Despre smerenie si viata

Despre smerenie si viata …

 Ce este smerenia ? nu stiu daca vreodata as putea sa o definesc cu claritate ,insa stiu sigur ,ca te nasti cu ea .Smerenia este virtute….

In viata ,omul trece prin sita pamantului ca sa ajunga la cer .Ce pot sa spun ,habar nu am daca am ajuns ,insa sunt convinsa ca acesta este scopul vietii mele,nimic altceva nu conteaza…

Mi-aduc aminte ,vremurile care m-au calit si tot ce fac acum, este pentru a multumi cu toata inimioara mea  …..Fiecare greutate din calea mea,a fost defapt premiul ,pe care o data trecut,il capata sufletul meu ,se imbogatea cu fiecare treapta trecuta .

Mi-aduc aminte, desi au fost rare,dar au existat zile in care viata-mi punea ceva pe masa,ca un fel de rasplata,iar eu nu stiam ce sa fac mai intai,sa plang de fericire, sau sa mananc …

Niciodata nu m-am plans ,dintotdeauna am fost umarul puternic pe care lumea a plans la infinit.Asa sunt eu ,atrag oamenii greu incercati ,iar acum stau si ma gandesc ce poate fi mai minunat ,decat sa ai puterea, sa poti alina suflete ? Poate ca Dumnezeu de asta m-a incercat,sa pot intelege ,la randul meu mai departe…..

Spuneam odata ca „ eu cand muream,altii traiau” ,poate ca exagerasem ,poate ca nu ,dar privind la trecut ,cu ochiul de acum ,imi dau seama ca sunt privilegiata,emotiile intr-adevar cladesc oameni,durerile formeaza inimi mari,lacrimile deschid ochi si dau vederea clara,foamea creeaza scopuri divine,setea de cunoastere,de intelepciune.In final ,prin moartea dorintelor ,se dobandesc virtuti si poate ca-mi place sa mor cate putin intotdeauna …

Cu siguranta stiu,ca nu toti oamenii au suflet ,sufletul se cladeste pe fundatia virtutiilor,unde ele lipsesc,evident sufletul lipseste ….

Atat de mult privisem pamantul ,incat cred ca pamantul , dragul de el, se umpluse de dragostea mea si din ea imi faurise, aripi spre cer .Pamantul socotea ca venise timpul si imi era recunoscator ,de acum imi ridicase barbia ,ma facuse sa privesc cu curaj inspre cer ,urmand sa invat de la El ,zborul.

Am sarutat pamantul ,am sarutat maini ce le recunosteam ca fiind neputincioase ,pentru a le da viata si curaj,am atins arbori,am mangaiat iarba si le-am multumit si toate acestea le facusem  pentru a-mi pastra legatura cu sursa,asa-mi dicta sursa ,caci totul pleaca din smerenie…..

Daca viata ,mi-ar fi oferit doar flori ,cu siguranta acum nu le-as fi pretuit atat de mult ,daca nu as fi trecut prin intuneric ,poate ca nu as fi alergat atat de mult dupa lumina,daca nu as fi cazut ,nu as fi cunoscut lacrimile ,iar daca nu priveam si iubeam pamantul,acum nu mi-ar fi dat sa am, aripi si ochi pentru cer…. ……Multumesc !!!

 ….Carla Jaklyn