Cântecele populare și dansul românesc -Leacuri pentru trup și suflet

 

Mare păcat ,că muzica populară românească nu mai este aproape sufletului românilor,ea având o importanță deosebită ,cântecele fiind culese,născute direct din natură ,pentru suflet și trup ,cântecul și dansul popular au puterea de a vindeca ,încărca cu energie și mângâia pe toată lumea…

…………………………………………………………………………..

Descoperirea unei reprezentări în ceramică a unei hore formate din 6 femei, aparţinând Culturii Cucuteni (3700-2500 î.H.), ultima mare cultură cu ceramică pictată din Europa, indică faptul ca hora a apărut cu mai mult de 5000 de ani în urmă pe pământul vechii Dacii.
(imagine primitivă a soarelui şi ciclicităţii timpului – exprimată prin ritmicitatea mişcării, muzicii şi respiraţiei).

Hora – cel mai complex şi mai răspândit joc (dans), popular românesc, având un caracter ceremonial şi un număr impresionant de variante. Însoţeşte toate riturile de trecere şi toate sărbătorile populare. Fenomenul horal face parte din kolabrismul tracic de unde au evoluat variantele naţionale la popoarele din sud-estul Europei. Nu există nici o îndoială că acest dans a avut cândva un caracter magic şi un substrat mitologic.
La aceste funcţii de celebrare a cultului solar şi de stimulare a forţelor roditoare ale gliei se mai adaugă şi: funcţia apotropaică (specifică cercului magic), pecetluirea unei comuniuni şi alianţe colective, marcarea veşnicei întoarceri din natură, etc.
Bătăile cu piciorul în pământ reprezintă un gest magic de fertilizare a solului, întărit prin ridicarea braţelor semnificând creşterea plantelor şi prin strigăturile ce au avut cândva un rol de incantaţie magică,exerciţii rituale,păstrate dealtfel până mult mai tărziu …..(Cucuteni -Iaşi, august 2006)

Hora-at-Frumusica

A fost descoperită în 1942 pe “Cetăţuia” din satul Bodeştii de Jos, jud. Neamţ. Este, pe drept cuvânt, efigia Muzeului din Piatra-Neamţ şi una din capodoperele culturii Cucuteni. De fapt este un suport antropomorf compus din şase statuete feminine, văzute din spate, înlănţuite parcă într-o horă. Meşterul cucutenian nu a modelat decât şoldurile care exprimă clar, însă, feminitatea personajelor. Artistul din mileniul al IV-lea î.Hr. a renunţat la modelarea capului, braţelor şi picioarelor, dar decupări ovale, pe două registre, conferă ritm ansamblului, dând impresia de rotire. Modelatorul a demonstrat un pătrunzător spirit de observaţie, rezultatul fiind o sinteză genială. Femeile reprezentate par preocupate de dansul lor ce trebuie să aducă soare, apă, belşug şi grâne. Impresia de ceremonie sacră, legată de reînvierea naturii, este accentuată de decorul în elipse pictate cu alb, pe fondul roşu al grupului. O întrebare preocupă de câtva timp pe arheologi: există de-a lungul mileniilor o transmitere a unor străvechi datini? Oricum, Constantin Matasă, cel care a descoperit această piesă, a fost inspirat când a numit-o “Hora de la Frumuşica“…..http://www.neamt.ro/cmj/istorie/cucuteni/imagini/Cucuteni_005.htm

Dansurile și muzica populară românească ,transmit cu adevărat sacralitatea acestui popor ,fiind create ca o entitate ,în așa fel, încât să învie omul cu suflet cu tot ..Ne plângem că n-avem spitale ,doftori sau doftorii bune,dar înainte vreme câte spitale erau ? Numai că, exista armonie între trup,suflet și natură .. 🙂

Doina – în folclorul românesc ,exprima o gamă variată de sentimente, emoții ,stări ,dintre care este dominantă starea de seninătate si speranta conținând caracteristici apropiate de sfintenie ,cântarea sufletului ,prin linia melodică devenind astfel rugă către înaltul ceriului …

Leacurile,natura și sufletul omului ,predanie strămoșească ,străjer…

Să stăm cu luare aminte să nu fim învârtoșați și să rămânem la năstrapa bunilor noștrii ,că ei or fost ăi dintâi și tăt ei or ne-or țâne și pă ăi din urmă …

 

hora_06

 

Fiecare, cu ce are !

Se zice că în vremurile din urmă ,fiecare dintre părțile participante la luptă ,se vor mândri fiecare dintre ele cu ce au,Lumina își va arăta desăvârșirea spiritului ,iar întunericul își va arăta forma,goliciunea trupului învins de vicii,cine-i etern și cine efemer ?Trupul este zidirea lui Dumnezeu. Locuinţa şi slujitorul sufletului. Aşa cum subliniază Teosofia, fiinţa umană constă din trup material şi din ceea ce numim suflet – care nu poate fi redus la materie. Între cele două elemente există o relaţie indestructibilă: sufletul străbate prin trupul material, dar transcende materialitatea lui. Această legătură concretizată în persoana umană face ca noi să fim „cineva”, şi nu „ceva”.

0-266214-cadavru_mumificat_fcc1f8df7e

,,Să râdem dar,viteaz răsad…sa fie un hohot din ceruri până-n iad ! “(G.Cosbuc)

Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri…..

Stări de spirit strămoșești vă ofer în dar  🙂

 

 

Hora la romani -Simbolism

Rolul magic al horei s-a transmis pâna în prezent, sub forma calusului. Asemenea dansuri rituale circulare, la care participa numai barbati special alesi si antrenati exista în Europa, orientul mijlociu, India si America centrala si de sud, sugerând originea indo-europeana. În Anglia se numeste dansul Morris sau MORISQUE, sau MORRISK, în Austria, unde dansatorii sunt mascati, se numeste Perchten, iar în America Latina se numeste MORISCAS sau santiagos. Trebuie observat ca atât denumirile engleze cât si cea spaniola suna aproape identic cu cuvântul românesc MORISCA. Uitându-ne prin dictionare putem constata ca: morisca se traduce in engleza mill, iar în spaniola molinillo; cuvintele morris, morisque si morrisk nu au nici o semnificatie în limba engleza; cuvântul moriscas este apropiat de morisco, care înseamna maur, corcitura si morisqueta, care înseamna festa, renghi….morisca . Deci cuvintele au fost importate în limbile respective dintr-o alta limba, odata cu dansul respectiv. Singura posibilitate este filiera celtica, prin care din Dacia s-au transmis multe ritualuri magice, care fac astazi obiectul de studiu si mândria descendentilor celtilor.

În legatura cu morisca mai este de mentionat si utilizarea, doar pe teritoriul României a morii cu facaie, precursoarea turbinei hidraulice.

 În sec. VII este mentionat in Europa un dans similar cu choros, numit carole. Acesta se raspândeste în toata Europa pâna în sec. XII si intra în declin în sec. XIV. O relicva a acestui dans a ramas pâna astazi în insulele Faeroe din Danemarca, unde in timpul dansului în cerc se cânta cântece inspirate din legende. Horae–Aphrodite’s celestial nymphs called “fair ones, begetters of all things, who in appointed order bring on day and night, summer and winter, so as to make months and years grow full.” (Dansul Ielelor; Fairy tales: vine de la fair ones) “În mitologia târzie Horae sunt cele patru anotimpuri, fetele zeului solar Helios si al zeitei lunii Selene, fiecare reprezentata cu atribute conventionale. Mai târziu, când ziua a fost împartita în 12 parti egale, fiecare dintre ele a primit numele Hora.” (Enciclopaedia Britannica) De aici provine denumirea actuala a unitatii de timp, ora. Cele 12 Horae sunt legate de notiunea de ciclicitate a timpului, de roata timpului, existenta în mitologie. Putem remarca similitudinea dintre cele 12 Horae si cele 12 zodii prin care trece Soarele pe parcursul unui an. Numarul 12 este legat de si de cei 12 apostoli ai lui Isus.

Revenind la dansurile rituale circulare mentionate, ele au urmatoarele caracteristici, independent de tara în care sunt utilizate: sunt realizate de un grup de barbati special alesi si antrenati; dansatorii sunt îmbracati de obicei în alb si au clopotei legati de picioare sau de corp; dansatorii sarbatoresc reînvierea unui zeu, dupa moartea sa; dansatorii au puterea magica de a aduce noroc; personajul central este un om-animal, care în unele cazuri domina ritualul, iar în altele are un rol secundar, comic.
Dintre toate aceste caracteristici, cea mai importanta este a treia, care ne duce cu gândul la Zalmoxis si Orfeu, ambii fiind traci si ambii fiind legati de mitul mortii si reînvierii, elementul fundamental al ritualurilor initiatice.

Dansul englezesc Morris este legat si de dansul coarnelor, tinut anual la Abbots Bromely, Straffordshire, la care participa 6 barbati-animal purtând coarne de cerb, 3 albi si 3 negri, precum si un barbat-femeie (sau Fecioara Maria) si un nebun, ambii purtând simboluri falice.

Hora=Coroana boreală,Este de remarcat sacralitatea horei, care este un cerc în care nu sunt primiti decât cei mai curati oameni. Cea mai sacra era hora calusarilor, care trebuiau sa fie feciori si nu puteau parasi calusul timp de 3, 5 sau 9 ani. În Iliada, Horae erau zeitele care pazeau portile Olimpului, locul sacru al zeilor. Hora este elementul de legatura între cultul zeitei-mama, existent în societatile matriarhale de la acea vreme si cultul solar reprezentat prin forme circulare, hora fiind ea însasi un cerc viu.Hora – Horus ….

Din cele de mai sus putem remarca urmatoarele similitudini: hora de 6 persoane, la fel cu cea din vechea statueta Cucuteni; aparitia zeitei-mama (devenita Fecioara Maria) care patroneaza dansul, similara Irodesei care patroneaza jocul calusarilor; prezenta simbolului falic, similar “steagului” calusarilor si betelor lor.

Dimitrie Cantemir, descriind Moldova, vorbea despre asa-numitii caluczeni spunând ca se adunau în grupuri de 7, 9 sau 11, se travesteau în femei si-si prefaceau glasurile, vorbind subtire ca femeile; îsi puneau broboade albe; sareau ca si cum ar fi zburat, cu sabiile scoase din teaca; îi lecuiau pe cei bolnavi, iar daca omorau pe cineva, nu erau pedepsiti. Caluczenii trebuiau sa-si îndeplineasca îndatoririle rituale timp de noua ani, altfel erau persecutati de spirite.

“Ei sunt legati a sta în calus 3, 5 sau 9 ani. Se închina la 3 zâne, lasate de Dumnezeu a poci lumea (…). Daca în timpul calusului se îmbolnaveste vreunul dintre ei, se duc pâna dau de un alt rând de calusari, unde toti cu jocuri si ocolituri se intereseaza de însanatosirea tovarasului lor” (Fochi Adrian, Datini si eresuri populare de la sfârsitul secolului XIX)

Hora Razesilor -Razes= Țăran liber, organizat în obști, care stăpânea în comun pământul satului de care aparținea, dar lucra independent (împreună cu familia) lotul agricol repartizat; moșnean; p. gener. țăran liber, posesor de pământ, țăran proprietar, boiernaș care aparținea unei colectivități de oameni liberi care nu plăteau impozite și datorau numai sprijin militar. În 1850 erau cam 50.000.

Hora=Coroana boreală.

Este de remarcat sacralitatea horei, care este un cerc în care nu sunt primiti decât cei mai curati oameni. Cea mai sacra era hora calusarilor, care trebuiau sa fie feciori si nu puteau parasi calusul timp de 3, 5 sau 9 ani. În Iliada, Horae erau zeitele care pazeau portile Olimpului, locul sacru al zeilor. Hora este elementul de legatura între cultul zeitei-mama, existent în societatile matriarhale de la acea vreme si cultul solar reprezentat prin forme circulare, hora fiind ea însasi un cerc viu . (Fochi Adrian, Datini si eresuri populare de la sfârsitul secolului XIX)

Hora fetelor

Asa canta si danseaza cei Vii ,in conceptiunea mea ,e doar chestiune de perceptie,adanc ingropata inca pentru umanitate,ascunsa undeva sub lut ,doar apa o poate scoate la suprafata ,cu toate valurile ei de simtire ….Apa sapa si adapa, zice o vorba veche batraneasca ….Unii asculta cuvintele,altii muzica ,eu prefer esenta ,pentru ca, desi nu poate fi masurata cu nimic pe lumea asta ,ea troneaza unora in fire ,nu e nimic acolo magic ,e doar chestiune de simtire cu care te nasti sau nu ,nu exista tehnica pe lume pentru a dobandi aceasta. Magie,miracol,paranormal ? Huh ,doar cei ce nu le pot intelege asa le numesc 

Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii. N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de suflet vechi şi de credinţă. Aud şi văd, citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi răstigneşte poezia.”(Tudor Gheorghe)

O lucrare minunata : http://www.acuz.net/html/Itinerariile_dansului_din_zorile_istoriei_pana_la_nasterea_poporului_roman_.html