Vrute și nevrute

ren

Vrute și nevrute,
Nu vrem epoci de balauri,
Cu nebuni ce mâncă grauri,
Tot ce mișcă ,le e hrană,
Pântece de buruiană.

Vrem războaie de țesut,
Nu războaie ce ucid,
Vrem iubire de aproape,
Nu tancuri,ce merg pe ape.

Vrem cerul, să ne fie cer,
Nu străini, ca grănicer,
Vrem izvorul limpede,
Nu otrăvuri râncede.

Vrem poienile de meri,
Raiuri pentru trecători,
Nu sălaș gunoiului,
Și nici lemne, focului.

Ne vrem munții sănătoși,
Nu să ascundă păcătoși,
Vrem legea,să ne fie lege,
Nu vrăjmașii să ne lege.

Veșnic vrem trăi în pace,
Nu în război cu dobitoace.
Prunci să-i creștem ,pui de lei
Nu armate, feudalei.

Soarele , ne fie soare,
Nu simboluri posesoare,
Dimineața ,dimineață,
Să ne bucurăm, în viață.

Vrem chicote de copilași,
Nu bătălii-ntre pătimași,
Și mai vrem iubind,iubire
Nu focoase ,nu înrobire.

Vrem iubire de aproape,
Împlinind sorți și agape,
Nu vrem suflete pierdute,
Nu lume ajunsă,la senectute.

Iarba să ne fie iarbă,
Pomii sănătoși ne șadă,
Și florile pe câmpie,
Vii ne fie,vii ne fie.

De de C.J.L 
03.03.2015

garden_of_eden_by_encubed-d5w5rd4

sursă imagine http://fc01.deviantart.net/fs70/f/2013/056/2/2/garden_of_eden_by_encubed-d5w5rd4.jpg

Femeia

10353105_868159323206261_3100910099872092619_n

Iubită, soţie, mamă sau soră, femeia apare în vieaţa noastră ca un îndemn la dragoste şi creaţie.

Orice ar face, femeia nu se joacă; ea vede în profunzime, suferă şi se bucură plin.

 Femeia, femeia adevărată, nu trebuie căutată în uzină sau cazarmă, ci în biserică, în cămin şi în pajişti.

Femeia cunoaşte adevăratele flori nemuritoare ale vieţii.

O femeie inteligentă şi blândă vine ca o lumină tămăduitoare peste rănile unui suflet încercat.

Femeia este o făptură mai fragedă, mai delicată şi mai simţitoare decât bărbatul. Aici stă superioritatea ei.

Libertatea nu poate fi găsită decât în inima ta. Nu căuta în jurul tău ceea ce ai în tine! Sfarmă piatra ce acoperă aurul!

 Marea putere de depăşire, puterea de trăire în altul şi capacitatea ei de recepţie fac din femeie cel mai bun confident în ceasurile grele.

Cine nu a văzut o femeie aplecându-se ca o mângâiere peste oamenii nimănui? Cine nu a văzut-o mângâind un cap de copil sau săturând un sărac? Femeia este mult mai înţelegătoare decât bărbatul faţă de tot ceea ce înseamnă viaţă: ea iubeşte florile, iubeşte păsările şi animalele, iubeşte oamenii.

Femeia are simţul mult mai fin al situaţiilor morale, trăieşte mult mai adânc decât bărbatul încercările interioare ale fiinţei apropiate; ea se transpune în întregime în locul altuia mergând până la depersonalizare. Cugetul ei şi făptura ei surprind mai repede şi simt mai adânc durerile şi bucuriile celor apropiaţi.

Femeia însufleţeşte totul, învăluie lucrurile cu cântec şi caută fără încetare firele ascunse ale ţesăturii vieţii.

A ierta mereu un om care greşeşte mereu, fără speranţă de îndreptare, este un act de slăbiciune, nu de dragoste. A ierta pe cineva care nu are conştiinţa păcatului, a ierta la infinit, înseamnă a deveni un cultivator al răului.

În vremurile noastre peste tot se vorbește despre iubire, despre dragoste. Avem chiar o sumedenie de cărți și tratate despre iubire, tehnici de dobândire a iubirii samd. Pe măsură ce piața abundă de astfel de informații se vede totuși că oamenii sărăcesc cumplit pe tărâmul iubirii adevărate. Se promovează iubirea carnală, senzualitatea, pornografia dar iubirea adevărată nu.

„Ce mai poate rămâne dintr-o femeie, dacă nu este pură şi sinceră, dacă nu are fineţe sufletească, dacă nu are farmecul ascendent al poesiei, dragostei şi creaţiei? Ce mai rămâne din universul nostru spiritual, fără căldura şi respiraţia nobilă a sufletului ei? Femeia rea şi perversă, care se masculinizează, este o excrescenţă a acestui univers, o maladie a spiritului.”

Ernest Bernea.

Iubirea este pură ,vine din inocența sufletului ,doar un suflet asemenea unui copil știe iubii cu adevărat .

Omul e singur şi sărac, ca un ecou fugar printre stâncile unui munte. Omul e trist, făptură rătăcită şi slabă, orfan al darurilor dumnezeieşti, sărman al înţelesului şi bucuriei, poartă deschisă tuturor îngenunchierilor.

Om, omule bun, pune în cugetul şi fapta ta întâi dragostea. Întâi dragostea… Nu dragostea nesăţioasă, dragostea de bogăţie, de putere, de stăpânire, ci dragostea de frumuseţe, de lumină, de adevăr, dragostea mângâiere, îndemn şi creaţie. Nu dragostea care cere, vrea pentru sine, ci dragostea care dăruie, care hrăneşte pe altul. Nu dragostea sufletului pustiit, ci aceea a sufletului care se revarsă fluvial.

Dragostea este cheia şi a veşniciei. Dragostea împrăştie urâtul, urâtul singurătăţii, topeşte răul, răul întunericului, alungă tiparele şi hotarele, alungă potrivniciile; aduce pretutindeni fiinţă nouă şi roditoare. Dragostea naşte şi pârguieşte rodul, transfigurează şi înalţă sufletul; prin ea dumnezeiasca faţă joacă focul luminilor de ape în lumea durerilor noastre. Acolo unde nu e dragoste, stăpânesc întunericul şi urâtul, acolo unde nu e dragoste înfloresc trufia, pizma, nedreptatea şi toate chipurile prostiei omeneşti.

Omul care nu iubeşte nu înţelege nimic din lumea lucrurilor văzute şi ascunse. Graiul minunilor îi este cu desăvârşire închis. Acolo unde nu este dragoste nu este nici cunoştinţă adâncă. Este în firea omului să învingă prin dragoste. Dumnezeul întrupat ne-a dezvăluit lumea nouă, adevărul, viaţa şi puterea prin dragoste. Omul este om prin puterea dragostei sale. Să iubeşti un copac, o floare, un copil, o femeie, să iubeşti pământul aspru şi cerul boltit albastru, să iubeşti totul, chipuri şi sensuri, totul: joc, cântec, lumină, jocul şi armonia cosmică, să iubeşti îndeosebi omul, fratele tău, bun sau ticălos, tare sau slab, să-l iubeşti pe Dumnezeu cu puterile tale însutite peste fiinţa ta legată de păcat.

Cine nu iubeşte, nu are simţuri; toate ferestrele, de la firicelul de iarbă la steaua ce clipeşte în liniştea depărtărilor, i se închid. Grăuntele de bine şi frumos ce-l purtăm în inima noastră îl dezvăluie şi-l creşte dragostea…

Întâi dragostea. Dragostea care înfloreşte cireşul, care creşte copilul, care satură flămândul, care mângâie răstignitul, dragostea lui Dumnezeu pentru creaţia Sa. Aşa vine pacea, pacea desăvârşită, pacea raiului şi a vieţii veşnice. Pământul e uşor sub pasul tău, uşor ca arborul gândurilor pure, omule, lumina creşte şi înfloreşte pe buzele, pe ochii, pe cerul minunilor puse acolo de degetul lui Dumnezeu.

Când ai pornit să fii om să ştii că dragostea e cea dintâi virtute, ea este semnul dezrobirilor. Cântecul tău se îneacă fără dragoste şi mâna ta bâlbâie. Caută sâmburele vieţii. E în tine!”

 (Întâi dragostea- fragment din cartea ”Îndemn la simplitate” de Ernest Bernea)

1385160061-age-11-co-creating-self-portrait (1)

Sursă imagine http://nevsepic.com.ua/art-i-risovanaya-grafika/page,5,19667-hudozhnik-akiane-kramarik-akiana-kramarik-295-foto.html

“Femeia contemporană s’a supus unor cerinţe ale vieţii moderne şi a pierdut tot ce aparţinea mai frumos naturii ei. Ce mai poate rămâne dintr’o femeie, dacă nu este pură şi sinceră, dacă nu are fineţe sufletească, dacă nu are farmecul ascendent al poesiei, dragostei şi creaţiei. Ce mai rămâne din universul nostru spiritual, fără căldura şi respiraţia nobilă a sufletului ei? Femeia rea şi perversă, care se masculinizează, este o excrescenţă a acestui univers, o maladie a spiritului.”

“Contrar unor vechi tradiţii, prin care femeia aducea vieţii noastre morale şi sociale multă stabilitate, în lumea modernă şi contemporană femeia aduce acestei vieţi o notă de labilitate psihică şi frivolitate. Marile prefaceri sociale şi morale ale lumii moderne au dat femeii libertatea de a-şi manifesta în plin tocmai ceea ce vechile tradiţii opreau să se manifeste‎, adică datele sensuale şi periferice ale naturii umane. Femeia de azi fuge de cămin, fuge de castitate, fuge de maternitate, toate elementele definitorii naturii sale. Viaţa ei sufletească e prea mult angajată în senzaţie şi plăcere şi prea ruptă de o activitate a spiritului, unde în trecut ea a excelat.” – Ernest Bernea (Meditatii filozofice, ed. Predania, 2010)

 

Unde am umblat în lume

Iosif_Berman_-_Prichindei_la_urat_pe_uliţele_şi_străzile_Bucureştilor

Port tradițional bănățean ,să nu credeți că e lipsit de simboluri sacre ,doar că ele sunt brodate manual, în culoare albă  …

tanara banateana

SACRUL SI PROFANUL

foc

Societăţile tradiţionale se caracterizează prin opoziţia implicită între teritoriul locuit şi spaţiul necunoscut şi nedeterminat care înconjoară acest teritoriu: primul este „Lumea“ (mai precis „lumea noastră“)Cosmosul; celălalt nu mai este un Cosmos, ci un fel de „altă lume“, un spaţiu străin, haotic, plin de larve, demoni, „străini“ (asimilaţi de altfel duhurilor şi fantomelor). Această ruptură în spaţiu s‑ar datora, la prima vedere, opoziţiei între un teritoriu locuit şi organizat, deci „cosmicizat“, şi spaţiul necunoscut care se întinde dincolo de graniţele sale: pe de o parte există un „Cosmos“, pe de altă parte un „Haos“….Sacrul si Profanul-Mircea Eliade

http://www.miscarea.net/sacrul-profanul.htm

 

Atentiune Barbati …de Dan Borbei

boinesti-casa-taraneasca-e1362667630184

ATENȚIUNE BĂRBAŢI!!

Care nu sunteţi bărbaţi, bărbați din cei adevăraţi,
Luaţi aminte, ţineţi seama, că aţi ajuns să treceţi vama,
Aţi ajuns să daţi socoată pentru mârşăvia toată
Ce de mii de ani în lume aţi impus a voastre nume,

Ce-aţi impus puterea voastră peste fericirea noastră,
Aţi impus o grea voinţă peste-a iubirii dorinţă,
O gândire de doi lei, gândită de derbedei,
Puşlamale de tromboni, evoluţii din giboni,

Ce-aţi acaparat puterea aruncând în foc iubirea,
Aţi luat la voi şi cheia neglijând de tot femeia,
Scăldaţi în propriile lături şi-ale voastre acrituri,
Va ajuns din urmă timpul şi se-ncheie anotimpul,

Va ajuns acum chemarea că se termină cărarea,
Se apropie sfârşitul că-l așteaptă începutul,
Începutul din mistere, proslăvit din alte ere,
C-o preasfântă în IUBIRE şi o sfântă din GÂNDIRE …

Faceţi repede socoata şi predaţi cuspor ştacheta,
Până-i vreme să plecaţi, fără avere, da-îmbrăcaţi,
Că se apropie răsplata şi plătiţi şi cu prelata
Ce-aţi purtat-o fără drept într-un joc perfid, nedrept …

Atenţie voi politruci, din „baligi şi cuib de cuci”,
Popândăi din alte sfere agăţaţi prin ministere,
Şi toţi restul ce vă ştiţi, că sunteţi tâmpiţi clociţi
Şi vă ţine-n spate şpaga, dezmăţul şi cu oiaga,

Treziţi-vă-n ultim ceas pentru cât va mai rămas
Şi faceţi un ultim gest pentru tot ce-i indigest,
Să vedeţi unde vi-i rostul, să staţi unde vă e postul,
Nu cocoţaţi ca nebunii pe unde vă mână unii ..
……………………………………………………………
Într-o lume dezaxată şi la maxim decentrată
Unde doar prostia-i bună şi inţelepciunea nebună,
Nu poate să meargă treaba când faci totul pe degeaba,
Când rezolvi numai probleme, toate cu-ale lor dileme,

Unde-i stăpână gândirea neglijând de tot iubirea,
Unde inima-i nebună şi mintea grozavă-i bună,
Iar femeia este sclavă vânturată ca o pleavă,
Unde dragostea-a ajuns cumpărată pe ascuns,

Unde nu găseşti dreptate decât doar absurditate,
Unde marele maestru e mai mult extraterestru,
Unde limbuţi de doi bani, filfizoni de gologani,
Se hlizesc c-o veselie cu-a lor moacă de prostie,

Împreună cu borfetul ce-şi etalează săcretul,
Îmbuibaţi ca aurolacii, înfrăţiţi cu vârcolacii,
Dar faţa de mare domn, ochii traşi de la nesomn,
Cu un rânjet de mârlan sau mai mult de ţopârlan …

ATENŢIUNE BĂRBAŢI!! Care nu sunteţi bărbați,
Ci-o grămadă de rahaţi din lumea sacră ejectaţi,
S-a terminat cu minciuna de azi pentru totdeauna,
Se îndreaptă o lume strâmbă ce-n durerea ei se schimbă,

Se revine la IUBIRE, vibrând dulce fericire,
Se învârte a lumii roată întorcând-o-n jos pe toată,
Să regleaze omenirea cu GÂNDIREA şi IUBIREA,
Transformând o raţiune într-o sfântă ÎNŢELEPCIUNE …

Care aveţi tărie-n sânge şi vână de dac pursânge,
De străbunii dragi transmisă, cu slove de aur înscrisă,
Să staţi drepţi în faţa sorţii şi a vieţii şi a morţii,
Vă invit să îmi fiţi fraţi cum am fost cândva fârtaţi,

Să zidim o Românie dintr-o sacră temelie,
Unde toţi să-şi afle locul atât cât îi duce capul,
Iară doina să răsune în poemele străbune,
IA noastră cea slăvită s-o vedem iar înflorită,

Iubirile de sub tei să coboare pe alei,
Să egalizăm ştiinţa cu ce crede și credinţa,
Inteligenţa străbună cu înţelepciunea bună,
A mândruțelor iubire să ne mângâie-n gândire …
……………………………………………………
Care nu-nţelege rostul şi se uită ca şi prostul,
Cum se uită un bou la nou fără a şti că e tot bou,
Acela să-şi ţină gura că-l ajung cu anvergura
Şi scot al meu buzdugan ca să ştie cine-i Dan,

Că loveşte barosan din dureri de MOROŞAN,
C-are-n braţe fulgerul, trăsneşte ca trăznetul,
Cu o mână ştie a iubi cu cealaltă a urî,
Într-o mână-i dragostea în cealaltă pacostea,

În el e-o amestecătură de iubire şi de ură,
De demoni urăţi şi răi şi de ingeri cuminţei,
Ce se luptă ne-ncetat ca să-l pună la-ncercat,
Dar învinge purul nufăr şi iubirea din Luceafăr,

Învinge dreptatea sfântă ce Eminescu-o cuvântă,
Iubirea scumpă și sacra de prea mulţi ani masacrată,
Știința veche a fericirii scrisă-n taina nemuririi,
Bunul șimț și omenia ce sunt însăși România!

Bordan-,Borbei Dan – 13 ianuarie 2014

Scoala si educatie ???

Adevar ? Distrugem mintile si spiritele copiiilor limitandu-i sa memoreze operele unor oameni care poate au avut noroc sa fie genii pentru vremea lor ? Crescand tot mai mult gramezi de zombii fara sa le dam vreo sansa de devenire ,distrugandu-le din fasa visele proprii ,facandu-i partasi la o lume care nu foloseste nimanui ,pana cand oare vom accepta acest lucru,pana cand vom fi partasi la distrugerea sufletelor copiiilor nostrii  ?

Scoala romaneasca un chin fara rost ,scoate pe banda rulanta someri …la Romania Te iubesc !!!

Dans sau Eliberare

balerina-studio-foto

De ce ?

De ce intotdeauna cand dansam ,traim in alta lume ,oare sa fie de vina muzica sau forma sau viata ? Cand dansezi exprimi oare limbajul acela nepamantean,sa fie oare o transmigratie a trupului ,sau sufletul, singur poate face asta ? Atunci cand dansez, traiesc x 2 ,adica nu-mi mai simt trupul ,ci doua suflete impreunandu-se .Sa fii primit oare trupul atata Iubire din univers, incat atunci cand o percepem e ca si cum marea ar crea valuri egale ? Oare prin dans se deschide al noualea cer si ingerii ne imbratiseaza de acolo cu atata gingasie si dor,incat trupul preda comanda sufletului, in unduirea sferelor ? Atunci cand dansez, nu stiu altceva, decat ca exist undeva,acolo unde Dumnezeu vrea cu tarie sa fiu si sa simt cum vorbeste prin mine ,stiind intuitiv sa exprim legatura aceasta ,a ceriului cu pamantul si totul imi pare atat de clar ,acolo exist in Iubire pentru Iubire ,intotdeauna vad prin mii de ochi ,care ma inconjoara din toate partile ,e ca si cum as avea acces la o prea-inalta tehnologie,dar cuvantul este rece groaznic pe langa caldura imensa ce o pot simti acolo si nu as vrea sa ma mai intorc vreodata ,dar si dansul divin ca orice dans , are  partituri fixe ce trebuiesc insusite,dupa care  revenim si urcam din nou ,mereu alt drum, necunoscut, in bratele luminii, cu trup si suflet cu tot,iar la fiecare drum nu voi mai intreba nimic si nu voi mai povesti nimic ,raman asa cum am fost mereu,tacuta si cuminte si cine ma mai poate judeca ,cand de pe pamant se vad doar norii ? Cei ce ma vor vedea ,vor stii,ca si ei au ajuns la cer ,lasand norii in urma lor, cu lume cu tot si nu or sa mai intrebe de ce,niciodata  ……. Carla Jaklyn

Dansul este religia mea ,pentru ca exprima iubire ,in tacere,n-are nevoie de cuvinte ,in dans, miscarea vorbeste ,la fel ca in univers  ….

Mi-a spus odata cineva ,tu nu stii sa traiesti ,realizasem atunci ,ca acel cineva nu cunoscuse inca viata …

…………………………………………………………………………………………………………………

Forma se exprima prin dans; eliberarea prin forma in timp se exprima tot prin dans – dansul timpului etern vibreaza in fiecare atom al universului…R.B

Pe cer danseaza lumina si intunericul ca pereche. Pe pamant danseaza viata si moartea ca pereche. Dansul e acela care exprima mesajul primitiv al creatiei…Rabindranath Tagore

Dansul este limbajul ascuns al sufletului….Martha Graham

Nu stiu daca sufletul unui filozof doreste mai mult decat sa fie un dansator bun…Friedrich Nietzsche

Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si cum nu ai fi suferit niciodata din dragoste. Danseaza ca si cum nimeni nu s-ar uita…Mark Twain

Dansul frumos se naste din setea de dans. Iar setea de dans cere ca toti sa danseze – chiar si cel ce joaca prost – caci altfel nu ar mai fi sete, ci o academie impietrita si spectacol fara semnificatie…Antoine de Saint Exupery

Dansul este un poem in care fiecare miscare este un cuvant….Mata Hari

Dansul este poezia piciorului…John Dryden

Dansul este cea mai elevata, cea mai emotionanta, cea mai frumoasa dintre arte, pentru ca nu este doar translatare sau abstractizare din viata; este chiar viata….Henry Havelock Ellis