce se va oferi drept pildă întregii lumi se va realiza prin eforturile însumate ale celor aleşi şi puri. Oamenii simpli şi drepţi în inima lor, plini de dragoste pentru Dumnezeu vor fi mult mai grabnic spiritualizaţi, dacă ei vor trăi intens sufleteşte, consacrând celor materiale o mai mică atenţie. Totdeauna cei săraci în dorinţe vor fi bogaţi în mulţumiri.

Preafericiţi vor fi cei care vor trăi în duhul Dumnezeiesc. Mai ales aceştia vor vedea că simplitatea şi puritatea vieţii nu înseamnă sărăcie interioară, ci este din contra, o nebănuită comoară spirituală. Cei simpli şi buni deţin o superioritate sufletească nebănuită. Multe sunt enigmele sufletului omenesc şi acestea sunt foarte greu de descifrat pentru acela care nu recurge la cunoaşterea de sine. Fiinţa umană nu-şi poate descoperi Creatorul şi nu-i poate înţelege câtuşi de puţin opera, decât dacă se descoperă pe sine în străfundurile tainice ale fiinţei sale. Pentru a ajunge la divina desăvârşire, fiecare om trebuie să urmărească să se cunoască cât mai bine pe sine. Toate acumulările materiale dispar odată cu moartea fizică a omului, în timp ce însuşirile spirituale şi experienţele omului se adună în spirit pentru veşnicie.

Credinţa de nezdruncinat în Supremul Divin este secretul existenţei nemuritoare în spirit. Credinţa face ca puterea lăuntrică a fiinţei să devină nemărginită ajutând-o să se desăvârşească prin unirea cu Dumnezeu în eternitate. Prin credinţa binefăcătoare, fermă, omul poate atinge fericirea divină. Iisus spune: “De veţi avea credinţă numai cât un grăunte de muştar, toate le veţi împlini, şi veţi zice muntelui acesta să se arunce în mare, muntele se va arunca”. În aceste cuvinte ni se descoperă taina puterii credinţei. Adevărul este că în timpurile care vor veni, pe tot globul, puţini vor fi oamenii care vor avea credinţă, iar aceia care nu vor avea credinţă vor fi dinainte morţi, deşi vor continua să trăiască trupeşte, fiindcă ei vor înceta să mai aibă legătura conştientă cu Dumnezeu.

Cel ferm în credinţa sa, chiar şi când există trupeşte, constată că toate minunile îi sunt cu putinţă şi astfel ajunge să se dezlege de materie şi legile ei, devenind atotputernic prin trăirea sa spirituală, care îl va revela chiar şi pe Dumnezeu. Prin puterea credinţei binefăcătoare apar darurile lui Dumnezeu în om. Prin puterea credinţei omul se simte de ce trebuie să facă binele şi ajunge sorească cu ardoare, acţionând astfel cât mai des, asemenea creatorului său. Graţie credinţei sale neobişnuite, infinitele puteri cereşti îi vin totdeauna în ajutor şi de la acest punct viaţa lăuntrică a omului începe să fie din ce în ce mai fericită.

Prin intermediul poporului român ales, Bunul Dumnezeu va vorbi oamenilor de pe tot pământul trimiţându-i pe cei aleşi din mijlocul acestui popor în ajutorul celorlalte fiinţe omeneşti, pentru a le ajuta să se ridice la o viaţă superioară şi la desăvârşirea dumnezeiască. Pentru Tatăl Ceresc orice suflet omenesc este foarte scump, deoarece în centrul acestuia sub forma spiritului, se află o scânteie din Dumnezeu. Dacă omul va ajunge să creadă cu tărie că toate puterile şi ajutorul îi vin de la Dumnezeu, atunci el supune întreaga sa fiinţă Divinului. Abia atunci viaţa spirituală a omului scoate la iveală izvoare nesecate de dăruire şi dragoste şi o mulţime de însuşiri alese cum ar fi supunerea, umilinţa, evlavia, sârguinţa, bunul simţ, recunoştinţa, respectul, nădejdea. Toate acestea şi multe altele înfloresc prin credinţă.

Căci altfel, cum vei iubi ceea ce nu există şi cum te vei supune, dacă nu ai ferma convingere a existenţei acelei Puteri Divine căreia i te supui, sau faţă de care vrei să-ţi arăţi recunoştinţa? Mulţi spun că nu au credinţă, dar într-un asemenea caz, de fapt, ei mărturisesc credinţa lor negativă, distructivă. În asemenea cazuri existenţa credinţei contrare este dovedită chiar prin negaţie. Gradul de credinţă al fiecăruiui om creşte sau scade prin manifestarea acesteia în diferite împrejurări. Toate cele ce v-am spus aici sunt pe deplin adevărate şi în timpurile care vor veni, ţara cea aleasă de Bunul Dumnezeu va fi focarul redresării spirituale de pe faţa pământului. Minunile fără de număr ce se vor face în această ţară şi tainele ce se vor descoperi în vremurile ce vor veni în acele locuri, vor face popoarele lumii să cerceteze pline de dăruire misterele dumnezeieşti. În România, Dumnezeu va face cu putinţă apariţia unor mari miracole pentru acei aleşi să-l descopere, iar necredincioşii să se întoarcă la credinţă cât mai repede. În acest popor ales al românilor Dumnezeu a pus o inimă caldă şi iubitoare, firea oamenilor fiind deschisă să descopere cu uşurinţă calea către desăvârşire, aproape toţi fiind capabili să lumineze celelalte popoare prin darurile divine pe care le deţin.

În acele timpuri viitoare, poporul român, propovăditor al înţelepciunii divine va fi o gazdă primitoare plină de dragoste ce se va manifesta fără pic de viclenie şi pe întreg teritoriul va fi belşug uimitor, pentru ca toţi pelerinii ce vor veni să poată fi îndestulaţi. Sediul Crucii Roşii Internaţionale se va stabili la Bucureşti, în Noul Ierusalim, deoarece descoperirile acestui popor pe linie de medicină şi sănătate vor fi extraordinare, situând, de asemenea, această ţară pe primul loc în lume. Tot în România vor lua fiinţă instituţii filantropice şi administrative absolut noi, cum nu au fost niciodată pe acest pământ, de inspiraţie divină, care vor urmări trezirea puterilor ascunse din om şi amplificarea înzestrărilor spirituale divine. Poporul evreu va fi aproape singurul care se va opune cu îndârjire influenţei binefăcătoare crescânde a poporului român cunoscător al Tainelor Dumnezeieşti, dar în finalul acestei lupte se va convinge chiar el că adevărul susţinut de poporul român este una cu Dumnezeu şi apoi nu va mai lupta împotriva divinităţii. Purtătorii de duh sfânt şi marii iluminaţi din anumite puncte ale globului pământesc vor mărturisi la rândul lor realitatea adevărului propovăduit de poporul român, reconfirmându-l cu toată puterea. Înainte de a ajunge aici însă, această ţară aleasă va trece prin mari frământări care vor pune lumea la grea încercare.

Acest popor ales va trece înainte de a ajunge aici prin trei mari încercări. Sfârşitul acestor încercări va fi marcat de un dezastru planetar produs de cutremure care va îngrozi aproape întreaga lume. De asemenea, tot atunci cei foarte bogaţi îşi vor pierde averile. În acele timpuri viitoare, pe pământul ales al României, Noul Ierusalim se va zidi deci în două feluri: spiritual şi material. În acele timpuri viitoare, mai marii popoarelor lumii pământene se vor uni pentru a realiza o înţelegere globală de ajutor mutual şi vor centraliza sistemul monetar pentru a dirija cât mai bine viaţa administrativă la nivelul întregii planete. În acele vremuri viitoare, va apare o forţă armată ce va fi educată şi unificată pentru a fi universală, prezentând un caracter internaţional. Poporul indian va fi fericit să cunoască şi să ajute poporul român în misiunea sa planetară.

Graţie relaţiilor de prietenie ce se vor lega cu toate ţările de pe faţa pământului, România va scăpa ca prin minune din conjunctura războaielor. În timpurile ce vor veni, America de Nord şi de Mijloc vor ajunge să fie în cea mai mare parte un gigantic cimitir. Aceasta se va întâmpla tocmai în ajunul unor planuri de dominaţie prin care se va urmări supremaţia asupra întregii planete. Unică în acţiune şi care se va abţine să ia parte la punerea în practică a frumoaselor idei şi a înfăptuirilor globale ce vor avea loc, va fi Anglia, însă părerea ei nu va fi luată în consideraţie, deoarece la scurt timp după aceea ea va ajunge să fie stăpână numai asupra insulelor ei. Coloniile care-i aparţin vor fi în totalitate redate libertăţii în viitor. Chiar dacă vă uimesc cele afirmate de mine, să nu mire pe nimeni de ceea ce se va întâmpla, deoarece fiecare are ceea ce merită, în final dreptatea, adevărul şi lumina spirituală triumfând. Deşi trâmbiţele adevărului vor suna pretutindeni, mai ales pe pământul Noului Ierusalim – România, va fi dusă lupta cea mai aprigă. 

Profetia  Fericitului Agathanghel de Zosima Am vazut 3 focuri pe o movila inalta pe Dunare, un glas striga: Romanie, Romanie, sfarsitul necazurilor tale un 5 si 50, adica 550 de ani. Vedenia are loc la anul 1327+550 de ani=1887, cand Romania si-a dobandit independenta. Apoi am vazut un bou si un leu. Boul este mult luptator, dar va scoate drepturile sale, anul 1916 biruinta. De cand e tara aceasta a avut numai de suferit, dar a rabdat ca si boul, este boul de pe stema Moldovei. Leul este prea viteaz, se va ridica deasupra cocosului (Ungaria). Cocosul insa va scoate ochii leului, i-a scociorat in 1940, ne-a luat Ardealul, dar Leul (Transilvania) a luat inapoi de la unguri Ardealul.” “Si atuncea se vor duce toti la dansul din toate partile si isi vor cere partile tarilor care au fost robite de alti imparati, si isi vor lua locurile care le au stapanit altii cu nedreptate, pentru ca, zice: se vor intoarce fiecare la cuiburile parintesti, ca zice Sf. Metodie: si boul va ragi, adica tara noastra (Romania), care era de jaful tuturor. Asisderea vor face natiunile, si isi vor lua partile lor fiestecare. Ca imparatul acesta asa va fi de pasnic, ca va fi ca un tata al tuturora. Romania va lua toate hotarele sale! “ (extras din cartea “Hristmos” – tradusa in Manastirea Neamt, anul 1905). Parintele Arsenie Papacioc  „Dumnezeu iubeşte Ţara Românească şi pe ea vrea să o spele întâi de păcate. La mulţi le-am zis: – Nu plecaţi din ţară că ţara noastră are destinul ei şi va da cei mai mulţi mucenici. Să vă rugaţi să nu vină şi peste voi necazurile care vin pe oameni, că vor veni vremuri foarte grele. Să nu credeţi că voi n-o să răbdaţi foamea. Să vă pregătiţi pentru martiraj. Rugăciunea Tatăl nostru „Şi nu ne duce pe noi în ispită” se referă la lepădările de Dumnezeu.

Acesta este testamentul pe care trebuie să-l urmăm noi. Unde ne merge bine, acolo nu sporim. Unde-i mai greu, acolo te curăţeşti mai sigur. Acolo unde nu eşti cioplit, eşti necioplit”. Agathanghel, traitor la 1273 in insula Rhodos Intr-o vreme a circulat aceasta profetie despre Romania, intr-o carte, editie restransa, dar adunata repede de o mana nevazuta, chiar si din colectiile particulare, pentru a nu se citi ceea ce Dumnezeu ii va da Romaniei. „În vremea aceea, (1920) va apare în ţara aşezată pe Carpaţi până la Dunăre, ţara de la gurile Dunării, sau ţara Lupului, va apare Fiul Omului încins cu sabia de arhanghel. Acesta va face o organizaţie numita Legheon, iar membrii acestei organizaţii vor fi persecutaţi, vor fi închişi, omorâţi la răspântii de drumuri, mulţi vor fugi peste hotare persecutaţi fiind de capul statului şi de poporul vrăjmaş lui Dumnezeu. Şi în timpul acesta tot poporul acesta de pe Carpaţi şi alte popoare vor intra în mare suferinţă, dar după o vreme, Maica Domnului şi Sfântul Ioan va aduna sângele lor în potire şi se va prezenta cu el în faţa tronului Fiului Său. Şi nu pentru vrednicia lor, ci pentru rugăciunile Maicii Sfinte, cei ce vor mai fi rămas vii vor fi scoşi afară din temniţe”.  

Fraţilor, noi suntem obiectul acestei minuni! Ne cutremurăm gândindu-ne de atenţia care ni s-a dat, nu pentru vrednicia noastră, ci pentru rugăciunile Maicii; e un dar special pe care Maica Domnului îl face neamului nostru, să mijlocească la Fiul ei rugăciuni pentru noi, pentru condiţia noastră. Noi am fost obiectul acestei minuni, pe noi ne-a scos Maica Domnului din închisoare! Şi socotesc eu că nu ne-a scos la întâmplare. Deci până la eliberarea noastră noi am putut să urmărim împlinirea acestei proorocii care este pe 700 de ani, 1273-1973. Rămâne să se împlinească această ultimă parte a proorociei, care continuă: „Şi atunci va porni de pe culmile acestei ţări o acţiune de încreştinare a tuturor neamurilor”, si aici noi ne-am cutremurat. Iată deci misiunea neamului nostru, iată harul pentru care Maica Domnului a intervenit. Noi nu suntem decât nişte mărturisitori; din punct de vedere biologic suntem terminaţi, dar din punct de vedere spiritual avem datoria de a lăsa nişte mărturii pentru generaţiile care ne urmează, şi dumneavoastră, care sunteţi tineri, vă revine o misiune extraordinară, şi trebuie să vă pregătiţi foarte serios pentru acest act de jertfă pe care va trebui să-l prestaţi în faţa lumii întregi.

Dacă noi am avut misiunea să mărturisim aici, deşi în toată lumea s-a răspândit despre aceasta, dumneavoastră va trebui să preluaţi această ştafetă pe plan mondial, şi iată, zic eu că bătălia deja a început. Orice minune este contestată, pentru că mărturisitorul nu vorbeşte de la sine, el este un investit haric şi săvârşeşte un act de continuitate. Niciodată apostolii, mai pe urmă ucenicii lor, şi episcopii şi preoţii, nu s-au auto-investit; ei au primit investitura invocându-se asupra lor harul special al preoţiei. Când Dumnezeu alege, rânduieşte mai bine zis, ca cineva să realizeze şi din punct de vedere social o lucrare în planul istoric, îl pregăteşte încă din pruncie, în chip potenţial el posedă nişte daruri pe care le dezvoltă, îşi dă seama de ele, le face să ajungă la formele cele mai înalte, şi putem să ne dăm seama de ce toţi care au fost pe linia aceasta a mărturisirii, de ce n-au cedat în faţa tuturor adversităţilor şi adversarilor, văzuţi şi nevăzuţi: pentru că aveau conştiinţa misiunii pe care trebuiau să o îndeplinească. Şi fără intenţia de a denigra sau minimaliza meritele altora din punct de vedere intelectual, artistic, organizatoric; toate acestea, dacă nu sînt puse în slujba adevărului pe linia descendentă, servesc altcuiva. Dumnezeu nu ia darurile cu care ne-a investit, dar tu le oferi altcuiva. Şi atunci tot ce ţi-a dat Dumnezeu se întoarce împotriva ta.

Noi avem certitudinea că nu suntem înafara harului pentru faptul că ori de câte ori am făcut această mărturisire a adevărului ni s-au opus cei care n-au putut să-şi justifice actele pe care le-au săvârşit. În numele cui vorbesc ei? Domnul Trifan avea un cuvânt: “cui slujeşti”? După martiriul Sfântului Arhidiacon Ştefan, creştinii s-au răspândit şi au trecut dincolo de hotare, propovăduind Evanghelia. Deci această risipire determinată de prigoana care începuse, a făcut să se împânzească lumea cu cuvântul Adevărului, a fost o împrăştiere a seminţei, vântul care a purtat pe aripile lui polenul pentru a fecunda şi celelalte suflete să rodească în Hristos toate neamurile.Să aducem neamul la Biserică!

Atunci se liniştesc toate, şi vin şi celelalte binecuvântări: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă.” Parintele Arsenie Boca     „Bucureştiul are să fie al doilea Ierusalim. Să nu vă fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate şi genunchi şi se roagă pentru Ţara Făgăraşului”. Iar eu i-am spus: „Vai, Doamne, cum să fim noi aşa de vrednici, noi – nişte păcătoşi, ca să stea Maica Domnului în genunchi să se roage pentru noi!?”. Şi mi-a răspuns: „Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani şi se mai face una…

Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea se va întâmpla ceva (atunci a început revoluţia) Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare. (Toacşe Silvia, Copăcel)   „Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-l otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos. „În ea – ne-a spus părintele Arsenie – se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască…

Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”. Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul şi a spus ca această „lucrare diavolească” nu este ceva ce a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de mii de ani, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi… Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste”. (Radu Cinamar- Viitor cu cap de mort – în culisele puterii, Editura Daksha)

Neofit Pustnicul  A proorocit Neofit Pustnicul, un nevoitor isihast român, că “vor fi cu miile cei ce vor Urma Calea cea de Taină a Isihiei. Grele vor fi schimbările Lumii, dar tot aşa de minunate vor fi şi Renaşterile Spirituale ale multora. Va coborî din Munte şi din Peşteri Lucrarea cea de Taină a Isihiei până în Inima Oraşelor şi mulţi tineri, aparent neştiutori, se vor Trezi cu tărie la o Viaţă de Duh asemănătoare celei din vechime. Minunată va fi această Înviere tocmai acolo unde moartea se crede stăpână! Duhul Cel Prea Sfânt îşi va arăta Puterea mai presus de toate. Lucrarea cea de Taină a Isihiei va înflori în pustiul multor Inimi ce vor deveni apoi Ceruri Întrupate […] Lucrarea cea de Taină a Isihiei va fi Taina Viitorului Lumii noastre. Istoria ce vine va fi cea mai teribilă confruntare dintre Lumină şi întuneric, dintre Duhul Vieţii şi al morţii. Dar Puterea Luminii va fi atât de mare încât va depăşi toate legile fireşti”.

Parintele Iustin Parvu Să ne întipărim în inimă şi cuvintele Duhovnicului Neamului, Părintele Justin Parvu: „Ţara Românească este o ţară sfinţită, cu un popor sfinţit. Noi putem fi străjerul Europei. Ortodoxia noastră românească a rămas cam singura de strajă, în splendoarea ei de demnitate şi prestigiu. Aşa că: străjuiţi bine! Neamul acesta nu şi-a pierdut încă seva!” 

Sfinxullocuridinromania.ro_

795a3a0fc29ff1da7bb8d96fd5bbcad7 (1)

Tainele primordialității ,zestrea poporului român .

10349147_819522628069931_1329699429741777262_n

Maria_Tanase_1

PuiIeRacoviţa

 

M-am tot ferit să spun asta dar e extrem de util ,imaginați-vă crucea ca pe un buton de seif ,acum il intoarceți spre dreapta si devine X ,apoi gândiți-vă că totul e sub cheie ,seiful este inchis ,nu știu insă dacă pentru totdeauna sau urmeaza doar o perioadă ,un ciclu ,cert este că exact așa stă treaba cu adevărat informațiile reale sunt ținute la loc sigur de profani ,iar tot ceea ce apare pe tarabă ii duce pe drumul făr de intoarcere …Simbolul X dacă-l rotiți ca pe un buton ,la stânga ,veți avea impresia ca ați deschis seiful ,da,doar impresia …
Acum fixați cu atenție simbolul prezent pe pieptul călușarilor ..Gândiți liber dragilor si fiți convinși ca invațaturile predate in fața tarabelor nu sunt reale ,dimpotrivă va pun pecete pe minte ,trup si suflet si nu mă puteți contrazice nicicum ,ei vă spun ce vor ,voi la fel ascultați ce vreți ,nici nu-mi dați nimic,dar nici nu-mi luați …Totul e pentru cine are urechi ,să audă și ochi,să vadă ,,toată Taina e așezată cu grijă in folclorul românesc (rădăcini primordiale ) ,obiceiuri,tradiții,cultură ,simboluri ,au fost ascunse bine de tot și nu le va afla nimeni din carți niciodată ,adevărul vine din interior ,acesta este sămânța de care vorbea Mântuitorul,ea crește doar pe pământ imaculat ,de aceea e nevoie de smerenie,discernământ,puritate , ceilalți cu așa zisele învățături ale lor ,vă plimbă de la Ana la Caiafa …Zi frumoasă să aveți ,cine trebuie să priceapă, simte cu trup și suflet ,Adevărul joacă sub ochii voștrii .dansați împreună cu el dacă vreți să-i pătrundeți tainele !

X = Z = 8 infinit …Și încă ceva ,la început a fost Verbul  !

S fi în X ..

Feriți-vă pe cât puteți de occidentalisme ,scrâșnet de dinți ,rătăcire,labirint …

 

PARINTEASCA DIMANDARE

Parinteasca Dimandare
Na sprigiura cu foc mare
Frati di muma si di-un tata,
Noi, Armani di eta toata.
Di sum plocile di murminta
Striga-a nostri buni parinta:
“Blestem mari s-aiba-n casa
Cari di limba-a lui s-alasa.
Cari-si lasa limba-a lui
S-lu-arda pira-a focului,
Si s-dirina viu pri loc,
Sa-li si friga limba-n foc.
El an vatra-li parinteasca
Fumealia s-nu-si hariseasca;
Di fumeli curuni s-nu base
Nic an leagan si nu-nfase.
Cari fudze di-a lui muma
Si di parinteasca-li numa,
Fuga-li doara-a Domnului
Si dulteamea-a somnului!”

leonardo-da-vinci-06

1238232_816163808405813_482641974294850096_n 1422376_819142938107900_6639274652005092217_n 1669952_819143048107889_6514400811548732327_o 1899991_819123731443154_5628193833568181404_n 1904118_819059254782935_8134102910069946601_n 1920382_819059214782939_8849148729418884385_n 1959889_819060561449471_4462283186683701083_n 1977342_816163835072477_4234711648380630511_n 10272641_819123591443168_7137705121349300343_o 10418985_819059598116234_1122897095534289242_n 10423857_819061568116037_2098441730990202469_n 10489675_815009501854577_3295834458671019695_n 10616693_719564721448622_858237307054344894_n 10626786_819059811449546_8479485851859823669_n 10645247_819060781449449_7163840358317506125_n 10659361_819060778116116_1184937016949319252_n 10668933_819221238100070_1386899363622495290_o 10682262_819071431448384_8499036568112915595_o 10703825_819059278116266_3168260526993594682_n 10712883_819060261449501_5554915118839307319_n calusari3 calusarii-anamaria-dascalu fl-296

 

Marsul National Avram Iancu ,Program desfasurare evenimente septembrie 2014 !!!

Modificare — 3 sept., 8,30 plecarea din Vidra de Sus – sosire Câmpeni 12,30 —- plecarea spre Abrud 13,30 —- sosire Abrud 15,30. Restul traseului este neschimbat….Laurian Stanchescu

PROGRAMUL MARŞULUI NAŢIONAL AVRAM IANCU //// 2 sept., Vidra de sus, plecarea ora 11,00 – sosire Câmpeni ora 14,30 / 3 sept., plecarea Câmpeni – ora 11,00 – sosire Abrud ora 13,00 / 4 sept., plecarea Abrud ora 11,00 – sosire Mihăileni ora 14 / 5 sept., plecarea Mihăileni ora 9 – sosire Crişcior – ora 10,30 – sosire Brad ora 12,30 – sosire Ribiţa 14,00 / 6 sept., ora 11, eveniment la Statuia Crăişorului din Brad – ora 12,00 plecarea spre Ţebea şi sosirea la ora 14,30. VOM FACE DE GARDĂ TOATĂ NOAPTEA LA MORMÂNTUL CRĂIŞORULUI CU LUMÂNĂRI APRINSE PÂNĂ LA CER ŞI CÂNTECE REVOLUŢIONARE!….Laurian Stanchescu
Doamne ajuta ! Va asteptam cu iubire de frate ,sa ne unim in cuget si simtiri ,a venit timpul sa ne recunoastem pe noi insine asa cum se cuvine si sa cinstim sfant pamantul si eroii nostrii asa cum e necesar ,impreuna pentru o Romanie asa cum au visat-o strabunii nostrii dragi si asa cum avem de Ea nevoie, pentru prezent si pentru mai tarziu ,sa o daruim mai departe copiiilor si nepotilor nostrii si sa dainuim in veacuri  !!!

Nene Iancule canta-ne ,Noi suntem romani !!!!!!!!! 

 

http://www.amosnews.ro/marsul-national-avram-iancu-debuteaza-anul-acesta-palatul-parlamentului-2014-08-31

 De mai bine de patru ani incoace, Omul Laurian Stanchescu va creeaza oportunitatea de a redeveni,n-o scapati ,iar cine o scapa sa nu se planga …

..Două inimi când se-mbină,
Când cufund pe tu cu eu,
E lumină din lumină,
Dumnezeu din Dumnezeu…Mihai Eminescu 

Rugaciune catre Santul…

Romani-saraci

Fraţilor, iubiţii mei fraţi!
Anul acesta sunt 190 de ani de la naşterea lui Avram Iancu!

“Martir şi Erou al Naţiunii Române”
— Declarat oficial în Senatul României! —

Vă strig pentru ultima oară, ca şi cum ar fi ultima mea suflare! Săriţi în Apuseni să dăm drumul Istoriei şi Culturii pe o nouă albie, săriţi cu tot curajul şi cu toată frica voastră, săriţi cu toată puterea şi cu toată slăbiciunea voastră! Adunate la un loc dau cât un fulger uriaş! Adunaţi-vă la “Marşul Naţional Avram Iancu” din Septembrie 2014, să răsune în Apuseni o nouă Câmpie a Libertăţii. Pe 2 septembrie dimineaţa, plecăm de la Casa Iancului din Vidra de Sus spre Ţebea. Sunt aproape 100 km, de fiecare dată i-am făcut în şase zile. În drum ne oprim şi sărbătorim toate statuile Crăişorului, iar Bisericile oficiază slujbe de pomenire pentru sufletul Eroului. În a şaptea zi este Marea Sărbătoare de la Mormântul Eroului din Ţebea.

Fraţilor, iubiţii mei fraţi!
Dăruiţi câteva zile din viaţa voastră lui Avram Iancu, el şi-a dăruit toată viaţa urmaşilor săi. Numai moartea şi-a dăruit-o sieşi!

Doamne, şi noi suntem neamul Tău! …Laurian Stanchescu

Doamne
Io ti-as da si sufletul din mine
De-acum l-as da,daca as stii
Ca neamul meu odihna are
Si tu ,din morti o sa-l invii .
Doamne
Tu cere-mi orisice
Ca stii ce am si ce nu pot
Nu-mi cere stelele
Ca ti-i le dau, cu cer cu tot.
Doamne
Ma duc sa pun banutul
In traista care tu mi-ai dat
Sa-mi fie de ajutor pe drumul
Ce-l am eu de urmat.
Doamne
Cu mila de la Inceput
Intoarce ochii ,nu zuita
Si intinde mainili amandoua
Si fa lumina-n tara mea .
Doamne
Ma plec nainte-ti
Si-ti cer pentru ultima data
Fa ,sa coboare ingerii
Asa cum or mai fost odata.
Doamne
Tu esti si-n cer si pe pamant
Fa omul ca sa fie drept
Iar eu credinta nu m-o pierd
Ca te stiu Doamne ,de Cuvant .
Doamne
Acu ma duc sa pun banutul
In traista veche, ce mi-ai dat
Sa-mi fie de-ajutor pe drumul
Ce-l mai am eu de urmat.
Poti sa ma bati Doamne si-n cui
Ca n-am sa zic nimanui ….
de C.J

image (1)

Omul sfinteste locul …

foc Se spune ca omul sfinteste locul si asa este .Ticalosii lumii,in goana lor dupa avutiile romanesti ,au imprastiat neamul nostru in lumea intreaga .La prima vedere e trist ,pare ca ticalosii au invins si ne stapanesc pamantul ,in profunzime insa ,pamantul sacru,nu poate fi stapanit de cei straini lui ,ci doar sa-i hranesca si acopere, o vreme…. Romanii au cucerit lumea intreaga ,ei cei plecati ,cu intelepciunea si cumintenia lor si noi cei care am ramas aici pe meleagurile Mioritei,suntem legatura lor sufleteasca ,prin sacrificiu ne-am unit toti cu Sursa ,iar Sursa acum este una cu noi ,pentru ca cea mai importanta avutie este Spiritul romanesc ,Nemuritor ,pe care nu-l poate infrange nici mii de legiuni de pamanteni ,asadar veseliti-va ,ticalosii au reusit sa strice niscaiva trupuri, dar suflete nu si nu vor reusi niciodata ,adevaratul roman acolo pe unde paseste ,sacralizeaza ,uneste ,trezeste ,intareste si castiga sufleteste ,pentru noi romanii nimic nu e prea mult ,sa recunoastem ca Zamolxis si urmasii sai ,in frunte cu Mantuitorul ,traiesc inca prin noi si in exterior si cuceresc din nou lumea intreaga,e ca si cum ne-am recapata ,reintregi  Familia ,asa-mi vorbeste sufletul,asa v-am scris .Doamne ajuta tuturor ,apa spala ,purifica si pregateste(boteaza in Duh Sfant),focul intareste si inteteste curajul si intelepciunea,iar impreuna cultiva si cresc samanta Gradinii Maicii Domnului ,cea trecuta ,prezenta si viitoare , dincolo de timp,de eternitate,de meleaguri ,pentru ca samanta adevarului  este ca si ghiocelul,aparent mic si gingas ,dar niciodata neputincios,indiferent de asprimile vremii ,din verdele vietii  si aburul ghetii ,el rasare ,pentru ca nu exista materie sa poata stapani Spiritul vreodata …Neamul nostru nu piere fratilor,tocmai s-a extins ca Pomul Vietii .. 🙂draco9 8 Romani dragi luati aminte …. P-un picior de plai, pe-o gură de rai, strânsu-ne-am în vale, o mulţime mare. Rugul am aprins, focul am încins. La Zamolxe vrem, să ne închinăm. Doamne ne-om ruga, la puterea ta, trezire ne dai, pe-o gură de rai. Doamne, tu Stăpâne, cuvinte ne spune, de înţelepciune. Focul sa-nteţit, Zamolxe a privit, Şi-astfel ne-a grăit: – Tu poporul Meu, să ai Dumnezeu, căci preotul tău, e un deceneu. Oriunde umblaţi, voi să nu uitaţi, rugul aţâţaţi, la Domn vă rugaţi. Că din zori de zi, Eu cu voi voi fi. Iar de o fi noapte, să priviţi departe, ochiul de Mi-oţi vede, atuncea veţi crede, că la voi Mă uit, vrerea v-o ascult. Să mai luaţi aminte, crestele sunt sfinte, la popor de zei, Carpaţii-s temei. ’N codru de umblaţi, aminte să luaţi, când frunza foşneşte, Deceneu vorbeşte. Voi să-l ascultaţi, şi să vă-nchinaţi, binecuvântează, s-aveţi mintea trează. Sacru vă e plaiu, sfânt vă este graiu, inimii de foc, viaţa-i cu noroc. Voi oameni frumoşi, să fiţi drăgăstoşi. Drepţi vă ridicaţi, oamenii vi-s fraţi, ajutor să daţi. Pe cei oropsiţi, să nu-i părăsiţi. Cel ce vă mângâie, la Mine-o să vie. Viaţa de v-o daţi, să vă apăraţi, asta nu uitaţi: Veţi fi înviaţi! Vieţile-n dreptate, sunt nenumărate. Cel ce-n Mine crede, lacrima nu vede, iau suspinul greu. De poporul Meu, voi vorbi mereu, sus la Dumnezeu. Când hora-ţi încinge, la Mine-o ajunge, cântec bucuros, din omul frumos. Atunci şi alţi zei, vor avea temei, să se-nveselească, doina să pornească, şi să vă iubească. Şi când vă vorbiţi, să vă amintiţi, graiul omenos, e cel mai frumos. C-al zeilor grai, e-n cântul de nai, p-un picior de plai, pe-o gură de rai…..Balada lui Zamolxe ,Zeul Taramului de dincolo,al viilor si al mortilor ! Romani dragi ridicati-va si umblati,aratati lumii intregi ca stramosii nostrii au fost cei mai virtuosi si fiti asemeni lor ,in curatenie,discernamant si intelepciune se pogoara puterea zeilor ,fiti blanzi ca porumbeii si intelepti precum sarpele ,va veni si ziua in care lumea intreaga se va prinde in Hora noastra,a fratiei  !!! Va las acum sa vizionati calucenii, purtatorii palariei lui Saturn si al Curcubeului,Legamantului Sfant,un drept si-o responsabilitate dobandita prin Nastere  !

ztimthumb

Fizica lui Dumnezeu,de Borbei Dan

FIZICA LUI DUMNEZEU  

 

Universul este definit ca fiind totalitatea a tot ceea ce există, a tuturor celor ştiute şi neştiute, iar scopul declarat al fizicii constă în înţelegerea naturii ultime a realităţii. Fizica ne spune că o teorie poate deveni ştiinţifică numai în măsura în care poate fi verificată experimental, definiţie neaplicabilă cosmologiei.  

Dacă Dumnezeu există, atunci este ori Universul însuşi, ori o parte a acestuia. Prin urmare fizica are obligaţia, prin poziţia pe care şi-a asumat-o, de a face lumină în bezna cunoaşterii, de a înţelege şi a se înţelege cu Dumnezeu şi de a dezvălui această cunoaştere lumii. Iar eu, făcând parte din această fizică, mă simt obligat în a contribui la această cunoaştere, o altfel de cunoaştere folosindu-mă de cercetări ştiinţifice pe care le interpretez după o analiză logico-intuitivă proprie.  

Am pornit în această aventură dintr-un “punct”, punctul de natură mai specială din ştiinţă care a produs marea explozie acum mai bine de 14 miliarde de ani, punctul “ăla în mişcare mult mai slab ca boaba spumii” din poezie, punctul “unul” din filosofiile orientale, Dumnezeu din religie, etc. Toate astea ne spun acelaşi lucru, că toţi am fost cândva UNUL, şi mişcarea dar şi drumul, uniţi în acelaşi “PUNCT”. Din unirea asta de atunci a rămas doar o amintire, a rămas ceva impregnat adânc în fiecare particulă care ne compune, forţa de atracţie care uneşte particulele din momentul creaţiei, dorul din noi de ceva nedesluşit, dorul de noi inşine.  

“La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă, pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă, când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns, când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.”  

“Dar deodat-un punct se mişcă… cel întâi şi singur. Iată-l cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!… Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, e stăpânul fără margini peste marginile lumii… ” Scris. I, M. Eminescu  

O non-existenţă haotică şi lipsită de formă, se transformă devenind UNU, care conţine în sine întreaga energie necesară pentru a da naştere Universului. Acest principiu Unic, sau oul cosmic, este principiul “singularităţii”, un punct privilegiat în spaţiu, de mărimea unui bob de mazăre din a cărui explozie, cunoscută generic sub numele de Big Bang, s-a născut întregul univers. Acest paradis este o împletitură de perle dispuse în aşa fel încât dacă o priveşti pe una dintre ele le vezi pe toate celelalte reflectate în ea, când aşezi partea lângă întreg, vezi că partea umple întregul şi în acelaşi timp îl cuprinde în ea însăşi.  

“Să vezi lumea într-un grăunte de nisip şi cerul într-o floare de câmp, să ţii infinitul în palmă şi veşnicia într-o oră.” William Blake  

În primele trei minute ale creaţiei s-au format neutronii şi protonii. Un neutron care a reuşit împerecherea cu un proton şi-a câştigat practic nemurirea. Din nevoile comune ale neutronilor, protonilor şi electronilor sau născut atomii. Atomii încă incomplet formaţi rătăceau în căutare de consoarte şi se întâlneau cu alţii, la fel de neîmpliniţi, care le umpleau golurile cu electronii lor suplimentari. Întreaga matrice se supune la două forţe primordiale care acţionează la nivel cosmic: Gândirea şi Iubirea.  

Atracţia irezistibilă exercitată de diverse aspecte ale celor două forţe au generat ceea ce ar fi echivalentul în fizică al dorinţei neîmpărtăşite, moleculele erau făcute praf, praful era comprimat apoi în fragmente celeste care, adunate, au format asteroizi, stele, sisteme solare, galaxii şi chiar şi megacupole de matrici multigalactice, toate menţinute în aceeaşi geometrie a formei şi matriţei divine. Din această pornire de neînfrânt spre relaţionare care pătrunde şi între-pătrunde întreaga creaţie s-a născut o frumuseţe teribilă, viaţa cu toate misterele ei.  

Fizica clasică se bazează pe observaţie, experiment, repetarea experimentului, teorie. Ea decupează din natură o porţiune, pe care o izoleaza şi o supune observaţiei, rupe o parte din întreg, face poza, stabileşte coordonatele spaţio-temporare şi anticipează poziţia şi momentul din viitor. O poză la un moment dat, harta nu teritoriul, staticul nu dinamicul. În lumea cuantică, în schimb, nu avem ‘obiecte’ reale, nu există realitatea noastră cunoscută, ea doar prezintă tendinţa de-a exista, ele sunt posibilităţi, stări. Avem posibile particule elementare, care creează posibili atomi, care formează posibile molecule, ce produc posibili neuroni, ce formează un creier posibil, care ne oferă o conştiinţa posibilă.  

Exista legături uimitor de strânse, orice particula care a ocupat aceeaşi stare cuantică alături de altă particulă rămâne legată de aceasta într-un mod misterios, nonenergic, la nivel cuantic supoziţiile de bun simţ nu se mai susţin, adevărurile ‘simple’ de care ne lovim în lumea noastră, la nivel cuantic devin adevăruri ‘profunde’. Universul, în întregul său, manifestă legături fin reglate, legăturile reglează fin particulele şi elementele sistemelor, realizând o coerenţă a lor, care transcede timpul şi spaţiul.  

Totul este vibraţie, totul se mişcă, nimic nu stă, este un fapt pe care ştiinţa modernă îl acceptă şi pe care orice noua descoperire ştiintifică tinde să-l verifice. Pornind de la acel tot care este Sursa, sau Câmpul Cuantic, Dumnezeu, Energia Punctului Zero, sau cum vreţi să-i ziceţi, şi până la formele cele mai grosiere ale materiei, totul vibrează. Cu cât este mai intensă vibraţia, cu atât este mai aproape Sursa, unde vibraţia este atât de intensă şi atât de infinit de rapidă încât, practic, sursa este în repaos. La fel ca o roată care se învârte atât de repede încât pare că stă pe loc, ea constituind informaţia pură.  

O minte focalizată, bine pregătită şi purificată de gânduri vicioase şi parazite are puterea de a ajunge până la nivelul Universului Informaţional. Adevărata artă constă în selectarea corecta a frecvenţei de vibraţie particulară pe care o cauţi, la fel ca atunci când vrei să prinzi un post de radio şi mişti cursorul pe scala de frecvenţe a aparatului. Totul este rezonanţă, rezonanţă între tine, ca receptor de informaţie, şi aspectul de interes, ca emiţător al informaţiei.  

În toată Creaţia se poate observa matricea info-energiei universale, matrice care fixează ordinea în matca ei, iar pe de altă parte forţa de atracţie transmisă din primele secunde ale creaţiei prin unirea primelor particule elementare, care ţes pânza poeziei şi simfoniei universale.  

Sursa a creat, rezultatul Creaţiei este de aceeaşi natură, şi se reîntoarce etern la Sursă. Această vibraţie nu se opreşte niciodată definitiv, valsând pe-aceleaşi unde, orchestrată de aceeaşi orchestră divină, în simfonia măreţiei şi splendorii universului, într-un SĂRUT ETERN, dulce-amărui. În cealaltă extremitate a scării se află formele grosolane ale materiei, ale căror vibraţii sunt atât de lente, de încete, încăt parcă nici nu ar exista, dar care îşi transmite vibraţia înapoi la emiţătorul său, practic transmiţătorul fiind una cu receptorul.  

Această vibraţie este măsura mişcării, a timpului, este informaţia energetică care menţine Universul în structura sa. Extremele se întrepătrund, neexistând o separare reală între ele, particulele care au schimbat cândva informaţie îşi menţin acea legătură în spaţiu-timp şi dincolo. Ca la între-pătrunderea zilei cu nopţii, frigului cu căldurii, bucuriei cu tristeţii, iubirii cu urii, etc., fără a le putea separa clar pe una de cealaltă.  

Ceea ce noi numim Dumnezeu este o structură holografică şi tot ceea ce există în fiinţa noastră, există şi în celula microscopică şi în întreg Universul. Holograma nu are capăt, început şi sfârşit. Conştiinţa pură, energia cosmică a vieţii, omnipotenţă, omniscienţă şi omniprezenţă universală sunt termeni analogi pentru această stare nemanifestată de ordine perfectă.  

Până în prezent, ştiinţa occidentală a operat sub deviza, conform căreia, calea optimă de înţelegere a unui fenomen fizic este “disecarea” lui în părţile componente. Dar dacă încercăm să disecăm ceva structurat după principiul hologramei, nu vom obţine părţile componente ale acelui ceva ci doar versiuni ale “întregului”, ce e în mare e şi în mic, ce e sus e şi jos.  

Există o similitudine între formele obţinute prin cimatică, ştiinţa care se ocupă de studiul sunetelor, şi particulele cuantice. În ambele cazuri, ceea ce pare a fi o formă solidă, este de fapt o undă. Pentru a explica acest dualism particulă – undă sau formă solidă – undă, a apărut fizica cuantică, unde vibraţia este recunoscută ca o realitate ultimă, iar undele şi particulele sunt forme ale vibraţiei primordiale.  

Există suficiente dovezi că forma este o funcţie de vibraţie, materia fiind o consecinţă a energiei. Cu alte cuvinte, materia, tot ce există în natură şi în Univers, reprezintă forme ale unor conţinuturi create prin acţiunea câmpurilor energetice cosmice, de tip local şi universal.  

Raţionalitatea rece a ştiinţei şi tehnologiei a pătruns şi transformat lumea în aşa fel încât ar putea distruge viaţa. Inspiraţia artei poate doar răspunde neputincios, cu amărăciune. Nu mai este suficient să descoperi legi de bază şi să înţelegi cum funcţionează lumea “în principiu”. Devine din ce în ce mai importantă scoaterea în evidenţă a modelelor în care aceste principii se arată în realitate. Iar realitatea nu este percepţia asupra ei.  

Mai mult decât legi fundamentale operează în ceea ce este de fapt. Sunt luate decizii ale căror consecinţe nu pot fi prevăzute, deoarece fiecare decizie are caracterul unei amplificaţii, fiecare problemă, aparent rezolvată, generează alte probleme, într-un vârtej ameţitor, fiind incapabili a rezolva problemele pe care noi le-am creat. Raţiunea, în orgoliul ei nemăsurat, nu recunoaşte alte forme de percepţie în afara celor cinci simţuri, nu recunoaşte vibraţile divine ale inimii, IUBIREA. Ne spune clar ştiinţa că spaţiul şi timpul sunt doar atribute pe care le-am asociat în încercarea de a explica realitatea, că noi suntem creatorii propriei realităţi din câmpul cuantic şi totuşi mintea noastră nu ne lasă să ne desprindem de iluzia materială, nu ne lasă să recunoaştem că suntem energii condensate la frecvenţa mai grosieră a materiei, că materia e doar o consecinţă a energiei prinsă într-un şablon info-energetic.  

Iubirea, sub orice formă şi la orice nivel, dacă este iubire autentică şi necondiţionată, presupune rezonanţă psihică sau spirituală, o formă de psihosinergie, conform principiului sincronicităţii. Între om şi Dumnezeu se realizează suprema şi sacra psihosinergie: comunicarea şi conlucrarea lor “împreună şi deodată şi unul prin altul”.  

Coordonata fundamentală este sinergia dintre speranţă, iubire şi credinţă. Iubirea nu poate fi împlinită decât prin relaţia sinergică dintre speranţă, iubire şi credinţă, toate aceste trăiri “împreună şi deodată şi unele prin altele” exprimă spiritualitatea omului. Prin aceasta triada sinergica spiritul uman poate urca din conştiinţă în transconştiinţă, conştiinţa transcederii şi cosmizării, conştiinţa demnă de omul transcedent şi de iubirea transpersonală.  

Energia pură din non-existenţă înlănţuie în manifestare întreaga creaţie, prin menţinerea controlului vibraţiei de la cea mai înaltă frecvenţă, infinitul mare, până la cea mai mică frecvenţă, infinitul mic, capetele generându-se şi regenerându-se reciproc. Este vidul din stiinţă, duhul sfânt din religie, sau tao din filosofiile orientale, punctul ăla în mişcare din poezie, sau dorul din noi, dor de ceva nedesluşit, sursa şi resursa noastră.  

Gândirea, ca informaţie supremă a întregii Creaţii, se manifestă în lumea materială ca magnetism, iar iubirea ca electricitate, cele două generându-se şi regenerându-se reciproc, într-o dorinţă amoroasă veşnică, fiecare conţinându-se una pe alta, fiind invariante în spaţiu şi timp. Prin simţuri rămânem în lumea materială exterioară, iar prin dezvoltarea extra-simţurilor ne vom percepe prezenţa concomitent şi în lumea energetică interioară. În absenţa dezvoltării lor, atenţia ne este captată exclusiv de simţuri, şi credem că e adevărat tot ce percepem cu ele.  

“Fizica este matematică nu pentru că ştim atât de multe despre lumea fizică, ci pentru că ştim atât de puţin.”  

Cândva a existat o disciplină numită filosofia naturii, disciplină preluată în întregime de ştiinţă, implicit de fizică. Dar să nu uităm că ştiinţa este în primul rând filosofie, se bazează în metoda de a dobândi cunoştinţe pe empirism, pe observare şi măsurare. Mulţi dintre oamenii de ştiinţă susţin că multe dintre ideile şi teoriile ştiinţifice ca teoria relativităţii, Big-Bang, teoria cuantică, masa cu teoria gravitaţiei sunt complet eronate.  

Realitatea tangibilă din viaţa de zi cu zi este, de fapt, ca o imagine holografică. Dincolo de această iluzie, există o ordine mai ascunsă a existenţei, un nivel vast şi primordial al realităţii care creează toate obiectele şi aparenţele lumii noastre fizice. Mai mult, schimbul constant şi dinamic dintre cele două nivele de ordine, explică modul în care o particulă, poate să-şi schimbe forma de la o particulă la alta, sau, deasemenea, şi cum o particulă cuantică se poate manifesta în acelaşi timp ca particulă şi ca undă.  

„Ca să primiţi în viaţă, trebuie să daţi. Să daţi înseamnă să primiţi înapoi cu blândeţe. De fapt, ceea ce daţi fără egoism primiţi înapoi multiplicat, pentru că Universul evoluează în spirală. Energia de frică şi supărare exteriorizată vine înapoi la voi în cantităţi egale. Dar, energia de a da înţelegerea şi iubirea vin înapoi la voi multiplicate”.  

Dualitate complementară care se manifestă în om prin împărţirea şi despărţirea de sursa sa, de UNU, mintea de inimă, bărbatul de femeie, gândirea de iubire, acţionează în plan material la toate nivelurile, fiind atributul raţiunii, al divizării, în vederea încadrării într-o structură logică.  

Haosul din lume este haosul din noi, fiindcă cum suntem noi aşa e şi lumea, ca să facem lumea mai bună trebuie să începem cu noi. Când vom avea în noi Lumina Vieţii vom lumina, vom spori lumina, „venitul” ei va creşte şi ea va risipi beznă răului şi a morţii, şi vom face prin puterea ei vie, ca „leul” să se facă OM după voia lui Dumnezeu şi să fim iarăşi UNUL.  

Un învăţat gnostic, Monoimus, spune: “Renunţă în a-L mai căuta pe Dumenzeu şi creaţia, sau alte lucruri de felul acesta. Învaţă cine se află înlăuntrul tău de face totul să fie al său şi spune, ‘Dumnezeul meu, mintea mea, gândurile mele, sufletul meu, trupul meu.’ Află cauza tristeţii şi a bucuriei, a dragostei şi a urii. Dacă vei cerceta cu atenţie aceste lucruri, Îl vei găsi în tine însuţi.”  

„Te avertizez, oricine ai fi ! O, tu cel care vrei să pătrunzi tainele Naturii, dacă nu vei fi în stare să găseşti în tine însuţi răspunsul pe care îl cauţi, nu-l vei găsi nici în afară! In tine se găseşte ascunsă Comoara! Omule, cunoaşte-te pe tine însuţşi vei cunoaşte Universul!” Oracolul din Delfi  

Fizica cuantică ne spune acum, că la nivel cuantic, nu putem separa nimic, neutronii, protonii şi electronii care compun întregul Univers se comportă ca un string, ca o pânză, care leagă şi ne leagă pe toţi laolaltă şi care vibrează în tot universul fără barieră spaţio-temporară. Dacă rupi o floare plânge o stea, ne spun înţelepţii antichităţii.  

Starea fundamentală a Universului este abundenţa. Niciodată nu s-a înregistrat vreo lipsă în “câmpul cuantic”, Universul fiind izolat în ansamblul lui, unde funcţionează principiul termodinamic „nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, ci totul se transformă”. Un gând pe care îl accesăm dezechilibrează o stare cuantică, stare care vibrează până îşi reface echilibrul. Nu are importanţă ce gând ai accesat, şi spre cine l-ai expediat, acelaşi gând se materializează prin câmpul cuantic înapoi de unde a fost dezechilibrat, adică în tine.  

De aceea se spune că nu poţi să-ţi urăşti vecinul fără să nu te doară ficatul, fiindcă eşti ceea ce gândeşti. Gândul se transformă în vorbă, vorba în faptă sau viaţa pe care ne-o creiem, fiindcă noi suntem creatorii propriei noastre vieţi. Aşa că odată ce înţelegem că noi creăm propria realitate din câmpul cuantic, putem avea tot ce ne dorim. Singurele lucruri care se opun acestei înţelegeri sunt propriile noastre credinţe limitative despre nesiguranţe, lipsuri, neajutorare etc. Aşa că trebuie să avem grijă ce gândim, s-ar putea ca lucrul ăla să se întâmple!  

Credinţa e un gând întreţinut în permanenţă. Putem alege gândurile pe care le dorim, care întreţinute în permanenţă se vor transforma în credinţă iar credinţa în viaţa pe care dorim să o clădim. O credinţă poate fi liniştitoare, totuşi numai prin experienţa proprie devine eliberatoare.  

În Univers totul e vibraţie, gândurile pe care le alegem rezonează cu dorinţele noastre, rezonanţa care ne modifică structura trupului până la cele mai intime particule. Dar ce alegem din vastitatea de gânduri care ne înconjoară? Ne-a fost indicată ţinta unde trebuie să ajungem, Lumină din Lumină şi ne-a fost arătată Calea, să mergem pe calea Luminii, a iubirii, bucuriei şi compasiunii.  

Adevărata cunoaştere e cea dezvăluită de inimă, de sufletul nostru, e împăcarea gândirii cu iubirea, a minţii cu inima, să gândeşti cu inima şi cu dorinţele şi aspiraţiile moşilor şi strămoşilor noştri. Să echilibrezi ceea ce ştii cu ceea ce crezi, voinţa cu dorinţa, bărbatul cu femeia din tine, să te împaci cu tine însuţi. Evoluţia înseamnă elevaţie, ridicare spre frecvenţa Luminii divine, să-ţi controlezi gândurile pe care le accesezi şi prin ele vorbele şi faptele, să elimini toate elementele negative care ne trag spre întuneric.  

În trecut, oamenii ştiau fiecare unde le e locul în Universul ăsta, exact cum ştiu albinele într-un stup fiecare ce să facă, sau majoritatea animalelor. Fiecare acţiune pe care o făceau, o hotărau cu inima, cu sufletul, coborau fiecare gând în inimă şi echilibrau voinţa minţii cu dorinţa inimii.  

Când cineva începe să se observe pe sine însuşi, este un semn ca a început să gândească, nu CE să gândească ci CUM să gândească. Cât timp cineva nu admite realitatea propriei sale psihologii şi posibilitatea de a o schimba fundamental, fără îndoială, nu resimte necesitatea auto-observării psihologice.  

Gândul este un produs al nostru care proiectează, cauzează şi atrage puteri ce ne pot fi folositoare sau păgubitoare, corespunzătoare vibraţiilor gândurilor emise. Gândul construieşte mediul în care trăim, adică re-orientăm universul şi universul ne re-orientează pe noi, sau mai bine spus lumea se rearanjează spontan pentru a se adapta dorinţelor şi ataşamentelor noastre.  

Gândurile noastre nu sunt emanaţii abstracte ale unui substrat material, conţinut de creier, ci sunt câmpuri de energie, purtătoare de informaţie, care au capacitatea de a se propaga la fel ca orice câmp electromagnetic şi de a exercita un efect de organizare şi structurare asupra materiei.  

La nivelul cuantic al materiei noi nu suntem doar simpli spectatori, ci avem un rol activ de participant, suntem creatorii şi distrugătorii propriului univers. La nivel neurofiziologic orice informaţie noua îşi construieşte o reţea neuronală proprie, cu noi sinapse şi neuromediatori, utilizarea acestor reţele neuronale în timp suficient, prin repetiţie, va determina o memorare de lungă durată la nivel de hipocâmp, sediul memoriei noastre de lungă durată, inclusiv de achiziţie de noi neuroni, exercitând în acest mod un efect de natură morfogenetică.  

Numai atunci când nu mai credeţi deloc în ceea ce gândiţi, numai atunci faceţi un pas în afara gândirii şi veţi putea vedea clar, faptul că “GÂNDITORUL” nu este ceea ce sunteţi voi. Orice gând pe care-l formulăm este, de fapt, o descoperire a unui gând aparţinând gândirii întregului, care gând este o reprezentare a ceva ce există deja, orice am gândi noi, orice fantezie care pare efectiv absurdă, conţine un adevăr existenţial pe care-l putem găsi cândva, undeva în UNIVERS.  

O singură lege trebuie să respectăm în Universul ăsta, legea acţiunii şi reacţiunii. Este singura certitudine în fizică şi criteriul suprem la care ar trebui să ne raportăm. Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face! Aceasta este regula în Univers, nu focul iadului sau florile raiului! Cu alte cuvinte, ceea ce eu emit faţă de ceva sau cineva, mi se va întoarce, ca urmare a acestei legi. Legea acţiunii şi a reacţiunii este universală. Gândul este acţiunea, iar reacţiunea este răspunsul automat al subconştientului la acel gând.  

Credinţa despre care vorbeşte Biblia reprezintă un mod de a gândi, o atitudine mentală, o certitudine interioară, faptul de a şti cu siguranţă că ideea pe care am acceptat-o pe deplin va fi preluată şi dusă la îndeplinire de către subconştient. Din acest punct de vedere credinţa înseamnă a accepta ca fiind adevărat chiar ceea ce este respins de către raţiune şi de către simţuri.  

Mintea conştientă, are posibilitatea de a alege ce doreşte, are liberul arbitru. Alegerea ta are aceeaşi valoare ca şi alegerea mea! Acestei puteri nu i se poate opune nimeni şi nimic. Fie alegi să vezi partea goală a paharului, fie pe cea plină, adevărul tău este doar în mintea ta, este ceea ce crezi tu despre ceea ce se întâmplă. Depinzând de interpretarea pe care o dai vieţii vei trai fie iadul fie raiul.  

Marile adevăruri eterne, marile legi ale vieţii, preced, în principiu, toate religiile, trasmiţându-se din generaţie în generaţie din timpuri imemoriale. Majoritatea oamenilor se risipesc în preocupări exterioare, doar cei cu adevărat înţelepţi se preocupă intens de descoperirea formidabilelor lumi subtile şi extraordinare din interiorul lor.  

Învăţăturile pe care Iisus a venit să ni le împărtăşească, şi pe care cei care l-au urmat le-au întors complet pe dos, nu le veţi afla decât prin cautare şi înţelegere proprie. Iisus ne spune să contemplăm florile şi să învăţăm cum să trăim de la ele. Privind frumuseţea unei flori, oamenii pot avea momente, oricât de efemere, de conştientizare a frumosului ca parte esenţiala a fiinţei lor celei mai lăuntrice, a adevăratei lor naturi. Nu deveniţi mai buni încercând să fiţi buni, ci găsind bunătatea care deja se află în voi şi permiţându-i să iasă la iveală.  

Omul se află la interesecţia a două lumi, micro şi macrocosmosul, infinitul mare şi infinitul mic, şi reprezintă uniunea celor două poluri, gândire şi iubire, între care poate să se deplaseze prin puterea lui de a alege. Soarele străluceşte şi ne învăluie în lumina lui pe toţi, pe tine, pe mine, pe iarba, şarpe, flori, etc.  

Albina culege din flori miere, în timp ce paianjenul culege venin, fiecare dintre ele are soarta sa, iar altceva decât i-a fost sortit nu va face nici albina, nici paianjenul, neputând ieşi din matricea sorţii. Doar omul e singurul care are posibilitatea de a alege. Omul poate fi şi albină, poate fi şi paianjen, poate fi înger sau demon, omul poate să se bucure de primele raze de soare, sau să se supere, să se bucure de frumuseţea unei flori, sau să îi fie indiferentă. Iisus ne-a transmis să iubim florile, ca prin acest sentiment faţă de o floare, să recunoaştem în noi şi să ne recunoaştem noi prin iubire în acea floare. Să ne recunoaştem divinul din noi, iubirea care ne uneşte din primele secunde ale creaţiei, iubire pe care am neglijat-o şi să o eliberăm, să-i dăm drumul să ne învăluie în misterul ei.  

“Oricine iubeşte o floare e-aproape de-un sacru mister. Oricine se-opreşte-n cărare s-asculte un glas de izvoare e-aproape, aproape de cer …” Oricine iubeşte o floare, C. Ioanid  

Gândul şi graiul, sunt cele mai importante instrumente pe care omul le poate folosi, iar aceste instrumente numai omului i-au fost date. Suntem în căutarea destinului sau a sorţii? Nimic în Univers nu dispare fără urmă, un gând pe care-l exprimăm duce şi aduce cu el o întreagă încărcătură a generaţiilor de bătrâni şi copii, a tuturor combinaţiilor posibile din câmpul cuantic.  

În fiecare om, chiar de la începuturi, chiar de la naştere, stă cuibărită absolut toată informaţia de care are nevoie. Toată învăţătura lumii, toată informaţia cosmică, ancestrală, toate descoperirile, pot fi absorbite din acest izvor. La nivel cuantic suntem suma tuturor posibilităţilor şi potenţialităţilor, suntem trecutul, prezentul şi viitorul, tot Universul prins într-o coajă de nucă.  

Toate calculatoarele de pe pământ de ieri, de azi şi mâine, cu toate bibliotecile lumii, toate luate la un loc, niciodată nu vor putea să conţină nici măcar o mică parte din informaţia conţinută într-un singur om. Trebuie doar să ştim să o folosim, să o accesăm. Pentru acest lucru trebuie să ne învingem frica, limitele impuse de alţii, prin care ne-au adus în stare de roboţi comandaţi şi telecomandaţi, să ne recunoaştem ca fiinţe universale, cosmice, ca cetăţeni liberi ai acestui Univers. Suntem toţi din centrul unei stele, praf stelar care culegem lumina stelelor, nu avem de ce să ne temem, fiindcă acolo suntem tot NOI.  

Cunoaşterea adevărului nu se află în grăirea lui ci în modul de viaţă, în recunoaşterea faptului că suntem toţi acelaşi lucru. Nu adevărul în sine e important cât căutarea lui, nu vârful muntelui e important cât drumul până acolo. Adevărul nu îl poţi demonstra nimănui, îl poţi doar trăi, te poţi bucura de el aşa cum te bucuri de un răsărit de soare, de trilul ciocârliei, sau de fluturaşii unei iubiri nevinovate. Cel care la aflat nu îl va spune nimănui, fiindcă nu poate să-l spună. Nu poţi demonstra nimănui cum sau cât iubeşti, tot aşa cum nu poate nimeni simţi cu simţurile tale.  

Noi suntem şi gândul pe care-l gândim şi mâncarea pe care o mâncăm, şi vulturul din vârful muntelui şi lumina stelelor. Dacă tăiem un copac de fapt tăiem o părticică din noi, din vibraţia primelor particule care ne compun, aplecându-ne mai tare spre materie. Pentru a cunoaşte adevărul se cere conştiinţă şi puritate în gândire, cuvânt şi fapte, inţelepciune, raţiune plus iubire. Raţiunea ne-a fost dată ca să o folosim în căutarea înţelepciunii. Dragostea răspândită în spaţiu pentru un singur om poate atinge sufletele multora, să le ridice vibraţia spre lumina, să-i atingă şi să reactiveze simţământul iubirii.  

Omul este singura creaţie care poate trăi pe toate nivelele existenţiale, fiind înzestrat cu puterea de a creea prezentul şi viitorul cu gândurile sale, să poarte în lume forme şi imagini care apoi să se materializeze în realitate. Fără conştiinţa omului, fără observator, stările posibile din câmpul cuantic, posibilităţile, nu pot colapsa în realităţi. De strălucirea, armonia, puritatea şi viteza gândurilor omului depinde viitorul lui, matricea info-energetică în care se aşează.  

Noi suntem creatorii propriei noastre vieţi, “voi toţi sunteţi dumnezei”, prin gândurile pe care le accesăm din câmpul cuantic, prin dorinţa şi voinţa noastră. Prin gândurile luminii şi ale iubirii. Prin ridicarea şi elevarea la vibraţii mai înalte, prin puritatea în gândire, ne înălţăm spre Lumina divină, spre Dumnezeu. Nu pe Dumnezeu trebuie să-l coborâm la frecvenţa noastră ci noi trebuie să ne înălţăm la frecvenţa Lui. Dumnezeu dacă ar trebui să-şi schimbe frecvenţa gândurilor sale n-ar mai fi Dumnezeu.  

Să nu îşi închipuie cineva că pentru două cruci şi trei mătănii va fi iertat! Dumnezeu nu e bun, el e DREPT! El judecă drept, exact cu judecata cu care judeci TU. Trebuie să ieşim din eroarea în care ne-am băgat şi în care persistăm, aceea că putem face orice fiindcă cineva ne iartă. Nu ne iartă nimeni de nimic, nimic în Universul ăsta nu e gratuit. Pentru greşeala pe care ai făcut-o nu poate plăti nimeni, numai tu, şi plăteşti exact cu aceeaşi monedă.  

Un singur gând pe care-l exprimi făţă de cineva îl exprimi faţă de tine, se materializează în tine şi în viaţa ta. Păcatul este abaterea de la CALEA care ţi-a fost indicată, de la Lumină, de la Iubire. Avem puterea de a alege, avem liberul arbitru, pe care trebuie să îl folosim dăruind iubirea necondiţionată, cu compasiune, milă şi înţelegere. Cu compasiunea şi înţelepciunea trebuie să hotărâm dacă suntem puşi în situaţia de a alege între două rele, ca să putem alege răul cel mai mic.  

Orice boală pe care o avem este o materializare a păcatului pe care l-am comis, a îndepărtării de la Lumină, acum ori în alte vieţi, boală pe care o putem vindeca schimbându-ne gândurile, alegerile spre frecvenţe divine, spre Lumină. Aşa cum ne-am îmbolnăvit tot aşa ne putem şi vindeca. De aceea spuneau dacii că toate bolile sunt în cap, fiindcă ei ştiau un Adevăr ancestral transcedental, că totul e vibraţie, totul e rezonanţă, inclusiv gândurile.  

Gândurile negative, păcătoase, au dezacordat ceva de la acordul cu Sursa noastră, care au dus la îmbolnăvire. Schimbându-ne gândurile ne schimbăm vibraţiile joase care duc la modificarea stării energetice a locului, sau organului bolnav. Gândurile sănătoase întreţinute în permanenţă se transformă în credinţă, credinţă care ne modelează viaţa. Nu medicamentele, ci TU eşti cel care te vindecă!  

Un ajutor bun pentru deconectarea de la gândurile negative şi întărirea credinţei este RUGĂCIUNEA. Să te ştii folosi de puterea rugăciunii, să te rogi să se întâmple ceva ca şi cum lucrul s-ar fi întâmplat. Creştinul, musulmanul, budistul, evreul sau câţi or mai fi, pot obţine rezultate asemănătoare în rugăciune şi aceasta nu datorită confesiunii, a ritualurilor, a liturgiei, a incantaţiilor, a sacrificiilor sau ofrandelor specifice fiecărui cult în parte, ci tocmai datorită credinţei lui, a receptivităţii faţă de lucru pentru care sa rugat. Nu ne afectează atât de mult ceea ce gândesc sau fac cei din jurul nostru cum ne afectează ce gândim sau facem noi inşine.  

Prin rugăciune se înţelege „rug aprins”, ce sugerează totdeauna foc, focul lăuntric, rugul aprins de Dumnezeu în sufletul nostru, un foc purificator şi creator şi nu unul care distruge. Iisus nu a venit pe pământ să aducă pacea, el a venit să aducă focul, focul care să ardă în noi, focul dorinţei de a ne ridica, de a ne eleva.  

“Nu am venit sa împac adevărul cu minciuna, înţelepciunea şi prostia, binele şi răul, dreptatea şi silnicia, bestialitatea şi omenia, inocenţa şi desfrânarea, pe Dumnezeu şi pe mamona: ci am adus sabie, ca să tai şi să le despart, încât să nu se amestece.”  

Rugăciunea limbii, a gurii, a glasului, este prima treaptă a rugăciunii. Rugăciunea minţii, a doua treaptă, în care mintea se gândeşte la ce zice gura. Rugăciunea inimii, a treia treaptă, care uneşte mintea cu inima. Rugăciunea văzătoare, care face sufletul să vadă pe alt suflet ce merge la cer. Rugăciunea de sine mişcătoare, în care te simţi, de la sine mişcat spre rugăciune, din interiorul tău. Rugăciunea în extaz sau uimire, iar a şaptea treaptă a rugăciunii, rugăciunea contemplativă, sau rugăciunea duhovnicească, la care ajunge un om la o generaţie. Rugăciunea duhovnicească este o rugăciune a focului, a focului care arde în noi din dorinţa de cunoaştere, de înălţare şi elevare.  

Asta înseamnă evoluţia, să te purifici, să te elevezi, să arzi spre vibraţii tot mai intense. Este o rugăciune a tăcerii sacre, a revărsării luminii divine în inimă, a contopirii minţii cu inima, o rugăciune-gând, în care nu mai este nevoie de nici un cuvânt, dincolo de raţiune, de spaţiu-timp, de imaginaţie.  

A uni mintea cu inima, gândirea cu iubirea, dorinţa cu voinţa, este esenţa pierdută din trecutul îndepărtat, şi şansa noastră ca civilizaţie de a ne salva de la auto-distrugere. Iubirea trebuie să-şi facă loc în mintea fizicienilor, iar GÂNDITORUL trebuie să fie soluţia nu problema. Înţelepciunea nu are probleme, problemele sunt doar ale raţiunii, fiindcă înţelepciunea este însăşi Universul, este GÂNDITORUL.  

Dacă universul vede că eşti interesat de lumină şi de abundenţă el se va re-orienta pentru a-ţi oferi aceasta imagine a propriei tale realităţi. Cu ajutorul unui mental sănătos putem obţine sănătate fizică, tămăduiri miraculoase, cunoaştere şi impliniri. Depresiunile nervoase şi psihice apar ca urmare a unor acumulări de gânduri pesimiste sau stres accentuat.  

Gândul este un produs al nostru care proiectează, cauzează şi atrage puteri ce ne pot fi folositoare sau păgubitoare, corespunzătoare gândurilor emise. Gândul construieşte mediul în care trăim, adică re-orientăm universul şi universul ne re-orientează pe noi, sau mai bine spus lumea se rearanjează spontan pentru a se adapta dorinţelor şi ataşamentelor noastre.  

Cu alte cuvinte, problema oamenilor de ştiinţă din ziua de azi nu e că nu gândesc ci că ei nu se mai pot opri din gândit, nu îi lasă mintea cea logică şi raţională, fiind în totalitate sclavii materiei, ai particulelor care ne compun, sclavii propriei noastre minţi, cea mai modernă formă de sclavie. Pentru a putea merge mai departe trebuie să ne oprim din viteza asta nebună, să ne uităm la noi să vedem ce şi cine suntem, să recunoaştem că avem şi o inimă nu numai o minte, să egalăm ceea ce ştim cu ceea ce credem, înţelepciunea veche cu raţiunea, gândirea cu iubirea. Trebuie să recunoască şi ştiinţa că e depăşită de propriile orgolii, iar religia trebuie să recunoască şi ea că Dumnezeu nu e bun cum vor ei să fie, ci El e drept, plăteşti exact ceea ce faci, să nu se mai ascundă după deget fiindcă se termină timpul şi sună ceasul …  

Borbei Dan  

Referinţă Bibliografică: 
FIZICA IUBIRII / Dan Borbei : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1125, Anul IV, 29 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Borbei : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului….Sursa articol  : http://confluente.ro/Fizica_iubirii_dan_borbei_

Multumiri Dan Borbei !!!