Rugă !

romania-turistica

Bucurați-vă cu cei ce se bucură,plângeți cu cei ce plâng !

Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele .

Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului.

Învaţă-ne, Doamne, să ne rabdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.

Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.

Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.

Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Atât trupul cât și sufletul au nevoie de hrană pentru a trăi. Dar din păcate noi ne rezumăm doar la trup să-i oferim tot ceea ce îi place și de suflet uităm cu desăvârșire. Așa se face că sufletul fiind mai mult mort decât viu, nu se mai bucură de ce este frumos în viață și nu-L mai simte pe Dumnezeu în preajma lui, iar omul devine ateu nefericit.

 

 

 

Intrebari si raspunsuri …..

pomul-vietii Să mai lămuresc niște gărgăuni de-ai mei, poate prind și câte un răspuns cu care sunt dator … Și încep cu firea noastră, relativă, schimbătoare și amăgitoare, noi fiind relativi în noi, ce vedem azi nu mai vedem mâine, și mai departe relativi cu restul. În lumea asta nu sunt doi ochi identici, nu doi oameni, fiecare cu știința și credința lui. Cine zice că e de stânga sau de dreapta se minte și ne minte. În esența noastră toți suntem și de stânga și de dreapta, egali, atât bărbați cât și femei. În fiecare bărbat plânge o femeie care e neglijată de câteva mii de ani, la fel cum femeile nu vor să vadă că undeva, cândva, au fost bărbați, și încă ce bărbați. Și D-zeu s-a săturat de noi de când l-am lăsat singur. În această manifestare suntem femei sau bărbați, mai mult sau mai puțin amestecați sau separați, în care scopul nostru în viață ar trebui să fie să ne echilibrăm, să găsim unitatea din noi, să egalăm bărbatul cu femeia din noi, mintea cu inima, logica cu intuiția, ce știm cu ce credem, într-un echilibru dinamic în acord cu legile cosmosului, cu natura, cu Dumnezeu dacă vreți așa. Fiindcă acolo e D-zeu, în noi, ne așteaptă în tăcere, în rugul inimii. Deci, separați acum în peste șapte miliarde de ființe omenești, și în restul animalelor și vegetalelor, în esența noastră toți suntem același lucru. Aceeași electroni din noi vibrează dragostea din flori, vibrează glastra din fereastră, vibrează galaxia noastră … nu poți rupe o floare fără să plângă o stea. Și plâng stelele odată cu florile, și plânge ceva și din noi, tot trecutul, prezentul și viitorul nostru. Dar omul a ajuns acum pe cea mai joasă treaptă de evoluție morală. Totul e o minciună, pe care încercăm fiecare să o ascundem și să ne ascundem după o mască a moralității. Știința e minciună, religia nu vorbesc, politica ce să mai zic, presa … Am fost separați noi în noi, mai departe în familie și mai departe întreaga societate, am fost dezbrăcați de hainele noastre originale, de originea noastră, am fost scoși din casele noastre, unde se închinau, doineau și corindau sfinții, și aruncați în închisori de betoane și fier. N-am știut nici noi, ne-am lăsat prostiți de o iluzie materială în defavoarea unei liniști sufletești, am lăsat raiul și am ales de bună voie iadul. Din păcate, trebuie să spun, că asta e, întreaga civilizație actuală e construită pe minciună, noi, ca fiind încă cei mai ʺnecivilizațiʺ, avem avantajul firului ierbii, căruia occidentul o să-și ceară scuze. Firului ierbii și opincii românești. Dacii nu au avut nevoie să-și scrie pe suport material învățăturile, fiindcă au știut că materia e degradabilă, se pierde, le-au transmis doar pentru cei care ajung la nivelul lor spiritual, și nici nu au avut nevoie să se remarce unul ca persoană, fiindcă ei erau toți unul. Ei ne-au lăsat doinele, baladele, colindele, încrustările în lemne cu un limbaj în semne, în alte semne cusute, țesute sau … durute. Atunci a fost adevărata creație, acum, de câteva mii de ani, e doar re-creație. Ce popor mai are în lumea asta așa învățătură? Dar cine să vadă? Cine să vadă durerea și-amarul când strigă paharul și materialul, într-o societate … idioată, care materializează toate ideile idioților. Tot ceea ce am modificat din natura asta, ca niște idioți ce suntem, totul se întoarce împotriva noastră. Din care timpuri sau istorii rămân construcții din materii, și-n care viitor celest va dăinui colb pământesc, ca să ne-ntrecem în mizerii, în lupta oarbă cu materii, construcții ce sfidează timpul luându-l ca zălog pe sfântul? S-a gândit cineva dintre scriitori sau poeți dacă înscrisurile lor valorează mai mult decât lemnul tăiat pentru hârtie? S-a gândit vre-un popă dacă la D-zeu îi place între betoane și fier sau în bisericuța aia de lemn lăsată în paragină? Nu ne lasă materia să gândim, dracul, în slujba căruia suntem. Lui D-zeu nu-i trebuie mii de hectare de păduri tăiate pentru slava lui, fiindcă slava lui e lemnul în picioare mai viu și mai simțit decât noi. Dar orgoliul nu e a lui că e al dracului, și lui ne-am predat și pentru el facem ceea ce facem, fiindcă credință nu e nici cât bobul de muștar. Ar fi și cazul să ne mai trezim la realitate, să ne dăm două palme, să ne oprim un pas din tot umbletul ce-a mai rămas, și să vedem unde suntem, ce căutăm. Dacă căutăm dezastrul și gălăgia le avem, dacă ne trebuie liniștea, să ne întoarcem fața spre natură, să însuflețim natura, câmpul, IA cea străveche cu forme fără pereche, horele și danțurile dumnezeiești, doinele, baladele, colindele noastre. Încet, încet, să dăm viață vieții în magia dimineții, să ne întoarcem fața spre inima noastră, care plânge în tăcere nemângâiată și nebăgată în seamă de o minte orgolioasă. Salvarea noastră ca neam și civilizație este satul, satul unde s-a născut veșnicia, cum zice Blaga, unde ne-am născut fiecare dintre noi, unii direct, alții trecând prin moși sau strămoși, cum zice Ana Blandiana, satul care ne așteaptă să-i aducem mângâiere și să ne dăruie iubirea, cea pierdută sau furată, zic eu. Ca să salvăm satul trebuie să ne salvăm pe noi, să ne întoarcem încet spre bucățica de pământ și să-i dăm viață. Ceea ce a fost de câteva mii de ani, materializarea ideilor, trebuie să ia calea inversă, spre idealizarea materiei, spre însuflețirea naturii, fiindcă natura aia suntem noi. VALOREAZĂ ÎNSCRISURILE CUIVA MAI MULT DECÂT COPACUL TĂIAT PENTRU HÂRTIE? RĂSPUNDE CINEVA LA ÎNTREBAREA ASTA?….( de Borbei Dan )

Sexul in afara casatoriei ..

  • Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos, şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum!
  • Rom 12.51Cor 12.27Efes 4.12-16Efes 5.30;
  • 16 Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup”.
  • Gen 2.24Mat 19.5Efes 5.31;
  • 17 Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El.
  • Ioan 17.21-23Efes 4.4Efes 5.30;
  • 18 Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său.
  • Rom 6.12-13Evr 13.4Rom 1.241Tes 4.4;
  • 19 Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?
  • 1Cor 3.162Cor 6.16Rom 14.7-8;
  • 20 Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

Curaj,Libertate,Adevar,Iubire !

Europa_auf_dem_Stier

Sufletul si trupul trebuie sa treaca prin forja aprinsa a lui Vulcan pentru a se purifica,trezi,perfectiona ….Apocalipsa spune: „Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da Cununa Vieţii” Cei care sunt adormiţi trebuie să facă Voia Tatălui….Voia Tatălui se face:
DACĂ EXISTĂ MOD CORECT DE A GÂNDI
DACĂ EXISTĂ MOD CORECT DE A SIMŢI
DACĂ EXISTĂ MOD CORECT DE A ACŢIONA
Doar iesind din starea animalica putem dobandi Constiinta .
Intelepciunea pogoara printre cei desavarsiti .

Pentru a lua calea adevarului ,ia mai intai taurul de coarne .

Când suntem pătrunşi de un adevar mare şi-l simţim puternic, nu trebuie să ne temem de a-l spune, chiar dacă l-au mai spus şi alţii. Orice cugetare este nouă, dacă autorul o exprimă într-un mod care-i este propriu.

Din cauza slăbiciunii simţurilor, nu suntem în stare să deosebim cu uşurinţă adevărul.

Adevarata proba a curajului nu se vede decat in primejdia pe care nu o mai putem evita.

Adevărul e accesibil tuturor; încă nu e ocupat. Din el a rămas mult, chiar şi pentru cei care vor veni de acum încolo.

Când adevărul nu poate fi cercetat, neadevărul sporeşte.

Curajul nu are nici o valoare daca nu este acompaniat de dreptate; cu toate astea daca toti oamenii ar deveni drepti, nu ar mai fi nevoie de curaj.

Nu exista experienta careia sa nu-i poti supravietui daca ai curajul sa infrunti viata.

Nu uita sa-ti pastrezi sangele rece in nenorocire.

Curajul este darul cel mai de pret pentru cine cauta Limbajul Lumii.

Curajul este virtutea care face posibile celelalte virtuti.

Nu fiindca lucrurile acestea sunt grele nu avem curaj, ci fiindca nu avem curaj ele sunt grele.

Curajul presupune organizarea sperantelor. Or, apaticii tocmai la aceasta renunta – la organizarea sperantelor. Si raman cu bratele incrucisate, considerand ca si raul, si binele se inscriu in fatalitate.

Curajul e taina finala; invinge acela care este dispus sa moara.

A fi curajos, nu inseamna a te arunca inainte in orice primejdie, cu orice risc, ci a fi hotarat sa fii intotdeauna de partea adevarului.

Curajul este vederea peste propria fiinta si peste orice primejdie, a unui scop.

Adevaratul curaj este o incredere deplina pe care nimic nu o tulbura.

Pastreaza-ti temerile pentru tine insuti, dar imparte-ti curajul cu ceilalti.

Curajul este pretul pe care viata il pretinde pentru a ingadui pacea.

Adevaratul curaj nu este forta brutala a eroilor vulgari, ci hotararea ferma a virtutii si a ratiunii.

Curajul nu este doar o alta virtute, ci forma pe care o adopta virtutile ajunse la limita incercarilor.

Dumnezeu e o treapta pe care o vede doar cel care crede …Mariana Fulger 

Omul care nu se poate controla, nu e liber.

Nu există forţă umană capabilă să înrobească şi să întemniţeze cu adevărat pe alt om.

A muri nu inseamna a fi invins. Dar a trai invins si fara glorie inseamna a muri in fiecare zi.
Împarte toate cu fratele tău şi nu zice că sunt ale tale, căci dacă sunteţi părtaşi la cele nemuritoare, cu atât mai mult la cele muritoare. (Epistola către Diognet)

Aceasta-i concluzia finală a înţelepciunii: Numai acela îşi merită libertatea şi viaţa, care trebuie să le cucerească în fiecare zi.

Întrebi ce e libertatea? A nu fi sclavul nici unui lucru, nici unei necesităţi, nici unei întâmplări, a coborî soarta până la tine.

Noi însă nu căutăm puterea şi bogăţia, cărora li se datoresc toate războaiele şi rivalităţile dintre oameni, ci libertatea, pe care nici un om n-o pierde decât o dată cu viaţa.

 Orice rege şi orice tiran este adversarul libertăţii.

Nimic cu libertatea nu poţi a compara,
Nici aur, nici argint, n-o poate cumpăra.

Nici un om nu este liber până când nu este propriul lui stăpân.

Nu-mi pasă dacă o să cad, atât timp cât altcineva îmi va ridica arma şi va continua să lupte.

Nu sunt un eliberator. Eliberatorii nu există. Oamenii se eliberează singuri.

Nu crede că adevărul tău poate fi găsit de vreun altul.

Nu vezi decât ceea ce cunoşti.

Vezi ceea ce este fals ca fiind fals şi ceea ce este adevărat ca fiind adevărat. Întoarce-ţi privirea către inimă, urmează-ţi propria natură.

Fericit e acela care a putut afla cauzele tainice ale lucrurilor.

Adevărul caută ochii limpeziţi de căutare.

Oricine încearcă să facă pe judecătorul pe tărâmul adevărului şi al cunoaşterii, este aruncat în naufragiu de hohotele zeilor.

O carte cu totul nouă şi originală ar fi aceea care ar face să se iubească adevăruri vechi.
O, blestemată lăcomie de aur, la ce nu împingi tu pe muritori? (Vergilius)
“Inainte de a fi ceea ce suntem,
Am fost aceea ce vom fi;
Caci moartea nu-i o nimicire,
Ci-i noaptea inspre-o noua zi.” – Costache Ioanid

„…aproape tot norodul de rând crede că fiecărui om Dumnezeu îi hotărăşte ziua morţii; iar înaintea acesteia nimeni nu poate să moară sau să piară în război…”
Divinitatea supremă a fixat de la început linia vieţii fiecărui om. Chiar de s-ar ascunde în gaură de şarpe, acela nu ar câştiga nici o clipă în plus….Dimitrie Cantemir 

Să dărui totul, să sacrifici totul fără speranţă de răsplată, asta înseamnă iubire.

A iubi înseamnă a găsi fericirea noastră în fericirea altora.

A iubi înseamnă căutarea jumătăţii întregului din care ai făcut parte cândva.

Nu existăm om atât de laş, pe care iubirea să nu-l transforme în erou.

Mult întuneric este, după cât se pare, înaintea adevărului….Demostene
Întunericul nu se poate transforma în lumină, nici apatia în mişcare, fără emoţie…Carl Gustav …

Mulţi s-au luminat când pământul a fost cuprins de întuneric.

Cel ce n-a văzut căderea nopţii să nu se lege prin jurământ că va umbla prin întuneric.

Fără credinţă e cel ce îşi ia rămas bun când calea se întunecă…J.R.R.Tolkien

În fiecare om sunt doi oameni; unul e treaz în întuneric, celălalt doarme în lumină…Khalil Gibran

Cei răi trebuiesc confruntaţi, aşa cum lumina confruntă întunericul..Octavian Sarbatoare

http://mythologica.ro/minotaurul-labirintului-si-taurul-ceresc/

Doua emisiuni ce trebuiesc vizionate de fiecare roman,intru cresterea si corectarea sa individuala.

96273_taran21

Repostez cele doua emisiuni obligatoriu de insusit, de fiecare dintre noi ,eu cred ca este baza de plecare ,fara insusirea acestor “instrumente” nu putem discerne nici macar rolul nostru de individ, necesar in transformarea ulterioara a comunitatilor si societatii in care traim …Cine suntem,de unde venim ,ce ar trebui sa facem in prezent pentru a predestina viitorul ,unde gresim ,intrebari la care inca nu stim sa raspundem ,le vom gasi aici si acum .

Iubire si viata

Omul-are-nevoie-de-dragoste-...Viata-fara-duiosie-si-fara-iubirenu-e-decat-un-mecanism-uscatscartait

Eu cred ca fara dragoste totul e pustiu si gol,ca fara dragoste lumea nu ar fi existat,ca fara dragoste si izvorul poate seca,ca padurea nu poate inverzi niciodata si nici se usca,iar cerul ar ramane innorat mereu ,dragostea este liantul pamantului cu cerul ,cand dragostea infloreste si piatra are sansa de a se sfarama sau creste in voie ,ca soarele poate saruta Luna ,ca valurile nu ar creste atat de inalte incat sa faca rau pamantului ,ci l-ar mangaia atat de frumos incat s-ar transforma ele insele in lacrimi de bucurie ,dragostea poate transforma durerea in fericire ,la fel cum pasarea are curajul zborului chiar daca nu l-a mai incercat niciodata ,asa cum musetelul stiind ca se ofileste intr-o zi ,o va face cu bucurie stiind ca va vindeca macar trupuri ,daca nu a reusit sa vindece suflete atunci cand privea spre soare ,caci la soare pot privi toate florile dar in fata Lunii, toate isi pleaca capul  intr-o reverenta smerita, divina ,recunoscand parca prin gestul lor ,insasi Duhul Sfant a toate cate sunt ,Sursa ,Iubirea si Viata ,in rest, totul e trecator si fara de valoare …..Apreciaza viata cu toata inima ,Doamne cat este de minunata ,Fii sincer cu tine insuti ,atat de sincer incat sa-ti vina sa strigi mereu ,iar strigatul tau sa fie si strigatul meu ,indreptate inspre Sursa mereu ,sufletul tau sa-l strige mereu pe-al meu,in asa fel incat Tu ,sa fii Eu  !!!!

Fără sinceritate nu faci nimic. Oricât vei fi de iscusit şi de şiret, oricât vei şti să ticluieşti şi să sulimeneşti minciuna – ea rămâne tot minciună. Vei înşela pe un om, o generaţie, două, dar timpul… pe el nu-l vei înşela niciodata….Alexandru Vlahuta

iubire3