Gnosa Maniheană

10661829_818742171481310_3032302654934989315_o

Gnosa maniheană…
Gnosa răspândită de Mani susține că la începuturi cele două substanțe primordiale, lumina și întunericul, binele și răul, Dumnezeu și materia, coexistau, dar erau bine despărțite de o graniță. La nord domnea Părintele Măreției (asimilat cu Dumnezeu tatăl la creștini), iar la sud Prințul Întunericului (identificat cu Ahriman, la perși și Diavolul la creștini). Din cauza „mișcării dezordonate a materiei”, Prințul Întunericului este împins către granița nordică a regatului său. El zărește splendoarea luminii și dorește să o cucerească. Atunci Părintele Măreției hotărărște să-l respingă el însuși pe dușman. O zămislește pe Mama Vieții, care la rândul ei dă naștere Omului Primordial. Având o armură alcătuită din cinci straturi de lumină, acesta coboară la graniță, dar este învins în lupta cu întunericul și cu demonii (arhonții). În urma acestei înfrângeri, lumina se amestecă pentru prima dată cu întunericul, iar materia deține o parte din sufletul divin.

În a doua etapă a creației, Părintele Măreției evocă Spiritul Viu, care coborând în întuneric îl prinde de mână pe Omul primordial și îl înalță către Paradisul Luminilor. Totodată, Spiritul Viu îi doboară pe demoni și făurește din pieile lor bolțile cerurilor, din oasele lor munții, iar din carnea lor pământul. Apoi creează soarele și luna.

În a treia etapă a creației, Părintele Măreției decide să recupereze toate particulele luminoase răspândite de Omul Primordial în întuneric. De aceea el îl emană pe al “Treilea Trimis”. Acesta organizează cosmosul ca pe o fântână de captat particulele de lumină. În primele cincisprezece zile ale unei luni, aceste particule urcă până în lună, care ajunge lună plină; în următoarele cincisprezece, lumina se mută în soare și în cele din urmă în Paradisul Luminilor. Cu toate acestea mai rămân particule captive, deoarece au fost înghițite de demoni. Atunci Trimisul se arată demonilor masculi sub înfățișarea unei tinere fecioare, iar demonilor femele sub chipul unui tânăr bărbat. Înflăcărați de dorință, arhondiții masculi își răspândesc sămânța și o dată cu ea și lumina pe care o înghițiseră, iar femelele nasc înainte de vreme, avortonii lor fiind aruncați pe pământ. Prințul Întunericului își face griji pentru pierderea prețioaselor particule și de aceea recurge la un gest disperat trimițând doi demoni, unul mascul și celălalt femelă, pentru a devora toți avortonii, care aveau închisă în ei lumina. După ce săvârșesc acest macabru proces, cei doi demoni se împerechează, zămislind-i astfel pe Adam și Eva, primii oameni. Astfel o mare cantitate de lumină ajunge în trupul oamenilor, ei devenind acum obiectul principal al răscumpărării. Conform religiei maniheiste, principalul obiectiv al omului este de a se mântui pentru a putea readuce particulele luminoase din corpul lui la origini, în Paradisul Luminilor.

Cel mai important principiu maniheist este cel al dualității. Mani propovăduia că încă de la începuturile creației, au coexistat două naturi opuse – întunericul și lumina. Pacea și liniștea erau apanajul luminii, pe când în întuneric existau constante frământări. Universul este rezultatul temporar al unui atac al întunericului asupra luminii, din mixtura cărora a luat naștere Spiritul Viu, o emanație alcătuită din lumină și întuneric. Maniheismul a făcut eforturi însemnate pentru a include în sfera proprie, principiile tuturor religiilor cunoscute în epocă. Un element cheie îl reprezintă non-omnipotența puterii lui Dumnezeu, negarea perfecțiunii infinite a divinității, acesta având o natură duală, compusă din două părți egale dar opuse (Bine-Rău).

În aceeași ordine de idei, în viziunea maniheistă, omul este privit ca un nesfârșit câmp de luptă al acestor două principii. Astfel, partea binelui este reprezentată de suflet, format din lumină, și partea negativă este trupul, compus din pământ negru. Sufletul definește persoana, neputând fi corupt.

Conform unor istorici arabi de mai tarziu, Mani a scris multe carti in care a pretins ca dezvaluia taine mentionate de Isus in mod indirect si enigmatic. I-a considerat pe Zarathustra, Budha si Isus predecesorii sai si a declarat ca el, ca si ei, primise din aceeasi sursa, aceeasi iluminare.

Doctrina sa consta dintr-un dualism gnostic imbinat cu o conceptie cosmogonica impresionanta si elaborata. Conflictul universal dintre lumina si intuneric era omniprezent si cel mai important camp de batalie al acestor doua principii opuse era sufletul omenesc!

Asemenea catarilor, Mani a adoptat teoria reincarnarii. Si tot asememenea lor, a insistat asupra existentei unei categorii a initiatilor, a unor alesi iluminati.

S-a referit la Isus numindu-l “Fiul Vaduvei” – o expresie pe care mai tarziu, francmasoneria avea sa si-o insuseasca. In acelasi timp, a afirmat ca acesta era muritor – sau ca ar fi putut fi considerat divin doar in sens simbolic sau metaforic, in virtutea iluminarii.

Așadar, noi oamenii suntem locuitori ai pământului,nu ai cerului,cu ghilimelele de rigoare,care este separat voit ,de aceea nu suntem nici luminoși nici nestricăcioși ,contrar celor inșiruite fals de către new age …

adameva

 

Sacrificiul pentru Umanitate

loveasgreathumanity

Sacrificiul pentru Umanitate

Cei Trei Factori ai Revoluţiei Conştiinţei:
Moartea (psihologică)
Naşterea (alchimică)
Sacrificiul pentru Umanitate

Este necesar să ne iubim semenii, dar iubirea trebuie demonstrată cu fapte concrete, clare şi definitive. Nu este suficient să spunem că ne iubim semenii, nu; trebuie să o demonstrăm cu fapte, trebuie să fim dispuşi să urcăm pe altarul supremului sacrificiu pentru umanitate, trebuie să ridicăm făclia înţelepciunii pentru a ilumina drumul altora, trebuie să fim dispuşi să ne dăm până la ultima picătură de sânge pentru toţi semenii noştri, cu iubire adevărată, dezinteresată, pură.

Dacă noi vom lucra numai cu primul şi cu al doilea factor (Naşterea şi Moartea) dar nu ne vom iubi semenii, nu vom face nimic pentru a duce lumina Cunoaşterii la alţi oameni, popoare şi limbi, vom cădea într-un egoism spiritual, foarte rafinat, care ne va împiedica orice progres interior.

Dacă ne preocupăm numai de noi şi de nimic altceva, uitând de atâtea milioane de fiinţe care populează faţa pământului, fără îndoială că ne auto-încarcerăm în propriul nostru egoism. În acest fel, eu-l Egoismului nu ne va permite Iluminarea.

Egoismul se poate prezenta în forme extrem de rafinate şi trebuie eliminate. Cu cât avem mai mult egoism în noi înşine, cu atât Iluminarea nu va fi posibilă.

Maini – Sacrificiul (Cei tei factori ai Revolutiei Constiintei)
O analiză de fond ne duce la concluzia următoare: Caritatea trebuie să fie Conştientă. Iubirea este Lege, dar Iubire Conştientă. Mai marii pământului afirmă constant: “Eu dau mult de pomană, eu sunt foarte caritativ…”. Când vreun puternic îşi cheltuie câţiva bănuţi într-o operă de ajutorare publică, o trâmbiţează în cele patru vânturi prin intermediul presei şi radioului, iar toată lumea spune “Acesta este un om bun…”. Fără îndoială, dincolo de atâta strigare publică şi de atâta propagandă, străzile oraşelor sunt pline de oameni care şi-au pierdut slujba, de mame care se dăruiesc pentru o bucată de pâine pentru a-şi susţine fiii înfometaţi; de schilozi care cerşesc sau care încearcă să muncească vânzând la loterie, ziare etc. pentru a nu muri de foame; de taţi de familie care caută de lucru etc. etc. etc. Şi fără îndoială că se vorbeşte de caritate. Aceasta este trista ironie a lumii: Unde este caritatea?

Există în fiinţa umană o tendinţă fatală de a se considera mereu superioară nefericiţilor vieţii. Bancherul, comerciantul, femeia elegantă, trec pe stradă aroganţi, trufaşi, şi când întâlnesc în cale un paria al vieţii, nu îl privesc iar dacă o fac este pentru a-i arunca cu mândrie o monedă. Nu vor să îşi dea seama aceşti trufaşi că cerşetorul, invalidul, omul fără servici, mama înfometată nu sunt mai puţin decât nimic. Că ne sunt egali. Că ne sunt FRAŢI.

Acest egoism de familie, această lipsă de iubire pentru semenii noştri, această politică de izolare familială, este absurdă sută la sută, pentru că se converteşte într-un factor de deteriorare şi constantă degenerare socială.

Progresul, revoluţia adevărată, sunt posibile numai doborând aceste false ziduri chinezeşti care ne separă, care ne izolează de restul lumii.

Cu toţii suntem o mare familie, şi este absurd să ne torturăm unii pe alţii, să considerăm ca şi familie numai puţinele persoane care trăiesc cu noi etc.

Exclusivismul egoist de familie deţine progresul social, divide fiinţele umane creează războaie, caste privilegiate, probleme economice, etc.

În Nirvana acel înţeles de familie, trib, clan, a dispărut complet pentru că toate fiinţele se autoconsideră ca membri ai unei mari familii. Varietatea este Unitate.
S.A.W (http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/revolutia-constiintei/sacrificiul-pentru-umanitate.html)

Simbolul Solar -Simbolul Lunar

nature_16qSimbolul Solar

În Astrologie, Botanicã, în Chimie şi Alchimie, şi printre glifele şi semnele celor mai vechi culturi putem întâlni acest simbol ce reprezintã Soarele, fie în aspectul sãu pur material, ca astru care ne ilumineazã şi cu ale cãrui raze se face posibilã viaţa pe planetã, fie în aspectul sãu spiritual (Logosul), care tot cu razele sale ne ilumineazã şi ne dã viaţã interioarã.

Din vremurile strãvechi, cei mai Mari Înţelepţi au ferit Înţelepciunea de ochii profani; s-au preocupat mereu cu transmiterea acesteia, prin intermediul simbolurilor hieratice şi esoterice, pentru ochiul avizat, urechea atentã şi înţelegerea creatoare a acelui neofit care ar fi ştiut sã o capteze.

Aceste simboluri, figuri şi semne nu erau desenate sau alese în mod capricios. Dimpotrivã, întotdeauna sunt în acord cu Supremele Legi ale Naturii şi ale Cosmosului şi cu cele ale Drumului Secret de urmat pentru realizarea Universului Particular al Omului; bazate pe axioma hermeticã:

Ceea ce este sus este ca ceea ce este jos iar ceea ce este jos este ca ceea ce este sus.

Apreciem de asemenea cã în ciuda atât de diverselor domenii de studiu şi în ciuda atât de diverselor culturi distanţate în timp şi spaţiu, simbolul Solar este mereu acelaşi:

Aceasta ne permite sã afirmãm împreunã cu erudiţii de la Sorbona, Paris, care opineazã cã “Gnoza (Cunoaştere), este un fenomen ce are loc în interiorul omului, o Înţelepciune Transcendentalã ce produce profunde schimbãri în individ. Se poate da atunci, adaugã, în orice epocã şi loc, întrucât ea se aflã în omul însuşi”.

Astfel cã, aceste simboluri devin din chiar Conştiinţa Oamenilor Autentici care au existat în lume şi care au ştiut sã le perceapã prin intermediul propriilor lor facultãţi, lãsându-le umanitãţii şi posteritãţii din diverse regiuni, culturi şi şcoli de mistere.

Cercul cu un punct în centru a fost, este si va fi simbolul prin excelenţã al Soarelui, cum am spus deja, înãuntru şi afarã; din acest motiv vedem acea sintezã conceptualã a Dialecticii sau Limbajului Conştiinţei, exprimatã în acest semn simplu.

De ce un cerc cu un punct în centru şi nu altã glifã?

Pentru cã el, (Soarele), în Astronomie şi Psiho-Astronomie, este centrul Universului în jurul cãruia se învârte totul, de care depinde totul şi din care totul pleacã, totul se naşte

De altfel, în Alchimie, Soarele reprezintã Aurul, Lumina, Regele sau Fiinţa Realã Interioarã Profundã, de care de asemenea depindem şi datoritã cãreia am luat fiinţã, şi la care trebuie sã ne întoarcem realizând-o în interiorul nostru. Reprezintã misterele generatoare ale lui Lingam-Yoni. Cercul este feminin, receptiv, Punctul este masculin, proiectiv. Universul întreg este un produs al Energiei Creatoare.

În Kabala reprezintã Regatul Vital, adicã Rãdãcina care Plasmeazã toate legile Naturii şi ale Cosmosului, toate lucrurile.

Pentru I-King este Wu-Ki (fãrã început nici sfârşit) care corespunde anticului simbol Uroboros: şarpele care îşi muşcã coada.

În Creştinismul Esoteric, este Absolutul şi de asemenea Logosul (Cristosul Cosmic), reprezentat cu o aurã sau nimb de sanctitate, la oamenii care s-au apropiat de el din merit şi realizare interioarã.

În cele din urmã pentru a confirma cele spuse (faptul cã îl posedã culturi distanţate în timp şi spaţiu, cu concepţii şi abstracţii similare), spunem urmãtoarele: când conchistadorii au ajuns în Mexic i-au întrebat pe mayaşi cine era Dumnezeul lor iar ei i-au rãspuns desenând un cerc cu un punct în centru, afirmând: „Hunab-Ku”.

31n

Simbolul Lunar

Am explicat într-un articol trecut, o dată cu Simbolul Solar, faptul că semnele şi simbolurile prin care vechii înţelepţi şi maeştri au transmis cunoaşterea iniţiatică şi înţelepciunea neofiţilor, şi care în acelaşi timp au servit drept văl pentru ochii profanilor, nu au fost elaborate sau concepute la întâmplare.

Dimpotrivă, ele erau în acord cu Supremele Legi ale Naturii şi ale Cosmosului, şi cu cele ale Drumului Secret de urmat pentru realizarea Universului Particular al fiinţei umane, bazate mereu pe axioma:

Ceea ce este sus este ca ceea ce este jos.

Ei bine, să continuăm acum analizând Simbolul Lunar… Dacă în cel anterior, Soarele era cercul cu un punct în centru, acum aflăm că acest cerc se divide în două.

Aceasta simbolizează dedublarea Primei Forţe (Principiul Universal de Viaţă), în a Doua (care este Marele Alaya al Universului), adică Dualitatea, aspectul feminin, receptiv şi în acelaşi timp generator al Naturii.

Cu alte cuvinte, Dumnezeul Mamă, Marele Pântec Genezic, pe care Logosul, ca forţă activă, îl fecundează în aurora Creaţiei, făcând posibilă viaţa.

Ea este, deci, Simbolul sânului fecund de unde totul se naşte şi unde totul se întoarce.

Iată aici primul motiv al formei sale simbolice. Însă există şi altele pe care le vom analiza în continuare.

Luna se relaţionează cu apa, nu doar pentru că satelitul planetei noastre guvernează mareele, şi în general toate lichidele, ci şi pentru că, aşa cum deja stă spus:

Isis

“După Soare şi focul său, adică, vibraţiile sale fecunde, este apa baza întregii vieţi, este Elementul Feminin Terestru, Marea Mamă sau Vaca Hrănitoare (şi coarnele sale în formă de Lună crescătoare), simbolizată în toate teogoniile religioase cu mii de nume lunare adorabile: IO, Maya, Isis, Diana, Lucina, Ataecina, Calquihuitl, Nut, Isoberta, Rea, Cibeles, Opis, Der, şi atâtea altele“.

Acest fluid se prezintă sub două aspecte opuse: cel static şi cel dinamic; încântătorul lac mereu liniştit şi vijeliosul râu.

În lacustrul calm (de o activitate teribilă) vedem încă o dată Simbolul Lunar, ca recipient ermetic (conţinător al Apelor Spermatice ale primei clipe), Yoni-ul feminin, sau în orice caz potirul creierului; în vijeliosul râu sau Apele Fecundatoare apare dubla linie a Vărsătorului ( ), hieroglifă de asemenea a Eternului Feminin: Mamă, Mater, Madre, Mère, Mother, Maria, Maya, Mar…

Din acest motiv se asociază şi cu Mercurul Filosofiei Secrete. Şi curios este că, metalul său fiind Argintul, acesta este reprezentat în tabelul periodic al elementelor prin literele Ag, radical al lui “Aqua”.

Statuie KA

Egiptenii, au Vaca Hrănitoare Cerească şi coarnele sale în formă de Lună crescătoare, şi în plus, în reprezentarea “Ka”-ului sau a Corpului Astral şi a Lumii Astrale, au o mică statuie de lemn cu cele două braţe în formă de semilună deasupra capului şi tocmai Lumea Astrală este complet Lunară, este Sălaşul Îngerilor.

Toate Energiile Siderale cristalizează prin intermediul Lunii şi astrologii ştiu acest lucru.

Luna guvernează gestaţia şi naşterile. Neignorând cele spuse anterior, din acest motiv, mayaşii au conceput pentru a desemna Luna, litera “U”, a cărei semnificaţie şi alegorie este evidentă.

Scris de Editor VOPUS…sursa : http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/simboluri-universale/simbolul-solar.html

cititi si Dictionar de Motive si Simboluri Literare pe link-ul de mai jos …

http://ro.scribd.com/doc/30582507/Dictionar-de-Motive-Si-Simboluri-Literare

Cartea mortilor -S.A.W

o lucrare mult mai scurta in care sunt prezentate anumite aspecte ale fenomenului de moarte …..

Epidauros_Asclepios

http://ro.scribd.com/doc/249098/cartea-mortilor