Intrebari si raspunsuri …..

pomul-vietii Să mai lămuresc niște gărgăuni de-ai mei, poate prind și câte un răspuns cu care sunt dator … Și încep cu firea noastră, relativă, schimbătoare și amăgitoare, noi fiind relativi în noi, ce vedem azi nu mai vedem mâine, și mai departe relativi cu restul. În lumea asta nu sunt doi ochi identici, nu doi oameni, fiecare cu știința și credința lui. Cine zice că e de stânga sau de dreapta se minte și ne minte. În esența noastră toți suntem și de stânga și de dreapta, egali, atât bărbați cât și femei. În fiecare bărbat plânge o femeie care e neglijată de câteva mii de ani, la fel cum femeile nu vor să vadă că undeva, cândva, au fost bărbați, și încă ce bărbați. Și D-zeu s-a săturat de noi de când l-am lăsat singur. În această manifestare suntem femei sau bărbați, mai mult sau mai puțin amestecați sau separați, în care scopul nostru în viață ar trebui să fie să ne echilibrăm, să găsim unitatea din noi, să egalăm bărbatul cu femeia din noi, mintea cu inima, logica cu intuiția, ce știm cu ce credem, într-un echilibru dinamic în acord cu legile cosmosului, cu natura, cu Dumnezeu dacă vreți așa. Fiindcă acolo e D-zeu, în noi, ne așteaptă în tăcere, în rugul inimii. Deci, separați acum în peste șapte miliarde de ființe omenești, și în restul animalelor și vegetalelor, în esența noastră toți suntem același lucru. Aceeași electroni din noi vibrează dragostea din flori, vibrează glastra din fereastră, vibrează galaxia noastră … nu poți rupe o floare fără să plângă o stea. Și plâng stelele odată cu florile, și plânge ceva și din noi, tot trecutul, prezentul și viitorul nostru. Dar omul a ajuns acum pe cea mai joasă treaptă de evoluție morală. Totul e o minciună, pe care încercăm fiecare să o ascundem și să ne ascundem după o mască a moralității. Știința e minciună, religia nu vorbesc, politica ce să mai zic, presa … Am fost separați noi în noi, mai departe în familie și mai departe întreaga societate, am fost dezbrăcați de hainele noastre originale, de originea noastră, am fost scoși din casele noastre, unde se închinau, doineau și corindau sfinții, și aruncați în închisori de betoane și fier. N-am știut nici noi, ne-am lăsat prostiți de o iluzie materială în defavoarea unei liniști sufletești, am lăsat raiul și am ales de bună voie iadul. Din păcate, trebuie să spun, că asta e, întreaga civilizație actuală e construită pe minciună, noi, ca fiind încă cei mai ʺnecivilizațiʺ, avem avantajul firului ierbii, căruia occidentul o să-și ceară scuze. Firului ierbii și opincii românești. Dacii nu au avut nevoie să-și scrie pe suport material învățăturile, fiindcă au știut că materia e degradabilă, se pierde, le-au transmis doar pentru cei care ajung la nivelul lor spiritual, și nici nu au avut nevoie să se remarce unul ca persoană, fiindcă ei erau toți unul. Ei ne-au lăsat doinele, baladele, colindele, încrustările în lemne cu un limbaj în semne, în alte semne cusute, țesute sau … durute. Atunci a fost adevărata creație, acum, de câteva mii de ani, e doar re-creație. Ce popor mai are în lumea asta așa învățătură? Dar cine să vadă? Cine să vadă durerea și-amarul când strigă paharul și materialul, într-o societate … idioată, care materializează toate ideile idioților. Tot ceea ce am modificat din natura asta, ca niște idioți ce suntem, totul se întoarce împotriva noastră. Din care timpuri sau istorii rămân construcții din materii, și-n care viitor celest va dăinui colb pământesc, ca să ne-ntrecem în mizerii, în lupta oarbă cu materii, construcții ce sfidează timpul luându-l ca zălog pe sfântul? S-a gândit cineva dintre scriitori sau poeți dacă înscrisurile lor valorează mai mult decât lemnul tăiat pentru hârtie? S-a gândit vre-un popă dacă la D-zeu îi place între betoane și fier sau în bisericuța aia de lemn lăsată în paragină? Nu ne lasă materia să gândim, dracul, în slujba căruia suntem. Lui D-zeu nu-i trebuie mii de hectare de păduri tăiate pentru slava lui, fiindcă slava lui e lemnul în picioare mai viu și mai simțit decât noi. Dar orgoliul nu e a lui că e al dracului, și lui ne-am predat și pentru el facem ceea ce facem, fiindcă credință nu e nici cât bobul de muștar. Ar fi și cazul să ne mai trezim la realitate, să ne dăm două palme, să ne oprim un pas din tot umbletul ce-a mai rămas, și să vedem unde suntem, ce căutăm. Dacă căutăm dezastrul și gălăgia le avem, dacă ne trebuie liniștea, să ne întoarcem fața spre natură, să însuflețim natura, câmpul, IA cea străveche cu forme fără pereche, horele și danțurile dumnezeiești, doinele, baladele, colindele noastre. Încet, încet, să dăm viață vieții în magia dimineții, să ne întoarcem fața spre inima noastră, care plânge în tăcere nemângâiată și nebăgată în seamă de o minte orgolioasă. Salvarea noastră ca neam și civilizație este satul, satul unde s-a născut veșnicia, cum zice Blaga, unde ne-am născut fiecare dintre noi, unii direct, alții trecând prin moși sau strămoși, cum zice Ana Blandiana, satul care ne așteaptă să-i aducem mângâiere și să ne dăruie iubirea, cea pierdută sau furată, zic eu. Ca să salvăm satul trebuie să ne salvăm pe noi, să ne întoarcem încet spre bucățica de pământ și să-i dăm viață. Ceea ce a fost de câteva mii de ani, materializarea ideilor, trebuie să ia calea inversă, spre idealizarea materiei, spre însuflețirea naturii, fiindcă natura aia suntem noi. VALOREAZĂ ÎNSCRISURILE CUIVA MAI MULT DECÂT COPACUL TĂIAT PENTRU HÂRTIE? RĂSPUNDE CINEVA LA ÎNTREBAREA ASTA?….( de Borbei Dan )

Vremelnice timpuri

Angel-Wallpaper-angels-9981997-1680-1050

 

Vremelnice timpuri…
Tu n-ai stiut sa vezi 
Ti-am aratat lumea mea intreaga
Stiam de-atunci ,ca n-ai sa crezi
Cand apa mea era ,la fel ca orice apa
Ti-am aratat si berzele ,erau la odihna toate
Dar nu,n-ai vrut sa crezi
Ca vin de dincolo de noapte
Nimic n-ai vrut sa vezi
Nici acel vartej eteric in spirala ,nici duh
De dincolo de timp
Ce impartea lumea in doua
Dar tu,n-ai avut timp.
Nici frunzele formand un sarpe
Ce vantul le urca la cer
Era in ele chiar Cuvantul
Armonizat de multe harpe,
Dar nu,n-ai vrut sa crezi
Nici ratele-n numar de sapte
Nici spiritul ce le statea in spate
Iar apa cat era de mare
S-a impartit in doua ,formand limpede izvor
In locul unde n-au trebuit sa fie pietre
Eu singura le-am asezat ca pe covor
Gandeam atunci ca ai sa zaresti esenta-n ele
Dar nu,n-ai vrut sa vezi
Si tot ce eu ti-am aratat ,
Nu ca sa ma cunosti pe mine
Ci pentru calea, in care trebuie sa crezi
Dar pe aceasta cale n-apuca mai nime
Ea se gaseste doar prin adevar
Si ma mai supar cateodata
Ca n-ai vazut si ca nu crezi
Dar gandesc mai profund si aflu
Tu doar ,nu esti facut sa vezi …
de C.J

Cioplitorul de suflete ,Brancusi

Taranii nostrii stiu de la mic la mare ceea ce este bine si ceea ce este rau ,tablele lor de valori sunt cuprinse in proverbele ,datinile si doctrina stramosilor ca si in filozofia naturalitatii .Eu mi-am iubit si nu mi-am parasit nici o clipa stramosii si filozofia lor milenara a naturalitatii .Naturalitatea pura ,consta in gandirea alegorica in simbol si sacralitate,in cautarea esentelor ascunse in material .Eu am cautat mereu Natura,frumosul primar si direct ,nemijlocit si etern .Frumosul absolut al legii universale se afla in Natura,Natura este Dumnezeu …C.Brancusi

…………………………………………………………………………

Brancusi ,sufletul care inca da aripi daca-l intelegi ,rostul sau era unul singur ,s-a nascut dincolo de eternitate, venind intr-o lume prea neincapatoare pentru sufletul sau, care dupa operele sale, pare sa fi luat parte chiar la Facerea Lumii ,Omul care coborase pe pamant prea devreme pentru a fi inteles ,iar pamantul si cerul asa cum au fost ele intru inceputuri isi cladeau esenta de viata si forma ,fara oprire ,prin mainile si cugetul sau ,asa cum au mai fost si poate nu vor sa mai fie….C.J

…………………………………………………………………………………

Sculptura nu este altceva decat Apa,este Apa insasi ….C.Brancusi La Manastirea Tismana este o vale ce coboara acoperita de brazi ce fac umbra stancilor.Pe vremea dacilor trecea pe acolo o cale sacra socotita Calea Serpilor ,serpii Pazitori ai Iorgovanului si-a constelatiei cu acelasi nume ,binefacatoare pentru oameni .Prima data m-a dus la Tismana,mama,care dorea sa se roage la icoane pentru vindecarea surorii mele Frasina .Corul era maret si m-a umplut de evlavie .Mai tarziu am intrezarit fresca ce o infatiseaza pe Sfanta Maria …..Constantin Brancusi schitul-cioclovina-sus (1) tismana2 (1)   Cand veti face din doi unul,atunci veti intra in Imparatia cerurilor … Imaginea :Sarutul,de Constantin Brancusi … sarutul-brancusi1 Brancusi and Man Ray having a toast in front of Endless Column I, fall 1927 (1) Brancusi in his atelier, self portrait, ca. 1915- 150dpi Brancusi in the garden history endless column Brancusi-si-cainii-sai-Foto-de-Man-Ray Constantin-Brancusi (1)

Doua emisiuni ce trebuiesc vizionate de fiecare roman,intru cresterea si corectarea sa individuala.

96273_taran21

Repostez cele doua emisiuni obligatoriu de insusit, de fiecare dintre noi ,eu cred ca este baza de plecare ,fara insusirea acestor “instrumente” nu putem discerne nici macar rolul nostru de individ, necesar in transformarea ulterioara a comunitatilor si societatii in care traim …Cine suntem,de unde venim ,ce ar trebui sa facem in prezent pentru a predestina viitorul ,unde gresim ,intrebari la care inca nu stim sa raspundem ,le vom gasi aici si acum .