Religia solara a dacilor- Marele Ințelept Deceneu

DSCF0138 DSCF0156

Soarele de Andezit a fost dezvăluit de sub humă şi readus umanităţii în 1958. Este format dintr-un enorm disc de andezit cu un diametru de circa 7 metri. Este alcătuit din 10 felii radiale, care reprezintă razele Soarelui, și un disc central, cu un diametru de 1,5 metri, care reprezintă Soarele.

Pentru toate culturile lumii, Soarele a reprezentat sau încă reprezintă o putere cosmică supremă, fiind cel care asigură existența și dezvoltarea vieții pe Pământ. Ca sursă de căldură, Soarele simbolizează vitalitatea, pasiunea și tinerețea. Răsăritul și apusul reprezintă simboluri pentru naștere, moarte și renaștere. Solstițiile de iarnă și de vară marchează zilele cele mai scurte și cele mai lungi din an, inspirând ritualuri și festivaluri în lumea întreagă. Solstițiul de iarnă simbolizează victoria luminii asupra întunericului, sfârșitul unui ciclu și începutul unui ciclu nou, marcat de lumină și dezvoltare. Solstițiul de vară simbolizează puterea Soarelui și frumusețea Pământului. Ambele solstiții sunt marcate de către semnul zodiilor de foc, simbolizând căldura și
fertilitatea Soarelui.

Din timpuri imemoriale şi în toate tradiţiile spirituale ale acestei lumi, Soarele a fost venerat ca fiind centrul Universului, în jurul căruia se învârte totul, de care totul depinde şi din care totul se naşte. În Ştiinţa Alchimică, Soarele reprezintă aurul, Regele sau fiinţa reală interioară profundă datorită căreia am luat ființăși la care trebuie să ne întoarcem, realizând-o în interiorul nostru. În Cabala, Soarele reprezintă regatul vital, rădăcina care plasmează toate legile naturii şi ale cosmosului. Pentru I-Ching este Wu Chi, cel fără de început şi fără de sfârşit. În creştinismul esoteric este Absolutul şi, de asemenea Logosul, Hristosul Cosmic. Când conquistadorii au ajuns în Mexic şi i-au întrebat pe mayaşi cine era Dumnezeul lor, ei le-au răspuns prin desenarea unui cerc cu un punct în centru: Hunab Ku- Soarele. În Australia, astrul solar este adorat ca Fiu al Creatorului, iar în tradiţia vedică este considerat Inima Lumii.
Soarele este în fapt manifestarea Divinităţii. Pentru inițiaţii daci, el reprezenta simbolul iluminării spirituale. Soarele a fost adorat dintotdeauna ca simbol al Luminii şi  Conştiinţei Divine. 

Marele Intelept Deceneu

Părintele Kalinic continuă:
– În întreaga sa acţiune, Burebista a fost sprijinit de Marele Preot Deceneu, colaboratorul şi sfetnicul său cel mai apropiat. În acea perioadă se împământenise deja obiceiul ca, asemeni lui Zalmoxis, sacerdoţii geto-daci să meargă în pelerinaj la Muntele Athos, în Grecia. Aici, în liniştea muntelui, timp de 10 ani, Deceneu, îşi va îndrepta rugăciunile fierbinţi către marele nostru înțelept și inițiat Zalmoxis. Apoi, pătruns de înţelepciunea cea tainică a inimii (revelându-și esența divină – Sinele Suprem Nemuritor Atman) îi reiniţiază pe preoţii din Muntele Athos în „Știinţa despre suflet și trup“ sau Religia Kogayonului și se întoarce în Dacia pentru a ajuta spiritual neamul geto-dac.

Istoricul ostrogot Iordanes cât şi Strabon, ne povestesc:
„Revenit în Geţia, Deceneu devine şeful suprem al spiritualităţii tracice, noul mod de viaţă fiind propagat dintr-un centru spiritual, numit Muntele Sfânt“.

Strabon scrie că, ascultându-l întru totul pe Deceneu, geto-dacii „s-au lăsat înduplecaţi, fără părere de rău, să taie viţa de vie şi să trăiască fără vin“. „Ei socoteau ca noroc şi câştig, drept unica lor dorinţă, îndeplinirea în orice chip a lucrurilor pe care le sfătuia îndrumătorul lor Deceneu, judecând că este folositor să realizeze aceasta. El, observând înclinarea lor de a-l asculta în toate, şi că ei sunt din fire deştepţi, i-a instruit în aproape toate ramurile filozofiei; căci era un maestru priceput în acest domeniu.
El i-a învăţat etică, i-a instruit în ştiinţele fizicii, făcându-i să trăiască conform Belaginelor sau a legilor naturii transmise de la Zalmoxis, i-a învăţat logica, făcându-i superiori celorlalte popoare, în privinţa minţii; dându-le un exemplu practic i-a îndemnat să petreacă viaţa în fapte bune; demostrându-le teoria celor douăsprezece semne ale zodiacului, le-a arătat mersul planetelor şi toate secretele astronomice şi cum creşte şi scade orbita lunii şi cu cât globul de foc al soarelui întrece măsura globului pământesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne cele trei sute şi patruzeci şi şase de stele trec în drumul lor cel iute de la răsărit până la apus, spre a se apropia sau depărta de polul ceresc“. „Vezi ce mare plăcere, ca nişte oameni prea viteji să se îndeletnicească cu doctrinele filozofice, când mai aveau puţintel timp liber după lupte. Putem vedea pe unul cercetând poziţia cerului, pe altul însuşirile ierburilor şi ale fructelor, pe acesta studiind descreşterea şi scăderea lunii, pe celălalt observând eclipsele soarelui şi cum, prin rotaţia cerului, astrele care se grăbesc să atingă regiunea orientală sunt duse înapoi spre regiunea occidentală, odihnindu-se apoi după o regulă prestabilită.“

Toate aceste aspecte despre care ne vorbește istoricul Strabon, nu erau însă o noutate pentru strămoșii geto-daci. Ei erau de mult inițiați în tainele științelor oculte. De altfel, Școala Zalmoxiană nu și-a încetat niciodată existența, ea a continuat până în ziua de astăzi, sub o formă mai mult sau mai puțin ocultată de însuși Deceneu.

Ceea ce e clar pentru toți oamenii este faptul că Deceneu era un mare iniţiat. Ceea ce nu ştiu istoricii, este faptul că Deceneu se zeificase, atinsese starea de Iluminare spirituală. Trecut, prezent și viitor erau una pentru el. Toate îi erau cunoscute, nimic nu îi era de ascuns. Mai rămâsese ultima treaptă spirituală de cucerit, transcendența divină pentru care se retrăsese în Muntele Sfânt.

 Continuare la http://www.sufletulneamuluiromanesc.ro/ro/serviciu/marele-intelept-deceneu.html

Simbolul Solar -Simbolul Lunar

nature_16qSimbolul Solar

În Astrologie, Botanicã, în Chimie şi Alchimie, şi printre glifele şi semnele celor mai vechi culturi putem întâlni acest simbol ce reprezintã Soarele, fie în aspectul sãu pur material, ca astru care ne ilumineazã şi cu ale cãrui raze se face posibilã viaţa pe planetã, fie în aspectul sãu spiritual (Logosul), care tot cu razele sale ne ilumineazã şi ne dã viaţã interioarã.

Din vremurile strãvechi, cei mai Mari Înţelepţi au ferit Înţelepciunea de ochii profani; s-au preocupat mereu cu transmiterea acesteia, prin intermediul simbolurilor hieratice şi esoterice, pentru ochiul avizat, urechea atentã şi înţelegerea creatoare a acelui neofit care ar fi ştiut sã o capteze.

Aceste simboluri, figuri şi semne nu erau desenate sau alese în mod capricios. Dimpotrivã, întotdeauna sunt în acord cu Supremele Legi ale Naturii şi ale Cosmosului şi cu cele ale Drumului Secret de urmat pentru realizarea Universului Particular al Omului; bazate pe axioma hermeticã:

Ceea ce este sus este ca ceea ce este jos iar ceea ce este jos este ca ceea ce este sus.

Apreciem de asemenea cã în ciuda atât de diverselor domenii de studiu şi în ciuda atât de diverselor culturi distanţate în timp şi spaţiu, simbolul Solar este mereu acelaşi:

Aceasta ne permite sã afirmãm împreunã cu erudiţii de la Sorbona, Paris, care opineazã cã “Gnoza (Cunoaştere), este un fenomen ce are loc în interiorul omului, o Înţelepciune Transcendentalã ce produce profunde schimbãri în individ. Se poate da atunci, adaugã, în orice epocã şi loc, întrucât ea se aflã în omul însuşi”.

Astfel cã, aceste simboluri devin din chiar Conştiinţa Oamenilor Autentici care au existat în lume şi care au ştiut sã le perceapã prin intermediul propriilor lor facultãţi, lãsându-le umanitãţii şi posteritãţii din diverse regiuni, culturi şi şcoli de mistere.

Cercul cu un punct în centru a fost, este si va fi simbolul prin excelenţã al Soarelui, cum am spus deja, înãuntru şi afarã; din acest motiv vedem acea sintezã conceptualã a Dialecticii sau Limbajului Conştiinţei, exprimatã în acest semn simplu.

De ce un cerc cu un punct în centru şi nu altã glifã?

Pentru cã el, (Soarele), în Astronomie şi Psiho-Astronomie, este centrul Universului în jurul cãruia se învârte totul, de care depinde totul şi din care totul pleacã, totul se naşte

De altfel, în Alchimie, Soarele reprezintã Aurul, Lumina, Regele sau Fiinţa Realã Interioarã Profundã, de care de asemenea depindem şi datoritã cãreia am luat fiinţã, şi la care trebuie sã ne întoarcem realizând-o în interiorul nostru. Reprezintã misterele generatoare ale lui Lingam-Yoni. Cercul este feminin, receptiv, Punctul este masculin, proiectiv. Universul întreg este un produs al Energiei Creatoare.

În Kabala reprezintã Regatul Vital, adicã Rãdãcina care Plasmeazã toate legile Naturii şi ale Cosmosului, toate lucrurile.

Pentru I-King este Wu-Ki (fãrã început nici sfârşit) care corespunde anticului simbol Uroboros: şarpele care îşi muşcã coada.

În Creştinismul Esoteric, este Absolutul şi de asemenea Logosul (Cristosul Cosmic), reprezentat cu o aurã sau nimb de sanctitate, la oamenii care s-au apropiat de el din merit şi realizare interioarã.

În cele din urmã pentru a confirma cele spuse (faptul cã îl posedã culturi distanţate în timp şi spaţiu, cu concepţii şi abstracţii similare), spunem urmãtoarele: când conchistadorii au ajuns în Mexic i-au întrebat pe mayaşi cine era Dumnezeul lor iar ei i-au rãspuns desenând un cerc cu un punct în centru, afirmând: „Hunab-Ku”.

31n

Simbolul Lunar

Am explicat într-un articol trecut, o dată cu Simbolul Solar, faptul că semnele şi simbolurile prin care vechii înţelepţi şi maeştri au transmis cunoaşterea iniţiatică şi înţelepciunea neofiţilor, şi care în acelaşi timp au servit drept văl pentru ochii profanilor, nu au fost elaborate sau concepute la întâmplare.

Dimpotrivă, ele erau în acord cu Supremele Legi ale Naturii şi ale Cosmosului, şi cu cele ale Drumului Secret de urmat pentru realizarea Universului Particular al fiinţei umane, bazate mereu pe axioma:

Ceea ce este sus este ca ceea ce este jos.

Ei bine, să continuăm acum analizând Simbolul Lunar… Dacă în cel anterior, Soarele era cercul cu un punct în centru, acum aflăm că acest cerc se divide în două.

Aceasta simbolizează dedublarea Primei Forţe (Principiul Universal de Viaţă), în a Doua (care este Marele Alaya al Universului), adică Dualitatea, aspectul feminin, receptiv şi în acelaşi timp generator al Naturii.

Cu alte cuvinte, Dumnezeul Mamă, Marele Pântec Genezic, pe care Logosul, ca forţă activă, îl fecundează în aurora Creaţiei, făcând posibilă viaţa.

Ea este, deci, Simbolul sânului fecund de unde totul se naşte şi unde totul se întoarce.

Iată aici primul motiv al formei sale simbolice. Însă există şi altele pe care le vom analiza în continuare.

Luna se relaţionează cu apa, nu doar pentru că satelitul planetei noastre guvernează mareele, şi în general toate lichidele, ci şi pentru că, aşa cum deja stă spus:

Isis

“După Soare şi focul său, adică, vibraţiile sale fecunde, este apa baza întregii vieţi, este Elementul Feminin Terestru, Marea Mamă sau Vaca Hrănitoare (şi coarnele sale în formă de Lună crescătoare), simbolizată în toate teogoniile religioase cu mii de nume lunare adorabile: IO, Maya, Isis, Diana, Lucina, Ataecina, Calquihuitl, Nut, Isoberta, Rea, Cibeles, Opis, Der, şi atâtea altele“.

Acest fluid se prezintă sub două aspecte opuse: cel static şi cel dinamic; încântătorul lac mereu liniştit şi vijeliosul râu.

În lacustrul calm (de o activitate teribilă) vedem încă o dată Simbolul Lunar, ca recipient ermetic (conţinător al Apelor Spermatice ale primei clipe), Yoni-ul feminin, sau în orice caz potirul creierului; în vijeliosul râu sau Apele Fecundatoare apare dubla linie a Vărsătorului ( ), hieroglifă de asemenea a Eternului Feminin: Mamă, Mater, Madre, Mère, Mother, Maria, Maya, Mar…

Din acest motiv se asociază şi cu Mercurul Filosofiei Secrete. Şi curios este că, metalul său fiind Argintul, acesta este reprezentat în tabelul periodic al elementelor prin literele Ag, radical al lui “Aqua”.

Statuie KA

Egiptenii, au Vaca Hrănitoare Cerească şi coarnele sale în formă de Lună crescătoare, şi în plus, în reprezentarea “Ka”-ului sau a Corpului Astral şi a Lumii Astrale, au o mică statuie de lemn cu cele două braţe în formă de semilună deasupra capului şi tocmai Lumea Astrală este complet Lunară, este Sălaşul Îngerilor.

Toate Energiile Siderale cristalizează prin intermediul Lunii şi astrologii ştiu acest lucru.

Luna guvernează gestaţia şi naşterile. Neignorând cele spuse anterior, din acest motiv, mayaşii au conceput pentru a desemna Luna, litera “U”, a cărei semnificaţie şi alegorie este evidentă.

Scris de Editor VOPUS…sursa : http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/simboluri-universale/simbolul-solar.html

cititi si Dictionar de Motive si Simboluri Literare pe link-ul de mai jos …

http://ro.scribd.com/doc/30582507/Dictionar-de-Motive-Si-Simboluri-Literare