Taurul Ceresc la sumerieni, e GUGALANNA

sumgods

Sursa foto :http://www.dhushara.com/book/orsin/sumgods.gif

În imaginea de mai sus e un tabel, cu zei sumerieni …surpriza este că Taurul Ceresc la sumerieni, e numit GUGALANNA ,măi să fie ce, coincidență ?  😀

Dumuzi = Dumnezeu la români …..Păstorul de oi,așa ne traduce tabelul  de mai sus 

Geshtinanna = Mama Geea la români,Geta la Gugulani ,Maica Pregesta,sau Gestanta ,Insarcinata ….Doamna vinului ne traduce tabelul  ,Doamna viței de vie ..Interesant că în Banat nu există cuvântul neam,dar se utilizează cuvântul viță ,a fi de viță bună = a fi de nat (neam) bun … 

Vedeți și d-voastră acum cu ochii d-voastră pe cine numeau împielițații ,reptilieni ….

Deci Gugulan cu car cu mere vă dau să ascultați :))

Și poftiți de luați măruțe gin Poiana Mărului ge la noi,apoi treșeți gealu și vi-s bași la Gugu ,la muncele lui Zamolxe  🙂

http://adevaruldespredaci.ro/gugulanii-urmasii-directi-ai-dacilor/

 

17059

 

Mândre plaiuri bănățene- Dansuri specifice din Banat ,România -Etnografie și patrimoniu cultural românesc

batrana-cu-mere-670x350

Noi am fost,noi suntem ,noi vom fi ,Aici . Dansuri din Banat ,pe zone la link-ul de mai jos  

Ansamblul Profesionist Banatul din Timișoara 

Glosar grai bănățean,regionalisme pe link-urile de mai jos 

http://reteaualiterara.ning.com/group/phantazia/forum/topics/glosar-in-dialect

http://mamebune.ro/index.php/2011/04/30/tat-banatu-i-fruncea/

http://www.academia.edu/5683864/Repertoriul_patrimoniului_cultural_imaterial._Vol.I

Etnografie si Patrimoniu Cultural Romanesc
Etimologia cuvintelor
Etnologie este un termen care provine din: cuvântul grec ethnos – grup uman cu trăsături comune, societate de indivizi asemănători. Etnologia a primit două accepţiuni:
(1) studiu al etniilor sau grupurilor / comunităţilor etnice, diferite de etnia (şi cultura naţională a) cercetătorului;
(2) studiu al propriei etnii naţionale, al obiceiurilor şi folclorului naţional, considerat a fi exprimat de grupuri sociale “privilegiate” (precum ţăranii), care moştenesc trăsături culturale arhaice şi astfel descriu forme culturale “autentice”.
Etnologia “reprezintă un prim pas spre sinteză; această sinteză se poate opera în trei direcţii:
– geografică – dacă dorim să integrăm cunoştinţe relative la grupuri învecinate;
– istorică – dacă urmărim reconstituirea trecutului uneia sau mai multor populaţii;
– sistematică – dacă izolăm, pentru a-i acorda atenţie specială, un anumit tip de tehnică, un obicei, sau o instituţie (…)
În toate cazurile, etnologia cuprinde ca demers preliminar etnografia şi constituie prelungirea acesteia”
Etnografia “corespunde primelor stadii ale cercetării: observaţie şi descriere, muncă de teren;
Antropologia “vizează o cunoaştere globală a omului, cuprinzând subiectul în toată extinderea lui istorică şi geografică.
– antropologie :: etnologie :: etnografie
“În acest sens se poate spune, aşadar, că între antropologie şi etnologie există acelaşi raport care a fost definit mai sus între aceasta din urmă şi etnografie” – antropologie/etnologie/etnografie
“Etnografia, etnologia şi antropologia nu constituie trei discipline diferite sau trei concepţii diferite despre aceleaşi studii. Ele sunt, de fapt, trei etape sau trei momente ale aceleiaşi cercetări”
Obiceiurile din ciclul vieţii
Naşterea la români
La români, maternitatea este starea cea mai pretuită a femeii. Când, rămane insărcinata, femeia se află în “starea binecuvântată” sau în “starea darului”. Ea îsi are divinităţile protectoare, dintre care cea mai importantă este Maica Precistă, a cărei oficiantă este moasa. Rolul său era crucial în lupta împotriva divinităţilor adverse (zburătorul, avestiţa etc), care pot căşuna răul mamei sau al pruncului. Influenţa spiritelor asupra mamelor este profund malefică: “nu numai că le înspăimântă, ci totodată le si frământă, le torturează, asa că cele mai multe dintre dânsele sau mor îndată, mai înainte de ce ar fi apucat a naşte, sau rămân pentru totdeauna schimonosite si neputincioase“. Pentru a le feri pe viitoarele mame, moasa descântă si face farmece, iar femeia trebuie să se supună cu sfinţenie autorităţii ei. Naşterea era insoţita de o serie de descântece şi ritualuri menite să uşureze durerile.
Moaşa numită cu un cuvânt ce aminteşte de apartenenţa la un neam (deviat din cuvântul moş), este mediator între lumea moşilor şi strămoşilor, de unde se credea că vine noul-născut, şi lumea în care tocmai a intrat. Ea este cea care rezolvă actele sacre şi profane menite să integreze noul născut în spiţa de neam a familiei şi să garanteze sănătatea mamei şi a familiei. Printre aceste acte realizate de moaşă cele mai importante sunt prima scaldă şi masa ursitoarelor.
Nu mult timp dupa nastere urmeaza scaldarea noului nascut. Apa nu trebuie sa fie fierbine pentru ca pruncul sa nu fie desfranat iar in ea se va pune orz, porumb si flori pentru ca acesta sa aiba parte de cereale si sa fie placut ca florile. Dupa ce l-a spalat moasa, se duce si pune apa de la baia acestuia la radacina unui mar sau par pentru a creste copilul frumos si sanatos ca pomul respectiv.
Masa prezentă în cadrul tuturor ritualurilor de trecere este stadiul final de comuniune este menită să soluţioneze toate conflictele ce apar în cadrul ritualurilor de trecere.
Semnificatia momentelor botezului
Lepadarile: Fiind de faţă la botez, naşii se leapădă în locul pruncului, ce se botează, de stăpînirea satanei (prin întreita lepădare şi suflare către asfinţit, partea unde apune soarele, deci spre locul î ntunerecului) şi apoi, întorcîndu-se cu faţa spre răsărit, locul luminii, făgăduiesc că cel ce se botează se uneşte cu Hristos şi va trăi împreună cu El.
Prima data se rosteste Crezul, apoi se aprind lumanarile ca simbol al credintei aprinse in inima celui botezat si care trebuie sa arda toata viata.
Se mai aprind trei lumanari in fata cristelnitei, ca simbol al Sfintei Treimi.
Dupa ce apa din cristelnita est sfintita de catre preot, copilul sau omul adult se unge cu untdelemn, ca simbol al milei lui Dumnezeu.
Scufundarea omului in apa reprezinta cufundarea omului vechi si ridicarea- nasterea omului nou prin puterea Duhului Sfant. Noului botezat i se dau haine albe, semn al curateniei sufletesti. In trecut, aceste haine erau purtate mai multe zile de catre cei botezati.
Urmatoarea taina este cea a mirungerii. Mirul folosit pentru ungerea pruncului inchipuieste milostivirea lui Dumnezeu pentru om. Se inconjura de trei ori masa in numele Sfintei Treimi. Cercul simbolizeaza legatura cu aceasta, care trebuie sa fie continua si unita.
Alegerea numelui celui nou-nascut cade in sarcina parintilor, care cu binecuvantarea preotului, hotarasc de comun acord care sfant sa-i poarte de grija de-a lungul vietii si pana la Judecata de Apoi cand va sta in fata lui Dumnezeu Traditia spune ca numele copilului trebuie pus in ziua a opta de la nastere, datina mostenita din Legea Veche.
Daca un copil moare nebotezat, nu poate fi inmormantat cu preot, ci fara nici o randuiala crestineasca, intr-un colt aparte a cimitirului.
Scalda dupa botez
A doua zi dupa botez se face “scalda copilului” sau “scoaterea din mir al copilului”. Acest obicei se face de catre moasa, nasa si mama impreuna cu mai multe femei: rude, vecine, prietene.
Aceasta baie este foarte importanta pentru copil, fiind plina de semnificatie. Apa trebuie sa fie neinceputa, scoasa la rasaritul soarelui. In apa se mai pun: flori-ca sa fie copilul frumos,
• bani-ca sa aiba,
• apa sfintita, ca sa fie copilul curat ca aceasta
• ou- ca sa fie sanatos si plin ca oul (care trebuie sa ramana intreg, mama copilului urmand sa-l puna in apa de baie din ziua urmatoare)
• pietre-ca sa fie puternic,
• seminte (grau, porumb, etc.)-ca sa fie norocos la cereale,
• par de vita, de cal
• lana-ca sa aiba parte de acestea
• busuioc-sa miroasa frumos,
• miere-sa fie dulce,
• lapte-ca sa fie proaspat,
• picatura din lumanarea de la botez
• potcoava gasita,
• inel-sa aibe parul cret,
• muguri de pomi.
• grau – sa fie cinstit,
• marar – sa fie placut ca mararul in bucate,
• menta si romanita – sa creasca usor si sa fie sanatos,
• floare de mac – ca sa doarma bine,
• seminte de canepa – ca sa creasca repede,
• pene – ca sa fie usor ca pana,
• bani si bijuterii – ca in viata, copilul sa aiba noroc si parte de avere.
Dupa ce s-a scaldat copilul, apa se arunca inaintea soarelui sau la radacina unui copac roditor, peste flori, pe un loc curat sau intr-o apa curgatoare. Astfel copilul va fi curat toata viata.
Ursitoarele
Dupa nastere, in traditia populara, fiecare copil isi primeste destinul de la ursioare. Ele sunt fiinte magice, surori cu ielele pe care nimeni nu le-a vazut si prea putini le-au auzit. Un lucru e sigur – ceea ce sortesc ele, intotdeauna se indeplineste….sursa http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/arta/etnografie-si-patrimoniu-cultural-romanesc-240001.html

 

 

856698_594310327257830_433985625_o

image-2009-10-23-6340711-56-mere-rosii 17059

Sorocul, dans popular românesc, originar din zona de câmpie a Banatului

Ansamblul Timisul – Sorocuri din Banat

 

dansuri populare-15059

Ansamblul Profesionist Banatul

Sorocul este un dans popular românesc, originar din zona de câmpie a Banatului

Sorocul este unul dintre cele mai pretențioase dansuri populare românești în privința execuției. Mișcările acestui dans sunt de o ritmică foarte complicată, iar elementele de bază ale mișcărilor se combină între ele cu foarte multă varietate.. Acest dans a fost executat la început numai de către bărbați, iar mai târziu și mixt (în perechi).

Au fost recenzate mai multe variante de “soroc”, între care: Sorocul de la Beregsăul Mare ; Sorocul de la Felnac; Sorocul de la Jebel; Sorocul lui Bodroc; Sorocul lui Toni; Sorocul mare; Soroc ca la Sânmihai .

 

hqdefault

http://cultura.ro/uploads/files/Patrimoniu-cultural-imaterial-2009-1-ro_fara-imagini.pdf

Lumea de dincolo in cultura populara romaneasca – Calea către nemurire

 

Traditii de inmormantare 1

Lumea de dincolo in cultura populara romaneasca

In cadrul mentalitatii traditionale romanesti, numeroase surse ne dau o imagine bogata atat asupra mortii cat si a traseului sufletului si a lumii de dincolo. Folclorul romanesc imbina elemente din traditia crestina cu elemente precrestine intr-un amestec tulburator. Alaturi de aceste elemente regasim traseul arhaic al drumului initiatic parcurs de suflet catre lumea de dincolo, drum in care trebuie sa-si gaseasca ajutoare nazdravane care sa-i faciliteze trecerea.

Moartea este vazută, de regula, ca o „baba hada, urata si slaba”. Totuşi, moartea este o etapă prin care trece orice fiinţă vie, şi, prin urmare, trebuie acceptată. Fenomenul morţii este prefigurat de o serie de „semne”: trosnetul grinzilor, caderea icoanelor din perete, cantecul „cocoşesc” al găinii”, etc. Uşurinţa sau, dimpotrivă, greutatea cu care sufletul iese din trup depinde de gradul de moralitate al muribundului. Un copil, de pilda, fara pacate, poate vedea chiar Paradisul pe patul de moarte, iar trecerea lui în lumea cealaltă este uşoară:

„Moartea la om vine în toate felurile; la copii vine aşa senină, cu frumusaţă. Uite, când a murit un frate mai mic al mamei, copilu’ să tot uita în sus, pă părete. Şi l-a întrebat atunci ce vede? Da el a răspuns: uite mamă un porumb al frumos şi o grădină cu flori. Mama bătrână nu vedea nimic, da copilu’ vedea” (cf. Moartea si inmormantarea in Gorjul de Nord, Ernest Bernea pag.22-23)

Pentru ca trecerea să fie benefică sufletului, este nevoie ca imediat după deces să se aprindă o lumânare, pentru ca sufletul să aibă lumină pe drumul spre Rai.
„Poporul dă celui ce moare o lumină de ceară în mână, aprinsă, care se crede că dacă i-ar lipsi din mână, la ieşirea sufletului, ar fi o mare nenorocire, căci sufletul ar rămânea pe întuneric şi nu şi-ar putea afla calea ce duce spre rai”.

Alături de lumânare, în mâna sau gura decedatului se pune unul sau mai mulţi bani, pentru a putea plăti vămile ce le are de trecut spre lumea de dincolo. La români, banul pentru plata luntraşului se pune în gură sau între degete. Luntraşul trece sufletul peste un râu lat, care desparte cele două lumi”.

Odată ieşit din trup, se credea că sufletul se aşează lângă uşa casei, la streaşină, la fereastră, sau se plimbă prin locurile în care a trăit. Perioada acesta de stare ambiguă, între lumea morţilor şi lumea viilor, dura, de obicei trei zile, până la înmormântare, unele surse mergând, însă, până la 40 de zile:

„Sufletul mortului şade în uşa casei până pleacă la biserică, şi de aceea se pune pânza în streaşina casei”
„În locul unde a murit cineva, în trei nopţi se pune o strachină cu apă, pentru ca să beie sufletul mortului, care vine acolo până la trei zile după îngropare”.

Omul, după ce moare, îngerul îi poartă sufletul prin toate locurile pe unde a umblat cu trupul; după aceea se întoarce acasă şi se pune pe streaşină, unde şade trei zile; în timpul acesta venindu-i sete, zice îngerului: ”Vai, îngere, mult îmi este sete”. Îngerul îi răspunde: „Du-te în casă şi bea apă”. Sufletul se duce, dar îndată iese afară şi spune îngerului: „N-am băut, căci mi s-a făcut mare scârbă văzând acolo un hoit mare”. (Acel hoit e corpul lui) Atunci îngerul îi zice: „Vezi, în trupul acela ţi-ai făcut tu veacul, şi abia acum ai ieşit din el”. De acest răspuns, sufletul este mai mult mâhnit” (cf. Inmormantarea la romani, Simion Florea Marian pag.224)

Urmeaza trecerea sufletului în lumea de dincolo, în locul meritat de fiecare. Călătoria are loc după doua scenarii:
trecerea peste apele, câmpurile ori pădurile care despart lumea noastră de lumea cealaltă (vămi „orizontale”);
trecerea prin vămile văzduhului; uneori, cele două scenarii se îmbină.

În acest context, rolul cântecelor „de petrecut”, a bocetelor şi cântecului „Zorilor” este cel jucat de cunoaşterea sacră în culturile antice: ghidarea sufletului pentru a ajunge cu bine în locul de odihnă. Un cântec funerar de o mare valoare este bocetul „de petrecut” din Banat, din care sunt cunoscute câteva variante extinse şi extrem de detaliate privind traseul sufletului.

De aici aflăm că sufletul, după un drum spre apus, ajunge la marea care desparte cele două lumi. La malul mării este „bradul zânelor / trecătoarea apelor”, care este rugat să-şi întindă vârfurile pentru a putea trece marea. Iniţial, bradul refuză cererea, invocând pericolul ca puii şoimului, vidrei şi şarpelui, care şi-au făcut culcuş în ramurile sale, să sperie sufletul, care să cadă în mare:
„- Eu nu pot întinde,
Să le poţi tu prinde
Rădăcini ale mele
Să treci peste ele
Că-min-a-ncuibat
Şi-apoi a puiat
Galbănă şerpoane
Ce piere de foame
Nici nu vei gândi
Puii te-or simţi
Şi or şuiera
Tu te-i spăimânta
În mare-i cădea
Şi te-i îneca…”

În final, bradul se învoieşte şi îl ajută să treacă marea, unde îl aşteaptă un nou drum. Pentru început, va întâlni o răscruce străjuită de o salcie. Sufletul iniţiat în prealabil va urma drumul din dreapta, unde va trece peste câmpii înflorite. Se va opri să culeagă flori, care îi vor stinge dorul de lumea celor vii. În continuare, va da peste un măr înfăţişat ca axă a lumii, la rădăcina căruia va găsi o fântână străjuită de Sfânta Maria, care dă sufletelor să bea din fântână, băutura având ca efect uitarea lumii celor vii.

O nouă etapă în drum va duce sufletul în faţa unei răchite care de fapt este tot Maica Domnului, ghid al sufletului spre ultima etapă, „poarta Raiului”, unde acesta va aştepta să i se permită intrarea, ceea ce îi va închide definitiv calea de întoarcere în lumea de aici. Scenariul care cuprinde trecerea prin vămile văzduhului este puternic înrădăcinat în concepţia populară, având, însă, o origine clar cărturărească.

Conform surselor folclorice, se povesteşte că, la încercarea unor îngeri de a deveni egalii lui Dumnezeu, Creatorul a poruncit să fie azvârliţi din înaltul cerului. Fiind prea mulţi cei care cădeau, la un moment dat, Domnul a cerut ca fiecare din îngerii căzuţi să rămână acolo unde se afla. Astfel că unii au căzut sub pământ, în Iad, alţii pe pământ, iar alţii în diferite straturi ale spaţiului dintre cer şi pământ.. Cei din urmă au hotărât să facă mai multe vămi, unde să oprească sufletele nevrednice. Fiecărei vămi îi corespunde o anumită categorie de păcate, cei care sunt găsiţi vinovaţi de ele fiind opriţi şi aruncaţi în Iad. Numărul vămilor diferă de la caz la caz: după unele opinii sunt 7, după altele 9, 12, 24 sau 99. Cele mai multe texte se pare că vorbesc despre 24 de vămi.

Dacă are loc trecerea cu succes prin vămi, sufletul ajunge la puntea peste Iad, foarte subţire, cât o muchie de cuţit. Aici, în faţa sufletului apar o pisică şi un câine. Pisica încearcă să împingă sufletul în prăpastia Iadului, în timp ce câinele încearcă să-l ajute la trecere. Dacă sufletul este lipsit de păcate, va reuşi să treacă puntea, dacă nu, va cădea în focul cel veşnic. În unele cazuri, mai poate primi un ajutor de la un personaj cu înfăţişare de om, căruia sufletul trebuie să îi dea o para, drept plată.

Unele texte vorbesc despre trei părţi ale punţii spre Rai. În prima parte cad cei foarte păcătoşi, în cea de-a doua cei „mijlocii”, iar în partea a treia cei cu foarte puţine păcate. Cei care cad în ultima parte, pot foarte uşor să iasă afară din Iad. Uneori, în cursul trecerii prin vămi, sufletul este pus într-o balanţă pentru a se verifica moralitate lui.

Aşadar, în funcţie de meritele sale, sufletul celui decedat ajunge în Rai sau în Iad. Raiul în imaginarul popular românesc ţine aproape exclusiv de registrul gastronomic şi distractiv. Este o grădină îmbelşugată, plină de veselie, unde sufletele mănâncă din belşug ceea ce rudele au dat spre pomana lor.

Noi la Rai când am ajuns,
Raiul nouă s-o deschis
Dar în Rai ce mai era?
Numai păhăruţe pline,
Date de pe iastă lume
De jur împrejurul Raiului sunt câmpii întinse prin care trece un râu mare numit „Apa Duminicei”.

În Paradis, sufletul îşi va întâlni rudele şi cunoscuţii, aşa cum spune un bocet:
„Şi-ţi vor mai ieşi
Tineri şi bătrâni,
Tot cete de fete
Pâlcuri de neveste
Să te uiţi prin ei,
C-or fi şi de-ai mei.
Ei când te-or vedea
Bine le-o părea

O colindă bănăţeană ne spune că:
„Raiul e ca şi-o grădină,
Unde-i ziua tot senină
Şi nu-i noaptea-ntunecoasă
Şi nu-i soarta ticăloasă.
Câmpurile înfloresc,
Iară munţii înverzesc.
Păsările dănţuiesc,
Apele se limpezesc
Şi cei buni în veci trăiesc!”

Iadul este prezentat în imagini diametral opuse Raiului.
„La Iad că mergea,
Iadu descuia,
Cu ochii că vedea:
Făclioare stinse,
Mesioare strânse,
Păhărele seci;
Împrejur de masă,
Nişte pomişori,
Nu sunt înfloriţi,
Negri şi pârliţi;
Iar prin crăngurele,
Nişte păsărele;
Da’ nu-s păsărele,
Ci sunt copilaşi,
Sunt necreştinaţi

După alte credinţe, Iadul este în interiorul pământului, întunecos, locuit de sufletele celor condamnaţi şi de „viermii neadormiţi”. Unii damnaţi ard în foc, alţii sunt mâncaţi de viermi, alţii dansează într-un câmp cu mărăcini. În jurul Iadului se află o câmpie stearpă, ca arsă de foc. Prin această câmpie trece „Apa Sâmbetei”, care se varsă în Iad. Tot în Iad regăsim fel de fel de balauri, broaşte râioase, şerpi şi alte fiare scârboase. Conform unor surse, sufletele celor damnaţi stau în Iad doar o perioadă limitată în timp, până îşi ispăşesc păcatele, după care ies şi se menţin într-o stare intermediară în aşteptarea Judecăţii finale
O colindă din Banat ne redă amănunţit Iadul:
„Cătră mijloc cine sunt?
Să ferească Domnul sfânt!
Sunt cei răi, în fier legaţi
Până-n brâu în foc băgaţi,
Fripţi de sete, morţi de foame,
Nime din ei nu mai doarme
De dureri, din dinţi scrâşnesc
Şi nicicând se miluiesc!”

sursa http://www.crestinortodox.ro

“Zorile” performed by Persida & Brândușa Popovici. Romanian traditional funeral ritual from Banat, Caraș-Severin area, Poiana Mărului village. Field recording from 1937.

De ce Banatul e fruntea ,câteva premiere ale orașului de pe Bega,Timișoara ,România

timisoara-01-2 (1)

Despre Timișoara noastră dragă ,ceea ce n-ați știut !
Timisoara a fost primul oras european, si al doilea dupa New York la nivel global, care a introdus iluminatul electric stradal, in 1884. Raul Bega a fost de asemenea primul canal navigabil din Romania, ducand la cresterea comertului in acele perioade….

1402364_836243339731193_409470906247635748_o

Timisoara was the first European city, second only to New York and globally, which introduced electric street lighting in 1884. Bega River was also the first fairway of Romania, resulting in increased trade in those periods.

TIMISOARA - Rasarit in P-ta Unirii

 

.De ce Bantul e Fruncea ,găsiți la link-ul de mai jos :

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/premierele-timisoarei-primul-oras-strazi-iluminate-electric-cea-mai-vec

Sanctuarul Neolitic de la Parța este un sanctuar neolitic vechi de aproximativ 6.000 de ani, descoperit la Parța, județul Timiș. Este unicul sanctuar neolitic din România și unul din puținele din Europa, complet restaurat. Se găsește în prezent la Muzeul Banatului din Timișoara.Statuie dublă, cu două capete, unul de taur, de femeie, cu faţa acoperită de o mască rituală. Această alăturare dintre taur şi femeie simbolizează forţa creatoare, simbolul vieţii .Sanctuarul a fost descoperit în anii ’70, lângă localitatea Parța, la câțiva kilometri de Timișoara. El avea o formă rectangulară, cu o lungime de 11,5 m și o lățime de 6 m. Prezintă două compartimente distincte: camera altarului, și camera unde se aduceau ofrandele. În partea anterioară se află altarul, cu două statui lipite, o zeitate feminină și un taur, simboluri ale fecundității și fertilității pentru cultura vremii. Templul era folosit și drept calendar solar. Chiar în ziua solstițiului de toamnă și de primăvară, soarele pătrundea printr-un orificiu al templului și lumina perfect altarul. Citiți și alte detalii despre descoperirile de la Parța aici http://www.prehistory.it/…/parta_archaeological_excavations…

SanctuarulParta

Un episod deosebit din istoria Timișoarei îl reprezintă asediul cetății de către oastea țăranilor răsculați condusă de Gheorghe Doja. Războiul țărănesc a pornit din Transilvania, după ce Gheorghe Doja a fost numit comandant al cruciadei anti-otomane, inițiate de Papa Leon al X-lea. Acesta promisese iobagilor participanți la cruciadă, eliberarea, însă cum războiul nu a mai avut loc, nemulțumirea maselor oprimate a dus la transformarea revoltei într-o răscoală. Armatele răsculate, formate din iobagi români și unguri au înfrânt mai întâi nobilimea condusă de comitele Ștefan Bathory și episcopul Nicolaie Csaki, dar au fost înfrânte lângă Timișoara de comitele Ioan Zapolya. Gheorghe Doja a încercat să schimbe albia Begăi pentru a se putea apropia mai ușor de cetate, dar nu a reușit și a fost înfrânt. Se spune că locul unde Doja a suferit o cumplită moarte, fiind pus pe un scaun din fier înroșit și ars de viu, este marcat de statuia Sfintei Marii din Piața cu același nume a cartierului Iosefin. Totuși, ultimele ipoteze susțin că torturarea lui Doja a avut loc chiar lângă castel, de unde nobilii au putut urmări macabrul spectacol. Deci este mult mai probabil ca locul execuției să fie undeva în fața Hotelului Central de lângă Muzeul Banatului.

Statuia Sfintei Marii din Piața cu același nume ,din Timișoara 

10460891_836233383065522_6769710822777586846_o 1398584_836233093065551_3944943400635337151_o

Castelul Huniade – Muzeul Banatului Timșoara 

646x528

Harta Cetății și planul său gravat pe o dală de piatră din Piața Unirii 

10365787_836252743063586_6877226960763099087_n 646x528 (2)

Stema veche a Timișoarei 

StemaTimisoara1

Piața Unirii Timișoara în ambele imagini….sursa imagine : http://www.timisoarastiri.ro/wp-content/uploads/2013/12/Unirii.jpg

Unirii

Ruga pentru Romania….

 

 

flacara-olimpica-a-fost-aprinsa-de-inalta-preoteasa-si-si-a-inceput-drumul-spre-londra-video-11779270

http://www.agerpres.ro/comunicate/2014/09/10/comunicat-de-presa-scriitorul-laurian-stanchescu-12-13-14#.VBAm_VGJzgg.facebook

Vom purcede-n rugaciune
La Regia, in padure
Sa-ntrebam al sau izvor
Sa aflam de viitor
Sa-nchinam ruga pentru tara
Sacerdoti ne-nvete iara
Sa stie poporul meu
Sa-si scoboare al sau zeu
Sa-mi ajute ,sa-mi trezeasca
Sfanta glie romaneasca.
Pe pamantul meu sa vina
Doar Lumina,din Lumina.
Pogoara-se luminatori
Din toate cele patru zari
Ei sunt parte din Cuvant
Din Zabelio cel sfant.
Ma duc,cu suflet cu tot
Aproape,ca nu mai pot
Mi-e inima stransa tare
Ma duc sa cer indurare
La Regia,la Tartaria
Chem sfintii din Romania
Sa se prinda-n ruga mare
Ajuta-ne Santul Soare.
Invit apele izvoare
Sa ia parte la chemare
La chemarea de strabuni
Veghetorii acestei lumi.
Sa-i ajute si pe moti
Sa ni-i trezeasca din morti.
Din Banat si Apuseni
Din Ceahlau ,la moldoveni
Ca toti ni-s nazariteni.
Ne-ar ajuta si rohmanii
Din pesterile Maicii Danii
Bateti toaca la Prislop
Si clopotele ,peste tot
Dumnezeu asta asteapta
Ridicati voi,mana dreapta
Si dacii de pe columna,
Se ridica toti si umbla.

C.J

…Ei numai doar dureaza-n vint
Deserte idealuri –
Când valuri afla un mormânt,
Rasar în urma valuri;

Ei doar au stele cu noroc
Si prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Si nu cunoastem moarte.

Din sinul vecinicului ieri
Traieste azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarasi soare;

Parind pe veci a rasari,
Din urma moartea-l paste,
Căci toti se nasc spre a muri
Si mor spre a se naste. ..Luceafarul, Mihai Eminescu

Gugulanii descendenti directi ai Dacilor !!!

Gugulanii descendenti directi ai Dacilor ,urmasii lui Zamolxe ,asa cum am afirmat intotdeauna ,pe link-urile de mai jos aveti confirmarea,cu tot cu video ,acum ma credeti ???? Istoria e scrisa in sange si oamenii ce apartin ei ,o simt cu trup si suflet cu tot si stiu unde sa culeaga merele cu datele vietii !!!

http://observator.tv/social/gugulanii-urmasii-pe-linie-directa-ai-dacilor-109945.html

Cititi si pe link-ul de mai jos,acolo-s si mai mulce de sciut si iaca de ce zic banatenii ca-s fruncea :)) ! Si despre Caluceni si despre moroi ,de toate …

http://www.formula-as.ro/2011/963/societate-37/gugulanii-13573

http://hcjv.8k.ro/gugulanii/gugulanii.htm

Nu am venit de niciunde ,Leaganu-i aici la munte …

Si la final o lucrare impresionanta , Originea Gherga-Gherganii ,o lucrare despre filogenie umana cu elemente de antropologie,etnologie,etnografie !!!!! AICI

din arhiva veche pdf …

A fost ceva de munca sa le adun ,dar fiti cu ochii largi, ca mai este de adus pe parcurs….

in imaginea de mai jos ,pereche de gugulani in costume de sarbatoare si zeita Hathor ….

zzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz Stema_TimisoaraZmaul din muntii Dacilor

http://www.formula-as.ro/2013/1052/societate-37/zmaul-din-muntii-dacilor-15974

 

De pe plaiuri banatene,elemente traditionale…

din zona Banatului

490358834_53259db814

costum popular,mireasa din zona Banatului

costum-popular-leontina-prodan--timisoara-costum-popular-leontina-prodan-timisoara_38612

“Le am de la străbunica mea şi altele-s de la mama. Io n-am ţăsut, da’ nu mi-i frică, am vădzut dă mulce ori cum să face. La cusut şciu: dubiu, aţâu, împunsuriu, păstă fir…”, se-ndeamnă la vorbă Floare Babeţ, în graiul ei bănăţan, lăsându-ne mai mult să deducem cam pe unde trece acul în înfloriturile de pe pânza, catifeaua, borangicul sau mătasea ce înveşmânta, demult, mândrele satului.

“O fost frumos portu’ nostru, da’ când cu colhozu’ or trecut costumele, toace muierile s-or trecut în sucnă. Nu s-o măi putut în remorcă şî la colhoz, că albu-i alb. Şi-i păcat dă ele… Că ele or înflorit hora”…( sursa : http://www.renasterea.ro/stiri-banat/social/ciupaguri-cotrante-carpe-da-baciconi-si-borangic.html )

tablouFotografia de mai jos mi-e draga tare ,zambetul acela spune multe….

taranca-din-ieud-torcand-1457

Ceapsa din Banat ….

ceapsaOpreg din zona Banatului ( http://www.muzeulsatuluibanatean.ro/index.php?pagina=obiecte )

opreg1 opreg2 opreg3

Artemis

art010Aartemis_ephesus_mus_tripoli1

Andrea Voica ,port Banatean ,pe cap poarta Ceapsa ….

316951_475729149156197_956186448_n

Iorgovan frumoasa floare -CE-I VIATA NOASTRA PE PAMANT

Am ales doua melodii,ambele dragi foarte tare sufletului meu ,chiar merita ascultate,vi-i le ofer cu tot  dragul ,sunt autentice din zona Banatului,de la mine .Va doresc un sfarsit de saptamana plin de bucurii alaturi de cei dragi !!!

Iorgovan frumoasa floare
Banatule colt de soare
Io cu tini ma falosesc
Aici viata mi-o traiesc
Banatule loc de dor

In Banat eu m-am nascut
Aice-am copilarit
Unde canta coltul ierbii
Si vin la izvoare cerbii
Banatule colt de rai

La noi nime nu-i batran
Sarbatori mandre sa tin
Dumnezau ne ocroteste
Si pamantul ne rodeste
Tara mea-i Banatul meu

Oriunde m-o dus sorocul
Am purtat cu mine focul
Si pan-am venit napoi
Mi-o fost gandul tot la voi
Banatenii mai falosï…..

Iorgovanul

320px-Lilac_Flower&Leaves,_SC,_Vic,_13.10.2007

PETRICA MOISE -CE-I VIATA NOASTRA PE PAMANT !!!!!!!!!!

Ce-i omul care a uitat ,ce-i bunul simt si omenia,cand al nemernic e laudat si se ridica-n slavi prostia ? ….