Familia,spațiul sacru și rolul Femeii .

taranca alaptand

Sursa Foto :Femeie alăptând , Nica So – Historia

Făcutul pâinii și pregătirea hranei ,nu era o aflare în treabă a muierilor de demult ,era un ritual cu valențe spirituale ,Hrana este cea care unește sau desparte .Strângerea familiei în jurul mesei era un fapt extrem de important ,toate mesele începând cu o rugăciune de mulțămire și nu oricum..Cozonacii,colacii și plăcințile ,toate aveau un rost bine definit cu semnificație spirituală.Rolul femeii în casă era altul decât se dorește acum .
Bucătăria ,casa și ograda erau pe drept considerate ,spații sacre ,familia la fel,era sacră .Femeia gospodină și credincioasă era altarul casei .Păi de la ce vine Gospodină ? gospode înseamnă Dumnezeu ,Divinitatea ,adică o copie fidelă pe pământ a Maicii Domnului .

Colac

 

Îi rugă iar și îi sărbătoare , Petrică Moise din Banat

 

Îi rugă iar și îi sărbătoare la tot natu-n satul nost

Numa io la noi acasă ,nu mi-s gazdă și nici gost

Dășcui poarta ge la drum,dar nu strâg,că n-are cine

Ge drag că am vinit acas,să mă țuce și pră mine.

Neamurilese-ntâlnesc,povestesc de câce toace

Prăstă sat miroase a sarmă și-a tot felul ge bucace.

Numa-n cuina bunii mele ,paianjenii își țes fuiorul

Și-n oala ei de sarme nu mai fierbe,numa dorul

Din fântâna de sub șopru,scot o vădruță cu apă

Beau din șol apă cu lacrimi și-alce lacrimi mă îneacă.

Slujba de sărbătoare s-o gătat și mă-nchin

Vecinii să-ntorc acasă,numa moșii mei nu vin.

Nu să mai grăbesc să vină ori nu șciu ,ori nu le pasă

C-am vinit și îi aștept ,să ne punem toți la masă.

La cămin cântă muzica,joacă lumea și-și petreșe

Numa-n casa noastră mică,umbra morții tristă rece

Trec și io cu ea ge mână,ulița pân la mormânt,

Unge buna,moșul ,Maica ,își dorm somnul lor cuminți .

Că la ruga lor din rai,fiindc-or fost de omenie

Musai s-or fi dus la ei,înjerii toți la gostie.

Parcă-l văd pă tata moșu cu toți sfinții givănind

Și pă buna cum l scoace ,înjerilor ,zupă-n blid .

Fă-mă doamne și pă mine,înjer mic,să pot să zbor

Ca s-ajung ,macar un cea și io gost,la ruga lor.

 

 

Pro 31:10 Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decît mărgăritarele.
Pro 31:11 Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri.
Pro 31:12 Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale.
Pro 31:13 Ea face rost de lînă şi de in, şi lucrează cu mîni harnice.
Pro 31:14 Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pînea.
Pro 31:15 Ea se scoală cînd este încă noapte, şi dă hrană casei sale, şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.
Pro 31:16 Se gîndeşte la un ogor, şi-l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie.
Pro 31:17 Ea îşi încinge mijlocul cu putere, şi îşi oţeleşte braţele.
Pro 31:18 Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea.
Pro 31:19 Ea pune mîna pe furcă, şi degetele ei ţin fusul.
Pro 31:20 Ea îşi întinde mîna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit.
Pro 31:21 Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărmiziu.
Pro 31:22 Ea îşi face învelitori, are haine de in supţire şi purpură.
Pro 31:23 Bărbatul ei este bine văzut la porţi, cînd şade cu bătrînii ţării.
Pro 31:24 Ea face cămăşi, şi le vinde, şi dă cingători negustorului.
Pro 31:25 Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă, şi rîde de ziua de mîne.
Pro 31:26 Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi sînt pe limbă.
Pro 31:27 Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănîncă pînea lenevirii.
Pro 31:28 Fiii ei se scoală, şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală, şi-i aduce laude zicînd:
Pro 31:29 „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.”
Pro 31:30 Desmerdările sînt înşelătoare, şi frumuseţa este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.
Pro 31:31 Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei, şi faptele ei s’o laude la porţile cetăţii” Cuvintele împăratului Lemuel. Învăţătura pe care i-o dădea mama sa.
Frumusețea nu recomandă pe nimeni înaintea lui Dumnezeu ,dar faptele devin poarta noastră către nemurire .
Nu vă uitați la oameni ,ci la roadele lor ,așa-i cunoașteți pă fiecare în parte.

Familie de Moti

 

La mulți ani Femeie !

 

Batrana-jefuita

Mămuca ,
Sacrificii,pe pământ
Mama le face pe rând
La dânsa,nimic nu-i mult
Trăiește așa,demult.

Ea la nime nu se plânge
Nici inima de s-ar frânge
Lăcrimează pe ascuns
Când sufletu-i e răpus.

Mama, ființă minunată
Multe duce,multe rabdă
Din iubire pentru prunci
Și nu iese din porunci.

Amintiri grele îmi vin
Îngenunchez și rugă-nchin
Măicuței ,greu m-a crescut
Ca pe icoană ,mi-o sărut.

Mama-i aurul din lume
Ea te naște,ea îți dă nume
Ne-a ținut grijind ,la sân
Să n-avem suflet hapsân.

Ce-i Mama ?Nime n-ar știi
Află, când are copii
Câtă grijă și nesomn
Până crești un pui de om.

Câte-n suflet strânge o mamă
Câte bucurii ,sau teamă
Cine-o mângâie pe dânsa?
Dar inima ce-i într-ânsa?

Ochii ei de crisopraz
Scapă lacrimi pe obraz
Copiii de cresc ,ei pleacă
Rămâne Maica, săracă.

Singură și părăsită
De vreme îmbătrânită
Mai visează câteodată
Că strigă pruncii la poartă.

Se îndreaptă la fereastră
Să-și vadă copiii acasă
Dar nu-i nime la portiță
Numai iarnă și pojghiță.

Vremea trece ,după ceas
Într-o zi îți iei bun rămas
N-o mai fi biata mămucă
Să te-aștepte cu pitucă.

Și ce-o mai avea pe masă
Caldă ,rumenă , gustoasă .
Mai du-te copile drag
Calcă-i cât mai poți pe prag.

Spune-i și iubește-o tare
Și mai dă-i, măcar o floare.
Un mulțam și-o sărutare
O sinceră-mbrățișare.

Pentru anii ce-au trecut
Pentru tot ce a făcut
Că nu-i trebuie mai mult,
Să-i vezi chipul mulțumit .
De C.J.L 
07.03.2015

Femeia nu trebuie să cadă în uitare ,făcându-și leagăn sieși,ci întregului Neam și dacă nu ,poate fi orice ,numai femeie nu …..J.L

Să ne trăiești Femeie și Mămucă ,ani mulți și sănătoși ,să ne duci neamul mai departe !

Pa haru acest di vin
Cu toată lumea închin ………

1801186_656834821037722_1236316166_o costum-femeie taranca-oaie Taranca - Cornea, Caras Severin taranca-leganand-un-copilas

Femeia

10353105_868159323206261_3100910099872092619_n

Iubită, soţie, mamă sau soră, femeia apare în vieaţa noastră ca un îndemn la dragoste şi creaţie.

Orice ar face, femeia nu se joacă; ea vede în profunzime, suferă şi se bucură plin.

 Femeia, femeia adevărată, nu trebuie căutată în uzină sau cazarmă, ci în biserică, în cămin şi în pajişti.

Femeia cunoaşte adevăratele flori nemuritoare ale vieţii.

O femeie inteligentă şi blândă vine ca o lumină tămăduitoare peste rănile unui suflet încercat.

Femeia este o făptură mai fragedă, mai delicată şi mai simţitoare decât bărbatul. Aici stă superioritatea ei.

Libertatea nu poate fi găsită decât în inima ta. Nu căuta în jurul tău ceea ce ai în tine! Sfarmă piatra ce acoperă aurul!

 Marea putere de depăşire, puterea de trăire în altul şi capacitatea ei de recepţie fac din femeie cel mai bun confident în ceasurile grele.

Cine nu a văzut o femeie aplecându-se ca o mângâiere peste oamenii nimănui? Cine nu a văzut-o mângâind un cap de copil sau săturând un sărac? Femeia este mult mai înţelegătoare decât bărbatul faţă de tot ceea ce înseamnă viaţă: ea iubeşte florile, iubeşte păsările şi animalele, iubeşte oamenii.

Femeia are simţul mult mai fin al situaţiilor morale, trăieşte mult mai adânc decât bărbatul încercările interioare ale fiinţei apropiate; ea se transpune în întregime în locul altuia mergând până la depersonalizare. Cugetul ei şi făptura ei surprind mai repede şi simt mai adânc durerile şi bucuriile celor apropiaţi.

Femeia însufleţeşte totul, învăluie lucrurile cu cântec şi caută fără încetare firele ascunse ale ţesăturii vieţii.

A ierta mereu un om care greşeşte mereu, fără speranţă de îndreptare, este un act de slăbiciune, nu de dragoste. A ierta pe cineva care nu are conştiinţa păcatului, a ierta la infinit, înseamnă a deveni un cultivator al răului.

În vremurile noastre peste tot se vorbește despre iubire, despre dragoste. Avem chiar o sumedenie de cărți și tratate despre iubire, tehnici de dobândire a iubirii samd. Pe măsură ce piața abundă de astfel de informații se vede totuși că oamenii sărăcesc cumplit pe tărâmul iubirii adevărate. Se promovează iubirea carnală, senzualitatea, pornografia dar iubirea adevărată nu.

„Ce mai poate rămâne dintr-o femeie, dacă nu este pură şi sinceră, dacă nu are fineţe sufletească, dacă nu are farmecul ascendent al poesiei, dragostei şi creaţiei? Ce mai rămâne din universul nostru spiritual, fără căldura şi respiraţia nobilă a sufletului ei? Femeia rea şi perversă, care se masculinizează, este o excrescenţă a acestui univers, o maladie a spiritului.”

Ernest Bernea.

Iubirea este pură ,vine din inocența sufletului ,doar un suflet asemenea unui copil știe iubii cu adevărat .

Omul e singur şi sărac, ca un ecou fugar printre stâncile unui munte. Omul e trist, făptură rătăcită şi slabă, orfan al darurilor dumnezeieşti, sărman al înţelesului şi bucuriei, poartă deschisă tuturor îngenunchierilor.

Om, omule bun, pune în cugetul şi fapta ta întâi dragostea. Întâi dragostea… Nu dragostea nesăţioasă, dragostea de bogăţie, de putere, de stăpânire, ci dragostea de frumuseţe, de lumină, de adevăr, dragostea mângâiere, îndemn şi creaţie. Nu dragostea care cere, vrea pentru sine, ci dragostea care dăruie, care hrăneşte pe altul. Nu dragostea sufletului pustiit, ci aceea a sufletului care se revarsă fluvial.

Dragostea este cheia şi a veşniciei. Dragostea împrăştie urâtul, urâtul singurătăţii, topeşte răul, răul întunericului, alungă tiparele şi hotarele, alungă potrivniciile; aduce pretutindeni fiinţă nouă şi roditoare. Dragostea naşte şi pârguieşte rodul, transfigurează şi înalţă sufletul; prin ea dumnezeiasca faţă joacă focul luminilor de ape în lumea durerilor noastre. Acolo unde nu e dragoste, stăpânesc întunericul şi urâtul, acolo unde nu e dragoste înfloresc trufia, pizma, nedreptatea şi toate chipurile prostiei omeneşti.

Omul care nu iubeşte nu înţelege nimic din lumea lucrurilor văzute şi ascunse. Graiul minunilor îi este cu desăvârşire închis. Acolo unde nu este dragoste nu este nici cunoştinţă adâncă. Este în firea omului să învingă prin dragoste. Dumnezeul întrupat ne-a dezvăluit lumea nouă, adevărul, viaţa şi puterea prin dragoste. Omul este om prin puterea dragostei sale. Să iubeşti un copac, o floare, un copil, o femeie, să iubeşti pământul aspru şi cerul boltit albastru, să iubeşti totul, chipuri şi sensuri, totul: joc, cântec, lumină, jocul şi armonia cosmică, să iubeşti îndeosebi omul, fratele tău, bun sau ticălos, tare sau slab, să-l iubeşti pe Dumnezeu cu puterile tale însutite peste fiinţa ta legată de păcat.

Cine nu iubeşte, nu are simţuri; toate ferestrele, de la firicelul de iarbă la steaua ce clipeşte în liniştea depărtărilor, i se închid. Grăuntele de bine şi frumos ce-l purtăm în inima noastră îl dezvăluie şi-l creşte dragostea…

Întâi dragostea. Dragostea care înfloreşte cireşul, care creşte copilul, care satură flămândul, care mângâie răstignitul, dragostea lui Dumnezeu pentru creaţia Sa. Aşa vine pacea, pacea desăvârşită, pacea raiului şi a vieţii veşnice. Pământul e uşor sub pasul tău, uşor ca arborul gândurilor pure, omule, lumina creşte şi înfloreşte pe buzele, pe ochii, pe cerul minunilor puse acolo de degetul lui Dumnezeu.

Când ai pornit să fii om să ştii că dragostea e cea dintâi virtute, ea este semnul dezrobirilor. Cântecul tău se îneacă fără dragoste şi mâna ta bâlbâie. Caută sâmburele vieţii. E în tine!”

 (Întâi dragostea- fragment din cartea ”Îndemn la simplitate” de Ernest Bernea)

1385160061-age-11-co-creating-self-portrait (1)

Sursă imagine http://nevsepic.com.ua/art-i-risovanaya-grafika/page,5,19667-hudozhnik-akiane-kramarik-akiana-kramarik-295-foto.html

“Femeia contemporană s’a supus unor cerinţe ale vieţii moderne şi a pierdut tot ce aparţinea mai frumos naturii ei. Ce mai poate rămâne dintr’o femeie, dacă nu este pură şi sinceră, dacă nu are fineţe sufletească, dacă nu are farmecul ascendent al poesiei, dragostei şi creaţiei. Ce mai rămâne din universul nostru spiritual, fără căldura şi respiraţia nobilă a sufletului ei? Femeia rea şi perversă, care se masculinizează, este o excrescenţă a acestui univers, o maladie a spiritului.”

“Contrar unor vechi tradiţii, prin care femeia aducea vieţii noastre morale şi sociale multă stabilitate, în lumea modernă şi contemporană femeia aduce acestei vieţi o notă de labilitate psihică şi frivolitate. Marile prefaceri sociale şi morale ale lumii moderne au dat femeii libertatea de a-şi manifesta în plin tocmai ceea ce vechile tradiţii opreau să se manifeste‎, adică datele sensuale şi periferice ale naturii umane. Femeia de azi fuge de cămin, fuge de castitate, fuge de maternitate, toate elementele definitorii naturii sale. Viaţa ei sufletească e prea mult angajată în senzaţie şi plăcere şi prea ruptă de o activitate a spiritului, unde în trecut ea a excelat.” – Ernest Bernea (Meditatii filozofice, ed. Predania, 2010)

 

Mândre plaiuri bănățene- Dansuri specifice din Banat ,România -Etnografie și patrimoniu cultural românesc

batrana-cu-mere-670x350

Noi am fost,noi suntem ,noi vom fi ,Aici . Dansuri din Banat ,pe zone la link-ul de mai jos  

Ansamblul Profesionist Banatul din Timișoara 

Glosar grai bănățean,regionalisme pe link-urile de mai jos 

http://reteaualiterara.ning.com/group/phantazia/forum/topics/glosar-in-dialect

http://mamebune.ro/index.php/2011/04/30/tat-banatu-i-fruncea/

http://www.academia.edu/5683864/Repertoriul_patrimoniului_cultural_imaterial._Vol.I

Etnografie si Patrimoniu Cultural Romanesc
Etimologia cuvintelor
Etnologie este un termen care provine din: cuvântul grec ethnos – grup uman cu trăsături comune, societate de indivizi asemănători. Etnologia a primit două accepţiuni:
(1) studiu al etniilor sau grupurilor / comunităţilor etnice, diferite de etnia (şi cultura naţională a) cercetătorului;
(2) studiu al propriei etnii naţionale, al obiceiurilor şi folclorului naţional, considerat a fi exprimat de grupuri sociale “privilegiate” (precum ţăranii), care moştenesc trăsături culturale arhaice şi astfel descriu forme culturale “autentice”.
Etnologia “reprezintă un prim pas spre sinteză; această sinteză se poate opera în trei direcţii:
– geografică – dacă dorim să integrăm cunoştinţe relative la grupuri învecinate;
– istorică – dacă urmărim reconstituirea trecutului uneia sau mai multor populaţii;
– sistematică – dacă izolăm, pentru a-i acorda atenţie specială, un anumit tip de tehnică, un obicei, sau o instituţie (…)
În toate cazurile, etnologia cuprinde ca demers preliminar etnografia şi constituie prelungirea acesteia”
Etnografia “corespunde primelor stadii ale cercetării: observaţie şi descriere, muncă de teren;
Antropologia “vizează o cunoaştere globală a omului, cuprinzând subiectul în toată extinderea lui istorică şi geografică.
– antropologie :: etnologie :: etnografie
“În acest sens se poate spune, aşadar, că între antropologie şi etnologie există acelaşi raport care a fost definit mai sus între aceasta din urmă şi etnografie” – antropologie/etnologie/etnografie
“Etnografia, etnologia şi antropologia nu constituie trei discipline diferite sau trei concepţii diferite despre aceleaşi studii. Ele sunt, de fapt, trei etape sau trei momente ale aceleiaşi cercetări”
Obiceiurile din ciclul vieţii
Naşterea la români
La români, maternitatea este starea cea mai pretuită a femeii. Când, rămane insărcinata, femeia se află în “starea binecuvântată” sau în “starea darului”. Ea îsi are divinităţile protectoare, dintre care cea mai importantă este Maica Precistă, a cărei oficiantă este moasa. Rolul său era crucial în lupta împotriva divinităţilor adverse (zburătorul, avestiţa etc), care pot căşuna răul mamei sau al pruncului. Influenţa spiritelor asupra mamelor este profund malefică: “nu numai că le înspăimântă, ci totodată le si frământă, le torturează, asa că cele mai multe dintre dânsele sau mor îndată, mai înainte de ce ar fi apucat a naşte, sau rămân pentru totdeauna schimonosite si neputincioase“. Pentru a le feri pe viitoarele mame, moasa descântă si face farmece, iar femeia trebuie să se supună cu sfinţenie autorităţii ei. Naşterea era insoţita de o serie de descântece şi ritualuri menite să uşureze durerile.
Moaşa numită cu un cuvânt ce aminteşte de apartenenţa la un neam (deviat din cuvântul moş), este mediator între lumea moşilor şi strămoşilor, de unde se credea că vine noul-născut, şi lumea în care tocmai a intrat. Ea este cea care rezolvă actele sacre şi profane menite să integreze noul născut în spiţa de neam a familiei şi să garanteze sănătatea mamei şi a familiei. Printre aceste acte realizate de moaşă cele mai importante sunt prima scaldă şi masa ursitoarelor.
Nu mult timp dupa nastere urmeaza scaldarea noului nascut. Apa nu trebuie sa fie fierbine pentru ca pruncul sa nu fie desfranat iar in ea se va pune orz, porumb si flori pentru ca acesta sa aiba parte de cereale si sa fie placut ca florile. Dupa ce l-a spalat moasa, se duce si pune apa de la baia acestuia la radacina unui mar sau par pentru a creste copilul frumos si sanatos ca pomul respectiv.
Masa prezentă în cadrul tuturor ritualurilor de trecere este stadiul final de comuniune este menită să soluţioneze toate conflictele ce apar în cadrul ritualurilor de trecere.
Semnificatia momentelor botezului
Lepadarile: Fiind de faţă la botez, naşii se leapădă în locul pruncului, ce se botează, de stăpînirea satanei (prin întreita lepădare şi suflare către asfinţit, partea unde apune soarele, deci spre locul î ntunerecului) şi apoi, întorcîndu-se cu faţa spre răsărit, locul luminii, făgăduiesc că cel ce se botează se uneşte cu Hristos şi va trăi împreună cu El.
Prima data se rosteste Crezul, apoi se aprind lumanarile ca simbol al credintei aprinse in inima celui botezat si care trebuie sa arda toata viata.
Se mai aprind trei lumanari in fata cristelnitei, ca simbol al Sfintei Treimi.
Dupa ce apa din cristelnita est sfintita de catre preot, copilul sau omul adult se unge cu untdelemn, ca simbol al milei lui Dumnezeu.
Scufundarea omului in apa reprezinta cufundarea omului vechi si ridicarea- nasterea omului nou prin puterea Duhului Sfant. Noului botezat i se dau haine albe, semn al curateniei sufletesti. In trecut, aceste haine erau purtate mai multe zile de catre cei botezati.
Urmatoarea taina este cea a mirungerii. Mirul folosit pentru ungerea pruncului inchipuieste milostivirea lui Dumnezeu pentru om. Se inconjura de trei ori masa in numele Sfintei Treimi. Cercul simbolizeaza legatura cu aceasta, care trebuie sa fie continua si unita.
Alegerea numelui celui nou-nascut cade in sarcina parintilor, care cu binecuvantarea preotului, hotarasc de comun acord care sfant sa-i poarte de grija de-a lungul vietii si pana la Judecata de Apoi cand va sta in fata lui Dumnezeu Traditia spune ca numele copilului trebuie pus in ziua a opta de la nastere, datina mostenita din Legea Veche.
Daca un copil moare nebotezat, nu poate fi inmormantat cu preot, ci fara nici o randuiala crestineasca, intr-un colt aparte a cimitirului.
Scalda dupa botez
A doua zi dupa botez se face “scalda copilului” sau “scoaterea din mir al copilului”. Acest obicei se face de catre moasa, nasa si mama impreuna cu mai multe femei: rude, vecine, prietene.
Aceasta baie este foarte importanta pentru copil, fiind plina de semnificatie. Apa trebuie sa fie neinceputa, scoasa la rasaritul soarelui. In apa se mai pun: flori-ca sa fie copilul frumos,
• bani-ca sa aiba,
• apa sfintita, ca sa fie copilul curat ca aceasta
• ou- ca sa fie sanatos si plin ca oul (care trebuie sa ramana intreg, mama copilului urmand sa-l puna in apa de baie din ziua urmatoare)
• pietre-ca sa fie puternic,
• seminte (grau, porumb, etc.)-ca sa fie norocos la cereale,
• par de vita, de cal
• lana-ca sa aiba parte de acestea
• busuioc-sa miroasa frumos,
• miere-sa fie dulce,
• lapte-ca sa fie proaspat,
• picatura din lumanarea de la botez
• potcoava gasita,
• inel-sa aibe parul cret,
• muguri de pomi.
• grau – sa fie cinstit,
• marar – sa fie placut ca mararul in bucate,
• menta si romanita – sa creasca usor si sa fie sanatos,
• floare de mac – ca sa doarma bine,
• seminte de canepa – ca sa creasca repede,
• pene – ca sa fie usor ca pana,
• bani si bijuterii – ca in viata, copilul sa aiba noroc si parte de avere.
Dupa ce s-a scaldat copilul, apa se arunca inaintea soarelui sau la radacina unui copac roditor, peste flori, pe un loc curat sau intr-o apa curgatoare. Astfel copilul va fi curat toata viata.
Ursitoarele
Dupa nastere, in traditia populara, fiecare copil isi primeste destinul de la ursioare. Ele sunt fiinte magice, surori cu ielele pe care nimeni nu le-a vazut si prea putini le-au auzit. Un lucru e sigur – ceea ce sortesc ele, intotdeauna se indeplineste….sursa http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/arta/etnografie-si-patrimoniu-cultural-romanesc-240001.html

 

 

856698_594310327257830_433985625_o

image-2009-10-23-6340711-56-mere-rosii 17059

Atentiune Barbati …de Dan Borbei

boinesti-casa-taraneasca-e1362667630184

ATENȚIUNE BĂRBAŢI!!

Care nu sunteţi bărbaţi, bărbați din cei adevăraţi,
Luaţi aminte, ţineţi seama, că aţi ajuns să treceţi vama,
Aţi ajuns să daţi socoată pentru mârşăvia toată
Ce de mii de ani în lume aţi impus a voastre nume,

Ce-aţi impus puterea voastră peste fericirea noastră,
Aţi impus o grea voinţă peste-a iubirii dorinţă,
O gândire de doi lei, gândită de derbedei,
Puşlamale de tromboni, evoluţii din giboni,

Ce-aţi acaparat puterea aruncând în foc iubirea,
Aţi luat la voi şi cheia neglijând de tot femeia,
Scăldaţi în propriile lături şi-ale voastre acrituri,
Va ajuns din urmă timpul şi se-ncheie anotimpul,

Va ajuns acum chemarea că se termină cărarea,
Se apropie sfârşitul că-l așteaptă începutul,
Începutul din mistere, proslăvit din alte ere,
C-o preasfântă în IUBIRE şi o sfântă din GÂNDIRE …

Faceţi repede socoata şi predaţi cuspor ştacheta,
Până-i vreme să plecaţi, fără avere, da-îmbrăcaţi,
Că se apropie răsplata şi plătiţi şi cu prelata
Ce-aţi purtat-o fără drept într-un joc perfid, nedrept …

Atenţie voi politruci, din „baligi şi cuib de cuci”,
Popândăi din alte sfere agăţaţi prin ministere,
Şi toţi restul ce vă ştiţi, că sunteţi tâmpiţi clociţi
Şi vă ţine-n spate şpaga, dezmăţul şi cu oiaga,

Treziţi-vă-n ultim ceas pentru cât va mai rămas
Şi faceţi un ultim gest pentru tot ce-i indigest,
Să vedeţi unde vi-i rostul, să staţi unde vă e postul,
Nu cocoţaţi ca nebunii pe unde vă mână unii ..
……………………………………………………………
Într-o lume dezaxată şi la maxim decentrată
Unde doar prostia-i bună şi inţelepciunea nebună,
Nu poate să meargă treaba când faci totul pe degeaba,
Când rezolvi numai probleme, toate cu-ale lor dileme,

Unde-i stăpână gândirea neglijând de tot iubirea,
Unde inima-i nebună şi mintea grozavă-i bună,
Iar femeia este sclavă vânturată ca o pleavă,
Unde dragostea-a ajuns cumpărată pe ascuns,

Unde nu găseşti dreptate decât doar absurditate,
Unde marele maestru e mai mult extraterestru,
Unde limbuţi de doi bani, filfizoni de gologani,
Se hlizesc c-o veselie cu-a lor moacă de prostie,

Împreună cu borfetul ce-şi etalează săcretul,
Îmbuibaţi ca aurolacii, înfrăţiţi cu vârcolacii,
Dar faţa de mare domn, ochii traşi de la nesomn,
Cu un rânjet de mârlan sau mai mult de ţopârlan …

ATENŢIUNE BĂRBAŢI!! Care nu sunteţi bărbați,
Ci-o grămadă de rahaţi din lumea sacră ejectaţi,
S-a terminat cu minciuna de azi pentru totdeauna,
Se îndreaptă o lume strâmbă ce-n durerea ei se schimbă,

Se revine la IUBIRE, vibrând dulce fericire,
Se învârte a lumii roată întorcând-o-n jos pe toată,
Să regleaze omenirea cu GÂNDIREA şi IUBIREA,
Transformând o raţiune într-o sfântă ÎNŢELEPCIUNE …

Care aveţi tărie-n sânge şi vână de dac pursânge,
De străbunii dragi transmisă, cu slove de aur înscrisă,
Să staţi drepţi în faţa sorţii şi a vieţii şi a morţii,
Vă invit să îmi fiţi fraţi cum am fost cândva fârtaţi,

Să zidim o Românie dintr-o sacră temelie,
Unde toţi să-şi afle locul atât cât îi duce capul,
Iară doina să răsune în poemele străbune,
IA noastră cea slăvită s-o vedem iar înflorită,

Iubirile de sub tei să coboare pe alei,
Să egalizăm ştiinţa cu ce crede și credinţa,
Inteligenţa străbună cu înţelepciunea bună,
A mândruțelor iubire să ne mângâie-n gândire …
……………………………………………………
Care nu-nţelege rostul şi se uită ca şi prostul,
Cum se uită un bou la nou fără a şti că e tot bou,
Acela să-şi ţină gura că-l ajung cu anvergura
Şi scot al meu buzdugan ca să ştie cine-i Dan,

Că loveşte barosan din dureri de MOROŞAN,
C-are-n braţe fulgerul, trăsneşte ca trăznetul,
Cu o mână ştie a iubi cu cealaltă a urî,
Într-o mână-i dragostea în cealaltă pacostea,

În el e-o amestecătură de iubire şi de ură,
De demoni urăţi şi răi şi de ingeri cuminţei,
Ce se luptă ne-ncetat ca să-l pună la-ncercat,
Dar învinge purul nufăr şi iubirea din Luceafăr,

Învinge dreptatea sfântă ce Eminescu-o cuvântă,
Iubirea scumpă și sacra de prea mulţi ani masacrată,
Știința veche a fericirii scrisă-n taina nemuririi,
Bunul șimț și omenia ce sunt însăși România!

Bordan-,Borbei Dan – 13 ianuarie 2014

Femeia – Leagan cosmic

taranca-leganand-un-copilas

Adevarata biserica este femeia si cine-i poate clatina zidurile ,cand Dumnezeu insasi a cladit intr-insa, temelia vietii …. C.J

Cantece de leagan 

1801186_656834821037722_1236316166_o 1912142_668440823210455_730593764_o

Unde Dumnezeu există femeia care poate fi deopotrivă iubită şi prietenă? Care îşi poate despărţi sau împleti mângâierile şi îmbrăţişările în iubire şi bunătate? Neatinsă de prejudecăţile materiei sau spiritului său? Dar lăsându-se pradă ereziei trupului său? Unde Dumnezeu este femeia care poate opri numărătoarea inversă a Creaţiei ca să poată atinge plenitudinea iubirii?…Laurian Stanchescu

Sarpele Glycon,descoperit la Tomis

13

Leagan -Leaga -Naga el – Nagas Sarpele cosmic ,Apele primordiale,Izvorul vietii serpuind ……

Naga (sanscrită:नाग, naga=cobră) este o creatură mitică de mari dimensiuni, reprezentată ca un monstru șarpe , de obicei cu multe capete . Această creatură este găsită în mitologia hindusă și budistă. Cei mai mari inamici ai monștrilor Naga este Garuda monstrul vultur, mâncătorul de naga. Se spune că doar un naga convertit la budist sau care deține o amuletă budistă nu va fi mâncat de Garuda.De asemenea, Naga sunt asociați cu apa fiind considerați protectori ai râurilor, fântânilor și izvoarelor, dar fiind și responsabili pentru dezastrele naturale ca inundațiile sau seceta.

În budismul chinez și în cel japonez, naga a fost asimilat cu dragonul, specific est-asiatic.(sursa wikipedia)

Daca va aduceti aminte ,Isis ,este intotdeauna reprezentata cu un sarpe in frunte ,iar Osiris de multe ori are si un sarpe si un vultur ….

In imaginea de mai jos ,Budha inconjurat de Naga cu 7 capete …. sa reprezinte Legea lui Şapte ?  (legea care pune ordine în tot ceea ce e creat: cele şapte zile ale săptămânii, cele şapte culori ale prismei, cele şapte note muzicale etc.).

Buddha_Park_Nagas

mai multe gasiti si aici  http://straniu.ro/naga-sarpele-marii

1280px-Vijayanagar_snakestone

487121_528268077201910_1162094032_n

In imaginea de mai sus Isis si Sarapis ….Sarapis -Osiris Apis

Cu aceasta ocazie vreau sa readuc in atentie, Insula Serpilor din Marea Neagra ,ce inca se afla de partea…Ucrainei ……

NAGA-şii, păzitori ai izvoarelor sfinte…articolul il gasiti la link-ul de mai jos …

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5516

anantha-padmanabha-swamy

La multi ani Maicuta Icoana noastra Sfanta !!!

baba1-330x220

MAMA MEA 
Poezie in grai banatean,de Vasile Lihăt

Îți țuc mâna tea bătrână
Cea care șierne făină ,
Îți țuc mâna tea zbârșită ,
Cea care frământă pită ,
Șî o coașie în cuptor ,
După asta mor dă dor .

În cinda , șie o fost plină ,
Adzi nu-i zupă dă găină .
Nu-s crumpi opăriți pă masă ,
Șî niși sos dă părădaisă .
Dă fașârturi mi-amincesc ,
N-am să le uit cât trăiesc .

Țucuț maică mânili ,
Bune erau sarmili ,
Ca a tele n-am mâncat ,
De când am plecat dân sat ,
Șî șie bine mirosau ,
Pă spoiert când să fierbeau .

Doamne , îmi aduc amince ,
Că fășieai nișce plășince ,
Cu mac , nucă , șî ludaie ,
Ori cu ,, caș dulșie dă oaie ,
Frământace cu untură ,
Dă țî să topiau în gură .

Mai stai maică ce hogini ,
Țucuț eu a tele mâni ,
Șie în brață m-or purtat ,
Dă răle m-or apărat ,
Șie dzâua or tras la sapă ,
Mâncând clisă șî cu șiapă .

Tu dăsculță ai umblat ,
Să-avem noi dă încălțat ,
Nu odată ce-ai culcat ,
Flămândă în a teu pat ,
Ai hrănit pă fiecare ,
Șî nu ți-o ajiuns mâncare .

Vino maica mea bătrână ,
Vremea-i să ce țân dă mână ,
Cum alt-dată mă țâneai ,
Dă năcazuri mă fereai ,
Dă mini grijă ai avut ,
Vremea îi , să ce ajiut .

Nu șciu cum să-ți mulțămesc ,
Mă rog la Tatăl Șieresc ,
Să ce binecuvânceze ,
Între sfinți să ce așeze .
Loc dă MAMĂ mai bun nu-i ,
Ca-n mijlocu Raiului .

DIN RAZA DE LUMINA

Din raza soarelui venita
Prea sfanta Zana coborata,
Te-ai implinit in trup cu viata,
Facand pamantul sa rodeasca.

Si Cosanzeana tu ai fost
In basmele neamului nost.
Si mama sfanta de voivod,
Femeia simpla din narod.

Si eroina in razboi
Luptand in neamul de eroi,
Curaj in trupul tau firav
Jerfit pe al tarii sfant altar.

Omagiu iti aduc acum
FEMEIE !…Ingerul cel bun.
Si un gand in flori de viorea,
Iubirea, pretuirea mia…..Poezie de Serb Marcel .

LA MULTI ANI TUTUROR FEMEILOR

insomnii (1)

 

Ziceri ….

chenuah-tau-ceti

Suflet luminos, te-a eclipsat destinul întunecat în anonimat.Iar acest anonimat te-a făcut să-l cunoşti mai bine pe Dumnezeu…

Adevărata savoare a vieţii se găseşte înlăuntrul vostru.

Lumânarea scânteiază puţină lumină în mijlocul întunericului.Oare există ceva care poate răspândi puţin întuneric în mijlocul luminii?

Scânteie jucăuşă, tu eşti speranţa nostră în regăsirea luminii.

Ne învârtim în jurul luminii.Ne hrănim fiinţa cu strălucirea ei şi nu observăm nicicând că acea strălucire e o rană ce sângerează în întunericul din jur.

Un curcubeu care ramane un sfert de ceas pe cer nu mai este privit de nimeni. – Johann Wolfgang Goethe

Cine imi dezvaluie greselile este stapanul meu, chiar de mi-ar fi slujitor. – Johann Wolfgang Goethe 

Dacă adevărul nu este al vostru, atunci nu este adevăr. Pentru a fi adevăr trebuie să vă aparţină, să provină din experienţa voastră; adevărul nu poate fi împrumutat.

Curăţenia trupului şi desfătarea sa prin simţuri te pune doar puţin mai sus de dobitoace. Căci nu un sunet plăcut te ridică, nici o duioasă atingere, nici un gust plăcut, nici o mireasmă îmbătătoare şi nici o bucurie a ochilor.

Ia aminte că bătaia inimii, curgerea sângelui prin vine, vindecarea rănilor, frumuseţea ochilor şi minunăţia alcătuirii trupului sunt făcute prin puterea şi suflarea Focului cel Viu şi Veşnic care este în fiecare şi al cărui chip se arată în lumină. Dar nu uita că trupul este doar o fărâmă din puţinul care se vede.

Trufia răceşte iubirea inimii şi o face în duşmănie şi nu există dobitoc mai josnic, decât omul care nu mai are iubire în inima sa. Căci iubirea este cea dintâi putere, şi chipul ei este lumină. Ia seama ca nu cumva gândul tău să se împresoare cu trufia, căci mai jos de dobitoace vei ajunge.

Mulţumeşte pământului pentru toate cele ce-ţi oferă, mulţumeşte cerului pentru ploaia care îţi hrăneşte pământul, mulţumeşte soarelui pentru căldura şi lumina casei tale şi a pământului tău, mulţumeşte lunii pentru liniştea somnului tău, mulţumeşte stelelor că veghează asupra somnului tău, mulţumeşte muntelui pentru poveţele şi fierul ce-l iei din el, mulţumeşte pădurii pentru tot ce iei de acolo, mulţumeşte izvorului pentru apa ce-o bei, mulţumeşte copacului pentru lucrările ce-ţi arată, mulţumeşte omului bun ce-ţi aduce bucurie şi zâmbet pe chip.

Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa iar cea nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei.  Autor:  Solomon

Ce este viaţa unei femei? O nestăvilită nevoie de dragoste; mereu să aibă grijă de fericirea unei fiinţe adorate; există în ea un tezaur de sentimente pe care trebuie să le reverse în fiecare clipă asupra altei fiinţe.  Autor:  Honoré de Balzac

Rolul femeii este cel de a lega rănile şi a însufleţi curajul.  Autor:  Honoré de Balzac

Se pare că e necesar ca o femeie să fie mamă, pentru a putea fi venerabilă.  Autor:  Victor Hugo

O femeie frumoasă place ochilor, o femeie bună place inimii; una este o bijuterie, alta este o comoară.  Autor:  Napoleon Bonaparte

Femeia fără copii este ca o câmpie fără iarbă.  Autor:  Cilibi Moise

Femeia cinstită e nepreţuită.  Proverb Armenesc

Se cer patru calităţi unei femei: virtutea să-i îmbrace inima, modestia să-i lumineze fruntea, blândeţea să-i stea pe buze şi munca să-i ocupe mâinile.  Proverb Chinezesc

Femeia vede unde bărbatul abia zăreşte.  Proverb

Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în râtul unui porc.  Autor:  Solomon

Cele şapte arhetipuri au generat multiple mituri păstrate în tradiţia populară românească,de Octavian Sarbatoare

Soare4

OCTAVIAN SĂRBĂTOARE

Cap. 2 – Ideile generatoare ale ezoterismului neozamolxian

Spiritualitatea neozamolxiană atribuie florii vieţii şapte arhetipuri astfel: Zamolxe, Bendisa, Marele Lup Alb, Iisus Fiul Daciei, Cavalerul trac, Deceneu şi Dumnezeu/ Domnazâna. Hermeneutica simbolisticii florii vieţii identifică şapte trăsături de caracter, care sunt intrinsec legate de arhetipurile strămoşeşti, precum şi şapte simboluri naturale caracteristice lor. Ele constituie o bază comportamentală după cum urmează:
– Dărnicie (generozitate) – Zamolxe – soarele
– Bucurie (plăcere) – Bendisa – bradul (pomul vieţii)
– Curaj (pace) – Marele Lup Alb – lupul
– Iubire (compasiune) – Iisus Fiul Daciei – mielul
– Virtute (demnitate) – Cavalerul trac – bourul
– Înţelepciune (dreaptă judecată) – Deceneu – şarpele
– Trezvie (trezire) a sufletului – Dumnezeu şi Domnazâna – vulturul bicefal

Soarele este expresia cosmică a florii vieţii. Bradul reprezintă smerenia, bucuria vieţii şi credinţa, caracteristici umane tipic feminine. Lupul este paradigma curajului şi sfidării morţii (dacii asimilau spiritul lupului înainte de intrarea în luptă), caracteristici umane tipic masculine. Mielul este animalul blândeţii şi al nevinovăţiei. Bourul este un model de tenacitate şi încredere (în Moldova simbolul bourului s-a păstrat ca model al puterii). Şarpele este un simbol al înţelepciunii. Vulturul bicefal este modelul ridicării la Dumnezeu, înălţarea în spirit, îndumnezeirea.

Cele şapte arhetipuri au generat multiple mituri păstrate în tradiţia populară românească:
– Făt-frumos şi oamenii buni au feţele strălucind ca soarele.
– Bradul este statornicia în credinţă. Ca pom al vieţii bradul reprezintă femeia.
– Legendele povestesc despre Marele Lup Alb ca protector al neamului românesc şi model de cutezanţă.
– Mielul cel blând este Iisus cel iubitor de oameni.
– Legendele cu bourul sunt temelia etosului dacoromânilor din Moldova şi Maramureş şi simbolul puterii necesare noilor începuturi.
– Şarpele dă pilde şi învăţături înţelepte.
– Vulturul poartă în cioc o piatră nestemată.

Alte legende populare scot în evidenţă cele şapte arhetipuri strămoşeşti, combinând caracteristicile lor astfel:
– Făt-Frumos este eroul purtător al luminii care elimină tenebrele cu paloşul de lumină ajutat de calul năzdrăvan care mănâncă jeratic fiind născut din focul sacru.
– Ileana Cosânzeana sau Sânziana sau Drăgaica, este Zâna Sânzienelor. Ea se distinge prin semne caracteristice şi anume: buchetul de sânziană, cununa de spice, centura de tei şi toiagul de alun şi o vestimentaţie înflorată.
– Mielul este blând şi oaia înţeleaptă (vezi balada Mioriţa).
 – Lupoaica alăptează copii….

luna-llena1