Sus la Cheia Raiului

bucegi_3016_13a

 

babele-muntii-bucegi-romania-la-pas

Sus la Cheia Raiului

Buna ceata mi-e adunata
Tot de sfinti de aceia sfinti
Si-mi citeau, prooroceau,
Si-mi citeau de Dumnezeu
Si pe Dumnezeu nu-l stiu.
– Iar Ion Sint-Ion
Din gura asa graia…
Voi cititi, proorociti,
Si-mi cititi de Dumnezeu
Si pe Dumnezeu nu-l Stiti,
Iar eu viu si bine-l stiu
Jos la Cheia Raiului
In Stilp de Cheatra mi-e-nCheiat.
– D-unde Sfintii c-auzea,
Ei saltara si zburara,
Sus mai sus se ridicara,
Cu norii s-amestecara,
Jos mai jos ca se lasa,
Pe stilp de cheatra cadea;
Cind acolo c-ajungea
Carti pe brate ca-si lua,
Si citea, proorocea,
De trei zile si trei nopti,
Stilp de Cheatra in Patru Creapa
Iata Dumnezeu ca Scapa.”
“O ceata de sfinti marunti

Lerului Doamne, Domn din ceriu,

Intreba de Dumnezeu
Intrebara, nu-l aflara,
Dar Ilie bine-l stie…
Si-mi graira si mi-l spuse…
Vedeti voi cea Stana de Peatra,
De departe sa-mi cadeti,
De-aproape sa va rugati,
Peatra in Patru s-o Faceti,
Dumnezeu de-acolo naste,
Dac-o naste-l veti cunoaste,
In aripioare sa-l luati,
Sus mai sus sa-l ridicati
Sus mai sus la lighion
Ca-acolo-i sfintu Ion…”
Ca Dumnezeu ca preainalt

Pe mine, Ion Sint-Ion m-o lasat
Sa Masur pamintu,
Pamintu cu umbletu
Si Ceru cu stinjenu…”
“Pe fetele muntilor

Sus in telia zorilor,
Nu e telia zorilor,
Ci-i de-o Dalba Manastire.
Mare-i mare pe picioare,
Pe Noua Stilpuri de ceara
Si pe-atitia de tamiie
Cu usciorii de faclie,
Da-i purcesa de demult,
Din afara-i muschiu prins,
Pe dinlontru-i zugravita,
Zugravita aurita…”
Sa faca Manastire mare

Cu Noua Usi, cu Noua Altare,
Cu Noua Raze de sub Soare.”

MESAJ CATRE ROMANIA

Ce ne puteţi spune despre vremurile grele prin care vom trece şi noi? Ei, prin ce-am trecut noi, dar prin ce-o să treceţi voi! Acele vremuri deja le-aţi început. Spre deosebire de alte vremuri, va îngădui Dumnezeu vrăjmaşului să se atingă şi de suflet; va fi mai mult o prigoană psihologică şi nu vă veţi putea ascunde nici în crăpăturile pământului. Nu este uşor, sunt vremuri foarte grele.

Citiţi mai multe pe site-ul: http://ortodox.md/articole/partinele-iustinvor-veni-vremuri-si-mai-grele-va-ingadui-dumnezeu-vrajmasului-sa-se-atinga-si-de-suflet/

Adrian Păunescu – Vagabonzi pe plaiul mioritic

Pierdem vremea în minciuni savante și în explicații de doi bani, 
Nu a mai venit normalizarea de atâția si atâția ani!
Mama ei de viață păcălită, tatăl ei de obicei prostesc, 
Ne-am pierdut treptat năravul muncii, nici nepoții nu-l mai regăsesc.
Libertatea ne-a plăcut ca drogul, dar am câștigat în loc de frâu- 
Libertatea de-a muri de foame, într-o țară cu potop de grâu.
Ronțăim concepte generale, lașității noastre îi spunem tact
Am ajuns să facem totul invers, râdem tragic și iubim abstract.
Numai ierarhia mai contează, meritul nu are nici un preț 
Oștie, ocupație sunt banii
Lașii îl fac de râs pe îndrăzneț.
A ieșit mulțimea pe șosele, cu pancarde, după port sărac 
România- țară de vânzare sau măcar de închiriat pe un veac.
În maternități ni se nasc genii, care în decorul ce-l avem 
N-or să se împlinească niciodată, căci ratarea e pe aici refren.
Muzica, pictura, poezia, ni se adresează indigest
Și narcotizați de atâta moarte, suntem cel mai trist popor din est!
Vagabonzi pe plaiul mioritic, am aflat un paradox infect
Că pe aici prin Dacia ferice, calitatea însăși e-un defect.
Ne tot plângem de atâta vreme că de loc nu ne putem uni
Și între timp producem dezunire, 
Fiecare în fiecare zi.
Demnitatea a ajuns o cârpă între sutiene și chiloți
Și e frig și cald, ca niciodată, răstigniți între extreme toți, 
Regresăm cu maximă viteză, și de viitor n-avem habar
În comuna noastra primitivă, o gorilă ne va fi primar!
S-au născut, și zi de zi prosperă, rozătorii tari din strămoși, 
Hoții dobândesc în viață ranguri 
Zboară vulturi, surzi cu ochii scoși.
Asta ni-i porecla potrivită, o purtăm la bine și la rău, 
Vagabonzi pe plaiul mioritic, 
Cei mai triști orfani de Dumnezeu .