Aventuri din copilărie .

 

Aventuri din Răchițele :)))
Pe când îo  eram copil ,ne dusese tata la Răchițele în concediu .Unul din verișorii tatei ,era sef la Ocolul Silvic p-atunci .Într-o zi ne scoală pă toți copiii din casă,de când să crăpa de ziuă ,să ne ducă la stână pă deal în sus.Ne duce în bucătărie ,pune o vadră cu lapte cald pă masă,taie pită felii de tri dejte de lată ,apoi trântește un calup alb într-un blid și zice tare : Luați de vă hrăniți binie ,să creșteți ca brazii .Numa că noi strigam ca ciocârliile ,după salam la sanvdici.

Nicicare din copii, că toți eram neamuri,dar venisem de la oraș,nu știam că ce-i boțul ăla cât casa ,așa că ne uitam la el ca la mărgăritar și ne miram fiecare în felul nostru.Unchiu să uită la noi cu coada ochiului și odată zice : Mă copii ,voi parcă ați crescut în laborator,puneți mâna pă cuțît și râșcâiți odată pă untul ăla și dați-l pă pită ,luați d-aci și un boț de caș și haidați că n-avem vreme de contemplat.La plecare,la fiecare ne dădu o traistă-n spate cu de-ale gurii ,mândrii mai eram că suntem și noi de-ai pământului ,că aveam motive naționale pă traistă.Pă drum ne povestea de cum vin urșii pă la stână ,da după zmeură că acolo-i plin de ele .Urcâm dealul ,acolo ne zice dacă vedem șerpele să fugim pă latul dealului,nici în sus ,nici în jos ,da numa pă lat ,că așa șerpele se rostogolește la vale și ne dă pace .

Apoi greu drumul tare la deal ,noi tăt ne văitam ,ba că ne dor picioarele ,ba că ne-o prins dorul de mama,ba că nu știu ce.Unchiu vine și ne dă câte o boată în mână la fiecare ,da zdravănă,că deabia o duceam,dar nu ne zice de ce .Noi am crezut că o fi versiune ca la ski ,să ne ajutăm de ele a urca ,numa că habar n-aveam noi cu cine ne-o întâlni în drum ,dar unchiu ne ține iară prelegere despre cum să facem dacă vine ursul.Io una ,băga-i la cap ce-o zîs,numa că acușa auzii un mormâit ,bași când eram mai aproape de cabana unde ținea unchiu lucrurile .de la stână și unde mai dormea câteodată și el,că acolo avea om la oi.

Când am auzit mormăitul ,m-am gândit imediat la farsă,că unchiu ne mai speria câteodată,numa că odată ne zice unchiu ,fugiiiiți cât vă țin picioarele și nu vă opriți până nu intrați în cabană ,ne zice unde-i zăvorul să descuiem și mai zice să strigăm și să chiuim cât putem de tare ,ca în filmele cu indieni ,da când am intrat în lontru să tăcem mâc ,că vine și el imediat la noi.

Nici n-apucă să gate de zis ,că ne pornirăm ca la război ,chit că ne văitasem tot drumul,primirăm o energie de ne miram cu tăt ,aapăi de-atunci din momentul ăla ,am uitat tot ce-o zis unchiu cum să ne apărăm de urs dacă iese taman în fța noastră și nici până acuma nu m-am mai adus aminte.

Atâta știu,că o intrat și unchiu în cabană,noi eram tăți livizi și muți și parcă și căpătam aer cu porția ,da aveam niște ochi mari de ziceai că ni-s tablourile lui Tonitza .Cum ziceam ,unchiu o intrat în casă și o mai tras o ușă,că avea două ,știa el ce știa și ursu bătea pă la uși și mormăia ,de pă noi ne-apucă mila .Stăturăm acolo o veșnicie ,odată zice unchiu râzând :Nah copchii ,acu mai vreți să urcăm până la stână ? Doamne ia-mă am zis că mor,când ne-o arătat că stâna-i bași în vârf de munte ,iară noi nu făcusem nici jumate din drum.

Deci ne-am tăvălit pă jos,că nu ne mai trebe cât trăim ,că nu-i fain la stână ,că alea alea,da unchiu zice :Alegeți,ori la vale cu ursu,ori sus cu oile .Atâta am zis ,ne-o bătut dumnezo ,m-o trăbuit oi și munte,acu ori crăpi,ori faci ce ț-o trăbuit și am purces tăți mai departe .Acolo unchiu ne făcu mămăliguță cu brânză și ne-o cules zmeură și mure ,eram rupți ,vai mama noastră,ce să mai cobori la vale,trăsărăm un pui de somn până uica și-o gătat treaba p-acolo ,apoi să vedeți voi aventuri la scoborâre ,că trăbuia să ne iasă și șerpele-n cale și să ne mai alerge și ăla vo câteva nivele pă scara Richter ,da când am ajuns acasă în sfârșit ,m-am făcut cruce .Acu muntele nu era bași munte,era un deal mai hotărât ,da noi fiind copii ,ăl mai mare până în patru ani ,îl vedeam cum am vrut noi .:)))….