Să purcedem la treabă,dar nu singuri …

1912015_475598722539714_1426616802_n

„Deşteaptă-te române!” descrie un neam aflat în stare comatoasă („somnul cel de moarte”), asuprit constant, până la anihilare, de tirani barbari şi duşmani cruzi. În trei dintre cele patru strofe cântate în mod oficial, cuvântul „moarte” e nelipsit. În celelalte strofe se enumeră, amar, „plăgi fatale”, „intrigă”, „viclene uneltiri”, „a pizmei răutate”, „un jug din seculi” pe care îl purtăm „ca vitele” şi alte asemenea orori, de care trebuie să scăpăm, „cu braţele armate”, „acum ori niciodată”. Mai aflăm, că nişte „cruzi” vor să ne fure până şi limba. Ceva ultimativ, de o nemiloasă urgenţă, trebuie întreprins, dacă nu vrem să rămânem „sclavi” pe pământul propriu. Continuare la : http://adevarul.ro/news/societate/psihologia-imnului-national-1_50a7b8b87c42d5a66369f38f/index.html

Imnul și unirea ne sunt absolut necesare la nivel de suflet și conștiință a neamului

Hora Unirii..1857
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi omenie!

Măi muntene, măi vecine,
Vină să te prinzi cu mine
Şi la viaţă cu unire,
Şi la moarte cu-nfrăţire!

Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi şi la durere.
Unde-s doi, puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!

Amândoi suntem de-o mamă,
De-o făptură şi de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Şi să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească !