Realismul științific și religios.

omenirea_de_la_alfa_la_omega_micu_godeanu

Mai recomand și cărțile  ,Omenirea de la Alfa la Omega ,Spațiu Timp Viață și biopunctură ,de același autor .

spatiu_timp_viata_si_biopunctura_micu_godeanu

REALISMUL STIINTIFIC SI RELIGIOS – Dr.ing.Ioan Micu

REALISMUL STIINTIFIC SI RELIGIOS de Dr.ing.Ioan Micu,Ctitor al Bisericii Izvoarele, inventator independent, multiplu medaliat cu aur, scriitor, ideolog si promotor al Internationalei Realiste.

PREFATA

La inceput a fost CUVANTUL……..

Prin folosirea cuvintelor si  argumentelor stiintifice, prin studiul Bibliei – Cartea de Capatai a Omenirii, cu ajutorul calculatoarelor, autorul atentioneaza cititorul intr-un mod direct asupra unei probleme reale, a intregii omeniri, pe care fiecare dintre noi o percepem zilnic, dar nu o constientizam: autodistrugerea Planetei Albastre.

Prin aceasta carte, autorul, trece peste lucrurile marunte cotidiene si arata puterea Universala a unui Dumnezeu Atotputernic, Nemarginit si a Creatiei Sale, in toata grandoarea si splendoarea Sa.

Cu documente si marturii scrise, cartea ne duce catre existenta unor civilizatii extraterestre, care foloseau in urma cu mii de ani, o tehnologie extrem de avansata chiar si  fata de tehnologia actuala.

“Vantul este tras sau impins?”

Aceasta intrebare pe care si-a pus-o autorul, evidentiaza acuratetea gandirii inventatorului si omului Micu Ioan, ctitor al Bisericii Izvoarele, tragand un semnal de alarma fata de energia actuala, poluanta, finita si neperformanta sugerandu-ne posibilitatea aplicarii de noi tehnologii alternative, cu ajutorul carora s-ar stopa distrugerea Planetei Albastre.

Cartea atrage atentia asupra marii explozii demografice, care depaseste cu mult resursele Pamantului, aducandu-ne in atentie consecintele acesteia.

Cum bine sugereaza si autorul, cartea este accesibila oricui, dar recomanda sa se inceapa studiul ei cu capitolele care se afla mai aproape de intelegerea fiecaruia, parcurgand gradat fiecare treapta. Cititorul este acela care decide ordinea capitolelor, cartea devenind astfel interactiva.

Realismul Stiintific si Religios este un manifest pentru salvarea Planetei Albastre, adresat tuturor oamenilor responsabili, cu credinta, care pot aduce, ei insisi, argumentatii in favoarea acestei idei.

Noi suntem generatia viitoare………….

Editura SEVEN STARS

Iordan Stavar
Worldwide Independent Inventors Association

De acelasi autor:

De la Potopul de apă la Potopul de foc

Cuprins
1.   Bazele extraterestrilor pea Terra
2.   Pioneratul si Tehnica Pioneratului Omenirii
3.   Potopul de apa si Lumea Antica
4.   Calendarul Biblic
5.   Apocalipsa Biblica
6.   Bibliografie

Iubite ciititor,

Desprinzînd cîteva capitole din marea lucrare Realismul Ştiinţific şi Religios, ne-am luat permislunea de a veni în faţa Dumneavoastră cu această carte de buzunar, De la Potopul de foc la Potopul de apă, lectură neagresivă şi incitantă care poate însemna punctul de plecare al scrierii unei istorii alternative a omenirii. Modestă prin dimensiuni tocmai pentru a ţine atenţia trează, este cu atît mai importantă prin conţinut întrucît aduce în actualitate o alternativă viabilă celor două concepţii paralele de evaluare a istoriei omenirii pe Pămînt: Istoria cu dovezi palpabile şi Religia cu dovezi spirituale. În rîndurile ce vor urma, continuîndu-se descifrarea realistă a marilor mituri ale omenirii, ve-ţi putea intui şi valenţele pline de semnificaţii ale legăturilor istorice şi religioase dintre fii pămîntuluii ca rezultat al evoluţiei humanoide pe Pămînt şi uriaşii pe care I-a trimis domnul pentru împerechere cu ficele pămantului, amestec biologic cu mutaţii genetice, în urma căuia peste milenii, cunoaştem astăzi Civilizaţia Noastră.
Baza teoretică a Realismului Ştiinţific şi Religios o constituie activitatea de descifrare parţială a textelor biblice cu ajutorul calculatoarelor din care am desprins lectura pe care v-o supunem atenţiei în continuare.
Pe parcursul lecturii veţi întîlni civilizaţiile extraterestre la braţ cu fii primitivi ai pămîntului dar şi minunile tehnice realizate împreună o perioadă de aproximativ 1.600 de ani, pînă cînd a avut loc Potopul de apă. Treziţi la viaţă după Potopul de apă, într-o lume plină de nămol şi lacrimi, pămîntenii care au supravieţuit au revenit din nou la primitivism şi din nou au apucat pe lungul drum al supraveţuirii, aproape singuri, vizitele extratereştrilor nu au mai însemnat mare lucru. Textul biblic nu tratează evoluţia istorică a civilizaţiei umane în amănunţime, an după an, lăsînd istoriei acest supliciu, dar încheie în Apocalipsa cu o previziune sumbră pentru civilizaţia Noastră: sfîrşitul cosmic în anul 2033 dacă se va mînia “domnul”, sau sfîrşitul terestru dacă veţi fi “răi”, previziune  regăsită şi sub numele de cod Potopul de foc .
Autorii

1. Bazele extraterestrilor pe Terra
Ipoteza colaborării extraterestrilor cu “fii şi ficele pămîntului”, atestaţi de către textul biblic cu mulţi ani înaintea omului de tip Adam, apare din decriptarea parţială a Bibliei cu ajutorul calculatoarelor, folosind similitudinea dintre evenimentele descrise în textul biblic şi văzute prin premonitie de catre profeţi şi posibilităţile tehnice ale omenmirii de astăzi.. Transmiterea informaţiilor a fost făcută   sub prestare de blestem pentru a crede, a nu modifica şi a nu cerceta, astfel că din acest material biblic nealterat, am putut face o similitudine destul de curată raportînd acele evenimente la repere cunoscute în zilele noastre. Este desigur o ipoteza, ca multe altele de altfel, ceeace vă vom prezenta în acestă lectură din  care atît tehnologia Civilizatiei Noastre cît şi Istoria, Religia şi Ştiinţa mai au încă multe de învăţat.
După cum reese din textul biblic, cu mai bine de 12.000 în urma,  doua supercivilizatii extraterestre din Sistemul Solar, la început (alfa) jupiterienii şi mai tîrziu (omega), marţienii, au cartografiat şi prospectat ecosistemul pămîntean în vederea colonizării. Alegerea locaţiilor pentru realizarea primelor “capuri de pod terestre”, este destul de asemănătoare  celor două supercivilizaţii. Spre exemplu, au ales zone montane înalte care favorizau comunicaţiile la mari distante şi care asigurau o oarecare protecţie naturala împotriva faunei salbatice de pe pământ. Muntii Taurus Interiori din Turcia de astăzi au fost folosiţi de  jupiterieni iar muntii Anzii Interiori din America de Sud au fost folosiţi de către maţieni. O alta caracteristica de baza in alegerea locului aterizarilor,  a fost prezenta lacurilor situate la mari altitudini, lacul Van  din muntii Taurus pentru jupiterieni si lacul Titicaca din muntii Anzi pentru martieni, intrucat apa lacurilor a permis instalarea unor “tabere lacustre”, a unor “oraşe lacustre pneumatice” usoare, compuse din bărci şi case (corturi) pneumatice.www.worldwideinvention.com

Sursa : http://www.inventatori.ro/view_article.php?id=669

 

Reintoarcerea lui Zalmoxis-Stindardul geto-dacilor – invocator cultic de sacre energii cosmice

tumblr_mhd4a4tABs1r85mrbo1_500

 

Reintoarcerea lui Zalmoxis

– Hai să ne întoarcem puțin în istorie, zise părintele Kalinic. Ce îi învață Zalmoxis pe traci, la Școala lui inițiatică din zona Gorjului?
– Că… „Va veni UN TIMP ȘI UN LOC în care vor fi toate bunătățile lumii ȘI ACOLO VOI FI ȘI EU CU VOI“! zise Codrin amintindu-și promisiunea lui Zalmoxis pe care a făcut-o tuturor tracilor atunci când a fost uns rege.
Extraordinar! Cum de nu am intuit mai demult acest aspect?
– În acest mod le-a vorbit Zalmoxis despre noul concept al Raiului Tracilor pe pământ sau reîntoarcerea la Epoca de Aur a umanității. Această profeție care face referire la spiritualitatea sublimă care va fi propăvăduită începând cu zona noastră, a României, există însă de pe vremea zeului atlant Rama:
„TRACIA GETI HRISTO KOMASE TO RAMA GUTAN IT SIAT MESIA“, care înseamnă…?
– „Comunicare prin cititor, despre Tracia, de la Rama, Gutanului, văzut MESIA“, zise Codrin.
– Mai întâi, acest Mesia prevăzut de Rama, eliberator spiritual al unei întregi Europe și o mare parte din Asia, a fost Zalmoxis sau Marele Melchisedec. Apoi, datorită faptului că Imperiul Întunecat, care acționa prin evrei, dorea încă de pe atunci să preia controlul întregii zone euro-asiatice, chiar în mijlocul lor s-a întrupat Domnul veșniciei, care va acționa prin fiul său Iisus, pentru izbăvirea inimilor împietrite ale casei lui Israel. După sacrificarea lui Iisus de către farisei, marii preoți ai înțelepților geto-daci, pentru a nu se mai continua prigoana dusă împotriva neamului nostru, vor oculta Sfânta Tradiție Strămoșească în creștinism. Vor scrie Biblia, care va fi realizată pentru prima oară cuprinzând ambele Testamente în Complexul rupestru din Muntele Kreației (Bisericuțele de Cretă de la Basarabi – Medgidia). Când au fost descoperiți de către romani, o parte au fost uciși, iar ceilalți s-au refugiat mai sus de Buzău, înființând Complexul Spiritual de la Nucu-Aluniș, continuând acolo comuniunea cu înțelepții Shambalei și ai Muntelui Sfânt. Misiunea însă și-o împliniseră, înțelepciunea Bibliei cuprinzând ca o flacără vie, inimile bulgarilor, grecilor, rușilor, impunându-se treptat ca model al Iubirii divine, al compasiunii şi conştiinţei Absolute care se revarsă neîncetat, pentru o întreagă omenire.

Continuare articol Reîntoarcerea lui Zamolxis ,aici http://www.sufletulneamuluiromanesc.ro/ro/serviciu/reintoarcerea-lui-zalmoxis.html

3790436_60x60

Din vechime pe însemnele reprezentative ale statelor independente existau simboluri distinctive ce individualizau specificul cultic, totemic, mitologic, majoritatea indicând energiile cosmice, telurice sub formă de păsări ale înălţimilor, de vehicule cosmice, de balauri, de monştri, vâlve etc.
                   
În simbolurile mitologie sunt prezenţi Zmeii cu pene, cu multe capete ce varsă foc pe limbile mişcătoare. Pentru lumea geto-dacă Balaurul Zburător a devenit stindard  şi e unic în istoria lumii, dăinuind mii de ani. Istoricul A. Deac consemnează în Istoria Adevărului Istoric(pag. 201) că în judeţul Prahova la Vadu Săpat, comuna Fântânele, s-a descoperit în 1980 un fragment ceramic din sec IV î.H., pe care este incizat în pasta crudă  stindardul dacic cu dragon ce are coada penată. Iată că stindardul dacic cu dragon  este mai vechi cu 500 de ani decât consemnările istoricilor romani.

Unii istorici şi gânditori români numesc stindardul geto-dacic Lupul dacic. Mă voi opri asupra unor aspecte de fond cultic, ce contrazic această ipoteză. Lingvistic este doar o atingere între lup şi lucta, mai ales că filipii nu sunt lupi, ci tinerii iniţiaţi în tainele luctei –luptei, îndeletnicire a sedentarilor păstori – agricultori geto-daci. Lupul nu putea fi luat ca model de către geto-dacii sedentari care-şi apărau zona moştenită din moşi-strămoşi fiindcă e animal de pradă, atacă în haită şi e temut de păstori. Lupul singuratic, o raritate, nu putea fi luat ca model nici de vitejie, nici ca forţă pentru neamurile păstorilor.

Lycantropia – concepţie antică despre strălucire, luminozitate, nu se referă la lup, care nu-i nici pe departe luminos, chiar de ar fi pus pe lângă zâni. În latina veche Bolliasînseamnă strălucitor, luminos. Din bătrâni se pomeneşte despre Marele Lup Alb, ca despre o realitate din vremuri de demult. S-a păstrat în acest sens expresia De când lupchii alghi.

Lupul Alb este semnalat numai în preajma Marelui Preot ca Apollo, Zamolse, Sfântul Andrei şi Sfântul Petru pentru că este de fapt comandantul iniţiaţilor Filipi luctani adică luptători.  Aceste informaţii ne trimit la semnificaţii codate în sensul că iniţiaţii Filipi erau mereu în preajma marilor iniţiaţi şi purtau numai veşminte albe, ca toţi preoţii geto-daci, cavalerii minţilor strălucitoare ale celor  de lângă Zamolse. Filipii sunt păstraţi în toponime în toate zonele geografice româneşti. În Oltenia, Filipii sunt cel mai bine păstraţi. În vechiul calendar există toponime ce se păstrează şi în zilele noastre: Filipaşul de sus, Filipaşul de jos, dar şi Filitelnik, ce ne indică zonele în care trăiau  şi anume pe Telul Nikăi, deci pe înălţimile de filieră sacră a zâneiNika făcătoarea cerului şi pământului, cu cele 8 megaenergii ale sale, măcinikele, din mitologia română.

Geto-dacii numeau lupul – vulpe sau fărcaş, denumiri păstrate în zilele noastre în Ardeal. La toate neamurile geto-dace, de la Marea Baltică în nordul Africii, lupul era numit prin cuvântul vulpe. În pre-indo-europeană era numit ulcuos, în sanscrită vrca, în avestică vahrha, în iliră ulcudins, în gotică wulfs, în lituaniană vilcas, în letonă vilks aşa cum ni le aduce în atenţie Mihai Vinereanu în Dicţionarul etimologic al limbii române de indo-europenistică (2008). În Sudan trăieşte un lup despre care românii vor spune cu precizie că-i vulpe.

Aşa zisa Licantropie nu are nicio legătură cu lupul, ci cu strălucirea, în sensul că este luminat de ceva. Apollo este însoţit de lupul strălucitor şi e un cod cu sensul de luminat, luminător, ce nu-i totem.

Filipii geto-daci iniţiaţi în tainele de luptă, erau fiii luctei, cuvânt din proto-indo-europeană păstrat  în calendarul vechi geto-dac ca zile ale Filipilor, cărora li se dedică 7-8 zile şi de Sfântul Petru al lupilor de iarnă la 16 ,17 şi la 18 ianuarie şi de Gădineţ  – lupul cel şchiop, dar şi de Lupul cel mare de la Ovidenie 21 noiembrie etc. În mod eronat etnologul I. Ghinoiu consideră că Filipii din calendarul geto-dac sunt personificări ale lupilor. În dicţionarul sub titlulPanteonul geto-dac îi numeşte şi Martinii de iarnă, ştiut fiind că Moş Martin este numit ursul la noi, la români. Lupta este cuvânt geto-dac cu originea în pre-indo-europeanul lucta ( M. Vinereanu). Numai în Dacia nord dunăreană există cuvântul lup pentru acest animal de pradă,ce poate fi asemănat cu luctanii, luptătorii iniţiaţi în tainele luptei. În limba pre-indo-europeană există cuvântul lucta cu sensul de a rupe, a sparge, din care lupta şi luptător. Lup, luptă, luptător semnifică tenacitatea celor ce izbândesc parcurgerea etapelor de iniţiere care erau încercărcări de temut pentru cei nechemaţi. Adevărat este că de multe ori  luptătorii geto-daci pedeştri îşi puneau piei de lup ca să alunge atacatorii călăreţi. Cabalinele simt mirosul lupului ca o primejdie şi nu mai ascultă călăreţul.

Sursa: surprisingromania.com

Film Lupii și zeii