Cântecele populare și dansul românesc -Leacuri pentru trup și suflet

 

Mare păcat ,că muzica populară românească nu mai este aproape sufletului românilor,ea având o importanță deosebită ,cântecele fiind culese,născute direct din natură ,pentru suflet și trup ,cântecul și dansul popular au puterea de a vindeca ,încărca cu energie și mângâia pe toată lumea…

…………………………………………………………………………..

Descoperirea unei reprezentări în ceramică a unei hore formate din 6 femei, aparţinând Culturii Cucuteni (3700-2500 î.H.), ultima mare cultură cu ceramică pictată din Europa, indică faptul ca hora a apărut cu mai mult de 5000 de ani în urmă pe pământul vechii Dacii.
(imagine primitivă a soarelui şi ciclicităţii timpului – exprimată prin ritmicitatea mişcării, muzicii şi respiraţiei).

Hora – cel mai complex şi mai răspândit joc (dans), popular românesc, având un caracter ceremonial şi un număr impresionant de variante. Însoţeşte toate riturile de trecere şi toate sărbătorile populare. Fenomenul horal face parte din kolabrismul tracic de unde au evoluat variantele naţionale la popoarele din sud-estul Europei. Nu există nici o îndoială că acest dans a avut cândva un caracter magic şi un substrat mitologic.
La aceste funcţii de celebrare a cultului solar şi de stimulare a forţelor roditoare ale gliei se mai adaugă şi: funcţia apotropaică (specifică cercului magic), pecetluirea unei comuniuni şi alianţe colective, marcarea veşnicei întoarceri din natură, etc.
Bătăile cu piciorul în pământ reprezintă un gest magic de fertilizare a solului, întărit prin ridicarea braţelor semnificând creşterea plantelor şi prin strigăturile ce au avut cândva un rol de incantaţie magică,exerciţii rituale,păstrate dealtfel până mult mai tărziu …..(Cucuteni -Iaşi, august 2006)

Hora-at-Frumusica

A fost descoperită în 1942 pe “Cetăţuia” din satul Bodeştii de Jos, jud. Neamţ. Este, pe drept cuvânt, efigia Muzeului din Piatra-Neamţ şi una din capodoperele culturii Cucuteni. De fapt este un suport antropomorf compus din şase statuete feminine, văzute din spate, înlănţuite parcă într-o horă. Meşterul cucutenian nu a modelat decât şoldurile care exprimă clar, însă, feminitatea personajelor. Artistul din mileniul al IV-lea î.Hr. a renunţat la modelarea capului, braţelor şi picioarelor, dar decupări ovale, pe două registre, conferă ritm ansamblului, dând impresia de rotire. Modelatorul a demonstrat un pătrunzător spirit de observaţie, rezultatul fiind o sinteză genială. Femeile reprezentate par preocupate de dansul lor ce trebuie să aducă soare, apă, belşug şi grâne. Impresia de ceremonie sacră, legată de reînvierea naturii, este accentuată de decorul în elipse pictate cu alb, pe fondul roşu al grupului. O întrebare preocupă de câtva timp pe arheologi: există de-a lungul mileniilor o transmitere a unor străvechi datini? Oricum, Constantin Matasă, cel care a descoperit această piesă, a fost inspirat când a numit-o “Hora de la Frumuşica“…..http://www.neamt.ro/cmj/istorie/cucuteni/imagini/Cucuteni_005.htm

Dansurile și muzica populară românească ,transmit cu adevărat sacralitatea acestui popor ,fiind create ca o entitate ,în așa fel, încât să învie omul cu suflet cu tot ..Ne plângem că n-avem spitale ,doftori sau doftorii bune,dar înainte vreme câte spitale erau ? Numai că, exista armonie între trup,suflet și natură .. 🙂

Doina – în folclorul românesc ,exprima o gamă variată de sentimente, emoții ,stări ,dintre care este dominantă starea de seninătate si speranta conținând caracteristici apropiate de sfintenie ,cântarea sufletului ,prin linia melodică devenind astfel rugă către înaltul ceriului …

Leacurile,natura și sufletul omului ,predanie strămoșească ,străjer…

Să stăm cu luare aminte să nu fim învârtoșați și să rămânem la năstrapa bunilor noștrii ,că ei or fost ăi dintâi și tăt ei or ne-or țâne și pă ăi din urmă …

 

hora_06

 

Intrebari si raspunsuri …..

pomul-vietii Să mai lămuresc niște gărgăuni de-ai mei, poate prind și câte un răspuns cu care sunt dator … Și încep cu firea noastră, relativă, schimbătoare și amăgitoare, noi fiind relativi în noi, ce vedem azi nu mai vedem mâine, și mai departe relativi cu restul. În lumea asta nu sunt doi ochi identici, nu doi oameni, fiecare cu știința și credința lui. Cine zice că e de stânga sau de dreapta se minte și ne minte. În esența noastră toți suntem și de stânga și de dreapta, egali, atât bărbați cât și femei. În fiecare bărbat plânge o femeie care e neglijată de câteva mii de ani, la fel cum femeile nu vor să vadă că undeva, cândva, au fost bărbați, și încă ce bărbați. Și D-zeu s-a săturat de noi de când l-am lăsat singur. În această manifestare suntem femei sau bărbați, mai mult sau mai puțin amestecați sau separați, în care scopul nostru în viață ar trebui să fie să ne echilibrăm, să găsim unitatea din noi, să egalăm bărbatul cu femeia din noi, mintea cu inima, logica cu intuiția, ce știm cu ce credem, într-un echilibru dinamic în acord cu legile cosmosului, cu natura, cu Dumnezeu dacă vreți așa. Fiindcă acolo e D-zeu, în noi, ne așteaptă în tăcere, în rugul inimii. Deci, separați acum în peste șapte miliarde de ființe omenești, și în restul animalelor și vegetalelor, în esența noastră toți suntem același lucru. Aceeași electroni din noi vibrează dragostea din flori, vibrează glastra din fereastră, vibrează galaxia noastră … nu poți rupe o floare fără să plângă o stea. Și plâng stelele odată cu florile, și plânge ceva și din noi, tot trecutul, prezentul și viitorul nostru. Dar omul a ajuns acum pe cea mai joasă treaptă de evoluție morală. Totul e o minciună, pe care încercăm fiecare să o ascundem și să ne ascundem după o mască a moralității. Știința e minciună, religia nu vorbesc, politica ce să mai zic, presa … Am fost separați noi în noi, mai departe în familie și mai departe întreaga societate, am fost dezbrăcați de hainele noastre originale, de originea noastră, am fost scoși din casele noastre, unde se închinau, doineau și corindau sfinții, și aruncați în închisori de betoane și fier. N-am știut nici noi, ne-am lăsat prostiți de o iluzie materială în defavoarea unei liniști sufletești, am lăsat raiul și am ales de bună voie iadul. Din păcate, trebuie să spun, că asta e, întreaga civilizație actuală e construită pe minciună, noi, ca fiind încă cei mai ʺnecivilizațiʺ, avem avantajul firului ierbii, căruia occidentul o să-și ceară scuze. Firului ierbii și opincii românești. Dacii nu au avut nevoie să-și scrie pe suport material învățăturile, fiindcă au știut că materia e degradabilă, se pierde, le-au transmis doar pentru cei care ajung la nivelul lor spiritual, și nici nu au avut nevoie să se remarce unul ca persoană, fiindcă ei erau toți unul. Ei ne-au lăsat doinele, baladele, colindele, încrustările în lemne cu un limbaj în semne, în alte semne cusute, țesute sau … durute. Atunci a fost adevărata creație, acum, de câteva mii de ani, e doar re-creație. Ce popor mai are în lumea asta așa învățătură? Dar cine să vadă? Cine să vadă durerea și-amarul când strigă paharul și materialul, într-o societate … idioată, care materializează toate ideile idioților. Tot ceea ce am modificat din natura asta, ca niște idioți ce suntem, totul se întoarce împotriva noastră. Din care timpuri sau istorii rămân construcții din materii, și-n care viitor celest va dăinui colb pământesc, ca să ne-ntrecem în mizerii, în lupta oarbă cu materii, construcții ce sfidează timpul luându-l ca zălog pe sfântul? S-a gândit cineva dintre scriitori sau poeți dacă înscrisurile lor valorează mai mult decât lemnul tăiat pentru hârtie? S-a gândit vre-un popă dacă la D-zeu îi place între betoane și fier sau în bisericuța aia de lemn lăsată în paragină? Nu ne lasă materia să gândim, dracul, în slujba căruia suntem. Lui D-zeu nu-i trebuie mii de hectare de păduri tăiate pentru slava lui, fiindcă slava lui e lemnul în picioare mai viu și mai simțit decât noi. Dar orgoliul nu e a lui că e al dracului, și lui ne-am predat și pentru el facem ceea ce facem, fiindcă credință nu e nici cât bobul de muștar. Ar fi și cazul să ne mai trezim la realitate, să ne dăm două palme, să ne oprim un pas din tot umbletul ce-a mai rămas, și să vedem unde suntem, ce căutăm. Dacă căutăm dezastrul și gălăgia le avem, dacă ne trebuie liniștea, să ne întoarcem fața spre natură, să însuflețim natura, câmpul, IA cea străveche cu forme fără pereche, horele și danțurile dumnezeiești, doinele, baladele, colindele noastre. Încet, încet, să dăm viață vieții în magia dimineții, să ne întoarcem fața spre inima noastră, care plânge în tăcere nemângâiată și nebăgată în seamă de o minte orgolioasă. Salvarea noastră ca neam și civilizație este satul, satul unde s-a născut veșnicia, cum zice Blaga, unde ne-am născut fiecare dintre noi, unii direct, alții trecând prin moși sau strămoși, cum zice Ana Blandiana, satul care ne așteaptă să-i aducem mângâiere și să ne dăruie iubirea, cea pierdută sau furată, zic eu. Ca să salvăm satul trebuie să ne salvăm pe noi, să ne întoarcem încet spre bucățica de pământ și să-i dăm viață. Ceea ce a fost de câteva mii de ani, materializarea ideilor, trebuie să ia calea inversă, spre idealizarea materiei, spre însuflețirea naturii, fiindcă natura aia suntem noi. VALOREAZĂ ÎNSCRISURILE CUIVA MAI MULT DECÂT COPACUL TĂIAT PENTRU HÂRTIE? RĂSPUNDE CINEVA LA ÎNTREBAREA ASTA?….( de Borbei Dan )

Doua emisiuni ce trebuiesc vizionate de fiecare roman,intru cresterea si corectarea sa individuala.

96273_taran21

Repostez cele doua emisiuni obligatoriu de insusit, de fiecare dintre noi ,eu cred ca este baza de plecare ,fara insusirea acestor “instrumente” nu putem discerne nici macar rolul nostru de individ, necesar in transformarea ulterioara a comunitatilor si societatii in care traim …Cine suntem,de unde venim ,ce ar trebui sa facem in prezent pentru a predestina viitorul ,unde gresim ,intrebari la care inca nu stim sa raspundem ,le vom gasi aici si acum .

Cu masca,fara masca …

masca-ce-ascunde

Am gasit un text postat de Ovidiu Dragos Argesanu ,pe facebook si m-a nimerit,zilele acestea exact la acest lucru ma gandisem .Viata face sa intalnim multe persoane ,fiecare unice in felul lor,insa in ultima parte a vietii am intalnit si din cei de care tocmai scrisese si Ovidiu ,Este un cosmar sa intalnesti astfel de oameni ..Noi oamenii avem un obicei gresit ca intotdeauna cand intalnim oameni care se plang,sarim in ajutorul lor inca de la inceput,suntem creduli ,insa de cele mai multe ori cred ca cei care se plang sunt cei vinovati ,cei mai vinovati si ce mai rau ca nici nu recunosc,vor da vina pe altii intotdeauna ,cred cu tarie ce spune Ovidiu ,oamenilor astora nu ai ce le face ,sunt bolnavi si trebuie sa fugim de ei cat mai departe ,deci sunt patita ,va recomand cu caldura ,cand intalniti un “plangacios,plangacioasa” ,sa intoarceti spatele si sa va continuati drumul ,aveti incredere,e cel mai sanatos si inspirat lucru ,gresit daca-i cantati in struna ,nu o sa reusiti nimic,,o sa-i recunoasteti,intotdeauna se vor plange ceva de genul ca au crescut departe de parinti,ca nevasta sau barbatul ii inseala ,ca nu au pe nimeni ,ca viata i-a incercat din greu,pai stati si va ganditi ,ce om este acela care ramane singur pe pamant,vor spune ca nu sunt iubiti de nimeni ,dar defapt ii indeparteaza pe toti din preajma lor prin comportamentul lor ,a cui e vina ,poate fi chiar boala sau poate fi doar un rol pe care acestia il joaca,ganditi-va de o mie de ori inainte ,in aceste vremuri tulburi veti gasi gramezi de oameni cu masca ,dar suficient de putini fara masca…..Sfatul meu ,deschideti bine ochii si nu sufletul ,”cand sufletul e tare deschis ,mai intra si gunoaie ”

Cu totii am avut si avem incercari in viata ,dar trecem peste ele ,probabil cei mai multi dintre d-voastra ,nu s-au plans niciodata,neavand timp,incercand sa treaca de capcanele vietii ,adevarul este ca eu nu am primit niciodata o mana de ajutor si nici nu am cautat-o,in schimb am oferit din plin si am avut ce invata,am castigat forta si intelepciune ,karma e karma,fiecare e nevoit sa se purifice de ea ,sa si-o arda ,fiecare face ce poate si ce vrea,este alegerea fiecaruia insa intotdeauna voi judeca pe cei care atarna pe spatele altora ,profitand ca niste viermi  …..

Nu cred ca exista om in lumea aceasta sa nu fi suferit ,dar a cautat intotdeauna sa vada ce motiv ii cauzeaza problemele si a trecut de ele ,a facut ceva ,nu a cautat sa se planga ,parerea mea este ca nu castigi absolut nimic punand in spatele altcuiva problemele tale ,versi o lacrima si iti continui drumul ,deci faci ceva ,actionezi ,asta e remediul la toate ,gandirea si actiunea ,ca nimic pe lumea asta nu se rezolva de la sine,daca vrei sa razi ,rade,daca vrei sa fii fericit ,fii,nimeni nu te opreste … 🙂

Viata fiecaruia dintre noi este reflectia gandurilor si actiunilor noastre ,daca ne schimbam modul de a actiona ne schimbam si viata ,nu putem trai aruncand vina pe cei din jur,trebuie sa ne controlam noi insine ,in fiecare minut si sa ne cunoastem ,sa ne recunoastem greselile ,fara de aceasta nu vom putea niciodata sa mergem mai departe .Sa ramanem si constienti ca nu putem schimba viata nimanui,nimeni nu a fost inzestrat cu o asemenea putere ,fiecare este responsabil de viata sa si de actiunile sale …Universul e in miscare si functioneaza dupa legi ,iar unde-i lege nu-i tocmeala ,bumerangul odata aruncat, se va intoarce intotdeauna de unde a plecat ….Sa nu lovim niciodata pe nimeni ,eu sunt cumva de tipul “ce tie nu-ti place,altuia nu-i face ” ….

Ovidiu Dragos Argesanu‘s status.

LA DEPRESIVI..cred ca nu e cruce mai grea decat sa traiesti langa un depresiv….depresivul este un calau..el se plange de orice..nimic nu-i place…ciorba e prea fierbinte…nu are sare…ii e ba prea frig ba prea cald… nu vrea sa faca nimic…totul pute, totul miroase..nu iubesc nimic si pe nimeni…se razbuna pe cei care pot fi fericiti in cazul asta pe cei din jur…nu le iese nimic si isi dau cu stangul in dreptul…ori nu fac nimic ori se cocoata in varful patului si raman acolo…
dar nu desepre ei vb acum ci despre cei care au karma sau neshansa sau missiunea sa stea langa un depresiv…Inger sa fii un asemenea om te distruge…iti mananca sufletul!
imi vin asemenea oameni la cabinet…si din punctul asta de vedere s-a spus despre mine ca cine ajunge la mine divorrteaza..pai vin la mine pt ca au probleme…Si NIMIC NU ESTE MAI GREU DECAT SA TRAIESTI CU UN DEPRESIV!
daca tu iubesti viata si traiesti cu un depresiv in timp umbra lui, adica depresia se va manifesta prin tine. la inceput totul e bine..sufletul tau suplineste lipsa lui de dorinta de a trai..adica el traieste fericirea prin cea a parrtenerui..in timp se pierde din suflet…prin pacate… depresivii sunt fie cu valori mari..si drepturi de care nu stiu sa se foloseasca fie cu drepturi divine mici..adica nu au voie la nimic. FERICIREA este un drept divin care trebuie recastigat…nu vine de la sine..il au cei care au facut ceva bun in vetile lor…
MORALA dc dati de un depresiv…fugiti repede…puteti sa il imbracati in aur sa ii oferiti orice..tot acru si nesuferit va fi isi va va manca viata….ei sunt sursa cea mai buna de venituri ai psihoterapeutilor dar pt omul de langa ei este un calau..fugiti, nu sperati sa se schimbe…e doar o iluzie…ei se schimba cand si daca vor ei…nici Dumnezeu nu poate sa ii ajute pt ca nu vor…