Religia solara a dacilor- Marele Ințelept Deceneu

DSCF0138 DSCF0156

Soarele de Andezit a fost dezvăluit de sub humă şi readus umanităţii în 1958. Este format dintr-un enorm disc de andezit cu un diametru de circa 7 metri. Este alcătuit din 10 felii radiale, care reprezintă razele Soarelui, și un disc central, cu un diametru de 1,5 metri, care reprezintă Soarele.

Pentru toate culturile lumii, Soarele a reprezentat sau încă reprezintă o putere cosmică supremă, fiind cel care asigură existența și dezvoltarea vieții pe Pământ. Ca sursă de căldură, Soarele simbolizează vitalitatea, pasiunea și tinerețea. Răsăritul și apusul reprezintă simboluri pentru naștere, moarte și renaștere. Solstițiile de iarnă și de vară marchează zilele cele mai scurte și cele mai lungi din an, inspirând ritualuri și festivaluri în lumea întreagă. Solstițiul de iarnă simbolizează victoria luminii asupra întunericului, sfârșitul unui ciclu și începutul unui ciclu nou, marcat de lumină și dezvoltare. Solstițiul de vară simbolizează puterea Soarelui și frumusețea Pământului. Ambele solstiții sunt marcate de către semnul zodiilor de foc, simbolizând căldura și
fertilitatea Soarelui.

Din timpuri imemoriale şi în toate tradiţiile spirituale ale acestei lumi, Soarele a fost venerat ca fiind centrul Universului, în jurul căruia se învârte totul, de care totul depinde şi din care totul se naşte. În Ştiinţa Alchimică, Soarele reprezintă aurul, Regele sau fiinţa reală interioară profundă datorită căreia am luat ființăși la care trebuie să ne întoarcem, realizând-o în interiorul nostru. În Cabala, Soarele reprezintă regatul vital, rădăcina care plasmează toate legile naturii şi ale cosmosului. Pentru I-Ching este Wu Chi, cel fără de început şi fără de sfârşit. În creştinismul esoteric este Absolutul şi, de asemenea Logosul, Hristosul Cosmic. Când conquistadorii au ajuns în Mexic şi i-au întrebat pe mayaşi cine era Dumnezeul lor, ei le-au răspuns prin desenarea unui cerc cu un punct în centru: Hunab Ku- Soarele. În Australia, astrul solar este adorat ca Fiu al Creatorului, iar în tradiţia vedică este considerat Inima Lumii.
Soarele este în fapt manifestarea Divinităţii. Pentru inițiaţii daci, el reprezenta simbolul iluminării spirituale. Soarele a fost adorat dintotdeauna ca simbol al Luminii şi  Conştiinţei Divine. 

Marele Intelept Deceneu

Părintele Kalinic continuă:
– În întreaga sa acţiune, Burebista a fost sprijinit de Marele Preot Deceneu, colaboratorul şi sfetnicul său cel mai apropiat. În acea perioadă se împământenise deja obiceiul ca, asemeni lui Zalmoxis, sacerdoţii geto-daci să meargă în pelerinaj la Muntele Athos, în Grecia. Aici, în liniştea muntelui, timp de 10 ani, Deceneu, îşi va îndrepta rugăciunile fierbinţi către marele nostru înțelept și inițiat Zalmoxis. Apoi, pătruns de înţelepciunea cea tainică a inimii (revelându-și esența divină – Sinele Suprem Nemuritor Atman) îi reiniţiază pe preoţii din Muntele Athos în „Știinţa despre suflet și trup“ sau Religia Kogayonului și se întoarce în Dacia pentru a ajuta spiritual neamul geto-dac.

Istoricul ostrogot Iordanes cât şi Strabon, ne povestesc:
„Revenit în Geţia, Deceneu devine şeful suprem al spiritualităţii tracice, noul mod de viaţă fiind propagat dintr-un centru spiritual, numit Muntele Sfânt“.

Strabon scrie că, ascultându-l întru totul pe Deceneu, geto-dacii „s-au lăsat înduplecaţi, fără părere de rău, să taie viţa de vie şi să trăiască fără vin“. „Ei socoteau ca noroc şi câştig, drept unica lor dorinţă, îndeplinirea în orice chip a lucrurilor pe care le sfătuia îndrumătorul lor Deceneu, judecând că este folositor să realizeze aceasta. El, observând înclinarea lor de a-l asculta în toate, şi că ei sunt din fire deştepţi, i-a instruit în aproape toate ramurile filozofiei; căci era un maestru priceput în acest domeniu.
El i-a învăţat etică, i-a instruit în ştiinţele fizicii, făcându-i să trăiască conform Belaginelor sau a legilor naturii transmise de la Zalmoxis, i-a învăţat logica, făcându-i superiori celorlalte popoare, în privinţa minţii; dându-le un exemplu practic i-a îndemnat să petreacă viaţa în fapte bune; demostrându-le teoria celor douăsprezece semne ale zodiacului, le-a arătat mersul planetelor şi toate secretele astronomice şi cum creşte şi scade orbita lunii şi cu cât globul de foc al soarelui întrece măsura globului pământesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne cele trei sute şi patruzeci şi şase de stele trec în drumul lor cel iute de la răsărit până la apus, spre a se apropia sau depărta de polul ceresc“. „Vezi ce mare plăcere, ca nişte oameni prea viteji să se îndeletnicească cu doctrinele filozofice, când mai aveau puţintel timp liber după lupte. Putem vedea pe unul cercetând poziţia cerului, pe altul însuşirile ierburilor şi ale fructelor, pe acesta studiind descreşterea şi scăderea lunii, pe celălalt observând eclipsele soarelui şi cum, prin rotaţia cerului, astrele care se grăbesc să atingă regiunea orientală sunt duse înapoi spre regiunea occidentală, odihnindu-se apoi după o regulă prestabilită.“

Toate aceste aspecte despre care ne vorbește istoricul Strabon, nu erau însă o noutate pentru strămoșii geto-daci. Ei erau de mult inițiați în tainele științelor oculte. De altfel, Școala Zalmoxiană nu și-a încetat niciodată existența, ea a continuat până în ziua de astăzi, sub o formă mai mult sau mai puțin ocultată de însuși Deceneu.

Ceea ce e clar pentru toți oamenii este faptul că Deceneu era un mare iniţiat. Ceea ce nu ştiu istoricii, este faptul că Deceneu se zeificase, atinsese starea de Iluminare spirituală. Trecut, prezent și viitor erau una pentru el. Toate îi erau cunoscute, nimic nu îi era de ascuns. Mai rămâsese ultima treaptă spirituală de cucerit, transcendența divină pentru care se retrăsese în Muntele Sfânt.

 Continuare la http://www.sufletulneamuluiromanesc.ro/ro/serviciu/marele-intelept-deceneu.html

Sus la Cheia Raiului

bucegi_3016_13a

 

babele-muntii-bucegi-romania-la-pas

Sus la Cheia Raiului

Buna ceata mi-e adunata
Tot de sfinti de aceia sfinti
Si-mi citeau, prooroceau,
Si-mi citeau de Dumnezeu
Si pe Dumnezeu nu-l stiu.
– Iar Ion Sint-Ion
Din gura asa graia…
Voi cititi, proorociti,
Si-mi cititi de Dumnezeu
Si pe Dumnezeu nu-l Stiti,
Iar eu viu si bine-l stiu
Jos la Cheia Raiului
In Stilp de Cheatra mi-e-nCheiat.
– D-unde Sfintii c-auzea,
Ei saltara si zburara,
Sus mai sus se ridicara,
Cu norii s-amestecara,
Jos mai jos ca se lasa,
Pe stilp de cheatra cadea;
Cind acolo c-ajungea
Carti pe brate ca-si lua,
Si citea, proorocea,
De trei zile si trei nopti,
Stilp de Cheatra in Patru Creapa
Iata Dumnezeu ca Scapa.”
“O ceata de sfinti marunti

Lerului Doamne, Domn din ceriu,

Intreba de Dumnezeu
Intrebara, nu-l aflara,
Dar Ilie bine-l stie…
Si-mi graira si mi-l spuse…
Vedeti voi cea Stana de Peatra,
De departe sa-mi cadeti,
De-aproape sa va rugati,
Peatra in Patru s-o Faceti,
Dumnezeu de-acolo naste,
Dac-o naste-l veti cunoaste,
In aripioare sa-l luati,
Sus mai sus sa-l ridicati
Sus mai sus la lighion
Ca-acolo-i sfintu Ion…”
Ca Dumnezeu ca preainalt

Pe mine, Ion Sint-Ion m-o lasat
Sa Masur pamintu,
Pamintu cu umbletu
Si Ceru cu stinjenu…”
“Pe fetele muntilor

Sus in telia zorilor,
Nu e telia zorilor,
Ci-i de-o Dalba Manastire.
Mare-i mare pe picioare,
Pe Noua Stilpuri de ceara
Si pe-atitia de tamiie
Cu usciorii de faclie,
Da-i purcesa de demult,
Din afara-i muschiu prins,
Pe dinlontru-i zugravita,
Zugravita aurita…”
Sa faca Manastire mare

Cu Noua Usi, cu Noua Altare,
Cu Noua Raze de sub Soare.”

Omul sfinteste locul …

foc Se spune ca omul sfinteste locul si asa este .Ticalosii lumii,in goana lor dupa avutiile romanesti ,au imprastiat neamul nostru in lumea intreaga .La prima vedere e trist ,pare ca ticalosii au invins si ne stapanesc pamantul ,in profunzime insa ,pamantul sacru,nu poate fi stapanit de cei straini lui ,ci doar sa-i hranesca si acopere, o vreme…. Romanii au cucerit lumea intreaga ,ei cei plecati ,cu intelepciunea si cumintenia lor si noi cei care am ramas aici pe meleagurile Mioritei,suntem legatura lor sufleteasca ,prin sacrificiu ne-am unit toti cu Sursa ,iar Sursa acum este una cu noi ,pentru ca cea mai importanta avutie este Spiritul romanesc ,Nemuritor ,pe care nu-l poate infrange nici mii de legiuni de pamanteni ,asadar veseliti-va ,ticalosii au reusit sa strice niscaiva trupuri, dar suflete nu si nu vor reusi niciodata ,adevaratul roman acolo pe unde paseste ,sacralizeaza ,uneste ,trezeste ,intareste si castiga sufleteste ,pentru noi romanii nimic nu e prea mult ,sa recunoastem ca Zamolxis si urmasii sai ,in frunte cu Mantuitorul ,traiesc inca prin noi si in exterior si cuceresc din nou lumea intreaga,e ca si cum ne-am recapata ,reintregi  Familia ,asa-mi vorbeste sufletul,asa v-am scris .Doamne ajuta tuturor ,apa spala ,purifica si pregateste(boteaza in Duh Sfant),focul intareste si inteteste curajul si intelepciunea,iar impreuna cultiva si cresc samanta Gradinii Maicii Domnului ,cea trecuta ,prezenta si viitoare , dincolo de timp,de eternitate,de meleaguri ,pentru ca samanta adevarului  este ca si ghiocelul,aparent mic si gingas ,dar niciodata neputincios,indiferent de asprimile vremii ,din verdele vietii  si aburul ghetii ,el rasare ,pentru ca nu exista materie sa poata stapani Spiritul vreodata …Neamul nostru nu piere fratilor,tocmai s-a extins ca Pomul Vietii .. 🙂draco9 8 Romani dragi luati aminte …. P-un picior de plai, pe-o gură de rai, strânsu-ne-am în vale, o mulţime mare. Rugul am aprins, focul am încins. La Zamolxe vrem, să ne închinăm. Doamne ne-om ruga, la puterea ta, trezire ne dai, pe-o gură de rai. Doamne, tu Stăpâne, cuvinte ne spune, de înţelepciune. Focul sa-nteţit, Zamolxe a privit, Şi-astfel ne-a grăit: – Tu poporul Meu, să ai Dumnezeu, căci preotul tău, e un deceneu. Oriunde umblaţi, voi să nu uitaţi, rugul aţâţaţi, la Domn vă rugaţi. Că din zori de zi, Eu cu voi voi fi. Iar de o fi noapte, să priviţi departe, ochiul de Mi-oţi vede, atuncea veţi crede, că la voi Mă uit, vrerea v-o ascult. Să mai luaţi aminte, crestele sunt sfinte, la popor de zei, Carpaţii-s temei. ’N codru de umblaţi, aminte să luaţi, când frunza foşneşte, Deceneu vorbeşte. Voi să-l ascultaţi, şi să vă-nchinaţi, binecuvântează, s-aveţi mintea trează. Sacru vă e plaiu, sfânt vă este graiu, inimii de foc, viaţa-i cu noroc. Voi oameni frumoşi, să fiţi drăgăstoşi. Drepţi vă ridicaţi, oamenii vi-s fraţi, ajutor să daţi. Pe cei oropsiţi, să nu-i părăsiţi. Cel ce vă mângâie, la Mine-o să vie. Viaţa de v-o daţi, să vă apăraţi, asta nu uitaţi: Veţi fi înviaţi! Vieţile-n dreptate, sunt nenumărate. Cel ce-n Mine crede, lacrima nu vede, iau suspinul greu. De poporul Meu, voi vorbi mereu, sus la Dumnezeu. Când hora-ţi încinge, la Mine-o ajunge, cântec bucuros, din omul frumos. Atunci şi alţi zei, vor avea temei, să se-nveselească, doina să pornească, şi să vă iubească. Şi când vă vorbiţi, să vă amintiţi, graiul omenos, e cel mai frumos. C-al zeilor grai, e-n cântul de nai, p-un picior de plai, pe-o gură de rai…..Balada lui Zamolxe ,Zeul Taramului de dincolo,al viilor si al mortilor ! Romani dragi ridicati-va si umblati,aratati lumii intregi ca stramosii nostrii au fost cei mai virtuosi si fiti asemeni lor ,in curatenie,discernamant si intelepciune se pogoara puterea zeilor ,fiti blanzi ca porumbeii si intelepti precum sarpele ,va veni si ziua in care lumea intreaga se va prinde in Hora noastra,a fratiei  !!! Va las acum sa vizionati calucenii, purtatorii palariei lui Saturn si al Curcubeului,Legamantului Sfant,un drept si-o responsabilitate dobandita prin Nastere  !

ztimthumb

Cateva raspunsuri la intrebarea Cine au fost Daco-getii ?

tumblr_loviqec2w41qa6il5o1_500

[ Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii – Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de disperare, iar a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată   …(Mihai Eminescu)

Limba lor [românilor] n-a putut fi extirpată deşi sunt aşezati în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viaţă cât pentru limbă.
(Bonfini)

Cantitatea de grâu adusă din Pont e mai mare decât tot ceea ce ne devine din celelalte porturi comerciale, deoarece, acest ţinut produce cea mai mare cantitate de grâu.

(Demostene, Discursuri)

Ar fi mai uşor a smulge ghioaga din mâna lui Hercule decât a abate lesne şi degrabă pe români de la vechile lor datini si credinte stramosesti .
(Alecu Russo)

(Dacii au) pielea rece şi umedă şi din această pricină moale, albă şi fără păr.

(Galenus)

Zopyrion, comandantul Thraciei, în timp ce făcuse o expediţie împotriva geţilor, adunându-se pe neaşteptate furtuni şi vijelii, a fost copleşit împreună cu întreaga armată !!!!!!!!!!
(Custius Rufus, Historia Alecsandri,X,1,43)

Getul zdrenţăros sau scitul pribeag târându-şi avutul de ici-colo, n-au de ce să-l pizmuiască pe stăpânul celei mai întinse moşii…Căci nicăieri ca printre aceşti pribegi nu întâlnesti mame maştere care-şi iubesc cu duioşie de adevărată mamă copiii vitregi. Aici nu întâlneşti soţie îngâmfată de zestrea ei şi mândră de adulterele ei sau de soţul ei din care a făcut un sclav! Zestrea cea mai frumoasă e socotită aici cinstea tatălui, virtutea mamei şi credinţa sotiei!

(Horaţiu)

(Deceneu) i-a instruit în aproape toate ramurile filosofiei, căci el era în aceasta un maestru priceput. El i-a învăţat morala (…), i-a instruit în ştiinţele fizicii (…), i-a învăţat logica, făcându-i cu mintea superiori celorlalte popoare (…), demonstrându-le teoria celor 12 semne ale zodiacului, le-a arătat orbita lunii, şi cum globul de foc al Soarelui întrece măsura globului pământesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne cele 346 de stele trec în drumul lor cel repede de la răsărit şi până la apus, spre a se apropia sau îndepărta de polul ceresc.

(Iordanes, Getica, XI, 69-70)

Neamul geţilor, care au fost mai războinici decât oricare dintre oamenii care au trăit cândva şi aceasta nu numai datorită tăriei trupului lor, dar şi pentru că astfel îi convinsese slăvitul lor Zamolxes. Crezând că nu mor, doar că îşi schimbă locuinţa, ei sunt mai porniţi pe lupte, decât ar fi înclinaţi să întrepindă o călătorie.

(posibil citat din Getica lui Traian)(Iulian, Cezarii,Traian,22)

(Cato:) Feriţi-ne, zei ceresti, ca, printr-un dezastru care i-ar pune în mişcare pe daci şi pe geţi, Roma să cadă, iar eu să mai rămân teafăr…(Lucanus, Pharsalia, II, 295-297)

“Martial îi scrie unui prieten că în ţara Geţilor va găsi stânca lui Prometeu.

(Martial, Epigr., IX, 46)

Zamolxis, care învăţase pe druizi, printre altele şi divinaţia prin fise şi numere.

(Origenes, Philosophumena, I, 2, 22)

 Într-un glas se roagă ţăranii romani să-i lase a trăi cu barbarii…Şi apoi să ne mirăm că nu pot fi învinşi goţii (geţii) când sătenii sunt mai bucuroşi să fie cu ei decât cu noi.(Salvianus, De gubernitone, V, 8)

Geţia: este o lege a geţilor, să cânte din cythare când merg în solii.

(Theopompos, 40)

 

Românii despre care am mai spus că sunt daci.

(Bocignoli, 29.6.1524, la Răgusa)

Cu ocazia intrării triumfale în Roma a lui Constantin cel Mare) s-au strâns în jurul draconilor, legaţi cu vârfurile aurite şi ferecate în pietre strălucitoare ale suliţelor, umflaţi de un vânt mare şi astfel şuierând ca şi stârniţi de mânie, lăsând să fluture în vânt cozile ample.

(Ammianus Marcelinus, Rerum gestarum, 16,10,17)

Este vorba de un popor care prin strămoşii săi îşi are rădăcini de patru ori milenare, aceasta este mândria şi aceata este puterea noastră.

(Nicolae Iorga, Originea, firea şi destinul neamului românesc în Enciclopedia României)

Da, am zis-o şi o voi repeta până voi putea fi auzit, că misiunea noastră este să dăm ştiinţelor arheologice pe omul Carpaţilor preistoric, anteistoric.

(Cezar Bolliac)

Din emoţie în emoţie, am simţit de câteva ori o lacrimă căzându-mi pe câte o filă. O să mă duc de m-ar lăsa puterile, la Orăştie să plâng la zidurile ei. Un nou univers mi s-a deschis fulgerător. Mi-aş permite să spui că sunt un om fericit, între constelaţii şi balsamuri.

(Tudor Arghezi, 7.4.1966)

Descoperirea sinelui adânc al părinţilor celor mai vechi e supremul act de orgoliu al unui neam.

(Nicolae Iorga)

 

[La soldaţii români] Dogma nemuririi sufletului îi făcea curajoşi fără margini, dispreţuitori faţă de orice pericol, poftitori de moarte (apetitus morti) luptători cu hotărâre şi cu o întreprindere de speriat.

(Metianus Capella)

Acesti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum, îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane.

(Schlözer, Russische Annalen- sec XVIII)

Sunt dac, nu sunt roman / Pe romani îi dispreţuiesc.

(B.P. Haşdeu)

 

Pe tăbliţele de la Tărtăria, scrisul apare în teritoriile carpato-danubiano-pontice cu mult înainte de Sumer.

(R. Schiller, Reader`s Digest, 7, 1975)

 

Da! Acele cuvinte vii ale Tărtăriei, n-au răsunat încă.

(Boris Pertos)

Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte azi neamul românesc.

(W. Schiller, arheolog american)

Neamul geţilor, care au fost mai războinici decât oricare dintre oamenii care au trăit cândva şi aceasta nu numai datorită tăriei trupului lor, dar şi pentru că astfel îi convinsese slăvitul lor Zamolxes. Crezând că nu mor, doar că îşi schimbă locuinţa, ei sunt mai porniţi pe lupte, decât ar fi înclinaţi să întrepindă o călătorie.(posibil citat din Getica lui Traian)…(Iulian, Cezarii,Traian,22)

……………………………………………………………………………………………………………………..

  1.  Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu si Vesnic, din care vin toate si prin care fiinteaza toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si plinul sunt mainile Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicaieri si peste tot este mijlocul Sau, iar chipul Sau este lumina. Nimic nu este faptuit fara de lumina si tot ce vine din lumina este viata si ia faptura.
  2.  Precum fulgerul aduce lumina, si din lumina tunetul si focul ce se revarsa, asa este si gandul omului, el trece in vorba omului si apoi in fapta sa. Deci, ia aminte la asta, caci pana la focul ce arde trebuie sa fie o lumina si un tunet. Lumina omului este gandul sau si aceasta este averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvant, iar vointa omului aprinde focul prin care se faptuiesc toate cele ce sunt in jurul sau.
  3.  Fii ca muntele cel semet si ridica a ta lumina mai presus de cele ce te inconjoara. Nu uita ca aceiasi pasi ii faci in varful muntelui ca si in josul sau, acelasi aer este sus, ca si jos, la fel creste copacul in varf de munte, ca si in josul sau, la fel lumineaza soarele piscul cel semet, ca si pamantul cel neted.
  4.  Fii cumpatat ca pamantul si nu vei duce lipsa de nimic. Creanga prea plina de rod este mai repede franta de vant, samanta prea adanca nu razbate, iar prea multa apa ii stinge suflarea.
  5.  Ia aminte la copacul cel falnic, cu cat este mai inalt cu atat radacinile sale sunt mai adanci in pamant, caci din pamant isi trage taria, nu uita asta. Cu cat te ridici mai mult, cu atat trebuie sa cobori mai mult, caci masura ridicarii este aceeasi cu masura coborarii.
  6.  Puterea omului incepe cu vorba nerostita, ea este asemeni semintei care incolteste, nici nu se vede cand prinde suflare de viata. Lumina semintei este cea care o ridica, pamantul este cel ce-i da hrana, apa ii da vigoarea, iar rabdarea o imbraca cu tarie.
  7.  Priveste raul si ia aminte la invatatura sa. La inceput este doar un firicel de apa, dar creste tot mai mare, caci vine de la ce este mai mare si lucrurile asa trebuiesc implinite, prin firea lor. Asemenea este si gandul cel bun si drept randuit, el isi face loc printre pietre si stanci, nu tine seama de nimic, isi urmeaza drumul si nimic nu-i sta in cale. Apa cu apa se aduna, si impreuna puterea este si mai mare.
  8. Ia seama de taina aceasta si nu o uita: acel firicel de apa stie unde va ajunge, caci una este cu pamantul si toate cele ce-i vin in cale nu il pot opri pana la sfarsit. Astfel sa iei seama la gandul tau unde trebuie sa ajunga si vei vedea ca nimic nu poate opri drumul sau. Sa-ti fie gandul limpede pana la sfarsit; multe se vor ivi in calea sa, caci firea lucrurilor din jur este miscatoare asemeni apelor. Apa cu apa se intalnesc, pamant cu pamant si munte cu munte.
  9.  Ia seama la gandul cel rau, fereste-te de el ca de fulger, lasa-l sa se duca precum a venit, caci te‑ndeamna la lucruri nefiresti. Fereste-te de vorbele desarte si de neadevar, sunt ca pulberea campului ce‑ti acopera ochii, ca plasa paianjenului pentru mintea si sufletul tau. Ele te indeamna la trufie, inselaciune, hotie si varsare de sange, iar roadele lor sunt rusinea, neputinta, saracia, boala, amaraciunea si moartea.
  10.  Nu judeca oamenii dupa greutatea lor, dupa puterea lor, dupa averea lor, dupa frumusetea lor sau dupa ravna lor, caci si unul si altul a lasat din ceva pentru a creste in altceva. Cel bogat este sarac in liniste, cel tare este slab pentru altul si cel slab are taria lui ascunsa. Cum firea lucrurilor este miscatoare, asemeni este si omul. Ce da valoare unei unelte, trebuinta sau frumusetea? Duce un om mai mult decat boul? E mai bogat vreunul ca pamantul? Doar cunoasterea si intelepciunea il ridica pe om peste dobitoace. Si degeaba ai cunoasterea daca ea nu este lamurita de vreme.”…cartea Legile lui Zamolxe aparuta la Editura Deceneu.

3794444399_01bc19cd80_b

Sabia Dreptatii

1810575,MV44j6qnSCPa_nemVZGwEXnSIpj+pZnlqrht5Ht6Aa+ao6Be0dq+w1+MfN_kZaQD3EHPft3qAFUeTUv2vOo59A==

Sabia Dreptatii ,

C-o sabie in mana dreapta 
In stanga fara scut 
In fata neamului ma puneti
Pentru dreptate am sa lupt 
Sa apar sfant pamantul 
Cu fapta si cu gandul
Femeie sunt,dar viata 
Mi-e țara, dimineața 
Copiii, viitorul,
Nu cancerul,razboiul.
Sa lupt pentru dreptate
Sa-mi apar al meu frate
Cu sange de ar fi 
La lupta vom porni
Curajul ma indeamna 
Luminii sa-i duc faima
Sa o inalt pe creste
Ca file din poveste
Sa port stindardul dac 
De-acum si pana-n veac 
Traind in armonie
Din Banat in intreaga glie.
Desi sunt doar femeie ,curajul ma indeamna 
Sa fiu sotie dreapta si soldat si mama 
Sa-mi cresc copiii darzi si cuminti
Sa fie in lumea asta bravi parinti 
Cu demnitate si onoare
Bravi pui de lupi, in Dacia cea Mare
Hraniti de Luna si de Santul Soare
Sa infruntam cu totii valul cel intunecat
Cu foc si apa ,asa cum Bunii ne-au lasat 
Si am venit in lume sub sfantul juramant
Sa aparam cu viata al nostru drag pamant 
Si daca Zamolxe insasi, e cu noi
Si Deceneu si Burebista si-alti eroi
De cine sa ne fie teama ?
Cand Luna insasi ne e mama .
Si sa lovim cu sabia dreptatii
Sa ne luam lumina sfanta-a libertatii
Si sa traim pe veci in armonie
Asa cum Maica Sfanta ne imbie 
De-ar fi sa mor, ce-mi pasa mie ?
O fac cu drag pentru intreaga glie
Nimic nu e mai scump ca viata viata
Si soarele ce rasare in fiece dimineata
Si luna sfanta-n zborul ei feeric,
Ce-apare luminand in intuneric
Sfant e curajul,mie-mi da putere
Sa alung si lacrimi,vaiet si durere 
Sa-aduc pe buze zambet ,fericire
Asta-i dreptatea ,plina de iubire
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu
Sa fim uniti in fapta si in gand mereu
Sa nu lasam in veci al nost pamant 
Nici dincolo de moarte si nicicand 
Nu renuntati la sora, nici la frate
O viata avem si dincolo de moarte 
Dar ce e viata noastra ? fara de dreptate ….
Eu va intind bratele pline de fericire
Va chem sa nemurim, in nemurire
Odata cu dreptatea,pacea vine…
Si Zeu de-ai fi,curaj de n-ai
Cum ai putea s-ajungi in rai ?
By C.J 

Codul Getic de pe statuia de la Adamclisi

Dupa parerea mea Codul getilor nu este altceva decat SCRIEREA RUNICA !

Zeita a fertilitatii, impodobita cu grau si coarde de vita de vie, ci nu „gorgona romana” !!!

6Expresiva statuie a Marelui Preot solar si matricea lingvistica !!!

23Metopa, azi disparuta, care infatiseaza un zeu fara chip, protejand un pui de dac !!!


15Amazoane si uriasi de pe metopa de la Adamclisi, amintesc de tipuri mitice !!!

51Matricea lingvistica unica in lume…. Codul getic de pe statuia de la Adamclisi

32Mai multe Detalii gasiti la http://www.enational.ro/dezvaluiri/romania-mea/codul-getic-de-pe-statuia-de-la-adamclisi-91292.html/

Cititi si aici http://www.scribd.com/doc/156711331/104651007-Cheia-Descifrarii-Codului-Getic-CASTA-IO