Sacrificiul pentru Umanitate

loveasgreathumanity

Sacrificiul pentru Umanitate

Cei Trei Factori ai Revoluţiei Conştiinţei:
Moartea (psihologică)
Naşterea (alchimică)
Sacrificiul pentru Umanitate

Este necesar să ne iubim semenii, dar iubirea trebuie demonstrată cu fapte concrete, clare şi definitive. Nu este suficient să spunem că ne iubim semenii, nu; trebuie să o demonstrăm cu fapte, trebuie să fim dispuşi să urcăm pe altarul supremului sacrificiu pentru umanitate, trebuie să ridicăm făclia înţelepciunii pentru a ilumina drumul altora, trebuie să fim dispuşi să ne dăm până la ultima picătură de sânge pentru toţi semenii noştri, cu iubire adevărată, dezinteresată, pură.

Dacă noi vom lucra numai cu primul şi cu al doilea factor (Naşterea şi Moartea) dar nu ne vom iubi semenii, nu vom face nimic pentru a duce lumina Cunoaşterii la alţi oameni, popoare şi limbi, vom cădea într-un egoism spiritual, foarte rafinat, care ne va împiedica orice progres interior.

Dacă ne preocupăm numai de noi şi de nimic altceva, uitând de atâtea milioane de fiinţe care populează faţa pământului, fără îndoială că ne auto-încarcerăm în propriul nostru egoism. În acest fel, eu-l Egoismului nu ne va permite Iluminarea.

Egoismul se poate prezenta în forme extrem de rafinate şi trebuie eliminate. Cu cât avem mai mult egoism în noi înşine, cu atât Iluminarea nu va fi posibilă.

Maini – Sacrificiul (Cei tei factori ai Revolutiei Constiintei)
O analiză de fond ne duce la concluzia următoare: Caritatea trebuie să fie Conştientă. Iubirea este Lege, dar Iubire Conştientă. Mai marii pământului afirmă constant: “Eu dau mult de pomană, eu sunt foarte caritativ…”. Când vreun puternic îşi cheltuie câţiva bănuţi într-o operă de ajutorare publică, o trâmbiţează în cele patru vânturi prin intermediul presei şi radioului, iar toată lumea spune “Acesta este un om bun…”. Fără îndoială, dincolo de atâta strigare publică şi de atâta propagandă, străzile oraşelor sunt pline de oameni care şi-au pierdut slujba, de mame care se dăruiesc pentru o bucată de pâine pentru a-şi susţine fiii înfometaţi; de schilozi care cerşesc sau care încearcă să muncească vânzând la loterie, ziare etc. pentru a nu muri de foame; de taţi de familie care caută de lucru etc. etc. etc. Şi fără îndoială că se vorbeşte de caritate. Aceasta este trista ironie a lumii: Unde este caritatea?

Există în fiinţa umană o tendinţă fatală de a se considera mereu superioară nefericiţilor vieţii. Bancherul, comerciantul, femeia elegantă, trec pe stradă aroganţi, trufaşi, şi când întâlnesc în cale un paria al vieţii, nu îl privesc iar dacă o fac este pentru a-i arunca cu mândrie o monedă. Nu vor să îşi dea seama aceşti trufaşi că cerşetorul, invalidul, omul fără servici, mama înfometată nu sunt mai puţin decât nimic. Că ne sunt egali. Că ne sunt FRAŢI.

Acest egoism de familie, această lipsă de iubire pentru semenii noştri, această politică de izolare familială, este absurdă sută la sută, pentru că se converteşte într-un factor de deteriorare şi constantă degenerare socială.

Progresul, revoluţia adevărată, sunt posibile numai doborând aceste false ziduri chinezeşti care ne separă, care ne izolează de restul lumii.

Cu toţii suntem o mare familie, şi este absurd să ne torturăm unii pe alţii, să considerăm ca şi familie numai puţinele persoane care trăiesc cu noi etc.

Exclusivismul egoist de familie deţine progresul social, divide fiinţele umane creează războaie, caste privilegiate, probleme economice, etc.

În Nirvana acel înţeles de familie, trib, clan, a dispărut complet pentru că toate fiinţele se autoconsideră ca membri ai unei mari familii. Varietatea este Unitate.
S.A.W (http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/revolutia-constiintei/sacrificiul-pentru-umanitate.html)

Doua emisiuni ce trebuiesc vizionate de fiecare roman,intru cresterea si corectarea sa individuala.

96273_taran21

Repostez cele doua emisiuni obligatoriu de insusit, de fiecare dintre noi ,eu cred ca este baza de plecare ,fara insusirea acestor “instrumente” nu putem discerne nici macar rolul nostru de individ, necesar in transformarea ulterioara a comunitatilor si societatii in care traim …Cine suntem,de unde venim ,ce ar trebui sa facem in prezent pentru a predestina viitorul ,unde gresim ,intrebari la care inca nu stim sa raspundem ,le vom gasi aici si acum .

Despre smerenie si viata

Despre smerenie si viata …

 Ce este smerenia ? nu stiu daca vreodata as putea sa o definesc cu claritate ,insa stiu sigur ,ca te nasti cu ea .Smerenia este virtute….

In viata ,omul trece prin sita pamantului ca sa ajunga la cer .Ce pot sa spun ,habar nu am daca am ajuns ,insa sunt convinsa ca acesta este scopul vietii mele,nimic altceva nu conteaza…

Mi-aduc aminte ,vremurile care m-au calit si tot ce fac acum, este pentru a multumi cu toata inimioara mea  …..Fiecare greutate din calea mea,a fost defapt premiul ,pe care o data trecut,il capata sufletul meu ,se imbogatea cu fiecare treapta trecuta .

Mi-aduc aminte, desi au fost rare,dar au existat zile in care viata-mi punea ceva pe masa,ca un fel de rasplata,iar eu nu stiam ce sa fac mai intai,sa plang de fericire, sau sa mananc …

Niciodata nu m-am plans ,dintotdeauna am fost umarul puternic pe care lumea a plans la infinit.Asa sunt eu ,atrag oamenii greu incercati ,iar acum stau si ma gandesc ce poate fi mai minunat ,decat sa ai puterea, sa poti alina suflete ? Poate ca Dumnezeu de asta m-a incercat,sa pot intelege ,la randul meu mai departe…..

Spuneam odata ca „ eu cand muream,altii traiau” ,poate ca exagerasem ,poate ca nu ,dar privind la trecut ,cu ochiul de acum ,imi dau seama ca sunt privilegiata,emotiile intr-adevar cladesc oameni,durerile formeaza inimi mari,lacrimile deschid ochi si dau vederea clara,foamea creeaza scopuri divine,setea de cunoastere,de intelepciune.In final ,prin moartea dorintelor ,se dobandesc virtuti si poate ca-mi place sa mor cate putin intotdeauna …

Cu siguranta stiu,ca nu toti oamenii au suflet ,sufletul se cladeste pe fundatia virtutiilor,unde ele lipsesc,evident sufletul lipseste ….

Atat de mult privisem pamantul ,incat cred ca pamantul , dragul de el, se umpluse de dragostea mea si din ea imi faurise, aripi spre cer .Pamantul socotea ca venise timpul si imi era recunoscator ,de acum imi ridicase barbia ,ma facuse sa privesc cu curaj inspre cer ,urmand sa invat de la El ,zborul.

Am sarutat pamantul ,am sarutat maini ce le recunosteam ca fiind neputincioase ,pentru a le da viata si curaj,am atins arbori,am mangaiat iarba si le-am multumit si toate acestea le facusem  pentru a-mi pastra legatura cu sursa,asa-mi dicta sursa ,caci totul pleaca din smerenie…..

Daca viata ,mi-ar fi oferit doar flori ,cu siguranta acum nu le-as fi pretuit atat de mult ,daca nu as fi trecut prin intuneric ,poate ca nu as fi alergat atat de mult dupa lumina,daca nu as fi cazut ,nu as fi cunoscut lacrimile ,iar daca nu priveam si iubeam pamantul,acum nu mi-ar fi dat sa am, aripi si ochi pentru cer…. ……Multumesc !!!

 ….Carla Jaklyn

 

Cartea mortilor -S.A.W

o lucrare mult mai scurta in care sunt prezentate anumite aspecte ale fenomenului de moarte …..

Epidauros_Asclepios

http://ro.scribd.com/doc/249098/cartea-mortilor