Ruga pentru Romania….

 

 

flacara-olimpica-a-fost-aprinsa-de-inalta-preoteasa-si-si-a-inceput-drumul-spre-londra-video-11779270

http://www.agerpres.ro/comunicate/2014/09/10/comunicat-de-presa-scriitorul-laurian-stanchescu-12-13-14#.VBAm_VGJzgg.facebook

Vom purcede-n rugaciune
La Regia, in padure
Sa-ntrebam al sau izvor
Sa aflam de viitor
Sa-nchinam ruga pentru tara
Sacerdoti ne-nvete iara
Sa stie poporul meu
Sa-si scoboare al sau zeu
Sa-mi ajute ,sa-mi trezeasca
Sfanta glie romaneasca.
Pe pamantul meu sa vina
Doar Lumina,din Lumina.
Pogoara-se luminatori
Din toate cele patru zari
Ei sunt parte din Cuvant
Din Zabelio cel sfant.
Ma duc,cu suflet cu tot
Aproape,ca nu mai pot
Mi-e inima stransa tare
Ma duc sa cer indurare
La Regia,la Tartaria
Chem sfintii din Romania
Sa se prinda-n ruga mare
Ajuta-ne Santul Soare.
Invit apele izvoare
Sa ia parte la chemare
La chemarea de strabuni
Veghetorii acestei lumi.
Sa-i ajute si pe moti
Sa ni-i trezeasca din morti.
Din Banat si Apuseni
Din Ceahlau ,la moldoveni
Ca toti ni-s nazariteni.
Ne-ar ajuta si rohmanii
Din pesterile Maicii Danii
Bateti toaca la Prislop
Si clopotele ,peste tot
Dumnezeu asta asteapta
Ridicati voi,mana dreapta
Si dacii de pe columna,
Se ridica toti si umbla.

C.J

…Ei numai doar dureaza-n vint
Deserte idealuri –
Când valuri afla un mormânt,
Rasar în urma valuri;

Ei doar au stele cu noroc
Si prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Si nu cunoastem moarte.

Din sinul vecinicului ieri
Traieste azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarasi soare;

Parind pe veci a rasari,
Din urma moartea-l paste,
Căci toti se nasc spre a muri
Si mor spre a se naste. ..Luceafarul, Mihai Eminescu

Eminescu răsucindu-se în mormânt

Eminescu răsucindu-se în mormânt

A fost odata ca-n povesti,
A fost – de-ar mai fi iara –
Din neamuri tracice, regesti,
O prea frumoasa tara.

Si era una pe pamant
Si mandra-n toate cele
Cum e icoana unui sfant
Si Luna intre stele.

Ma doare-n suflet cand privesc
La tot ce se intampla
Si in mormant ma rasucesc
Si cuie-mi intra-n tampla.

Eu nu mai simt miros de tei
In viata mea postuma,
Nu vad nici vajnici pui de lei.
Doar mucegai si huma.

Luceferi nu mai stralucesc
Cand tara e o rana,
Copiii mamele-si bocesc
Ca n-au in blide hrana.

Cantat-am graiul romanesc,
Aceasta dulce limba.
Dar astazi, cei ce-o mai vorbesc
Prin alte tari o schimba.

Degeaba le-am lasat cu dor
O “Doina”, sa tresara!
Trecutul nu e viitor
Si viata li-i amara.

Nici harta nu-i ca-n alte dati
Din Nistru pana-n Tisa;
Moldova-i astazi jumatati.
Cat rau facutu-ni-s-a!

Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie
Si m-am rugat de-atatea ori
Mai bine sa va fie.

Avut-am piatra la hotar
Si-n tara noastra singuri
Cules-am holde din brazdar.
Acum n-aveti nici linguri…

O, biet popor roman sarac
Cu-o tara prea bogata!
Tu vino-i raului de hac
Sa nu ti-o vanda toata!

Si da-i afara pe straini
Cu toti imburghezitii,
Sa nu-ti mai fie-n alte maini
Guverne si politii!

Cu trupe de comedianti
Numindu-le partide
Sunteti romanii emigranti
Din rai in tari aride.

Pierdut-ati banii tarii-n vant
Si-i goala visteria.
Mai dati si ape si pamant
Si vindeti Romania.

Mihai Viteazul v-a lasat
O tara mai rotunda.
Voi azi ati scos-o la mezat,
Strainii va inunda.

Aveti intinsul Baragan
Si nu aveti o paine,
Aveti si turme si ciobani
Dar duceti vieti de caine.

Aveti bogatii munti Carpati
Si dulcea Miorita,
Paduri de brazi ce va sunt frati,
Si flori in poienita,

Aveti o delta ca-n povesti –
Vedeti sa nu v-o fure –
Atatea ape, atatia pesti
Si nu mancati nici mure…

Nici vii pe deal nu mai zaresti,
Livezile se-uscara
Cand mărul Tarii Romanesti
Se-aduce de afara.

Nu vine Mircea cel Batran,
Nici Stefan, de la Putna
Sa vi-l alunge pe pagan
Cand voi lasat-ati lupta!

Albastrul cerului senin
Se-ntuneca mai tare
De-atatia nouri de venin,
De-atata delasare.

Nu voi a va-nvata de rau
Ci-ncerc a va-telege:
De ani si ani cadeti in hau,
Nimic nu va mai merge.

Rusine sa va fie-n veac
Ca v-ati tradat strabunii
De parca n-ati fi pui de dac
Ci rude-ati fi cu hunii!

Lasati pe-ai vostri guvernanti
Sa va inece-n smoala,
Sa fiti doar simpli figuranti
Pe scena lor de boala?

Un singur lucru eu voi sti
In lumea care trece:
Urmasul meu roman va fi
Si muritor si rece.

Eu nu mai am ce sa mai sper.
Va vad de-atata vreme
Tarandu-va in trai mizer
De griji si de probleme.

Si nici nu pot a mai privi
A voastra neputinta.
Ma-ntorc la starea mea dintâi.
Ma-ntorc in nefiinta.”

Luceafarul vorbi profet
Spre neamul lui, spre tara.
Si, lacrimand, se stinse-ncet.

Muri a doua oara…

Marian Bamboi

Minunat, de ascultat !!!

Inaltare ….

1010024_488757871206091_536471066_n(1)

Inaltare…de Carla Jaklyn

Doamne ,Tu mai tii minte ?

Cand prin trimis, m-ai intrebat

Daca singura printre morminte

Cu pasii mei ,eu am calcat ?

Eu ti-am raspuns la randu-mi

Din morti,blajina am inviat

Cand te-am cuprins atunci in ganduri

In brate ,Soare,m-ai purtat.

Credinta mi-este acum in sange

Cu ea prin lume-am biruit

Lumina asupra-mi se rasfrange

Si tot cu ea m-ai curatit.

Prin foc si para eu trecut-am

Luna cea scumpa-am dobandit

Cand eu ,Tata pierdut-am

La tine,Maica am venit .

Iar tu blanda, in taina

Misterele mi-ai deslusit.

Mi-ai asezat ochii in tihna

Iar chipul palid,tu mi-ai mangaiat

La tine mi-am gasit odihna

A doua viata tu mi-ai dat.

Cu ochii reci catam seninul

Si-n ochi vapai mi-au scaparat.

Cand experimentam veninul,

Tu m-ai iubit,m-ai vindecat.

Din arbori tu facut-ai lespezi

Cu iarba verde, m-ai acoperit.

Viata mi-ai dat din ape repezi

Mi-ai pus cununa si m-ai adormit.

Cand ochii verzi mi-i s-au deschis

Vedeam nestricacioase trupuri.

Venind,plecand din paradis

Cu legi scrise, tinute-n suluri.

Stateam in varful muntilor

Uitandu-ma la calea larg deschisa

Priveam in zorii diminetilor

La lumea aceea,deja promisa .

Doamne ,Tu mai tii minte ?

Cand prin trimis, m-ai intrebat

Daca singura printre morminte

Cu pasii mei ,eu am calcat ?

Eu singur-am ajuns printre morminte

La poarta alba cu doua altare

Ajuns-am Doamne si am asteptat cuminte

Pana mi-ai asezat, viata din nou in trastioare.

Mi-ai dat traistuca Doamne si m-ai trimis in lume

Eu am plecat atunci,dar Tu, Tu n-ai uitat de mine…..

—————————————————————————————————————–

Poate ca a apus vremea Cuvantului si ne-a ajuns Vremea Faptelor,Barbatii sa fie barbati ,iar femeile femei si in interior si in exterior ,vremea nu asteapta pe nimeni ,binecuvantati fie Cei ce au cautat pana acum Cuvantul ,caci ei vor fi cei dinainte  ,avem nevoie de verticalitate,intelepciune,iubire ,armonie,curaj,caci toate celelalte le vor urma indeaproape ….

Pentru ca avem nevoie de stari si cine ar fi mai potrivit sa ne transmita starea de care avem nevoie cu totii ,decat Eminescu .Mai mult ca oricand avem nevoie de eliberare din dogmele vechi ,avem nevoie de intelepciune ,de iubire ,de sufletul nostru viu si de curaj ,caci nu am cunostinta ,gandindu-ma la stramosii nostrii ,de oameni lasi si indaratnici ,ci de adevarati Oameni ,care stiau manui la fel de bine si plugul si sabia .Sa nu mai incercam a ne cantari scolile,pentru ca intelepciunea fiecaruia ne este necesara deopotriva,acolo unde este Dumnezeu ,nu este loc de orgoliu ,smeriti sa ne intampinam unii pe ceilalti si sa ne aflam grijile ,mana in mana vom reusi .A venit timpul sa ascultam glasul Bunilor nostrii ce ne indeamna la armonie,adevar,intelepciune si nu in ultimul rand la Iubire ,sa ne cautam unul pe celalat ,la fel cum Luna isi cauta Soarele ,sa ne luminam vietile noastre si ale urmasilor nostrii ,de asta ne-am nascut pe acest pamant bun si frumos ,sa fim responsabili pentru ziua ce va urma ,asa sa ne ajute Dumnezeu !!!

Straluciti fratii mei, straluciti,cei care sunt diamante, sa nu lasati noroiul sa va cuprinda ,nu exista noroi indeajuns cat sa acopere stralucirea diamantelor,straluciti fratii mei ,din inima si minte …