Pomul vieții , cununa de spini,îndumnezeirea omului ,lucrarea vechilor sacerdoți .Gândirea ,cea mai evoluată facultate umană ,se vrea îndepărtată cu tot efortul de către new age ..

Să vedem ce implicații are Creierul,emoțiile ,sensibilitatea în dezvoltarea spirituală a fiecărui individ .

Pomul vieții , cununa de spini,îndumnezeirea omului ,lucrarea vechilor sacerdoți vs lucrarea new age de excludere a mentalului și vigilenței în general .Să vedem de ce așa zisa  noua religie universală își dorește cu tot dinadinsul să excludă cea mai evoluată facultate umană,gândirea.Sau să vedem motivul adevărat pentru care ei se opun religiei creștin ortodoxe .
Neuron piramidal cortical uman, evidențiat prin colorație Golgi . O dendrită apicală care se extinde vertical dinspre soma, și numeroase dendrite bazale care se extind în lateralul corpului celular. Dendritele care nu se mai ramifică se numesc segmente terminale. Dendritele au spini dendritici, pe care se formează sinapsele. O dendrită poate avea mai mulți spini dendritici. În general sinapsele inhibitorii se află proximal(mai aproape)de corpul celular în timp ce sinapsele excitatorii se găsesc distal(mai departe).

De obicei dendritele se întind în apropierea corpului celular(față de axoni care pot ajunge până la un metru). Dendritele ocupă marea parte a suprafeței neuronilor(suprafața neuronilor, nu volumul creierului).
Neuronii comunică între ei prin sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase intră în contact cu terminația dendritică a unui alt neuron. Neuronii precum celulele Purkinje pot avea peste 1000 de ramificații dendritice, făcând conexiuni cu alte zeci de mii de celule.

Sinapsele pot fi excitatorii sau inhibitorii.

În creierul uman există un număr imens de neuroni,formând un număr imens de sinapse. Fiecare neuron din cele 16-18 miliarde(deși unii specialiști susțin existenta a 40 de miliarde,sau și mai exagerat,100 de miliarde) are în medie 7 000 de conexiuni sinaptice cu ceilalți neuroni,sau pană la 10 mii de sinapse.Din păcate,din diferite motive,numărul sinapselor nu e aproximabil,ci doar speculabil.Printre aceste motive putem enumera:

Intervalul(figurat) de sensibilitate și stimulabilitate specific fiecărui om afectează exponențial generarea de sinapse noi.Oamenii mai sensibili/stimulabili/energici/cu ‘piele’ mai subțire/mai deschiși la minte vor realiza mai multe sinapse.Până la 300% în plus.
Hrănirea adecvată până la dezvoltarea completă a creierului afectează crucial numărul de neuroni.Un copil de 5 ani bine hrănit(dar nu supraponderal) are 200g de creier în plus față de un copil de aceeași vârstă,personalitate și fizic dar prost hrănit.Conform matematicii sumei semnificative și a datelor anatomice statistice aceasta ar rezulta în până la 50% mai multe sinapse pentru un copil bine hrănit(dar nu supraponderal).

Acesta este motivul pentru care există ceva diferențe de mental și nu cum împrăștie new agiștii pe toate drumurile,spunând că acești copii paranormali apar din alte planuri ,planete și stele mișcătoare,pe care-i numesc indigo,de cristal sau mai știu eu ce titluri inventate de dânșii.
În fiecare zi un om pierde aprox. 100 de mii de neuroni,deci aprox. 3 miliarde în toată viața.Astfel,un bătrân la sfârșitul vieții ar putea avea 35% mai puține sinapse decât în momentul nașterii sale.
Femeile au în medie cu 16% mai puțini neuroni decât bărbații,asta poate însemna 30% mai puține sinapse.
Experiența de viață are un rol imens în crearea sinapselor.Oamenii cu o vastă experiență de viață pot avea chiar de cinci ori mai multe sinapse neocorticale.
Dezechilibrul hormonal,prezența bolilor ce afectează creierul sau mutațiile genetice pot reduce numărul de sinapse până la zero,în cazuri nefericite.
O viață sexuală dezechilibrată(prea mult intercurs,masturbație,utilizarea pastilelor de potență) contribuie cu până la 5% în minus.
Consumul de droguri sau halucinogene timp de doar doi ani reduce numărul de neuroni cu 40%,deci nr. de sinapse cu 70% în multe cazuri.
Trebuie menționat că aceste procente nu se iau sumativ ci multiplicativ.Mai trebuie precizat că sinapsele nu reflectă doar inteligența,ci și capacitatea de supraviețuire și chiar forța fizică.(https://ro.wikipedia.org/wiki/Neuron)

Să vedem acum ce ne transmite doctrina strămoșească despre organizarea și lucrarea religioasă la nivel macro, creată de sacerdoții Daci:

…Axyntele era în tradiţia veche cel care organiza textele de rugă în temple, în biserică. Şi toată concepţia despre creerea unui asemenea text purta numele de axyon. Deci, în Tracia, după aceea la români, întrega sfântă Tradiţie, se bazează pe această concepţie a axyonului, tradus mai simplu, pe româneşte: toate firele necunoscute luate în stăpânire de la cadrul lor de fixare sau de la axa de fixare. Tracia este o axă, Dacia este o axă şi între ele se află citirea etimologică a cursului, Geția. Acesta este sistemul pe care s-a organizat întreaga sfântă tradiţie strămoşească şi astăzi creştin românească. Tracia era axa corpului T’ra terestru, era axa din interiorul Pământului, care traversează dintr-o parte încealaltă Pământul, deci era un fel de Ax Mundi. Iar Dacia era braţul dat din această axă.
Deci axyntele organiza aceste texte de rugă în templele străbune, iar mai apoi în biserici. Rugăciunile sunt ceea ce noi numim kantre. Mantrele sunt cuvinte care au valoare de tratare, sunt cuvinte esență. Kantrele sunt descântece…..Sistemul străbunilor noştri era cuvântul. Ei ştiau foarte bine fiecare cuvânt cu ce fibră a trupului se rosteşte; că noi de fapt rostim cuvântul cu câte o fibră a trupului nostru. Şi în permanenţă, gândirea fiind cea mai evoluată facultate, ea apelează la toate mecanismele noastre somatice

. Fiecare grup, cuvânt, este localizat pe un meridian și asta dă starea de echilibru sau de dezechilibru în întreaga ființă; atât în corpul fizic cât și în corpurile subtile care alcătuiesc structura sufletului.

În genere ființa umană creează un limbaj logic, adică o experienţă abstractă care să răspundă numărului mare de noţiuni, de cuvinte, pe care el le-a elaborat în experiența sa logic concretă. Acestea se înscriu şi ele, la rândul lor, în creier, conlucrează cu experienţa concret senzorială şi creează un soft exact în sensul în care îl cunoaştem noi astăzi. Acest soft, îl îmbogăţeşte mereu, până în momentul în care cunoaşterea depăşeşte capacitatea pur şi simplu a unui om,
Mântuitor este cel care aduce oamenilor înțelepciunea divină, Mântuitorul nu apare decât în conceptul de MYNTOIA, adică „împlinirea Eu-lui.” S-a împlinit mintea, apare Mântuitorul ! ….Grigore Albu Gral

Și iarăși am ajuns la cultul arborelui,sau dendromagia ,știința teologilor,sacerdoților și iată la ce face referire că te trec fiori de-a dreptul de câtă cunoaștere au dat dovadă cu mii de ani în urmă,organizând spațiul terestru ca pe un creier imens.

Mai multe detalii aici https://sssefora.wordpress.com/2015/06/28/profetiile-d-nului-profesor-grigore-albu-gral/

In realitate avem 13 simturi, ne informeaza Dragos Cirneci, doctor in psihologie si specialist in neurostiinte. Pe langa cele “clasice” – vizual, olfactiv, auditiv, tactil si auditiv, mai avem simtul echilibrului, somato-kinestezic, visceral, chimic, al durerii, al temperaturii, feromonal si cel al luminii albastre (care nu are nici o legatura cu cel vizual).

http://gandirelogica.blogspot.ro/2011/08/cate-simturi-are-omul.html

http://docslide.us/documents/curs-de-neuropsihologie1.html

Oul primordial,Osiris ,Vulcan ,Muntele Sfânt al Dacilor.

La temelia tuturor stă Nădejdea,Iubirea și Credința.

35

Ce frumos ,despre vechiul Munte Caucaz ,Nicolae Densușianu îl localizează ,după legendele germane ,ca fiind Caucazul de la Istru ,unde Vulcan figurează sub numele de Vailand (ca fiu al regelui Vilkinus ) ce învățase făuritul undeva în munții Caucaz ,într-o localitate numită Kallova ,regăsită mult mai târziu sub același nume undeva în munții Banatului .,iar Caucaz reprezintă probabil ,Zaua Căucului , Ochiul Căucului sau  Oul Căucului fiindcă așa cum am arătat altădată ,în zona Banatului de munte și mai departe de atât ,se păstrează rădăcina Ovo ,ova care semnifică ou .

În mitologia românească avem Căpcăunul , un personaj supranatural, care apărea uneori cu două capete, alteori cu cap de câine și trup de om. Se spune că aceste ființe se pot transforma în mai multe animale (din urs în ,căprioară ,cerb ș.a.m.d.).

Potrivit unor lingviști, căpcăun (cu varianta populară căpcân) ar avea la bază construcția „cap” + „câine” (v. și neogreacă ϰυνοϰέφαλος „cap de câine”).

Căpcăun are însă și sensul de „căpetenie ”, precum și sensul „păgân”. Unii lingviști consideră termenul a fi ecoul turcicului kapkan (kaphan, kapgan), care la unele popoare turcice din epoca migrațiilor (de exemplu la avari, protobulgari – kavhan – și pecenegi) era un rang nobiliar sau administrativ înalt.

Câteva din localitățile din Banat : 

Tarnova ,Teregova ,Bratova , Cacova ,Moldova ,Hinova ,Darova ,Ciclova ,Breazova ,Plugova ,Lipova,Voislova,Vasiova,Carașova ,Godinova,Ciacova,Herneacova,Bacova și mai sunt multe altele în țară cum ar fi Orșova ,Prahova etc..

După cum ne spunea D-nul Profesor Grigore Albu Gral ,toate aceste locuri au primit într-însele însămânțarea proiectului divin de îndumnezeire prin Graiul Viu,sau exact așa cum spunea domnia sa : Eu-l român ,este tot ce se poate înțelege de la adăpostirea trupească a Cuvântului și cercetarea lui în sarcină biologică a numelui de Ființă Vie care este Cuvântul !

1 .căuc fiind Linguroi, căuș; vas de scos apă. Lat. caucus (Densusianu, Hlr., 200; Pușcariu 323; Candrea-Dens., 294; REW 1773; DAR); cf. ngr. ϰαύϰος, ϰαύϰη sau ϰαυϰίον, alb. kafkë. Din același cuvînt, cu schimbare de suf. (ca în țîmburuc › țîmburuș), s-a obținut forma căuș, s. n. (linguroi, vas de scos apa, butoi; vas de lemn sau de metal, cu toartă lungă de care se ține, și cu care se ia apă de băut din fîntîni; linguroi folosit de zidari pentru var; paletă), cuvînt mai curent decît cel anterior. Identitatea ambelor cuvinte nu pare să fi fost remarcată, iar dicționarele le tratează de obicei separat. Cihac, II, 46, derivă cuvîntul căuș de la pol. kousz „vas, pahar”, rut. ka(v)uš (cf. Berneker 1594 și Scriban); însă cuvîntul sl., după Miklosich Wander., 21 provine din rom. De asemenea trebuie explicat prin rom. și rus. kooš, semnalat ca etimon posibil de Sanzewitsch 199, Philippide, Principii, 64, (urmat de Pușcariu, Dacor., III, 666 și DAR) pleacă de la lat. cavus, cu suf. -uș; în vreme ce Giuglea, Dacor., III, 619, indică gr. ϰάβος „măsură de capacitate pentru produse solide”. Pentru accepția de „paletă”, cf. lat. caucellus › fr. choisel, choiseau.

Osiris ,Os Iris ,adică din osul lui Iris (Ceres Junona ) ,unde Iris după cum știm este reprezentată ca tânără fecioară cu aripi de aur, Iris este sluga personală a zeiței Hera și curiera specială a acesteia și a lui Zeus din ordinul căruia cară apă din Styx cu ulciorul, adormindu-i cu această apă pe sperjuri.
Ca simbol personificat al curcubeului, era considerată mesageră între zei și oameni: penetrând bolta cerească, Iris dădea la o parte în fiecare seară perdeaua ce o acoperea, făcând să apară stelele.Totuși, fidelitatea tinerei mesagere se curmă când ea este obligată să abată atenția stăpânei sale Hera de la momentul nașterii lui Apollo, de către Leto.

În Vâlcani,o grupă muntoasă a Munților Retezat-Godeanu, există o creastă numită Oslea ,cuvânt ce semnifică Locul unde este căpetenia celor puternici și curajoși ,existând și ca un punct de referință pentru legenda lui Iovan Iorgovan ,unde din nou avem OVA .Osiris scriindu-se defapt oʊˈsaɪərɨs .

Sfinx-ul Bănățean ,de pe Valea Cernei 

Sfinxul_Banatean3

Holygrail

Imagine : Graalul Sfânt, de Dante Gabriel Rossetti – Sursa imagine : http://ro.wikipedia.org/wiki/Graal

În această imagine,autorul ne prezintă ca evidențiată ,culoarea roșu sângeriu ,pocalul sfânt ,sau recipientul participant la actul Facerii ,cât și gestul mâinii ,mudra ce semnifică Binecuvântare ( bine-cuvântare ,avem din nou evidențiat cuvântul ,deci sunetul,vibrația ) .Mudra provine din sanscrită și înseamnă semn ,sau pecete .
Același gest al mâinii,eu aș putea să-l interpretez ca reprezentând, lovirea unui diapazon muzical. Diapazonul este un mic instrument acustic format dintr-o bară de oțel în formă de U, care vibrează la lovire și emite de obicei nota muzicală “la” ,servind la acordarea instrumentelor muzicale sau la indicarea tonului pentru un ansamblu coral ,sau mai poate semnifica ,totalitatea sunetelor pe care le poate produce vocea omenească sau un instrument muzical, de la sunetul cel mai jos până la cel mai înalt; întindere, registru. Diapazon DIA PA ZON ,Dia – de la Zeița Diana ,Dia ,Dio cu semnificația de Dumnezeu,Strălucitor.

Florile stilizate ,nu sunt altceva decât sistemul senzorial ,care conține într-însul și arborele vieții .

Dacă privim atent la detalii,tabloul conține și alte simboluri,precum spirale vortex,simbolul crinului ,iar poziția mâinii stângi ,care ține pocalul îmi dă din nou senzația că îl susține tocmai cu acea sensibilitate, specifică susținerii unui instrument ce urmează să emită sunete, vibrații .

Pocalul în partea de sus având aceasta forma a literei U ,dar tocmai forma aceasta complexă,cu un capăt închis, în formă de con ,imitând pocalul ,chiar la prima vedere îmi transmite subtil , că este vorba despre o cutie de rezonanță.

 

Religia solara a dacilor- Marele Ințelept Deceneu

DSCF0138 DSCF0156

Soarele de Andezit a fost dezvăluit de sub humă şi readus umanităţii în 1958. Este format dintr-un enorm disc de andezit cu un diametru de circa 7 metri. Este alcătuit din 10 felii radiale, care reprezintă razele Soarelui, și un disc central, cu un diametru de 1,5 metri, care reprezintă Soarele.

Pentru toate culturile lumii, Soarele a reprezentat sau încă reprezintă o putere cosmică supremă, fiind cel care asigură existența și dezvoltarea vieții pe Pământ. Ca sursă de căldură, Soarele simbolizează vitalitatea, pasiunea și tinerețea. Răsăritul și apusul reprezintă simboluri pentru naștere, moarte și renaștere. Solstițiile de iarnă și de vară marchează zilele cele mai scurte și cele mai lungi din an, inspirând ritualuri și festivaluri în lumea întreagă. Solstițiul de iarnă simbolizează victoria luminii asupra întunericului, sfârșitul unui ciclu și începutul unui ciclu nou, marcat de lumină și dezvoltare. Solstițiul de vară simbolizează puterea Soarelui și frumusețea Pământului. Ambele solstiții sunt marcate de către semnul zodiilor de foc, simbolizând căldura și
fertilitatea Soarelui.

Din timpuri imemoriale şi în toate tradiţiile spirituale ale acestei lumi, Soarele a fost venerat ca fiind centrul Universului, în jurul căruia se învârte totul, de care totul depinde şi din care totul se naşte. În Ştiinţa Alchimică, Soarele reprezintă aurul, Regele sau fiinţa reală interioară profundă datorită căreia am luat ființăși la care trebuie să ne întoarcem, realizând-o în interiorul nostru. În Cabala, Soarele reprezintă regatul vital, rădăcina care plasmează toate legile naturii şi ale cosmosului. Pentru I-Ching este Wu Chi, cel fără de început şi fără de sfârşit. În creştinismul esoteric este Absolutul şi, de asemenea Logosul, Hristosul Cosmic. Când conquistadorii au ajuns în Mexic şi i-au întrebat pe mayaşi cine era Dumnezeul lor, ei le-au răspuns prin desenarea unui cerc cu un punct în centru: Hunab Ku- Soarele. În Australia, astrul solar este adorat ca Fiu al Creatorului, iar în tradiţia vedică este considerat Inima Lumii.
Soarele este în fapt manifestarea Divinităţii. Pentru inițiaţii daci, el reprezenta simbolul iluminării spirituale. Soarele a fost adorat dintotdeauna ca simbol al Luminii şi  Conştiinţei Divine. 

Marele Intelept Deceneu

Părintele Kalinic continuă:
– În întreaga sa acţiune, Burebista a fost sprijinit de Marele Preot Deceneu, colaboratorul şi sfetnicul său cel mai apropiat. În acea perioadă se împământenise deja obiceiul ca, asemeni lui Zalmoxis, sacerdoţii geto-daci să meargă în pelerinaj la Muntele Athos, în Grecia. Aici, în liniştea muntelui, timp de 10 ani, Deceneu, îşi va îndrepta rugăciunile fierbinţi către marele nostru înțelept și inițiat Zalmoxis. Apoi, pătruns de înţelepciunea cea tainică a inimii (revelându-și esența divină – Sinele Suprem Nemuritor Atman) îi reiniţiază pe preoţii din Muntele Athos în „Știinţa despre suflet și trup“ sau Religia Kogayonului și se întoarce în Dacia pentru a ajuta spiritual neamul geto-dac.

Istoricul ostrogot Iordanes cât şi Strabon, ne povestesc:
„Revenit în Geţia, Deceneu devine şeful suprem al spiritualităţii tracice, noul mod de viaţă fiind propagat dintr-un centru spiritual, numit Muntele Sfânt“.

Strabon scrie că, ascultându-l întru totul pe Deceneu, geto-dacii „s-au lăsat înduplecaţi, fără părere de rău, să taie viţa de vie şi să trăiască fără vin“. „Ei socoteau ca noroc şi câştig, drept unica lor dorinţă, îndeplinirea în orice chip a lucrurilor pe care le sfătuia îndrumătorul lor Deceneu, judecând că este folositor să realizeze aceasta. El, observând înclinarea lor de a-l asculta în toate, şi că ei sunt din fire deştepţi, i-a instruit în aproape toate ramurile filozofiei; căci era un maestru priceput în acest domeniu.
El i-a învăţat etică, i-a instruit în ştiinţele fizicii, făcându-i să trăiască conform Belaginelor sau a legilor naturii transmise de la Zalmoxis, i-a învăţat logica, făcându-i superiori celorlalte popoare, în privinţa minţii; dându-le un exemplu practic i-a îndemnat să petreacă viaţa în fapte bune; demostrându-le teoria celor douăsprezece semne ale zodiacului, le-a arătat mersul planetelor şi toate secretele astronomice şi cum creşte şi scade orbita lunii şi cu cât globul de foc al soarelui întrece măsura globului pământesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne cele trei sute şi patruzeci şi şase de stele trec în drumul lor cel iute de la răsărit până la apus, spre a se apropia sau depărta de polul ceresc“. „Vezi ce mare plăcere, ca nişte oameni prea viteji să se îndeletnicească cu doctrinele filozofice, când mai aveau puţintel timp liber după lupte. Putem vedea pe unul cercetând poziţia cerului, pe altul însuşirile ierburilor şi ale fructelor, pe acesta studiind descreşterea şi scăderea lunii, pe celălalt observând eclipsele soarelui şi cum, prin rotaţia cerului, astrele care se grăbesc să atingă regiunea orientală sunt duse înapoi spre regiunea occidentală, odihnindu-se apoi după o regulă prestabilită.“

Toate aceste aspecte despre care ne vorbește istoricul Strabon, nu erau însă o noutate pentru strămoșii geto-daci. Ei erau de mult inițiați în tainele științelor oculte. De altfel, Școala Zalmoxiană nu și-a încetat niciodată existența, ea a continuat până în ziua de astăzi, sub o formă mai mult sau mai puțin ocultată de însuși Deceneu.

Ceea ce e clar pentru toți oamenii este faptul că Deceneu era un mare iniţiat. Ceea ce nu ştiu istoricii, este faptul că Deceneu se zeificase, atinsese starea de Iluminare spirituală. Trecut, prezent și viitor erau una pentru el. Toate îi erau cunoscute, nimic nu îi era de ascuns. Mai rămâsese ultima treaptă spirituală de cucerit, transcendența divină pentru care se retrăsese în Muntele Sfânt.

 Continuare la http://www.sufletulneamuluiromanesc.ro/ro/serviciu/marele-intelept-deceneu.html

Imperiul Intunecat – Trecutul pământului și al Daciei străbune – Lupta dintre întuneric și lumină

Dupa-interzicerea-peliculei-NOE-o-noua-tara-interzice-filmul-Exodus-Zei-si-regi-Vezi-TRAILERUL-si-spune-ti-si-tu-parerea-692x360

 

Răul care a condus în mod apocaliptic lumea până în ziua de astăzi, ni se trage de la atlanții din ramura Deotijuakano. Povestea noastră începe cu destrămarea epocii zeilor atlanți, prin scufundarea Atlantidei, care se afla în locul unde astăzi avem Oceanul Atlantic.

O parte dintre ei, ramura Teotijuakano, sunt atlanții buni, care au păstrat credința cea adevărată în Dumnezeu. Ei se vor stabili în America dezvoltând civilizația mayașă în Peru. Continuatorii acestora vor fi yncașii, apoi toltecii și aztecii.

„Interesant, gândi Codrin, așa cum la noi am avut civilizația tracogeto- dacă și apoi cea românească.“

foc

– Cealaltă ramură, care a pornit tot conflictul, este ramura Deotijuakano, care pătrunzând prin Africa, traversează apoi Iranul, Irakul, ajungând în Pakistan și Industan. În Pakistan există de altfel și o localitate cu numele Deoti. În Industan, cei răi distrug înțelepciunea draveda, care aparținea filonului autentic al zeilor noștri hiperboreni, impunând acolo sistemul castelor și brahmanismul. În acest mod ei vor începe săși extindă programul de globalizare care va cuprinde în timp, întreaga planetă.

Au distrus rând pe rând toate civilizațiile antice, provocând ură și dușmănie între neamuri, pentru ca acestea să se omoare între ele, impunând legea „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte“, iar ei să poată stăpâni peste viețile noastre. Nouă au vrut de mult să ne distrugă credința și neamul, poate și datorită faptului că pe aici a trecut Rama atlantul. Acesta, împreună cu un grup de discipoli, revine la izvoarele creației, în Dacia – Polus Hiperboreus – matca iubirii de Dumnezeu și a cunoașterii de sine, tocmai pentru a-și regenera ființa și neamul.

Mii de ani la rând am fost ținta atacurilor mișelești ale celor răi.
Neclintiți precum munții, au păzit străbunii noștrii hotarele acestei țări, până când trădarea a făcut ca Pământul Sfânt al Daciei Mame să fie călcat în picioare, furat și încercat a fi sărăcit de tot ce aveam mai sfânt: Taina Nemuririi.

Atlanții cei răi, au înființat din umbră Imperiul Roman pentru a conduce lumea, și-au însușit toată știința inițiatică ținând-o ascunsă doar pentru ei, apoi au căutat a distruge orice grupare spirituală inspirată de Dumnezeu pentru a nu mai avea nici un „rival“ autentic.

Chaos_Monster_and_Sun_God

Procesul de ocultare al lui Zalmoxis și al înțelepților din Shambala, a fost însă atât de bine pus la punct, încât nici măcar nu au visat vreodată, cei răi, la așa ceva. Odată cu închiderea porților înțelepciunii Kogayonului, noi am devenit creștini, iar cu noi s-a încreștinat o întreagă Europă și o mare parte din Asia, punând în dificultate însăși existența Imperiului. Abia atunci și-au dat seama evreimea conducătoare, că nu e bine să te legi de neamul înțelepților daci, căci ei au încercat să distrugă credința unui neam și s-au trezit cu o întreagă Europă spiritualizată, gata să-și dea viața pentru a-și mântui sufletul.

Continuare la http://www.sufletulneamuluiromanesc.ro/ro/serviciu/imperiul-intunecat.html

 

Nedeile – mister ancestral al unitatii poporului român

juni

Eden , nedeie (ne deie ) cum se zice în Banat (sau rugă ) , petrecere câmpenească populară de origine pastorală organizată de obicei cu prilejul unei sărbători sau al unui hram.

…………………………..

În ortodoxismul românesc foarte multe sărbători, tradiţii și obiceiuri precreștine au fost incorporate cu firescul și încăpăţânarea unei memorii genetice venită din glasul sângelui, din moși strămoși, inexplicabilă dar atât de reală și de vie, încât s-a așezat cuminte și fără nicio frică, alături de sfinţi și evanghelii.

Unii ar putea-o numi înțelepciunea, alții rezistența sau încăpățânarea străvechiului nostru popor. Ce altceva ne-ar fi putut ajuta să rezistăm peste vremi cotropitorilor de tot felul?

Vorbind despre nedeie ca o minunată sărbătoare a românilor ce s-a înveșnicit peste timp, voi menționa mai întâî cuvintele lui Mircea Eliade în calitate de reputat istoric al religiilor ”nu e vorba despre o formă care supraviețuiește pur și simplu, ci de o idee sau de un ritual care rămâne deasupra istoriei. Nu supraviețuiește o generație sau două, ci stă deasupra timpului: ca o normă etern valabilă, ca un Principiu, ca un Simbol”.

Așa a stat și nedeia deasupra timpului de pe când se crăinicea răsăritul soarelui din vârf de munte cu tulnice și buciume. Dacii se urcau pe platouri de munte la solstiții și echinocții, pentru cultul Soarelui sau al temutului zeu Gebeleizis. Apollo asimilat cu Sfantul Soare s-a născut în Tracia. La fel și Dyonisos. Romulus Vulcănescu afirmă că nedeile ar simboliza „urcări pe munte pentru contact direct cu Cerul, precum si oficierea de rugăciuni”. Legătura dacilor cu muntele sfânt este substratul de factură precreștină preluat de crestinism prin simplu sincretism. Procesul de asimilare al credințelor s-a făcut de la sine prin obiceiul moștenit și înrădăcinat. De atunci avem noi sărbătoarea muntelui.

Legendele și mitologia românească menționează vârfuri si platouri din Munții Carpați socotite a fi sfinte, unde de veacuri se desfăsoară serbări populare. Omul, Caraimanul, Cozia, Găina, Ceahlăul, Parîngul s.a., fac parte din categoria munților sfinți ai Daciei, de unde putem deduce că existau mai multe altare de tip Kogaion.

In traditia populara romaneasca, Gura de Rai aflată între cer și pământ are un caracter sacru, fiind un loc benefic, un drum spre Rai. Ea este întotdeauna situată pe un picior de plai în munte, unde se deschide o pajiște înaltă. Romulus Vulcănescu arată cum caracterul sacru al acestor zone mirifice (gură de rai sau plai) este relevat și prin titulatura mitropoliților români denumiți ”exarhi ai plaiurilor”. În zona gurilor de rai s-au încuibat nedeile, sărbători complexe etnoculturale cu implicații mitologice.

La români Sântilie este o divinitate care s-a contopit perfect cu Gebeleizis, Zeul Focului la geto-daci (asemănător cu Zeul Helios al grecilor).

”Faptul că mitologia folclorică a profetului Ilie conține un mare număr de elemente proprii unui zeu al furtunii, probează cel puțin că Gebeleizis era încă activ în momentul creștinizării Daciei, oricare al fi fost numele lui la acea epocă” (Mircea Eliade – de la Zamolxis la Genghis-han).

Zamolxis era zeul pământului , al morții și al nemuririi dar este posibil ca împreună cu Gebeleizis să reprezinte ipostaze ale uneia și aceleiași divinități.

Aducerea ortodoxiei la creștin în casă are loc prin pilde și povești prietenești. Astfel Dumnezeu nu îi spune Sfântului Ilie când este ziua lui pentru ca acesta să nu facă prăpăd cu furtuni, tunete și fulgere, iar dacă este întrebat îi răspunde că ziua lui a trecut demult.

Rămase de la daci, ca rituri și ceremonii arhaice, sărbători agrare de tradiție preceltică, nedeile erau inițial adunări rituale ale unor grupuri de ciobani care urcau la zi sfântă pe plai de munte. Ulterior ritualului magic precreștin i s-a adăugat și însușirea laică de petrecere pastorală, dar nedeile nu reprezentau petreceri câmpenești ale unei singure așezări, ci sărbători cu bâlciuri și târguri populare pentru toate satele dimprejur cu praznice, cântece și dansuri, ce se țineau întotdeauna la o zi sfântă. Este ca și cum un glas tainic poruncea din adâncuri și de dincolo de timp poporului să nu își uite rădăcinile. Și așa din vechiul rit au crescut mereu lăstare pentru păstrarea datinii din veac în veac.

De marile sărbători creștine sau de hramuri de biserică, nedeile se țin la marginea satului sau pe culmile munților însoțite de tărguri de fete, cel mai renumit fiind cel de pe muntele Găina. Pregătirile încep cu o săptămână înainte. Nedeia este un mijloc de comunicare între mai multe așezări. Satele ies din izolarea lor și se întrunesc în această zi de sărbătoare – ceea ce demonstrează caracterul unitar al poporului român păstrat din timpuri străvechi.

Cu acest prilej au loc discuții, se cântă cântece și se joacă dansuri din diferite zone. Nedeia nu este o sărbătoare de familie ci una de neam. Are și rolul de târg marital sau cum am spune astăzi ”rețea de socializare”. Tinerii din mai multe sate au prilejul să se cunoască și să se curteze. Dar nedeia este în primul rând un mijloc de conservare a legăturilor primordiale.

Continuare articol la http://www.frontpress.ro/2013/09/nedeile-mister-ancestral-al-unitatii-poporului-roman.html

Kogaionul și secretele sale.

t2-2Cunoașterea geto-dacilor este cu mult mai profundă decât bănuiesc cei mai mulți dintre noi. Sacerdoții geto-daci par să fi cunoscut tainele vieții și ale morții, iar cercetările multidisciplinare de la sanctuarele dacice din Munții Orăștiei (1982 – 2010) ne oferă informații absolut uimitoare. Invitatul emisiunii, profesorul Timotei Ursu, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România, unul dintre participanții la aceste cercetări, ne prezintă, cu această ocazie, o perspectivă surprinzătoare asupra istoriei noastre străvechi.

Pentru o intelegere mai exacta este extrem de utila si emisiunea de mai jos :

harta_google_borascu

Legatura dintre Ape (apele primordiale) si Stramosii nostrii -Mihai Eminescu – Rugăciunea Unui Dac

Întunecând întunericul, iată porţile luminii…Nichita Stanescu

Port popular banatean (prima imagine) mireasa vs Sfinx-ul din Bucegi

Port Popular zona Gugu Godeanu (imaginea a doua ) vs Isis

1053364_594317477257115_1435245803_o 856698_594310327257830_433985625_o

Rugaciune catre Dumnezeea  !!!!!

Mihai Eminescu – Rugăciunea Unui Dac

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?

El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
Şi din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dă suflet şi lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceţi-i,
El este moartea morţii şi învierea vieţii!

Şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei,
Şi inima-mi umplut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Şi-n glas purtat de cântec simţii duiosu-i viers,
Şi tot pe lângă-acestea cerşesc înc-un adaos:
Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,
Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă,
S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă,
Puteri să puie-n braţul ce-ar sta să mă ucidă,
Ş-acela între oameni devină cel întâi
Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.

Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,
Pân’ ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec,
Că-n orice om din lume un duşman mi se naşte,
C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte,
Că chinul şi durerea simţirea-mi a-mpietrit-o,
Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o –
Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor…
Poate-oi uita durerea-mi şi voi putea să mor.

Străin şi făr’ de lege de voi muri – atunce
Nevrednicu-mi cadavru în uliţă l-arunce,
Ş-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,
Ce-o să asmuţe câinii, ca inima-mi s-o rumpă,
Iar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă,
Îndură-te, stăpâne, şi dă-i pe veci viaţă!

Astfel numai, Părinte, eu pot să-ţi mulţumesc
Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.
Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec,
Spre ură şi blestemuri aş vrea să te înduplec,
Să simt că de suflarea-ţi suflarea mea se curmă
Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă!

……………………………………………………………………………………

Ideea de frumos se asociază numai cu Venus din Milo. Ideea de acasă se asociază cu chipul mamei. Ideea de vitalitate, de sănătate, de izbândă a vieţii şi de continuitate a speciei noastre este indisolubil legată de emblema feminităţii
….Suntem ceea ce iubim …
Noi ne-am născut în timp ce mamele noastre răcneau de durere…

A te înfrâna, a te abţine, e primul semn al civilizaţiei lumii… Piramida s-a abţinut să devină munte!

Inimă
fii simplă ca moartea
Lucrurile simple nu se pot dovedi
şi sunt atâţia morţi în jur…

…….Nichita Stănescu

Preotul Bisericii Flamanda din Bucuresti ,de Sarbatoarea  Sanzienelor

480896_398391546945852_936364037_n

 Neamul Dac renaste !!!!! Nu suntem cat frunza si iarba ,dar suntem mai puternici decat cei multi !!!!!