Atentiune Barbati …de Dan Borbei

boinesti-casa-taraneasca-e1362667630184

ATENȚIUNE BĂRBAŢI!!

Care nu sunteţi bărbaţi, bărbați din cei adevăraţi,
Luaţi aminte, ţineţi seama, că aţi ajuns să treceţi vama,
Aţi ajuns să daţi socoată pentru mârşăvia toată
Ce de mii de ani în lume aţi impus a voastre nume,

Ce-aţi impus puterea voastră peste fericirea noastră,
Aţi impus o grea voinţă peste-a iubirii dorinţă,
O gândire de doi lei, gândită de derbedei,
Puşlamale de tromboni, evoluţii din giboni,

Ce-aţi acaparat puterea aruncând în foc iubirea,
Aţi luat la voi şi cheia neglijând de tot femeia,
Scăldaţi în propriile lături şi-ale voastre acrituri,
Va ajuns din urmă timpul şi se-ncheie anotimpul,

Va ajuns acum chemarea că se termină cărarea,
Se apropie sfârşitul că-l așteaptă începutul,
Începutul din mistere, proslăvit din alte ere,
C-o preasfântă în IUBIRE şi o sfântă din GÂNDIRE …

Faceţi repede socoata şi predaţi cuspor ştacheta,
Până-i vreme să plecaţi, fără avere, da-îmbrăcaţi,
Că se apropie răsplata şi plătiţi şi cu prelata
Ce-aţi purtat-o fără drept într-un joc perfid, nedrept …

Atenţie voi politruci, din „baligi şi cuib de cuci”,
Popândăi din alte sfere agăţaţi prin ministere,
Şi toţi restul ce vă ştiţi, că sunteţi tâmpiţi clociţi
Şi vă ţine-n spate şpaga, dezmăţul şi cu oiaga,

Treziţi-vă-n ultim ceas pentru cât va mai rămas
Şi faceţi un ultim gest pentru tot ce-i indigest,
Să vedeţi unde vi-i rostul, să staţi unde vă e postul,
Nu cocoţaţi ca nebunii pe unde vă mână unii ..
……………………………………………………………
Într-o lume dezaxată şi la maxim decentrată
Unde doar prostia-i bună şi inţelepciunea nebună,
Nu poate să meargă treaba când faci totul pe degeaba,
Când rezolvi numai probleme, toate cu-ale lor dileme,

Unde-i stăpână gândirea neglijând de tot iubirea,
Unde inima-i nebună şi mintea grozavă-i bună,
Iar femeia este sclavă vânturată ca o pleavă,
Unde dragostea-a ajuns cumpărată pe ascuns,

Unde nu găseşti dreptate decât doar absurditate,
Unde marele maestru e mai mult extraterestru,
Unde limbuţi de doi bani, filfizoni de gologani,
Se hlizesc c-o veselie cu-a lor moacă de prostie,

Împreună cu borfetul ce-şi etalează săcretul,
Îmbuibaţi ca aurolacii, înfrăţiţi cu vârcolacii,
Dar faţa de mare domn, ochii traşi de la nesomn,
Cu un rânjet de mârlan sau mai mult de ţopârlan …

ATENŢIUNE BĂRBAŢI!! Care nu sunteţi bărbați,
Ci-o grămadă de rahaţi din lumea sacră ejectaţi,
S-a terminat cu minciuna de azi pentru totdeauna,
Se îndreaptă o lume strâmbă ce-n durerea ei se schimbă,

Se revine la IUBIRE, vibrând dulce fericire,
Se învârte a lumii roată întorcând-o-n jos pe toată,
Să regleaze omenirea cu GÂNDIREA şi IUBIREA,
Transformând o raţiune într-o sfântă ÎNŢELEPCIUNE …

Care aveţi tărie-n sânge şi vână de dac pursânge,
De străbunii dragi transmisă, cu slove de aur înscrisă,
Să staţi drepţi în faţa sorţii şi a vieţii şi a morţii,
Vă invit să îmi fiţi fraţi cum am fost cândva fârtaţi,

Să zidim o Românie dintr-o sacră temelie,
Unde toţi să-şi afle locul atât cât îi duce capul,
Iară doina să răsune în poemele străbune,
IA noastră cea slăvită s-o vedem iar înflorită,

Iubirile de sub tei să coboare pe alei,
Să egalizăm ştiinţa cu ce crede și credinţa,
Inteligenţa străbună cu înţelepciunea bună,
A mândruțelor iubire să ne mângâie-n gândire …
……………………………………………………
Care nu-nţelege rostul şi se uită ca şi prostul,
Cum se uită un bou la nou fără a şti că e tot bou,
Acela să-şi ţină gura că-l ajung cu anvergura
Şi scot al meu buzdugan ca să ştie cine-i Dan,

Că loveşte barosan din dureri de MOROŞAN,
C-are-n braţe fulgerul, trăsneşte ca trăznetul,
Cu o mână ştie a iubi cu cealaltă a urî,
Într-o mână-i dragostea în cealaltă pacostea,

În el e-o amestecătură de iubire şi de ură,
De demoni urăţi şi răi şi de ingeri cuminţei,
Ce se luptă ne-ncetat ca să-l pună la-ncercat,
Dar învinge purul nufăr şi iubirea din Luceafăr,

Învinge dreptatea sfântă ce Eminescu-o cuvântă,
Iubirea scumpă și sacra de prea mulţi ani masacrată,
Știința veche a fericirii scrisă-n taina nemuririi,
Bunul șimț și omenia ce sunt însăși România!

Bordan-,Borbei Dan – 13 ianuarie 2014

Povestea separarii

A fost odata ca niciodata un discipol care îl întreba pe maestrul sau:– Care este lucrul ce ma separa de adevar ?Maestrul îi spuse:Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Îti voi spune douasprezece povestioare care îti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai înteles, nu te opri din a medita asupra lor pâna ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pâna vor deveni din nou simple.

Prima poveste:

A fost odata ca niciodata o picatura într-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se întâmpla cu multi oameni. Traiesc înlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu.

A doua poveste:

“Vreau sa fiu libera” spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului; si oceanul în compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.

“Vreau sa fiu libera” spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza într-un nor.

“Vreau sa fiu libera” spuse picatura înca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou în Ocean.

A treia poveste:

O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.

A patra poveste:

” Nici o picatura nu are nici o valoare” spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:

” Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul.” Spuse picatura din ocean.

A sasea poveste:

” Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean” spuse picatura din Ocean.

A saptea poveste:

” Oh, ce-mi pasa mie de Ocean ” spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:

Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.

A noua poveste:

O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:

” Prin puterea cu care am fost investita” spuse picatura din Ocean, “prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean.”

A unsprezecea poveste:

” Tu te afli în mijlocul iubirii mele” îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.

A doasprezecea poveste:

” Daca as putea cuprinde” gândi o picatura ” fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul.”

Cum gândi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rând. Dar era o picatura care îi facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.

Discipolul îl întreba pe maestrul sau:

– A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?

Si maestrul îi spuse ultima sa poveste:

Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta îi era mare si puterea de iertare îi era mare si deodata Oceanul îi spuse:

” Tu si cu mine, noi suntem una.” Si Oceanul îsi deschise larg bratele si îmbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.

Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

” Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste în maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat.”

” Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?” întreba discipolul.

Maestrul râse din toata inima: “O picatura nu poate deveni atât de murdara încât oceanul sa nu o poata curata.”

Multumiri Catalin !!!