Mărțișoare pentru suflet !

10647156_678746272243121_3056520928156293172_n

Martisor

A fost odata, ca nicicand
Un sat cu oameni buni, de rand
Care in zi de sarbatoare
Se adunau la hora mare.
Intregul sat participa
Si Soarele ii admira.
Avea si el doar o dorinta
Sa se transforme in fiinta.
Voia sa simta ce-i miscarea,
Si energia si culoarea
Obrajilor de fete dragi,
Cu ochi de dor si gust de fragi.
Dar zmeul rau, din negru vis
Nu i-a permis si l-a inchis.
Nici pasarile nu cantau,
Nici apele nu mai curgeau.
Atunci, un tanar curajos,
Cu inima de Fat-Frumos
Porni la drum in lumea mare
Sa readuca mandrul Soare.
Trei anotimpuri, obosit,
Prin lume a calatorit.
Si cu credinta-n Dumnezeu
L-a doborat cu greu pe zmeu.
Soarele sfant a revenit
Insa baiatul, grav ranit
A parasit lumea cu dor
Pentru taramul viselor.
Sangele rosu s-a prelins
Pe albul de zapada nins,
Iar Soarele din cerul lui
Privea Pamantul omului
Cu tineri ce s-au adunat
Din nou la hora lor in sat
Apoi, pe la apus de soare
Ei s-au retras la sezatoare
Fir alb si ros’ au impletit
In cercul magic i-au menit
Sa raspandeasca fericire
Si sa-i aduca nemurire
Acelui tanar curajos
Cu inima de Fat-Frumos
Cu ciucurei si cu fundita
Ca pentru suflet de fetita
L-au prins de-un obiect usor
Numindu-l simplu : martisor.
Iar eu, in prag de primavara
Cand totu-i viu din nou afara
Numai de bine va doresc,
Va multumesc, si va iubesc !!..de Adriana Crăciun