Vrute și nevrute

ren

Vrute și nevrute,
Nu vrem epoci de balauri,
Cu nebuni ce mâncă grauri,
Tot ce mișcă ,le e hrană,
Pântece de buruiană.

Vrem războaie de țesut,
Nu războaie ce ucid,
Vrem iubire de aproape,
Nu tancuri,ce merg pe ape.

Vrem cerul, să ne fie cer,
Nu străini, ca grănicer,
Vrem izvorul limpede,
Nu otrăvuri râncede.

Vrem poienile de meri,
Raiuri pentru trecători,
Nu sălaș gunoiului,
Și nici lemne, focului.

Ne vrem munții sănătoși,
Nu să ascundă păcătoși,
Vrem legea,să ne fie lege,
Nu vrăjmașii să ne lege.

Veșnic vrem trăi în pace,
Nu în război cu dobitoace.
Prunci să-i creștem ,pui de lei
Nu armate, feudalei.

Soarele , ne fie soare,
Nu simboluri posesoare,
Dimineața ,dimineață,
Să ne bucurăm, în viață.

Vrem chicote de copilași,
Nu bătălii-ntre pătimași,
Și mai vrem iubind,iubire
Nu focoase ,nu înrobire.

Vrem iubire de aproape,
Împlinind sorți și agape,
Nu vrem suflete pierdute,
Nu lume ajunsă,la senectute.

Iarba să ne fie iarbă,
Pomii sănătoși ne șadă,
Și florile pe câmpie,
Vii ne fie,vii ne fie.

De de C.J.L 
03.03.2015

garden_of_eden_by_encubed-d5w5rd4

sursă imagine http://fc01.deviantart.net/fs70/f/2013/056/2/2/garden_of_eden_by_encubed-d5w5rd4.jpg

Constelații Românești Tradiționale- Simbolistică stelară

maxresdefault (2)

CONFERINȚA NAȚIONALĂ CERUL ROMÂNESC ȘI COMPARAȚIA CU ALTE MITOLOGII STELARE – DIMITRIE OLENICI , Expertiza domniei sale în simbolistica stelară prezentă în pictura bisericească, în decorațiunile porților, casei și altor elemente arhitecturale, comparația simbolurilor – este una foarte valoroasă. Dimitrie Olenici este și realizatorul primului planetariu privat din România. De asemena a implementat în multiple locații celebrul pendul al lui Focault, un pendul gravitațional pe verticală.

 

maxresdefault (3)

 

Cântecele populare și dansul românesc -Leacuri pentru trup și suflet

 

Mare păcat ,că muzica populară românească nu mai este aproape sufletului românilor,ea având o importanță deosebită ,cântecele fiind culese,născute direct din natură ,pentru suflet și trup ,cântecul și dansul popular au puterea de a vindeca ,încărca cu energie și mângâia pe toată lumea…

…………………………………………………………………………..

Descoperirea unei reprezentări în ceramică a unei hore formate din 6 femei, aparţinând Culturii Cucuteni (3700-2500 î.H.), ultima mare cultură cu ceramică pictată din Europa, indică faptul ca hora a apărut cu mai mult de 5000 de ani în urmă pe pământul vechii Dacii.
(imagine primitivă a soarelui şi ciclicităţii timpului – exprimată prin ritmicitatea mişcării, muzicii şi respiraţiei).

Hora – cel mai complex şi mai răspândit joc (dans), popular românesc, având un caracter ceremonial şi un număr impresionant de variante. Însoţeşte toate riturile de trecere şi toate sărbătorile populare. Fenomenul horal face parte din kolabrismul tracic de unde au evoluat variantele naţionale la popoarele din sud-estul Europei. Nu există nici o îndoială că acest dans a avut cândva un caracter magic şi un substrat mitologic.
La aceste funcţii de celebrare a cultului solar şi de stimulare a forţelor roditoare ale gliei se mai adaugă şi: funcţia apotropaică (specifică cercului magic), pecetluirea unei comuniuni şi alianţe colective, marcarea veşnicei întoarceri din natură, etc.
Bătăile cu piciorul în pământ reprezintă un gest magic de fertilizare a solului, întărit prin ridicarea braţelor semnificând creşterea plantelor şi prin strigăturile ce au avut cândva un rol de incantaţie magică,exerciţii rituale,păstrate dealtfel până mult mai tărziu …..(Cucuteni -Iaşi, august 2006)

Hora-at-Frumusica

A fost descoperită în 1942 pe “Cetăţuia” din satul Bodeştii de Jos, jud. Neamţ. Este, pe drept cuvânt, efigia Muzeului din Piatra-Neamţ şi una din capodoperele culturii Cucuteni. De fapt este un suport antropomorf compus din şase statuete feminine, văzute din spate, înlănţuite parcă într-o horă. Meşterul cucutenian nu a modelat decât şoldurile care exprimă clar, însă, feminitatea personajelor. Artistul din mileniul al IV-lea î.Hr. a renunţat la modelarea capului, braţelor şi picioarelor, dar decupări ovale, pe două registre, conferă ritm ansamblului, dând impresia de rotire. Modelatorul a demonstrat un pătrunzător spirit de observaţie, rezultatul fiind o sinteză genială. Femeile reprezentate par preocupate de dansul lor ce trebuie să aducă soare, apă, belşug şi grâne. Impresia de ceremonie sacră, legată de reînvierea naturii, este accentuată de decorul în elipse pictate cu alb, pe fondul roşu al grupului. O întrebare preocupă de câtva timp pe arheologi: există de-a lungul mileniilor o transmitere a unor străvechi datini? Oricum, Constantin Matasă, cel care a descoperit această piesă, a fost inspirat când a numit-o “Hora de la Frumuşica“…..http://www.neamt.ro/cmj/istorie/cucuteni/imagini/Cucuteni_005.htm

Dansurile și muzica populară românească ,transmit cu adevărat sacralitatea acestui popor ,fiind create ca o entitate ,în așa fel, încât să învie omul cu suflet cu tot ..Ne plângem că n-avem spitale ,doftori sau doftorii bune,dar înainte vreme câte spitale erau ? Numai că, exista armonie între trup,suflet și natură .. 🙂

Doina – în folclorul românesc ,exprima o gamă variată de sentimente, emoții ,stări ,dintre care este dominantă starea de seninătate si speranta conținând caracteristici apropiate de sfintenie ,cântarea sufletului ,prin linia melodică devenind astfel rugă către înaltul ceriului …

Leacurile,natura și sufletul omului ,predanie strămoșească ,străjer…

Să stăm cu luare aminte să nu fim învârtoșați și să rămânem la năstrapa bunilor noștrii ,că ei or fost ăi dintâi și tăt ei or ne-or țâne și pă ăi din urmă …

 

hora_06

 

Gnosa Maniheană

10661829_818742171481310_3032302654934989315_o

Gnosa maniheană…
Gnosa răspândită de Mani susține că la începuturi cele două substanțe primordiale, lumina și întunericul, binele și răul, Dumnezeu și materia, coexistau, dar erau bine despărțite de o graniță. La nord domnea Părintele Măreției (asimilat cu Dumnezeu tatăl la creștini), iar la sud Prințul Întunericului (identificat cu Ahriman, la perși și Diavolul la creștini). Din cauza „mișcării dezordonate a materiei”, Prințul Întunericului este împins către granița nordică a regatului său. El zărește splendoarea luminii și dorește să o cucerească. Atunci Părintele Măreției hotărărște să-l respingă el însuși pe dușman. O zămislește pe Mama Vieții, care la rândul ei dă naștere Omului Primordial. Având o armură alcătuită din cinci straturi de lumină, acesta coboară la graniță, dar este învins în lupta cu întunericul și cu demonii (arhonții). În urma acestei înfrângeri, lumina se amestecă pentru prima dată cu întunericul, iar materia deține o parte din sufletul divin.

În a doua etapă a creației, Părintele Măreției evocă Spiritul Viu, care coborând în întuneric îl prinde de mână pe Omul primordial și îl înalță către Paradisul Luminilor. Totodată, Spiritul Viu îi doboară pe demoni și făurește din pieile lor bolțile cerurilor, din oasele lor munții, iar din carnea lor pământul. Apoi creează soarele și luna.

În a treia etapă a creației, Părintele Măreției decide să recupereze toate particulele luminoase răspândite de Omul Primordial în întuneric. De aceea el îl emană pe al “Treilea Trimis”. Acesta organizează cosmosul ca pe o fântână de captat particulele de lumină. În primele cincisprezece zile ale unei luni, aceste particule urcă până în lună, care ajunge lună plină; în următoarele cincisprezece, lumina se mută în soare și în cele din urmă în Paradisul Luminilor. Cu toate acestea mai rămân particule captive, deoarece au fost înghițite de demoni. Atunci Trimisul se arată demonilor masculi sub înfățișarea unei tinere fecioare, iar demonilor femele sub chipul unui tânăr bărbat. Înflăcărați de dorință, arhondiții masculi își răspândesc sămânța și o dată cu ea și lumina pe care o înghițiseră, iar femelele nasc înainte de vreme, avortonii lor fiind aruncați pe pământ. Prințul Întunericului își face griji pentru pierderea prețioaselor particule și de aceea recurge la un gest disperat trimițând doi demoni, unul mascul și celălalt femelă, pentru a devora toți avortonii, care aveau închisă în ei lumina. După ce săvârșesc acest macabru proces, cei doi demoni se împerechează, zămislind-i astfel pe Adam și Eva, primii oameni. Astfel o mare cantitate de lumină ajunge în trupul oamenilor, ei devenind acum obiectul principal al răscumpărării. Conform religiei maniheiste, principalul obiectiv al omului este de a se mântui pentru a putea readuce particulele luminoase din corpul lui la origini, în Paradisul Luminilor.

Cel mai important principiu maniheist este cel al dualității. Mani propovăduia că încă de la începuturile creației, au coexistat două naturi opuse – întunericul și lumina. Pacea și liniștea erau apanajul luminii, pe când în întuneric existau constante frământări. Universul este rezultatul temporar al unui atac al întunericului asupra luminii, din mixtura cărora a luat naștere Spiritul Viu, o emanație alcătuită din lumină și întuneric. Maniheismul a făcut eforturi însemnate pentru a include în sfera proprie, principiile tuturor religiilor cunoscute în epocă. Un element cheie îl reprezintă non-omnipotența puterii lui Dumnezeu, negarea perfecțiunii infinite a divinității, acesta având o natură duală, compusă din două părți egale dar opuse (Bine-Rău).

În aceeași ordine de idei, în viziunea maniheistă, omul este privit ca un nesfârșit câmp de luptă al acestor două principii. Astfel, partea binelui este reprezentată de suflet, format din lumină, și partea negativă este trupul, compus din pământ negru. Sufletul definește persoana, neputând fi corupt.

Conform unor istorici arabi de mai tarziu, Mani a scris multe carti in care a pretins ca dezvaluia taine mentionate de Isus in mod indirect si enigmatic. I-a considerat pe Zarathustra, Budha si Isus predecesorii sai si a declarat ca el, ca si ei, primise din aceeasi sursa, aceeasi iluminare.

Doctrina sa consta dintr-un dualism gnostic imbinat cu o conceptie cosmogonica impresionanta si elaborata. Conflictul universal dintre lumina si intuneric era omniprezent si cel mai important camp de batalie al acestor doua principii opuse era sufletul omenesc!

Asemenea catarilor, Mani a adoptat teoria reincarnarii. Si tot asememenea lor, a insistat asupra existentei unei categorii a initiatilor, a unor alesi iluminati.

S-a referit la Isus numindu-l “Fiul Vaduvei” – o expresie pe care mai tarziu, francmasoneria avea sa si-o insuseasca. In acelasi timp, a afirmat ca acesta era muritor – sau ca ar fi putut fi considerat divin doar in sens simbolic sau metaforic, in virtutea iluminarii.

Așadar, noi oamenii suntem locuitori ai pământului,nu ai cerului,cu ghilimelele de rigoare,care este separat voit ,de aceea nu suntem nici luminoși nici nestricăcioși ,contrar celor inșiruite fals de către new age …

adameva

 

Destinul neamului meu

428165_119914108184892_2096093331_n
DIN GRAIUL INGERULUI MEU, la aprinderea Focului Sacru Dacic (1):
“Dragilor dragi, iata-ne adunati in comuniune, unii cu altii si cu locul acesta investit cu o vibratie bine intretinuta de spatiul ce-i mentine valoarea de “pilon de rezistenta” in Panteonul zarandean al Ardealului nost’. In 12.11 s-a aprins focul pe altarul soare din andezit in Pasul Cotoncu al Apusenilor, la Valcanul Bucesului, iar azi in 11.12 a fost sa fie depusa stafeta la Uibaresti prin mai mult decat actul de prezenta, prin actul de traire iluminat de flacara Focului Viu ce dezgheata suflete prin caldura si le ofera perspectiva bunei cugetari ce coboara din vestigiile de mare pret ale orientarii schitate si elaborate mai ales pentru spiralarea ADN-ului nostru in “laboratoarele de spirit ale Kogaiononului”.Iubitii mei, ne traim, experienta spirituala, fiecare in parte si toti indeobste, ca omenire, urmand cai din itinerariile destinului in care ne putem asambla esenta vie si nemuritoare. Nu stiu daca omenirea face acest lucru constienta ca are sanse sa se inalte spre un alt nivel de libertate; sa intre intr-o era a eticii angelice, in care nu se mai bazeaza doar pe ea insasi, ci, conlucrand cu vointa, ratiunea si sentimentul cu care a fost investita, poate intra in tandem cu ingerii si fiintele superioare prin care poate primi indrumare. N-am putut fii prezent la lucrarile simpozionului unde prietenii mei dragi au vorbit despre stramosi si nu stiu daca s-a amintit despre sacerdotiul si ritualul dacice, despre perceptia ce le certifica rostul. Eu o amintesc generic ca unul prin care o frantura din ele ati putut s-o vedeti si s-o patrundeti macar cu ochii trupesti. Chiar daca, in mod traditional, fiecare individ incadrat intr-o cultura, raspundea pentru propriul suflet, slujitorii altarelor puteau sa sustina redresarea sau tamaduirea cuiva sau a altcuiva, puteau sa sustina orientarea acelora, dar adevarata lor raspundere era pentru sufletul comunitatii; menirea era sa stabileasca relatia dintre sufletul fiecarui ins si comunitate si sa stabileasca o legatura intre comunitate, intreaga planeta si Univers.Cred ca putem califica ceea ce punem acum in unda ” act de spirit bine-intentionat” , marcaj menit sa traseze segmentul de cultura a duhului retrezit, constienti ca nu e simplu de regasit sacrul in vremurile in care traim, dar ca merita sa investim forta prin virtutile iubire si nadejdea ca ne vom reactiva sacralitatea, ca sa fim deopotriva binecuvantati cu un suflet treaz si cu o cultura integral spirituala, pe Pamant.Pentru aceasta datori suntem sa fim cu luare-aminte la remarca parintelui nostru Arsenie Boca, celcare avertiza ca “Neamurile isi au destinul ascuns in Dumnezeu. Cand isi urmeaza destinul au binecuvantarea Lui; cand si-l tradeaza, sa se gateasca de pedeapsa”. Prin urmare, exista o responsabilitate absoluta in privinta sarcinilor fiintei umane, intrucat noi suntem particule constiente ale Universului! Ma bucura sa aud voci sau sa citesc despre dorinta de a ne salva din calea tavalugurilor dirijate de negustorii de popoare care au inventat instrumente de robire si dominare necrutatoare. Sunt dator sa amintesc ca, pentru supravietuirea unei culturi, este necesara o anumita conditie a psihicului: ipoteza unei existente pline de sens. Credinta religioasa a fost pentru strabuni rezultatul acestei ipoteze in civilizatia noastra. Ca teolog va spun ca, in cartile sfinte ale religiilor monoteiste se percepe ca o astfel de evolutie este deliberata si facuta cu intentie. Aproximativ acelasi lucru se poate deduce si din alte religii si din mituri.

Pasul spre reindumnezeire trebuie sa fie facut intr-un mod constient, intrucat reprezinta o sinteza a celor doua emisfere cerebrale – deci include si logica si simtirea. Acest pas inseamna recunoasterea si acceptarea responsabilitatii pentru intreaga creatie.

Asta explica de ce Dumnezeu nu anihileaza intregul univers al unei fiinte umane, fiindca, daca ar face asta nu s-ar observa nimic pe suprafata Creatiei! Fiinta umana este un experiment biologic al naturii, pentru a i se adauga materiei, constiinta. Natura va avea destul timp ca sa faca alte experimente, dar fiinta umana nu are! Asa ca, pentru supravietuirea unei civilizatii este esential cat de puternic este motivat comportamentul omenesc. Aceasta decide existenta unei civilizatii. Daca, in viitor, Occidentalul Il va cauta pe Dumnezeu in exclusivitate in materia moarta, el, Occidentul va deveni, el insusi, o astfel de materie moarta si se va indeparta de natura sa primordiala care l-a adus la conceptul de Dumnezeu – printre alte lucruri.

Traim, dragii mei, intr-o tara de pe continentul care e administrat de cei ce-si zic creditori nostri si, astfel, emit pretentia de a ne resemna sub criza duhovniceasca, sociala si economica care merg mana-n mana cu rasturnarea intregii firi. Dezradacinarea si distrugerea traditiilor noastre ancestrale e costul cel mai mare pe care greu il suportam. Esentele crizei duhovnicesti lasa amprenta, brazdeaza sensul vietii cum nu se cade, asa incat, semanate semintele instinctului egoist, rodeste incadrarea omului in prezentul rectiliniu, unidimensional. Intr-o asemenea perspectiva, desertaciunea se ia la intrecere cu irationalul si lupta o castiga totdeauna tragicul.

Va spun acestea fiindca vad adunate aici persoane care pot intelege mesajul meu. El nu instiga, e doar punct de vedere pe care-l exprim, dar il acopar cu nadejdea ca impreuna suntem puternici si vom gasi solutii pentru reimbogatirea vietii cu SENS. Cred ca putem face asta prin ceea ce ne uneste, IUBIREA, coroborata deciziei prin care s-a dat tonul reaprinderii Focului Viu in vetrele din a caror cenusa se poate lua materia a ceea ce ne poate reface vrednici sa ajungem la izvoarele de cultura si spiritualitate care ne proclama NEMURITORI, parte a civilizatiei ce respecta Legile Frumoase.

Si, pentru ca am amintit de Legile Belagine sau Frumoase, inchei, amintindu-le pe primele doua:
1. “Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu si Vesnic, din care vin toate si prin care fiinteaza toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si plinul sunt mainile Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicaieri si peste tot este mijlocul Sau, iar chipul Sau este lumina. Nimic nu este faptuit fara de lumina si tot ce vine din lumina prinde viata si ia faptura”.
2. Precum fulgerul aduce lumina si din lumina tunetul si focul ce se revarsa , asa este si gandul omului, el trece in vorba omului si apoi in fapta sa. Deci, ia aminte la asta, caci pana la focul ce arde trebuie sa fie o lumina si un tunet. Lumina omului este gandul sau si aceasta este averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvant, iar vointa omului aprinde focul prin care se faptuiesc toate cele ce sunt in jurul sau.”HELIS ALMIIS ABA TANI! Amin!”

Redeșteptarea spiritului ancestral este efectul legic al forței cu care conștiința neamului conjugă starea de ”a fi” prin dacii nemuritori care-și trăiesc nemurirea prin noi… Astfel, suntem acum în măsură să trăim cu simțurile activate de sensibilitate pentru autenticitatea izvorâtă din spațiul care ne-a plămădit, pentru valorile neprețuite conservate în leagănul de cultură și civilizație al țării. Aceasta este cauza noastră, le convine ori ba neguțătorilor de neamuri și trădătorilor de neam, o cauză a tuturor celor care înțeleg a se raporta la ea, pe cât de concentrați asupra ei, pe atât de conștienți că suntem ceea ce rămâne în urma noastră. Paradoxal, deși este greu să ne redescoperim condiția ancestrală și să urmăm pilda străbunilor noștri, de a căror consângenitate suntem legați ca neam, ca destin, în funcție de această condiție rezonatorii noștri își dobândesc binecuvântare sau blestem.
Constantin Biriș Jr.
”Neamurile își au destinul ascuns în Dumnezeu. Când își urmează destinul, au binecuvântarea Lui; când și-l trădează, să se gătească de pedeapsă”
Părintele Arsenie Boca

DIN GRAIUL INGERULUI MEU, la aprinderea Focului sacru Dacic (2):
“Dragii mei dragi, exista un destin al adevarului iar acesta are nevoie sa fie rostit ca sa fie auzit. El are reverberatia in stare sa treaca dincolo de vrerile celor care doresc sa ramanem asa cum ne-au asezat: cu capetele plecate. Ei stiu ca, daca vom privi in urma, nu mai privim in jos. Ma bucura ca ne gasim aici, in spatiul acesta, mediul propice pentru a aprofunda indeobste ideea ca e timpul sa ne citim corect certificatele de nastere. Noi, dacii, suntem mai multi decat au impresia cei care ne-au numarat la ultimul recensemant. Daca ni se intampla ca din gratie divina sa fim vesnici, atunci e normal sa invesnicim si ceea ce ni se intampla. Iata-ne stransi in jurul focului sacru dupa pilda lasata noua de strabunii din care suntem zamisliti. Iata-ne razbind, prin ignoranta, spre un liman al recunoasterii valorilor noastre ancestrale. Daca e sa recunoastem ca ignoranta este piedica trecatoare pusa de noi toti in calea luminii, va indemn pe toti sa ne tinem bine suflarea ca sa nu gonim clipa. Sper sa ne ramana pe retina lumina acestei Flacari si dupa ce vom pleca de aici fiindca in ea sta informatia originara daruita Kogaiononului multimilenar de baletul divin al fotonilor de lumina emisi de focul dacic. Dacii divinitatii fundamentale, fondul conceptiilor religioase la care acestia au facut referire, nu-s aparute ca inchipuiri, din senin, ci prin sedimentarea valorilor primei religii monoteiste din Istoria Spiritualitatii Universale. Metamorfoza energiei conservate legic – in plan spiritual – a dat fenomenul ce a facut posibila, de pilda, trecerea de la zalmoxianism la crestinism, dintr-o structura in alta la nivel de traire in sublimul armoniei universale, a microcosmosului nostru raportat la macrocosmos, in care Dumnezeu Este si Va Fii Creeatorul si Proniatorul Perfect, iar prin noi, Fauritorul unei civilizatii arhetipale cu nucleul in Bazinul Dunarii.
Spatiul carpato-danubiano-pontic trebuie sa devina ceea ce nazuintele stramosilor nostri au cerut si cer. Chiar daca vom traversa, curand, evenimente declansate prin ignoranta de factorii de constiinta ai omenirii si ele vor fi insotite de cataclisme tectonice si geoclimaterice, nadajduim ca vom ramane in gratia divina. Acest crez va sta de acum inscris pe una din cele zece alveole ale Altarului acestuia, altar care e vatra in care a fost aprins focul luat de la mormantul Parintelui Boca, botezat “Zian-Valean” si calugarit Arsenie, din oaza de pace, liniste si armonie legat de care, nu doar metaforic a lasat profeticul sau cuvant: “va lua foc, tara, din Prislop!”
L-am luat si adus astazi aici, iar de aici Focul acesta va aprinde alt altar si altul, pana va ajunge in Bucegi, la Sfinx. Asa ne urmam in sfarsit destinul si purcedem spre sansa de a primi binecuvantare, fiindca tot Parintele Arsenie Boca avertiza: “Neamurile isi au destinul ascuns in Dumnezeu. Cand isi urmeaza destinul au binecuvantarea Lui; cand si-l tradeaza, sa se gateasca de pedeapsa”. Nadajduiesc ca ne-om purta cum se cuvine destinul, in lumina Focului Viu reaprins astazi, ca unii in stare sa-si reevalueze zestrea genetica pastrata greu dar cu demnitate in leaganul de cultura si civilizatie geto-dac. Asociez nadejdii si iubirea – virtutea ce-i in stare sa dezamorseze tot ce e nociv in noi si pe langa noi si va trimit acolo unde v-ar trimite buna cugetare daca: in Nemurire!”

Valentina Muresan 

In Tara turmelor si-a Painii,o claie de cer si-o caciula de stele …

copil-de-taran-din-zona-sibiului-1206

Patriotismul… nu-i…
brățară sau papion… sau pălărie…
să-l porți sau nu,
să ți se pară că-ți vine sau nu-ți vine ție.
Te naști cu el, ți-e-n datul sorții,
n-ai cum să-l lepezi după* tine,
îl porți ca pe o cămașă-a morții,
nu-l cumperi de la curți străine.
Și de vândut, n-ai cum să-l vinzi
pe un fel de suferință crestată dureros
pe grinzi de suflet vechi și de credinți.
Aud și văd, citesc, și tac,
cuprins de o silă ancestrală,
plâng de rușine că am fost dac
și c-am ajuns acum zăbală
în gura știrbă a nu știu cui
care-mi molfăie mândria
și-mi bate lacrimile-n cui,
și-mi răstignește poezia…Tudor Gheorghe..

Iubesc pe cel care nu-şi pune de-o parte vreo picătură, măcar, dintr-al său spirit, spirit ce-i chintesenta propriei virtuţi, căci cu astfel de spirit ,neamul va trece puntea.

Copilul este constructorul spiritual al omenirii, iar obstacolele în calea dezvoltării sale libere sunt pietrele din zidul în care a fost închis sufletul omului….Frumoase sunt doar acele suflete demne care nu accepta niciodata sa se plece.Harpa sufletului omenesc e atat de mestesugit alcatuita, incat numai o lovitura care i-ar rupe dintr-o data toate coardele ar putea sa-i nimiceasca orice putinta de vibrare.Sufletul trebuie tratat ca pamantul, sa i se dea ce-i trebuie spre a fi productiv.Lasati cerul in pace,fiindca sufletul este ca si copacul,nu-i grijiti cu-atata patima ramurile,ci radacina ,n-o lasati sa moara …

…………………………………………………………….

FRAŢII MEI ROMÂNI!
IUBIŢI FRAŢI DE SÂNGE STRÂMOŞESC!
ŢARA NOASTRĂ ESTE SFÂNTA NOASTRĂ BIBLIE ROMÂNEASCĂ!
A FOST MARTIRIZATĂ ŞI RĂSTIGNITĂ PE TOŢI VIII ŞI MORŢII NOŞTRI!
VENIŢI ÎN APUSENI SĂ ÎI SACRALIZĂM RĂNILE ŞI DESTINUL!

Fraţilor, iubiţii mei fraţi!
Anul acesta sunt 190 de ani de la naşterea lui Avram Iancu!

“Martir şi Erou al Naţiunii Române”
— Declarat oficial în Senatul României! –..Laurian Stanchescu 

Pe 1 Septembrie o sa pornim de la Casa lui Avram Iancu, o sa parcurgem drumul pana la Tebea pe jos in etape, cu oprire la Campeni, Abrud, Mihaleni, Criscior, Ribita, Brad, Tebea. Sosirea la Tebea pe data de 7. Cine vrea sa ni se alature o poate face de la inceput, s-au in etape pe traseul parcurs…Serb Marcel..

CHEMARE

In muntii nostrii un Craisor
Lupta-ta pentru acest popor,
Iar steagul luptei el l-a dus
Pentru Moti si Cel de Sus.

Acum hai sa ne adunam
Pe Iancu sa-l veneram,
Sa plecam din casa lui
Pin la Tebea motului.

Daca aveti singe de Mot
Noi va asteptam pe toti,
Marsul lui sa infaptuim
Si spre Tebea sa pornim.

Si in prima zi din toamna
Din comuna lui natala,
Laurian ne va conduce
Pin la Tebea in deal la cruce.

De aveti singe de Mot
O sa veniti si voi toti,
De nu…O sa fim noi doi.
Iancu va traii prin noi.

Hai in mars si hai la Tebea
Noi poporul, zis azi plebea,
Sa-l cinstim pe Craisor
In ciuda ciocoilor.

O sa vina si ciocoi
Sa cerseasca voturi noi,
Ca atunci isi amintesc
De acest tinut MOTESC.

Noi o-mere pentru Iancu
Pentru Craiul nostru dragu,
Vom merge pe drum , prin munti,
Pin la Tebea. Chiar desculti….de Serb Marcel

Avram_Iancu_batran-350x592

 

Rugaciune catre Santul…

Romani-saraci

Fraţilor, iubiţii mei fraţi!
Anul acesta sunt 190 de ani de la naşterea lui Avram Iancu!

“Martir şi Erou al Naţiunii Române”
— Declarat oficial în Senatul României! —

Vă strig pentru ultima oară, ca şi cum ar fi ultima mea suflare! Săriţi în Apuseni să dăm drumul Istoriei şi Culturii pe o nouă albie, săriţi cu tot curajul şi cu toată frica voastră, săriţi cu toată puterea şi cu toată slăbiciunea voastră! Adunate la un loc dau cât un fulger uriaş! Adunaţi-vă la “Marşul Naţional Avram Iancu” din Septembrie 2014, să răsune în Apuseni o nouă Câmpie a Libertăţii. Pe 2 septembrie dimineaţa, plecăm de la Casa Iancului din Vidra de Sus spre Ţebea. Sunt aproape 100 km, de fiecare dată i-am făcut în şase zile. În drum ne oprim şi sărbătorim toate statuile Crăişorului, iar Bisericile oficiază slujbe de pomenire pentru sufletul Eroului. În a şaptea zi este Marea Sărbătoare de la Mormântul Eroului din Ţebea.

Fraţilor, iubiţii mei fraţi!
Dăruiţi câteva zile din viaţa voastră lui Avram Iancu, el şi-a dăruit toată viaţa urmaşilor săi. Numai moartea şi-a dăruit-o sieşi!

Doamne, şi noi suntem neamul Tău! …Laurian Stanchescu

Doamne
Io ti-as da si sufletul din mine
De-acum l-as da,daca as stii
Ca neamul meu odihna are
Si tu ,din morti o sa-l invii .
Doamne
Tu cere-mi orisice
Ca stii ce am si ce nu pot
Nu-mi cere stelele
Ca ti-i le dau, cu cer cu tot.
Doamne
Ma duc sa pun banutul
In traista care tu mi-ai dat
Sa-mi fie de ajutor pe drumul
Ce-l am eu de urmat.
Doamne
Cu mila de la Inceput
Intoarce ochii ,nu zuita
Si intinde mainili amandoua
Si fa lumina-n tara mea .
Doamne
Ma plec nainte-ti
Si-ti cer pentru ultima data
Fa ,sa coboare ingerii
Asa cum or mai fost odata.
Doamne
Tu esti si-n cer si pe pamant
Fa omul ca sa fie drept
Iar eu credinta nu m-o pierd
Ca te stiu Doamne ,de Cuvant .
Doamne
Acu ma duc sa pun banutul
In traista veche, ce mi-ai dat
Sa-mi fie de-ajutor pe drumul
Ce-l mai am eu de urmat.
Poti sa ma bati Doamne si-n cui
Ca n-am sa zic nimanui ….
de C.J

image (1)

Acasa ..

Plaiul Mioritic

As sui pe dealul verde 
Unde nimeni nu ma vede 
La casutele de aur 
Unde canta mandru graur .
Sa m-ascund la umbra deasa
Acolo ma simt Acasa .
Acolo sunt Tata ,Mama
De-acolo-mi iau eu hrana
Si de mi-o fi sete tare
Am s-o stampar la izvoare.
Cu manutele amandoua
Sa-mi asez pe fata roua
Si in zorii diminetii
Ma predau cu totul ,vietii.
Vantul sa-mi fie pastor
Iar muntele,veghetor
Soarele ma lumineaza
Luna sa ma tie treaza.
Iarba-mi fie glasuioara
Cum mi-a fost odinioara
Iar coroanele de brad
Sa-mi tina de cald si pat .
Lupii sa imi dea tarcoale
Ca surorii lor, mai mare.
Sfinxul mi-este marturie
Ca natura ne imbie
Sa ne aducem aminte
Ce eram noi inainte.
Cand pazeam cer si pamant
Nu doar lut ,ci pamant sfant
Trup, de ne sacrificam
Mai nemuritori eram ,
Nu traiam doar pentru noi
Cum va traiti vremea voi
Vine ceasul ,vreau sa stiti
Nemurim ,sau rataciti ?
Graba e, sa va treziti.

Sa aratam ca suntem frati
Statornici ca muntii Carpati
La poalele lor,naluce scurma
Venit-a vremea de pe urma…

de C.J

Indiferent de migratii si amestecuri de popoare si sange ,Pamantul acesta bun si frumos va naste in continuare Daci ,pur si simplu ,pentru ca aceasta e voia Dumnezeului nostru .Cerul si Pamantul de aici sunt mai porniti ca niciodata sa creeze astfel si nimic nu-i poate opri ,dupa mai mult de 2000 de ani de navaliri suntem tot aici ,sa ne aducem aminte ,ca Vlad Tepes nu a avut nevoie de mai mult de 23 de mii de oameni ca sa potoleasca mai mult de 350 de mii de soldati ,nimicind 100 de mii intr-o singura noapte ,nu trebuie sa fim multi ,dar sa fim trezi si uniti ,nu trebuie sa fim bogati material dar sa ne imbogatim spiritual si vom fi de neurnit ca si Carpatii !

animale-salbatice-lupi-28

 

Steaua de vreme

Steaua de vreme,
Am inghetat in timp ,iar ochii-mi dau de veste
In urma-mi ,vremuri vad ,asa ca intr-o poveste
Si vreau sa-mi amintesc,asa cum era atunci
Dar nu mai pot simti,doar aflu, imagini slabe-n dungi.

Din nevazut ma cheama ,si-am sa purced nainte
Cu trupul meu cel firav si sufletu-mi cuminte
Privirea mi-i se-ntoarce si nu pot controla
Am sa pasesc nainte,asa cum soarta vrea .

In fata mea cea alba,cand cerul se deschide
Simt genele,se scalda, in lacrima-mi fierbinte.
Cuget,as mai vrea multe ,iar timpul ma rasfata
Pasesc apoi pe cale si ma umplu de viata.

De n-ar fi fost eternitatea,nici moartea n-ar pandi
Si daca n-am visa-o ,pribegi ne-am raci
Prin lumea cea obscura ,ce-am mai avea de cercetat ?
Am sta privind ca mortii,la rece catafalc.

Pe cerul meu straluce ,o minune de stea
E steaua cea devreme, ma cheama iar la ea
Ce-i val ca valul trece,iar eu ma trec la fel
Dar n-am sa uit vreodata ,cum m-am scaldat in el.

de C.J