Dacii Liberi

Decebal-web

Se lasă seara
Lupii urlă la Lună
Fior în munţi……haiku de Alex Dospian

Dacii Liberi

Adrian Paunescu

Noi n-am avut nevoie
Să luam adeverinţe
Că vieţuim acasă, 
În patrie la noi, 
Am fost şi vom rămâne
De-a pururi dacii liberi
Şi iubitori de pace, 
Şi vrednici de război.

La Sarmisegetuza, 
La focuri, cu Zamolxe, 
Şi stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Şi-am râs de toţi barbarii
Strigând la ei cu steagul
Făcut din cap de lup.

Această dăm de ştire, 
De sub pământul nostru, 
Urmaşilor în care
Reinviem acum.
Femeile iubindu-şi
Să nască dacii liberi
Spre răzbunarea noastră
Pe cel din urmă drum.

Numiţi şi ţara noastră
Cu numele ei dacic
Iubiţi pe nou veniţii
După atâţia ani, 
Dar veşnic ţineţi minte
Că peste dacii liberi
Au tot călcat invazii
Şi altfel de romani.

Noi am rămas în glie
Şi devenim pădure, 
Şi devenim recolte, 
Să vă hrănim pe voi, 

Şi temelia ţării
S-o întărim cu oase
Şi iubitori de pace, 
Şi vrednici de război.

Cu tot ce năzăreşte
Din firea noastră veche, 
Dăm Romelor de ştire, 
Prin ierburi murmurind, 
Că numai oboseală
Ne-a aşezat sub scoarţă, 
Dar dacă e nevoie
Ne vom scula orïcând.

Lupii Albi,de Vlad Coceriu

493446-gandalf3

Lupii Albi

de Vlad Coceriu…

Venit-a vremea Lupilor cei Albi,

Ajuns-am iarăși timpuri tulburi tare
Și fiecare lup ce-a mai rămas,
Cuprinsu-i iarăși de turbare. În fiecare din nepoții săi
Un Decebal se scoală în picioare,
Ajuns-am iarăși timpuri tulburi tare
Și ochi de lup sticlesc în ochii tăi! Din fiecare sat răsună, sus pe deal,
Urletul lung al buciumului vostru,
Adună lupii-n haite de război,
Fierarul bate-n fier și zice “Tatăl Nostru”. Ajuns-am iar la capăt de răbdări
Și inima ne e amară,
Venit-a vremea Lupilor cei Albi
Și a bărbaților de neam și țară.

E totul pân’ aici și nu mai merge!
Ce-a fost de dres, nu se mai poate drege…
Nu-i dregător să dreagă ce-ați făcut
Neamului asta răbdător și mut!

Ne-ați luat pământuri, codrii și copii,
Din lemn făcut-ați arme și din copii spahii,
Cu-al nostru aur țări ați cumpărat
Și din al nost pământ bucate ați mâncat.

Și rupt-ați țara asta în bucăți,
Ați sfâșiat-o toți, hiene ce sunteți!
Am plâns prin codrii și prin țări străine
Și lupii ies pe rând din strănepoți!

Venit-a vremea Lupilor cei Albi
Și suntem plini de foc nevoie mare,
Răbdare doar s-aveți să ne vedeți,
Din oameni cum ne vom preface-n fiare!

Noi n-am murit, noi Lupii Albi,
Am stat și am crescut în fiecare.
Preoții noști ne-au binecuvântat
Și haitele se-ndreaptă spre altare.

Ceahlău, al nostru Kogaion,
Bucegi cu Sfinxul pân’ la Baia Mare
Și Apusenii cu ai noștrii moți,
Ce pus-au căpetenii la hotare.

Noi zâcem GATA, ne-a ajuns
Și duce-ți-vă unde dracu-i dus!
De nu, jurăm cu sacru jurământ
Scula-vom chiar și morții din mormânt
Și ne vom bate aprig pentru-acest pământ!

N-om mai fi slugă la-mpărat,
Tătuca n-o mai sta îngârbovat,
Măicuța mea nu va mai plânge-n prag
După feciorul ei cel drag…

Și al meu steag zbura-va-n sus,
Drakones-ul pe munte va fi pus
Acolo lângă Cruce-n Craiman,
Zidi-vom iarăși tot ce-a fost distrus.

Să știe tot românu că trăim,
Că lupi suntem cu toți și nu murim,
Că nu ne închinăm nicicând,
Că nu putem trăi din nou decât luptând.

Să știe lumea-ntreagă despre noi,
Când noi scriam pe lut, ei umblau goi,
Când noi aveam un singur Dumnezeu
Ei nici n-aveau pământ…