Obiceiuri legate de nastere

484302_229888620484665_968666445_n

 

Lumea satului românesc ascunde incredibile traditii legate de nastere.

Nasterea, ca un prim moment din viata omului, constituie premiza unui obicei deosebit, la care, alaturi de familie, participa întreaga colectivitate.

Cum se naste un baiat sau o copila, totdeauna se înscrie în cer într-o carte, care se numeste cartea sortii, nu numai numele, ci si tot viitorul sau, cum are sa fie: bun ori rau, de unde vine apoi si zicala: „asa mi-a fost scris”, „asa mi-a fost scris în slovele ursitoare” sau „asa mi-a fost soarta”.

Nasterea si prima copilarie au provocat dintotdeauna tensiuni adânci. Orice nastere este o ivire, dar nu se stie de unde vine nou-nascutul, care apare însotit de tot felul de duhuri nevazute, ce pot influenta viata întregii familii. Momentul nasterii era perceput în lumea traditionala ca un timp de spaima, fragil si bântuit. Înainte de nastere, trupul fatului era protejat de mama, care, la rândul sau, purta piese de îmbracaminte cusute cu însemne simbolice de protectie.

Camasa mamei, nu trebuia niciodata îmbracata pe dos sau cu gura la spate, pentru nu a influenta negativ nasterea pruncului. În timpul sarcinii, în tivul camasii erau cusute talismane, cum ar fi catei de usturoi sau fire de busuioc. Prin camasa celei care urma sa nasca, moasa trecea un cutit de la gura spre poale, ca sa fie nasterea usoara si rapida. Camasa trebuia sa fie cusuta cu cruci rosii în dreptul sânilor care alapteaza, pentru a pastra simbolic belsugul laptelui.

Mama trebuie sa recurga la o serie de practici care urmaresc înlaturarea fortelor malefice si asigurarea unui cadru propice cresterii noului nascut. Astfel, daca viitoarea mama vede o persoana urâta, sa-si aduca aminte ca este însarcinata, pentru ca pruncul ce se va naste sa nu semene cu respectivul. Sa nu fure ceva, fiindca obiectul furat va apare pe corpul noului nascut, chiar pe locul unde a fost ascuns. Nu trebuie sa se sperie de nimic, fiindca se poate îmbolnavi. Daca pofteste ceva, sa ceara, deoarece i se potoleste pofta. Sa recunoasca si sa spuna tuturor cu care sta de vorba ca asteapta un copil, ca sa nu se nasca un copil fara grai.

În Moldova, exista obiceiul ca, daca o gravida se afla în pericol de a pierde sarcina, femeile din sat o afuma cu nas de vulpe. Facând aceasta, femeia, nu pierde copilul, iar daca e timpul sa nasca, naste usor, fara sa i se întâmple ceva din cauza ca au afumat-o. Cu nari de vulpe se afuma nu numai acele femei carora li s-a facut rau din cauza ca au poftit ceva si nu li s-a dat la timp, ci si cele ce s-au speriat de ceva.

Când se apropie momentul nasterii, era chemata moasa sau o femeie batrâna priceputa din vecini, care pune apa la încalzit, dupa care pune un fir rosu în tocul usii, care mai apoi e legat la mâna noului nascut pentru a nu se deochea.

Scutecele (pelincile) si fasa pruncului sunt albe, croite din pânza din camasa tatalui, pentru a impregna trupul fraged cu puterile barbatului casei. Peste scutecele subtiri, în care se pune busuioc, usturoi si fir rosu ca sa apere de deochi, se înfasura scutecul gros de lâna. Fasa este o bucata de brâu rosu, legata în cruce pe pieptul copilului, pentru a-l apara de Zburator sau de Iele….sursa http://oltenia.xhost.ro/botez.php

cititi pe link-ul de mai jos si obiceiuri legate de nastere in zona Orastie

https://docs.google.com/file/d/0BzdXfLqAImOheXE4WFFuWTRyNm8/edit?pli=1