Voievod

Voievod
Io mor de dragul cuvântului Voievod ,mie îmi sună în ureche a izvor limpede și liber curgător,acum câteva clipe am citit cu luare aminte cuvântul și-mi dădui seama de ce . Voie vod ,voie de la voință,libertate ,iar vod în limba rusă găsi Вода Voda ,adicătelea apă ,la noi în limba română este cuvântul Vad ,cu semnificația de albie de râu ,drum,cale și Matcă și atunci Voievod ar însemna Voința Sursei ,frumos nu ?  …

Dar cât de urât sună în partea cealaltă cu nlp-ul lor cu tot unde stă scris vod afone ………. strâmbă lemne ,din creion…

ploter-2

 

Cărțile sacre și Neamul românesc

carte-cu-clanta

În video de mai sus Profesorul Grigore Albu Gral vorbeste despre neamul romanesc , Despre zeii buni și ceilalți,Despre doctrina de globalizare și scufundarea Atlantidei !Diferența dintre bine și rău,dintre constructori și arhitecți …Cunoașterea trecutului înseamnă înțelegerea viitorului…Eu-l român ,este tot ce se poate înțelege de la adăpostirea trupească a Cuvântului și cercetarea lui în sarcină biologică a numelui de Ființă Vie care este Cuvântul !
Pe 20 ianuarie 2012, în urma unui accident vascular cerebral suferit în 27 decembrie 2011, a încetat din viaţă domnul Grigore Albu Gral licenţiat în filosofie generală, în limba şi literatura română, iniţiat ca doctorand în estetică şi poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România,
Redescoperind Sermoterapia, prof Grigore Albu Gral ne ajuta sa iesim din istoria care este si sa patrundem în istoria care trebuie sa fie, sa iesim din geografia care este si sa patrundem în geografia care trebuie sa fie cu aspectele normalitatii care este pentru normalitatea care trebuie sa fie, astfel biochimica si lingvistica.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

,

SUFLETUL NEAMULUI ROMANESC

Vol.I

Legenda Nemuritorilor din Valea Dunarii

Z A L M O X I S

Primus Getarum et Europae Legislator

Dupa aproape 2000 de ani se repune in drepturi istoria spirituala a Neamului Romanesc. Cei mai multi dintre noi stiam sau banuiam faptul ca temelia crestinismul a fost pusa pe timpul stramosilor nostri geto-daci. De altfel, in Biblie se spune in mai multe randuri despre Iisus: “Tu esti Preot in veac dupa randuiala lui Melchisedec.” (epistola catre evrei a sf. ap. Pavel, cap. 5 ). Dar cine a fost Marele Melchisedec, regele cel bun al Salemului, tara pacii si a dreptatii si unde se afla aceasta tara? Vom afla acum despre viata Marelui intelept si eliberat Zalmoxis, numit de evrei pe buna dreptate ca fiind unul dintre Fii lui Dumnezeu. Insusi Iisus, care este numit “Arhiereu in veac dupa legea lui Melchisedec”, spune: “Eu nu am venit sa stric legea, ci sa o implinesc.”

In acesta carte aflam secretele nemuritorilor daci pe care au incercat sa le ascunda fortele oculte intunecate timp de aproape 2000 de ani, pentru a marginaliza lungul sir al martirilor neamului si pentru a nu fi cunoscuta misiunea spirituala a acestui popor sfant.

A venit timpul sa ne reamintim ca in tara noastra se afla Axis Mundi sau Axa Spirituala a Lumii. A venit timpul sa redescoperim Centrul intelepciunii Planetare care izvoraste din Kogayonul Sfant sau Muntele Sacru al mosilor si stramosilor nostri pelasgi.

Capitolul II al cartii contine HARTA SUBTIL ENERGETICA A ROMANIEI.

Porneste in calatoria initiatica si afla locurile sacre care ne permit sa accesam in propia noastra fiinta energiile benefice nelimitate ale Sufletului Neamului Romanesc.

Afla SECRETELE Pesterii Ialomicioarei din Bucegi, despre Capitala dacilor intelepti – Sarmisegetusa, despre Momentul Eliberarii spirituale a inteleptului Zalmoxis in Pestera Polovraci, despre triunghiul energetic Corbii de Piatra – Namaiesti – Cetatuia lui Negru Voda, despre Muntele Kreatiei de la Basarabi sau despre Templul Ursitelor – prima biserica crestina din lume. Acestea sunt doar cateva din locurile sacre pe care le poti decoperi alaturi de Codrin in calatoria sa initiatica pe firul Ariadnei pentru a afla CINE SUNTEM NOI cu adevarat.

sufletul_neamului_romanesc

 

………………………………………………………………………………………………………………..

Cine se apleacă asupra unei cărți să o studieze ,niciodată nu o va pricepe, până nu ajunge exact la nivelul celui ce a scris-o,la fel și in cazul cărților sacre .Dacă cei care le-au scris ,au fost conectați la sursă ,faptul că cineva incearcă să le priceapă ,fiind total in afara sursei ,este pierdere de vreme .Chiar așa și în cazul în care am primit învățătura …Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi…ce să pricepem de acolo ,când habar nu avem cine este,unde este,ce este acel Dumnezeu ,dacă e al meu sau nu,sau cine îmi este aproapele.Cu siguranță dacă l-am găsi pe Dumnezeul nostru,am știi și cine ne este aproapele cu adevărat, .iar Iubirea , nu poate izvorî ,decât din suflet și numai prin cuget are șansa de a deveni putere.

Se spune că ceea ce vedem în interiorul nostru găsim și afară și-atunci de aceea nu-i credința în Dumnezeu ,dacă nu-i colo ,nu-i nici dincolo,iar asta nu înseamnă că Dumnezeu nu există ,ci că suntem neputincioși …

……………………………………………………………………………………………………..

Sursa articol de mai jos :http://www.sufletulneamuluiromanesc.ro/

Omul s-a născut pe acest pământ pentru a-și găsi fericirea. Școlile, spune
el, nu explică legile spirituale ale fericirii și nu îi învață pe elevi că înțelepciunea constă în a ghida viața omului în perfectă armonie cu Voința Divină. Tinerii care aud astăzi în școli și universități că omul nu este decât un „animal superior”devin adeseori atei. Ei nu sunt pregătiți să facă o cercetare spirituală, nici să considere că omul este, în esența sa, făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Emerson a zis: „Căci numai ceea ce avem în interior putem vedea în exterior. Dacă nu întâlnim zei, aceasta-i din cauză că noi nu adăpostim niciunul”. Cel care își imaginează că numai natura sa animală este reală rămâne străin aspirațiilor divine.
Un sistem educațional care nu prezintă Spiritul ca fiind motivul principal
al existenței umane oferă ignoranță sau falsă cunoaștere. Pentru că zici: „Sunt bogat, am dobândit nenumărate bunuri și nu duc lipsă de nimic. Şi nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol”. ( Apocalipsa, 3.17)
Educația acordată tinerilor în epoca zalmoxiană era ideală. Acolo exista
un sentiment al solidarității și al responsabilității, o ocazie amplă pentrudezvoltarea încrederii în sine. Exista un înalt standard de disciplină autoimpusă și o atitudine severă față de îndatoriri, acțiuni lipsite de egoism și sacrificiu combinate cu respectul de sine și cel acordat celorlalți, un înalt simț al nobleții și un țel măreț al vieții umane.
– Ei, spune părintele, tocmai pentru că aceste rădăcini, aceste apartenențe
la sufletul unui neam, să nu mai existe, au găsit găselnița cu Comunitatea
Europeană și astfel granițele țărilor să fie desființate. Ei spun că oricum ne
globalizăm și istoria nu mai are sens. Iisus însă, ne-a revelat că neamurile se înfăţişează în faţa Domnului, neamurile ca o creaţie firească divină veşnică,opuşi contopirii cosmopolite, federative.Dumitru Stăniloae spune:
„Pe lume sunt trei mari realităţi: insul, neamul şi umanitatea. Dar una
fără alta nu pot exista. Insul există prin neam şi umanitatea se manifestă
tot prin neam. Insul, afirmându-se pe sine, trebuie să afirme în acelaşi timp umanitatea din sine, iar aceasta e totdeauna determinată etnic. Neamul este matca ontologică în care îşi găseşte aşezământ şi rânduială concretă existenţa umanităţii. Şi prin matca aceasta şi în ea existăm noi ca inşi determinaţi. Ea are o adâncime, o originalitate proprie realităţilor permanente. Rădăcinile insului sunt în sufletul neamului, iar rădăcinile neamului sunt în ordinea metafizică a existenţei. Deci, una din marile griji ale acestor timpuri, care cearcă trăinicia tuturor realităţilor ce există, pentru a risipi ce-i fără vlagă lăuntrică şi a confirma ceea ce ţine tenace în existenţă, să ne fie aceea de-a ne menţine ca neam în identitatea proprie”.
Urmând linia individ – neam – Dumnezeu, unită prin forța esențială a
iubirii divine, avem o contopire a împlinirii individului și neamului într-o unitate inseparabilă. Tinerii ar mai trebui să știe că una dintre condițiile necesare pentru ca un individ să fie sănătos într-o societate este satisfacerea condiției de apartenență.
Cei care nu au această condiție împlinită, cei care nu simt că au rădăcini, nu sunt în totalitate sănătoși și nu pot fi fericiți. Dar tinerii nu știu încă asta.


„În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…
Şi apoi în Sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!
Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!
Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi arătat arama, sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi- nişte mişei!”…Mihai Eminescu în Scrisoarea a III- a…Continuare la  : http://www.sufletulneamuluiromanesc.ro/ 

 

copac carti

Elementul Apa – Simbolismul Șarpelui

Asa Dumnezeu a facut izvorul ,sa fie mai tare ca stânca ! În mitologie, apa este un element primordial, simbol al vieții, al regenerării și al purității. Lumea apelor, a mărilor este diferită de cea a uscatului, a oamenilor, având tărâmuri și adâncimi necunoscute și mistice. Așa se explică mulțimea creaturilor fabuloase, considerate a trăi în ape: în mitologia greacă și cea romană: Nereidele Naiadele Scyla Caribda Triton Sirenă Hidra Gorgonele în mitologia nordică: Jormungand cele 9 valuri, fiicele lui Aegir și Ran în mitologia scoțiană: monstrul din Loch Ness Lumea apelor era protejată de aceste ființe și guvernată de zeii apelor. Oamenii trebuiau să aducă ofrande acestor zei înainte de a porni pe mare pentru a nu atrage asupra lor mânia apelor. În aproape toate mitologiile, lumea oamenilor se întindea până la marele ocean ce o înconjura. Dincolo de acest ocean urma capătul lumii.

Cititi si aici,are legatura cu subiectul de fata : http://quadratus.wordpress.com/tag/okenos-potamos/

În mitologia nordică, în adâncul oceanelor exista o lume a morților condusă de Ran, dar unde mergeau doar cei înecați.

  Zeii apelor:

Aegir – mitologie nordică

Ahto – mitologie finlandeză

Manannan – mitologie celtică

Neptun – mitologie romană

Poseidon – mitologie greacă

Sobek – mitologie egipteană

Varuna – mitologie vedică

Zeițele apelor:

Amphirita – mitologie greacă

Apa (Apaci) – mitologie vedică

Apo – mitologie persană

Ran – mitologie nordică

Vellamo – mitologie finlandeză

În mitologie, apa este văzută în foarte multe ipostaze:

 1. Apa, ca element al genezei; În concepția multor popoare, dar și în Biblie, se susține că omul a fost făurit din lut, adică din apă și pământ, elemente ce făuresc lumea însăși. Astfel omul devine o miniatură a lumii prin armonizarea apei cu pământul. Un alt mit al apei ca element al genezei este nașterea Afroditei, din mitologia greacă. Se spune că această zeiță s-a născut din spuma mării și sângele lui Uranus. Această geneză spectaculoasă pune în evidență caracterul pur, sublim al elementului apă, Afrodita, zeiță a iubirii, fiind un ideal al frumuseții. Chiar numele îi provine de la cuvântul grec “afros” însemnând “spuma mării”.

2. Apa, ca element al vitalității, al regenerării și al învierii. Această caracteristică este foarte bine evidențiată de basmele românești, în mitologia românească unde întâlnim termenul “apă vie”. “Apa vie” este apa pe care eroii de basm o beau pentru a-și recăpăta energia și forța, necesară în luptele epuizante contra dușmanilor. În “Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă, personajul Harap-Alb este înviat cu apă vie și apă moartă.

3. Apa, ca element al nemuririi, al tinereții veșnice și al invincibilității; un mit ilustrând această proprietate a apei este cel al scăldării eroului din mitologia greacă, Ahile în apele Stixului de către mama sa Thetis, ce dorea să-i confere nemurire. Există și în mitologia românească, precum și în alte mitologii “fântâni ale tinereții”, a căror apă oferă celui care o bea tinerețe veșnică.

4. Apa, ca element al distrugerii; În foarte multe mitologii se întâlnește mitul unui potop uriaș, care scufundă sub apele sale întreaga lume, mai puțin piscurile munților și în urma căruia reușesc să se salveze un număr mic de oameni și animale. Cel mai reprezentativ este Potopul lui Noe, în care Noe reușește să salveze câte o pereche din fiecare specie de animal. În toate mitologiile în care se întâlnește potopul, acesta este trimis de forța divină, ca pedeapsă pentru neascultarea muritorilor. Apa poate avea și rol apocaliptic. În mitologia nordică, în ziua de Ragnarok, șarpele Jormungand se va ridica din ocean, mișcările sale îngropând sub ape lumea oamenilor, Midgard.

5. Apa, ca element al metamorfozei; De această proprietate a apei este legat mitul lui Narcis, erou al mitologiei grecești. Acesta a rămas îndrăgostit de chipul său, privindu-l în unda unui lac și vrând să se apropie de el, a căzut în apă și s-a înecat. Trupul său s-a metamorfozat sub proprietatea magică a apei, într-o narcisă.

6.Apa, ca element transcedental Luntrașul Charon, personaj aparținând mitologiei grecești, era singurul navigator al râului Styx. Acest râu reprezenta singura cale de trecere către tărâmul morților. Acest mit este cauzatorul unui obicei păstrat și în zilele noastre, acela de a pune doi bani pe ochii defunctului. Acești bani aveau sa fie oferiți luntrașului în schimbul traversării râului.

Elementul apa = puterea  emotiilor,puritate,cunostinte oculte despre lume,iar zeii comunica cu oamenii  puri ,prin emotii  . Nu te poţi apropia de divin fără puritate…..De cele mai multe ori, dorinţa de puritate ce iluminează anumite chipuri, declanşează reacţii adverse şi multora le face o plăcere diabolică să maculeze acele fiinţa cu fapte şi vorbe ce pot răni….Ecaterina Chifu în Reflecţii Cei care au tot timpul gânduri bune, credinţă, speranţă, bunătate, puritate, sunt beneficiarii tuturor bogăţiilor naturii şi ceea ce este rău nu poate să-i atingă, să intre în ei…Omraam Mikhael Aivanhov Apele din ceruri nasc curcubeie; pe pământ, între firele de iarbă, boabele de rouă, iubitoare de pure simetrii, nasc şi ele curcubeie… Puritatea trage la puritate, dinspre Geneză..

Simbolismul Șarpelui 

Şarpele cu clopoţei trăieşte în America de Nord şi de Sud, din sudul Canadei până în Argentina. Îi place zona deşertului, de preerie, în păduri şi în munţi la mai sus de 4.000 de metri. Îşi schimbă pielea când se întoarce din hibernare şi cu fiecare rând de piele schimbat, mai apare un „clopoţel”. De fapt, prin mişcare rapidă a solzilor cornoşi din vârful cozii, are posibilitatea de a emite semnale acustice de avertizare defensiv-ofensive!

SIMBOLISTICĂ: “Şarpele este simbol arhetipal si totalizator, un adevărat model simbolic în concepţiile şi Uroboros One Dollarreprezentările arhaice despre univers. Este legat de cele patru stihii ale naturii: trăieşte în pământ sau apă. Veninul său are proprietăţile focului celest sau al celui htonian, iar în Caduceu Alchimieipostaza sa fantastică de şarpe înaripat (balaur, dragon) e legat de stihia pleroma2văzduhului. În mitologiile lumii, apare ca un simbol polimorf, purtând în sine forţele stihiale ale naturii şi este socotit animal primordial, întruchipare a materiei prime şi a haosului. În numeroase mituri şi legende cosmogonice, creaţia lumii începe cu uciderea şi ciopârţirea unui monstru ophidian de către un zeu sau erou civilizator.

Ca animal ce îşi primeneşte pielea, el este un simbol al renovării ciclice a naturii: tema uciderii „balaurului”, iernii, al secetei, al zăgăsuirii apelor, al morţii aparente a naturii etc., o dată cu venirea primăverii, o găsim în mitul zeului Ninutra şi al şarpelui asag – la sumerieni, în mitul despre Indra şi balaurul Vrtra – la vechii indieni, în cel al Sfântului Dollar-symbolGheorghe şi al balaurului – în creştinismul popular al Europei. Animal preponderent teluric, înrudit cu un întunericul adâncurilor pământului, şarpele se asociază cu lumea de dincolo, cu moartea si învierea, fiind considerat o încarnare a sufletelor morţilor, epifanie a strămoşilor mitici.” (SURSA)

…………………………………………………..
Toate vechile civilizaţii din America Centrală au venerat şarpele ca pe un simbol al spiritului pământului. Întrebarea firească este ce anume conferă de fapt imaginii şarpelui această putere? Conchistadorii spanioli, primii europeni care au ajuns în America, în secolul al XVI-lea, au descoperit în Mexic şi Peru civilizaţii complexe, ce se dezvoltaseră departe de restul lumii, atingând în arhitectură, artă, astronomie şi matematică niveluri superioare celor din Europa. Ca şi indienii nord-americani, mai puţin avansaţi tehnic, locuitorii Americii Centrale credeau în zeităţile pământului, ale cerului, dar mai ales în cele ale Soarelui şi ale ploii. La fel ca ei, puteau “citi” cerurile, făcând astfel observaţii astronomice, dar considerau încă forţele naturii ceva misterios şi uimitor. Dacă ar fi să alegem un simbol al tradiţiilor Americii Centrale, acesta ar fi cu siguranţă şarpele. Ornamente arhitecturale, obiecte de cult, legende – toate sunt centrate în jurul acestui simbol.

Trupurile şerpilor susţin pereţii templelor

Cel mai mare zeu-şarpe dintre toţi, Quetzalcoatl, Şarpele cu Pene, este specific Americii Centrale. Arta complexă şi arhitectura sofisticată, stăpânite atât de bine, le-au permis celor din America Centrală să creeze un simbolism mult mai stilizat decât formele simple ale nativilor din America de Nord. Intrarea în Templul Războinicilor din Chichen Itza din Peninsula Yucatan, Mexic, este flancată de doi şerpi cu clopoţei de dimensiuni impresionante. Trupurile ondulate ale şerpilor susţin pereţii templului lui Quetzalcoatl din Teotihuacan, Mexico City. Un şarpe cu fălcile larg deschise ne întâmpină şi la intrarea în templul din Chenes. În statul Campeche, iar faţadele sunt decorate din belşug cu măşti reprezentând şerpi celeşti. Acelaşi model se regăsea iniţial şi la templul piramidelor gemene din capitala aztecă Tenochtitlan. Şarpele era un element caracteristic culturilor din America Centrală încă din cele mai vechi timpuri. Un şarpe cu creastă era o zeitate a olmecilor, cea mai veche civilizaţie cunoscută pe teritoriul Americii. Acest motiv, care datează din anul 1.500 î.H., împreună cu un altul care prezintă capul unui om ieşind din gura unui şarpe, au continuat să existe la mai multe culturi, inclusiv la mayaşi si la zapoteci. La azteci, care s-au stabilit pe o mică insulă în lacul Texcoco din Valea Mexicului, în 1325, două din cele trei zeităţi ale pământului erau reprezentate în formă de şarpe. Una din aceste zeiţe era Chicomecoatl – “Şapte Şerpi” – spiritul pământului şi zeiţa fertilităţii. Cealaltă era Coatlicue, Mama Pământului. Statuia sa, care măsoară aproape doi metri şi jumătate, descoperită în piaţa catedralei din Mexico City în 1824, se numără printre cele mai terifiante statui descoperite vreodată. Capul este făcut din capetele a doi şerpi cu clopoţei aşezaţi faţă în faţă, o mulţime de şerpi reprezintă trupul, iar alţi şerpi sunt epoleţii de pe umeri.

Trăim pe spatele unui crocodil uriaş

Nicăieri în altă parte nu găsim şerpii atât de bine reprezentaţi ca la civilizaţia Maya. Mayaşii considerau pământul ca fiind spatele unui crocodil plutitor, iar cerul drept un şarpe cu două capete. Acest şarpe simboliza cel mai preţios lichid din arida peninsulă Yucatan, apa de ploaie. Simbolurile şerpilor, aşa cum apar ele în cărţile sacre pictate ale mayaşilor, includ un şarpe roşu străpuns de o săgeată, un şarpe folosit ca pictogramă pentru soare, şi un alt şarpe care indica planeta Venus. Din păcate, dovezile despre aceste cărţi sacre sunt foarte sărace, datorită faptului că multe dintre acestea au fost distruse în timpul cuceririi spaniolilor, dar şi pentru că sensul multora dintre hieroglifele mayaşe nu a fost descoperit. Dovezile principale sunt de ordin arheologic. Un bun cunoscător al civilizaţiei Maya, Jose Diaz Bolio, spune că şerpii cu clopoţei, care sunt specifici continentelor americane, abundă în motivele din peninsula Yucatan. Bolio spune că acelaşi motiv există în arhitectura de la Uxmal şi Palenque, acolo unde arcadele nu sunt altceva decât şerpi cu clopoţei stilizaţi. Piramida mayaşă, conform spuselor lui Bolio, este făcută după modelul clopoţeilor care “împodobesc” coada acestor şerpi. Cozile despicate ale şerpilor de la Chichen Itza reprezintă cele două solstiţii, iar clopoţelul din mijloc simbolizează echinocţiul. La Zama-Tulum, pe coasta de est a Yucatanului, şerpii cu clopoţei cu două capete reprezintă soarele coborând spre orizont, în timp ce şerpii împletiţi, care au capetele şi cozile în direcţii opuse, simbolizează scurgerea zilei şi trecerea soarelui de-a lungul cerului. Bolio a descoperit dovezi care-i susţin teoriile la Chichen Itza în 1942, concluzionând că „şerpii cu clopoţei sunt, fără nici un dubiu, cel mai complex simbol istoric din istoria religiilor din întreaga lume”.
Şarpele cu Pene

Acest simbolism se referă, de asemenea, şi la Şarpele cu Pene, care este cel mai venerat erou şi zeu al acestor popoare, Quetzalcoatl. Numele înseamnă un şarpe (coatl) împodobit cu frumoasele pene ale păsării quetzal, o creatură minunată, dar foarte rară, care mai poate fi găsită în sud estul Mexicului şi în Guatemala. Imaginea zeului-şarpe a fost folosită pentru primă dată în civilizaţia olmecă. În această tradiţie, Quetzalcoatl este prezentat cum se retrage la asfinţit în gura unui şarpe (o gravură în calcar ce se găseşte acum la Muzeul Naţional din Mexico City). Într-o frumoasă statuie de jad de la Muzeul Britanic, îl vedem cum apare dintre fălcile unui şarpe, asemenea soarelui la răsărit. Astfel, sacrificiul lui Quetzalcoatl constituie o reluare a schemei clasice a iniţierii, adică o moarte urmată de o înviere. Zeul-şarpe se preface în soare şi moare la apus, renăscând apoi la răsărit. Ca erou şi zeu, Quetzalcoatl acoperea la vechii mexicani întreaga gamă a naturii şi a vieţii umane. El era Ehecatl, stăpânul vânturilor, zeul primăverii, al noii vegetaţii, al ierburilor magice, al timpului şi al apelor. Dar şi mai important, el era Venus, steaua dimineţii, de care mexicanii se bucurau cel mai mult când o vedeau pe cer. Venus, planeta care anunţa întoarcerea soarelui pentru a elibera pământul din teroarea nopţii. Quetzalcoatl a fost identificat şi cu spiritul penitenţei, al vindecării, al învăţării şi al poeziei. El era cel care aducea pacea, era “respiraţia vieţii”, creatorul regatului divin şi cel care se opunea sacrificiului de sânge – cel mai înfiorător aspect al religiei din vechiul Mexic. În mod neobişnuit pentru o religie care avea nuanţe atât de puternice în ceea ce priveşte erosul si violenţa, Quetzalcoatl era celibatar, un ascet puritan care contrasta flagrant cu celelalte zeităţi barbare ale mexicanilor.

Legenda lui Quetzalcoatl

Aspectul de zeu şi rege al lui Quetzalcoatl a fost de mare importanţă pentru azteci, succesorii toltecilor şi cea mai puternică civilizaţie din Mexic. Se pare că el era situat de azteci pe aceeaşi treapta cu Huitzilopochtli, zeitatea lor dominanta, zeul soarelui şi al războiului. Astfel a apărut o dihotomie fatală în viaţa spirituală a aztecilor, căci Huitzilopochtli era un aspect al răului, al periculosului demiurg Tezcatlipoca, Stăpânul Sorţii, al cărui nume înseamnă “oglinda fumegândă”. Iar Tezcatlipoca şi Quetzalcoatl erau rivalii clasici ai cosmologiei mexicane. Legenda povesteşte cum Şarpele cu Pene a fost vrăjit cu o băutură pe care i-a oferit-o zeiţa vrăjitoare Tlazolteotl, care era în slujba lui Tezcatlipoca. Apoi, aceasta 1-a sedus pe zeul pierdut de băutură. Când acesta s-a trezit, a fost acoperit de o asemenea ruşine încât s-a autoexilat. Urcându-se pe o plută din piei de şarpe, Quetzalcoatl a plecat pe mare de pe ţărmul de lângă Tabasco, îndreptându-se spre est, spre soarele care răsărea din mare. Zeul a pierit ars de flăcările soarelui. Interesant este că s-a putut stabili data când au avut loc aceste evenimente. Teoamoxtli, o carte sacră pictată a aztecilor, care se găseşte acum la Viena, descrie plecarea lui Quetzalcoatl în timpul unei eclipse de soare în care Venus se vedea în apropiere. Această juxtapunere este atât de rară, încât cei de la Observatorul Regal din Greenwich au putut stabili cu exactitate data plecării zeului: 16 iulie 750 d.H.

Spiritul pământului era un dragon, aligator sau şarpe

Destul de straniu, periculosul Tezcatlipoca – şi nu binevoitorul Quetzalcoatl – a fost cel care, în mitologia aztecă, a creat lumea. Povestea cosmogenezei aztece spune că, înainte ca lumea să fie făcută, totul nu era decât o imensă apă primordială în care trăia spiritul pământului, rău şi imprevizibil. Tezcatlipoca a atras acest spirit la suprafaţă folosind ca momeală propriul sau picior. Spiritul a apucat piciorul zeului, dar Tezcatlipoca a reuşit sa apuce falca de jos a spiritului. Acesta nu s-a mai putut întoarce în adâncurile în care locuia, rămânând să plutească la suprafaţa apei. Spatele acestui spirit a devenit suprafaţa pământului. Atât aztecii, cât şi mayaşii, credeau că spiritul pământului este o creatură asemănătoare unui aligator. Indienii din America de Nord se pare că venerau şi ei şarpele şi au construit dâmburi în formă de şarpe (dintre care cel din Ohio este cel mai bun exemplu) pentru a indica unde anume spiritul pământului este mai puternic. În China, spiritul pământului este reprezentat de un dragon, iar împăraţii îşi construiau palatele de-a lungul cărărilor sale. Chiar şi în Anglia există brazde vechi – despre care oamenii cred ca urmează anumite canale ale puterii pământului – care fac legătura între vechi locuri sacre, adesea legate de simbolul dragonului. Fie el aligator, dragon sau şarpe, în ţări atât de îndepărtate una de cealaltă precum China, America, India sau Anglia, imaginea şarpelui este unul dintre cele mai vechi şi mai răspândite simboluri create de om şi se găseşte în aproape toate religiile şi mitologiile din lume.
Felix Crainicu

 

Esti Cerul Mama si Pamantul ….

cropped-1491468_670291969659665_401544754_o.jpg

Givan in grai banatean …

Poezie Mama ,in grai banatean ,interpretata de Petrica Moise 

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/petrica-moise-poezie-in-grai-banatean

Batranica aceasta ,cara inca sapa pe spate si poveri ,cum nu-s io in stare sa-mi duc nici poseta in mana ,asta-i Om ,de aici avem de invatat cu totii …..Se zice ca un om poate iubi, exact atata cate poveri poate duce ….Maicutele de la sat,minunile acestea or fi ele cu picioarele batatorite si mainile pline de pamant, dar poarta tot  Cerul in suflet !!!!

DSC_0223

Priviti in exterior creatia lui Dumnezeu,natura si va fericiti de ea,dar pe Dumnezeu si umbra sa .le gasiti inlauntrul vostru,dati la o parte umbra si lasati sa rasara Soarele si va promit ca va veti bucura,asa cum se bucura o Mama cand isi tine pentru prima data pruncul in brate ,dupa ce i-a dat viata ,cine nu a dat viata si nu s-a sacrificat pentru aproapele sau si nu a simtit durerea schimonosindu-i chipul, trupul,framantandu-i oasele si inima ,nu va invata niciodata ce inseamna Iubirea ,dar niciodata ….

“Caut un om,care stea stea la spartura din zid -ul neamului,cu sabia sufletului sau si nu gasesc nici unul,nici macar unul !
Suntem aici,Zamolxes,marele nostru invatator (cel care ne conduce si ne invata) ascunsi in frunzisul codrilor,in unda apelor,in ceturile muntilor,in mijlocul turmelor noastre.Suntem aici,cheama-ne si trimite-ne,suntem aici”

Copile,mai deschide o usa ….

Taranii mei,n-or zis, de initieri,nici de pendule,
Da or fost buni si curajosi si or avut scrupule.
Taranul nost,sarman si betegit de vreme,
O stiut iubi ca nimeni altul ,n-o fost vierme.
Nu s-o tarat si n-o ingenuncheat ,nici gand,
El o luptat ,ori s-o inchinat la Cer si la Pamant.
Din vremuri vechi cata de biruinta
Si asta fiindca, o avut constiinta.

f_batrin (2)

baba1-330x220 3127_13110_57

Dans sau Eliberare

balerina-studio-foto

De ce ?

De ce intotdeauna cand dansam ,traim in alta lume ,oare sa fie de vina muzica sau forma sau viata ? Cand dansezi exprimi oare limbajul acela nepamantean,sa fie oare o transmigratie a trupului ,sau sufletul, singur poate face asta ? Atunci cand dansez, traiesc x 2 ,adica nu-mi mai simt trupul ,ci doua suflete impreunandu-se .Sa fii primit oare trupul atata Iubire din univers, incat atunci cand o percepem e ca si cum marea ar crea valuri egale ? Oare prin dans se deschide al noualea cer si ingerii ne imbratiseaza de acolo cu atata gingasie si dor,incat trupul preda comanda sufletului, in unduirea sferelor ? Atunci cand dansez, nu stiu altceva, decat ca exist undeva,acolo unde Dumnezeu vrea cu tarie sa fiu si sa simt cum vorbeste prin mine ,stiind intuitiv sa exprim legatura aceasta ,a ceriului cu pamantul si totul imi pare atat de clar ,acolo exist in Iubire pentru Iubire ,intotdeauna vad prin mii de ochi ,care ma inconjoara din toate partile ,e ca si cum as avea acces la o prea-inalta tehnologie,dar cuvantul este rece groaznic pe langa caldura imensa ce o pot simti acolo si nu as vrea sa ma mai intorc vreodata ,dar si dansul divin ca orice dans , are  partituri fixe ce trebuiesc insusite,dupa care  revenim si urcam din nou ,mereu alt drum, necunoscut, in bratele luminii, cu trup si suflet cu tot,iar la fiecare drum nu voi mai intreba nimic si nu voi mai povesti nimic ,raman asa cum am fost mereu,tacuta si cuminte si cine ma mai poate judeca ,cand de pe pamant se vad doar norii ? Cei ce ma vor vedea ,vor stii,ca si ei au ajuns la cer ,lasand norii in urma lor, cu lume cu tot si nu or sa mai intrebe de ce,niciodata  ……. Carla Jaklyn

Dansul este religia mea ,pentru ca exprima iubire ,in tacere,n-are nevoie de cuvinte ,in dans, miscarea vorbeste ,la fel ca in univers  ….

Mi-a spus odata cineva ,tu nu stii sa traiesti ,realizasem atunci ,ca acel cineva nu cunoscuse inca viata …

…………………………………………………………………………………………………………………

Forma se exprima prin dans; eliberarea prin forma in timp se exprima tot prin dans – dansul timpului etern vibreaza in fiecare atom al universului…R.B

Pe cer danseaza lumina si intunericul ca pereche. Pe pamant danseaza viata si moartea ca pereche. Dansul e acela care exprima mesajul primitiv al creatiei…Rabindranath Tagore

Dansul este limbajul ascuns al sufletului….Martha Graham

Nu stiu daca sufletul unui filozof doreste mai mult decat sa fie un dansator bun…Friedrich Nietzsche

Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si cum nu ai fi suferit niciodata din dragoste. Danseaza ca si cum nimeni nu s-ar uita…Mark Twain

Dansul frumos se naste din setea de dans. Iar setea de dans cere ca toti sa danseze – chiar si cel ce joaca prost – caci altfel nu ar mai fi sete, ci o academie impietrita si spectacol fara semnificatie…Antoine de Saint Exupery

Dansul este un poem in care fiecare miscare este un cuvant….Mata Hari

Dansul este poezia piciorului…John Dryden

Dansul este cea mai elevata, cea mai emotionanta, cea mai frumoasa dintre arte, pentru ca nu este doar translatare sau abstractizare din viata; este chiar viata….Henry Havelock Ellis

Fata si Albul ,Carla Kia

473421_426816180748364_93428757_o

Fata si Albul

 

Fata si Albul  si-au dat intalnire,

Ei doi se intalnesc demult in nemurire.

Si Albul poate sta si sus ,deasupra Lunii

Si ce putere are El, aici asupra lumii,

Cand coborase pentru prima data,

Luase fata in brate ,si-acum El o mai poarta,

Si scutura pamantul si face lumea clara ,

Ca fata sa o vada ,ca alte dati,sa o razbata iara.

El strange ceata si lumii ii da forma,

Iar fata,in urma lui,in aur o transforma.

Fata si Albul ei, traiesc legati in nevazut,

Posibil ca ei, amandoi, exista de la inceput.

Albul, prezent mereu, a ajutat s-o creasca,

Pe fata Lui ,din umbra iar cerul s-o hraneasca,

Sa-i stea aproape Luna si Soarele sa o imbratiseze,

Si ea sa simta lumea si Albul s-o imbarbateze.

Si cand doar copil era, fatuca asta a noastra,

Albul ii aducea ,cerul atat de aproape-n glastra,

Fata se bucura ,plangand ,se inchina la cele

Stia ca nu-i apartin,dar ca, face parte din ele,

Si viata-i o furtuna ,dar Albul o alina,

Ii sta mereu aproape ,e inorog si om si uneori albina

In diferite trupuri ,el prinde armatura,

Si lucreaza cu fata ,mereu doar prin Natura .

Cand fata noastra-l cheama ,El e deja aproape,

Orice ar fi ,ii sta alaturi ,nimic nu ii desparte,

Nici timpul ,nici durerea ,nici de e zi sau noapte,

Caci Albul este zeu intreg sau de-ar fi doar pe jumatate,

El chiar iubeste fata ,mai mult decat socoate..

Si ploaia i-o alunga si norii neincetat,

Prin el fata da viata ,creste nelimitat.

Ce lina-i viata lor ,ce armonie,impreuna,

Si cum razbesc prin toate,tinandu-se de mana.

Si inima-i doar una si viata e in toate,

Ei cauta adevarul si cheile din noapte,

Cum Albul nostru este, un suflet divin,docil,

O tine pe fatuca noastra ,vesnic minune de copil

O lasa se se joace, sa simta dansul lumii,

Sa rada liber ii da voie ,apoi priveste fericit,

Cum fata lui invata , iubeste inzecit,

Intinde manutele spre cer si-l ia in brate usor,

Apoi pornesc spre eternitate,zambind din coltisor,

Buzele lor mai vor sa spuna,

Cate in stele si in Luna,

Dar isi lasa trupurile,acolo-n zare,

Caci nu mai au deloc rabdare.

Si sufletele se rotesc in dans,

Le stralucesc in ritm de vals.

Fata si Albul ei,si-au dat intalnire,

Ei doi petrec, de-acum in nemurire.

Ei impreuna sunt acum deasupra Lunii

Si impart puterile egal, asupra Lumii…..

By Carla Kia

484178_409664775796838_553819065_n