Taurul Ceresc la sumerieni, e GUGALANNA

sumgods

Sursa foto :http://www.dhushara.com/book/orsin/sumgods.gif

În imaginea de mai sus e un tabel, cu zei sumerieni …surpriza este că Taurul Ceresc la sumerieni, e numit GUGALANNA ,măi să fie ce, coincidență ?  😀

Dumuzi = Dumnezeu la români …..Păstorul de oi,așa ne traduce tabelul  de mai sus 

Geshtinanna = Mama Geea la români,Geta la Gugulani ,Maica Pregesta,sau Gestanta ,Insarcinata ….Doamna vinului ne traduce tabelul  ,Doamna viței de vie ..Interesant că în Banat nu există cuvântul neam,dar se utilizează cuvântul viță ,a fi de viță bună = a fi de nat (neam) bun … 

Vedeți și d-voastră acum cu ochii d-voastră pe cine numeau împielițații ,reptilieni ….

Deci Gugulan cu car cu mere vă dau să ascultați :))

Și poftiți de luați măruțe gin Poiana Mărului ge la noi,apoi treșeți gealu și vi-s bași la Gugu ,la muncele lui Zamolxe  🙂

http://adevaruldespredaci.ro/gugulanii-urmasii-directi-ai-dacilor/

 

17059

 

Mândre plaiuri bănățene- Dansuri specifice din Banat ,România -Etnografie și patrimoniu cultural românesc

batrana-cu-mere-670x350

Noi am fost,noi suntem ,noi vom fi ,Aici . Dansuri din Banat ,pe zone la link-ul de mai jos  

Ansamblul Profesionist Banatul din Timișoara 

Glosar grai bănățean,regionalisme pe link-urile de mai jos 

http://reteaualiterara.ning.com/group/phantazia/forum/topics/glosar-in-dialect

http://mamebune.ro/index.php/2011/04/30/tat-banatu-i-fruncea/

http://www.academia.edu/5683864/Repertoriul_patrimoniului_cultural_imaterial._Vol.I

Etnografie si Patrimoniu Cultural Romanesc
Etimologia cuvintelor
Etnologie este un termen care provine din: cuvântul grec ethnos – grup uman cu trăsături comune, societate de indivizi asemănători. Etnologia a primit două accepţiuni:
(1) studiu al etniilor sau grupurilor / comunităţilor etnice, diferite de etnia (şi cultura naţională a) cercetătorului;
(2) studiu al propriei etnii naţionale, al obiceiurilor şi folclorului naţional, considerat a fi exprimat de grupuri sociale “privilegiate” (precum ţăranii), care moştenesc trăsături culturale arhaice şi astfel descriu forme culturale “autentice”.
Etnologia “reprezintă un prim pas spre sinteză; această sinteză se poate opera în trei direcţii:
– geografică – dacă dorim să integrăm cunoştinţe relative la grupuri învecinate;
– istorică – dacă urmărim reconstituirea trecutului uneia sau mai multor populaţii;
– sistematică – dacă izolăm, pentru a-i acorda atenţie specială, un anumit tip de tehnică, un obicei, sau o instituţie (…)
În toate cazurile, etnologia cuprinde ca demers preliminar etnografia şi constituie prelungirea acesteia”
Etnografia “corespunde primelor stadii ale cercetării: observaţie şi descriere, muncă de teren;
Antropologia “vizează o cunoaştere globală a omului, cuprinzând subiectul în toată extinderea lui istorică şi geografică.
– antropologie :: etnologie :: etnografie
“În acest sens se poate spune, aşadar, că între antropologie şi etnologie există acelaşi raport care a fost definit mai sus între aceasta din urmă şi etnografie” – antropologie/etnologie/etnografie
“Etnografia, etnologia şi antropologia nu constituie trei discipline diferite sau trei concepţii diferite despre aceleaşi studii. Ele sunt, de fapt, trei etape sau trei momente ale aceleiaşi cercetări”
Obiceiurile din ciclul vieţii
Naşterea la români
La români, maternitatea este starea cea mai pretuită a femeii. Când, rămane insărcinata, femeia se află în “starea binecuvântată” sau în “starea darului”. Ea îsi are divinităţile protectoare, dintre care cea mai importantă este Maica Precistă, a cărei oficiantă este moasa. Rolul său era crucial în lupta împotriva divinităţilor adverse (zburătorul, avestiţa etc), care pot căşuna răul mamei sau al pruncului. Influenţa spiritelor asupra mamelor este profund malefică: “nu numai că le înspăimântă, ci totodată le si frământă, le torturează, asa că cele mai multe dintre dânsele sau mor îndată, mai înainte de ce ar fi apucat a naşte, sau rămân pentru totdeauna schimonosite si neputincioase“. Pentru a le feri pe viitoarele mame, moasa descântă si face farmece, iar femeia trebuie să se supună cu sfinţenie autorităţii ei. Naşterea era insoţita de o serie de descântece şi ritualuri menite să uşureze durerile.
Moaşa numită cu un cuvânt ce aminteşte de apartenenţa la un neam (deviat din cuvântul moş), este mediator între lumea moşilor şi strămoşilor, de unde se credea că vine noul-născut, şi lumea în care tocmai a intrat. Ea este cea care rezolvă actele sacre şi profane menite să integreze noul născut în spiţa de neam a familiei şi să garanteze sănătatea mamei şi a familiei. Printre aceste acte realizate de moaşă cele mai importante sunt prima scaldă şi masa ursitoarelor.
Nu mult timp dupa nastere urmeaza scaldarea noului nascut. Apa nu trebuie sa fie fierbine pentru ca pruncul sa nu fie desfranat iar in ea se va pune orz, porumb si flori pentru ca acesta sa aiba parte de cereale si sa fie placut ca florile. Dupa ce l-a spalat moasa, se duce si pune apa de la baia acestuia la radacina unui mar sau par pentru a creste copilul frumos si sanatos ca pomul respectiv.
Masa prezentă în cadrul tuturor ritualurilor de trecere este stadiul final de comuniune este menită să soluţioneze toate conflictele ce apar în cadrul ritualurilor de trecere.
Semnificatia momentelor botezului
Lepadarile: Fiind de faţă la botez, naşii se leapădă în locul pruncului, ce se botează, de stăpînirea satanei (prin întreita lepădare şi suflare către asfinţit, partea unde apune soarele, deci spre locul î ntunerecului) şi apoi, întorcîndu-se cu faţa spre răsărit, locul luminii, făgăduiesc că cel ce se botează se uneşte cu Hristos şi va trăi împreună cu El.
Prima data se rosteste Crezul, apoi se aprind lumanarile ca simbol al credintei aprinse in inima celui botezat si care trebuie sa arda toata viata.
Se mai aprind trei lumanari in fata cristelnitei, ca simbol al Sfintei Treimi.
Dupa ce apa din cristelnita est sfintita de catre preot, copilul sau omul adult se unge cu untdelemn, ca simbol al milei lui Dumnezeu.
Scufundarea omului in apa reprezinta cufundarea omului vechi si ridicarea- nasterea omului nou prin puterea Duhului Sfant. Noului botezat i se dau haine albe, semn al curateniei sufletesti. In trecut, aceste haine erau purtate mai multe zile de catre cei botezati.
Urmatoarea taina este cea a mirungerii. Mirul folosit pentru ungerea pruncului inchipuieste milostivirea lui Dumnezeu pentru om. Se inconjura de trei ori masa in numele Sfintei Treimi. Cercul simbolizeaza legatura cu aceasta, care trebuie sa fie continua si unita.
Alegerea numelui celui nou-nascut cade in sarcina parintilor, care cu binecuvantarea preotului, hotarasc de comun acord care sfant sa-i poarte de grija de-a lungul vietii si pana la Judecata de Apoi cand va sta in fata lui Dumnezeu Traditia spune ca numele copilului trebuie pus in ziua a opta de la nastere, datina mostenita din Legea Veche.
Daca un copil moare nebotezat, nu poate fi inmormantat cu preot, ci fara nici o randuiala crestineasca, intr-un colt aparte a cimitirului.
Scalda dupa botez
A doua zi dupa botez se face “scalda copilului” sau “scoaterea din mir al copilului”. Acest obicei se face de catre moasa, nasa si mama impreuna cu mai multe femei: rude, vecine, prietene.
Aceasta baie este foarte importanta pentru copil, fiind plina de semnificatie. Apa trebuie sa fie neinceputa, scoasa la rasaritul soarelui. In apa se mai pun: flori-ca sa fie copilul frumos,
• bani-ca sa aiba,
• apa sfintita, ca sa fie copilul curat ca aceasta
• ou- ca sa fie sanatos si plin ca oul (care trebuie sa ramana intreg, mama copilului urmand sa-l puna in apa de baie din ziua urmatoare)
• pietre-ca sa fie puternic,
• seminte (grau, porumb, etc.)-ca sa fie norocos la cereale,
• par de vita, de cal
• lana-ca sa aiba parte de acestea
• busuioc-sa miroasa frumos,
• miere-sa fie dulce,
• lapte-ca sa fie proaspat,
• picatura din lumanarea de la botez
• potcoava gasita,
• inel-sa aibe parul cret,
• muguri de pomi.
• grau – sa fie cinstit,
• marar – sa fie placut ca mararul in bucate,
• menta si romanita – sa creasca usor si sa fie sanatos,
• floare de mac – ca sa doarma bine,
• seminte de canepa – ca sa creasca repede,
• pene – ca sa fie usor ca pana,
• bani si bijuterii – ca in viata, copilul sa aiba noroc si parte de avere.
Dupa ce s-a scaldat copilul, apa se arunca inaintea soarelui sau la radacina unui copac roditor, peste flori, pe un loc curat sau intr-o apa curgatoare. Astfel copilul va fi curat toata viata.
Ursitoarele
Dupa nastere, in traditia populara, fiecare copil isi primeste destinul de la ursioare. Ele sunt fiinte magice, surori cu ielele pe care nimeni nu le-a vazut si prea putini le-au auzit. Un lucru e sigur – ceea ce sortesc ele, intotdeauna se indeplineste….sursa http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/arta/etnografie-si-patrimoniu-cultural-romanesc-240001.html

 

 

856698_594310327257830_433985625_o

image-2009-10-23-6340711-56-mere-rosii 17059

Unde am umblat în lume

Iosif_Berman_-_Prichindei_la_urat_pe_uliţele_şi_străzile_Bucureştilor

Port tradițional bănățean ,să nu credeți că e lipsit de simboluri sacre ,doar că ele sunt brodate manual, în culoare albă  …

tanara banateana

Esti Cerul Mama si Pamantul ….

cropped-1491468_670291969659665_401544754_o.jpg

Givan in grai banatean …

Poezie Mama ,in grai banatean ,interpretata de Petrica Moise 

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/petrica-moise-poezie-in-grai-banatean

Batranica aceasta ,cara inca sapa pe spate si poveri ,cum nu-s io in stare sa-mi duc nici poseta in mana ,asta-i Om ,de aici avem de invatat cu totii …..Se zice ca un om poate iubi, exact atata cate poveri poate duce ….Maicutele de la sat,minunile acestea or fi ele cu picioarele batatorite si mainile pline de pamant, dar poarta tot  Cerul in suflet !!!!

DSC_0223

Priviti in exterior creatia lui Dumnezeu,natura si va fericiti de ea,dar pe Dumnezeu si umbra sa .le gasiti inlauntrul vostru,dati la o parte umbra si lasati sa rasara Soarele si va promit ca va veti bucura,asa cum se bucura o Mama cand isi tine pentru prima data pruncul in brate ,dupa ce i-a dat viata ,cine nu a dat viata si nu s-a sacrificat pentru aproapele sau si nu a simtit durerea schimonosindu-i chipul, trupul,framantandu-i oasele si inima ,nu va invata niciodata ce inseamna Iubirea ,dar niciodata ….

“Caut un om,care stea stea la spartura din zid -ul neamului,cu sabia sufletului sau si nu gasesc nici unul,nici macar unul !
Suntem aici,Zamolxes,marele nostru invatator (cel care ne conduce si ne invata) ascunsi in frunzisul codrilor,in unda apelor,in ceturile muntilor,in mijlocul turmelor noastre.Suntem aici,cheama-ne si trimite-ne,suntem aici”

Copile,mai deschide o usa ….

Taranii mei,n-or zis, de initieri,nici de pendule,
Da or fost buni si curajosi si or avut scrupule.
Taranul nost,sarman si betegit de vreme,
O stiut iubi ca nimeni altul ,n-o fost vierme.
Nu s-o tarat si n-o ingenuncheat ,nici gand,
El o luptat ,ori s-o inchinat la Cer si la Pamant.
Din vremuri vechi cata de biruinta
Si asta fiindca, o avut constiinta.

f_batrin (2)

baba1-330x220 3127_13110_57

Poșmândre în grai Bănățan

Port banatean, video 1 si 2 Andreea Voica,3 Mariana Draghicescu

Am plâns și io
de Adrian Gerhard

Am plâns și io pă foaie… mamă
Cu lacrămi calge dă la cinie
Și nu șciu d-ai băgat dă samă
Că tu rămâi aiși pân minie.

M-am cățărat in stare gimineața
S-acing dân clipa lor dă veghe
Să-m-umplu visu șî nădejgea
Cu bucuria de-a trăi ș-a crege.

Acolo sus io întrăbam dă tata
Să văd deparce cum o dușe
Să-l țuc cum o fășam odată
Când venea sara să mă culșe.

Am plâns și io pă foaie… mamă
Ș-am să plâng mereu cât pot
Că numa-șa mă-nalț în minie
Șî-n tina voastră mă-ntorc.

Că-s praf dă stele azi ori mânie
Un suflet prins dă porți închisă
Șî alții vor trăi pân minie
Cât poarta lumii larg dăschisă.

Extras din ”Poșmândre în grai Bănățan”

http://brancusi.org.ro/files/2009/10/Poezie%20in%20grai%20banatean%20vol.%201.pdf