Diferența dintre Germenul Ceresc și Germenul biologic.

Diferența dintre Germenul Ceresc și Germenul strict biologic.

philosophers5
Floarea vieții sau runa Hagal ,Hagel,Hagalaz = Simbol al fortelor invizibile care ordoneaza viata ,lumina de la capatul tunelului,așa zisa merkaba ,sau corpul de lumină,unde X este Mentalul Superior cu Înțelegerea Superioară ,iar crucea + este templul viu,trupul biologic uman ,din cele două suprapuse ,rezultă floarea vieții sau corpul de lumină .Totul începe în zona trupească ,fizică și continuă spre Minte,spirit. Mântuitorul nu apare decât în conceptul de MYNTOIA, adică „împlinirea Eu-lui.” S-a împlinit MINTEA, apare Mântuitorul ! Precum în cer ( Minte ) ,așa și pe pământ (Trup )…

……………………………………………………………………………………………………………………………

Fiecare om născut biologic, este o entitate vie, conștientă, fiind, în același timp, o unitate entropică – moștenitoare a morții ireversibile, entitate în care este semănat, încă de la naștere, un GERMEN CERESC.

Și așa cum un pământ arid posedă în el un germen și nu o plantă, tot astfel un om insensibil, infatuat și credul este un medium arid, în care germenul ceresc nu naște omul ceresc niciodată până la deces, pentru că după acest moment nu mai există nici o șansă a vieții. Dimpotrivă, pământul udat este un mediu propice nașterii, din germenul însămânțat, a organismului viu, capabil de a înflori și de a ajunge la maturitate deplină pentru rod.

Tot astfel și omul, dacă devine sensibil, renunță la infatuare și gândește integru, devine un medium propice nașterii, din germenul ceresc, a omului ceresc, OM ce se maturizează pentru rod (Gal. 5.22), moștenind astfel VIAȚA, spre deosebire de omul biologic, care moștenește MOARTEA.

În lumina celor expuse, putem postula următoarele:

1. Toți oamenii născuți biologic decedează, mai devreme sau mai târziu, o singură dată (Geneza 3.19; 1 Corinteni 15.22; Ebrei 9.27), trupul uman fiind una din cele mai vulnerabile structuri ordonate funcțional, în pofida superiorității sale în fața a tot ce este realitate concretă

2. Orice trup biologic este de origine pământească (sarka, nu soma !), întreaga sa componență regăsindu-se în scoarța terestră (Geneza 2.7; 3.19)

3. Nici un trup biologic, după deces, nu mai revine la viață. Nu este nici un argument care să dovedească contrariul. Moartea aparentă nu este deces, ci o stare în care funcțiile vitale ale trupului sunt minime ca intensitate

4. Omul biologic rezultă dintr-un germen (uman), care constă din gametul mascul, ce se însămânțează în ovul – gametul femel, rezultând embrionul, care, după dezvoltare, este născut ca trup uman. Germenul și embrionul nu pot coexista, după cum ne confirmă și logosul scris al Creatorului: Ce este semănat (germenul) nu duce la viață dacă nu moare mai întâi. Nu trupul (care va fi) este semănat, ci doar un grăunte (germen), Creatorul dându-i apoi un trup corespunzător (1 Corinteni 15.36, 37)…

Dumnezeul ne informează că trupul este și el o antiteză: trup pământesc (efemer) și trup ceresc (etern) – (1 Corinteni 15.40, 44, 47-49, 54).5. Viața pământească, adică existența biologică umană, are ca suport trupul efemer, unde este însămânțată o conștiință, care, în funcție de propria voință, se poate dezvolta, sau poate rămâne la nivelul regnului animal (din propria ființă).

Această conștiință este de fapt germenul ceresc, care poate “exploda” în TRUPUL CERESC VIRTUAL (nașterea din Cer – Ioan 3.3, 5), sau poate rămâne la stadiul de germen pe toată durata existenței biologice. Concret, atunci când omul confruntat cu știrea despre existența vieții postbiologice, știre primită direct sau indirect de la Dătătorul vieții, răspunde afirmativ, este născut din nou, adică în trupul său natural se naște și trupul ceresc virtual, care devine real odată cu încetarea funcțiilor biologice, fără sinucidere sau acceptare a așa zisei eutanasii (2 Corinteni 5.1).

Așa cum ființa biologică, pentru creștere și dezvoltare, are nevoie de nutriție materială, tot astfel și ființa renăscută, pentru creștere, dezvoltare și maturizare, are nevoie de nutriție spirituală. Și așa cum orice vietate biologică, fără nutriție moare, tot astfel și omul renăscut, fără nutriția adecvată și permanentă moare.(de Mitca Dumitru)

Prin urmare nici măcar prin datul firii nu suntem toți unul așa cum prost afirmă teoria new age și altele asemănătoare precum că, oamenii vor fi luminați ca oile în staul pentru ascensiunea în zeitate, este doar un fals scenariu pus la cale ,pentru minți ignorante,ajutându-i astfel numai la rătăcire prin neantul pierzaniei veșnice.

Emisiune despre seceriș sau separare …

Curaj,Libertate,Adevar,Iubire !

Europa_auf_dem_Stier

Sufletul si trupul trebuie sa treaca prin forja aprinsa a lui Vulcan pentru a se purifica,trezi,perfectiona ….Apocalipsa spune: „Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da Cununa Vieţii” Cei care sunt adormiţi trebuie să facă Voia Tatălui….Voia Tatălui se face:
DACĂ EXISTĂ MOD CORECT DE A GÂNDI
DACĂ EXISTĂ MOD CORECT DE A SIMŢI
DACĂ EXISTĂ MOD CORECT DE A ACŢIONA
Doar iesind din starea animalica putem dobandi Constiinta .
Intelepciunea pogoara printre cei desavarsiti .

Pentru a lua calea adevarului ,ia mai intai taurul de coarne .

Când suntem pătrunşi de un adevar mare şi-l simţim puternic, nu trebuie să ne temem de a-l spune, chiar dacă l-au mai spus şi alţii. Orice cugetare este nouă, dacă autorul o exprimă într-un mod care-i este propriu.

Din cauza slăbiciunii simţurilor, nu suntem în stare să deosebim cu uşurinţă adevărul.

Adevarata proba a curajului nu se vede decat in primejdia pe care nu o mai putem evita.

Adevărul e accesibil tuturor; încă nu e ocupat. Din el a rămas mult, chiar şi pentru cei care vor veni de acum încolo.

Când adevărul nu poate fi cercetat, neadevărul sporeşte.

Curajul nu are nici o valoare daca nu este acompaniat de dreptate; cu toate astea daca toti oamenii ar deveni drepti, nu ar mai fi nevoie de curaj.

Nu exista experienta careia sa nu-i poti supravietui daca ai curajul sa infrunti viata.

Nu uita sa-ti pastrezi sangele rece in nenorocire.

Curajul este darul cel mai de pret pentru cine cauta Limbajul Lumii.

Curajul este virtutea care face posibile celelalte virtuti.

Nu fiindca lucrurile acestea sunt grele nu avem curaj, ci fiindca nu avem curaj ele sunt grele.

Curajul presupune organizarea sperantelor. Or, apaticii tocmai la aceasta renunta – la organizarea sperantelor. Si raman cu bratele incrucisate, considerand ca si raul, si binele se inscriu in fatalitate.

Curajul e taina finala; invinge acela care este dispus sa moara.

A fi curajos, nu inseamna a te arunca inainte in orice primejdie, cu orice risc, ci a fi hotarat sa fii intotdeauna de partea adevarului.

Curajul este vederea peste propria fiinta si peste orice primejdie, a unui scop.

Adevaratul curaj este o incredere deplina pe care nimic nu o tulbura.

Pastreaza-ti temerile pentru tine insuti, dar imparte-ti curajul cu ceilalti.

Curajul este pretul pe care viata il pretinde pentru a ingadui pacea.

Adevaratul curaj nu este forta brutala a eroilor vulgari, ci hotararea ferma a virtutii si a ratiunii.

Curajul nu este doar o alta virtute, ci forma pe care o adopta virtutile ajunse la limita incercarilor.

Dumnezeu e o treapta pe care o vede doar cel care crede …Mariana Fulger 

Omul care nu se poate controla, nu e liber.

Nu există forţă umană capabilă să înrobească şi să întemniţeze cu adevărat pe alt om.

A muri nu inseamna a fi invins. Dar a trai invins si fara glorie inseamna a muri in fiecare zi.
Împarte toate cu fratele tău şi nu zice că sunt ale tale, căci dacă sunteţi părtaşi la cele nemuritoare, cu atât mai mult la cele muritoare. (Epistola către Diognet)

Aceasta-i concluzia finală a înţelepciunii: Numai acela îşi merită libertatea şi viaţa, care trebuie să le cucerească în fiecare zi.

Întrebi ce e libertatea? A nu fi sclavul nici unui lucru, nici unei necesităţi, nici unei întâmplări, a coborî soarta până la tine.

Noi însă nu căutăm puterea şi bogăţia, cărora li se datoresc toate războaiele şi rivalităţile dintre oameni, ci libertatea, pe care nici un om n-o pierde decât o dată cu viaţa.

 Orice rege şi orice tiran este adversarul libertăţii.

Nimic cu libertatea nu poţi a compara,
Nici aur, nici argint, n-o poate cumpăra.

Nici un om nu este liber până când nu este propriul lui stăpân.

Nu-mi pasă dacă o să cad, atât timp cât altcineva îmi va ridica arma şi va continua să lupte.

Nu sunt un eliberator. Eliberatorii nu există. Oamenii se eliberează singuri.

Nu crede că adevărul tău poate fi găsit de vreun altul.

Nu vezi decât ceea ce cunoşti.

Vezi ceea ce este fals ca fiind fals şi ceea ce este adevărat ca fiind adevărat. Întoarce-ţi privirea către inimă, urmează-ţi propria natură.

Fericit e acela care a putut afla cauzele tainice ale lucrurilor.

Adevărul caută ochii limpeziţi de căutare.

Oricine încearcă să facă pe judecătorul pe tărâmul adevărului şi al cunoaşterii, este aruncat în naufragiu de hohotele zeilor.

O carte cu totul nouă şi originală ar fi aceea care ar face să se iubească adevăruri vechi.
O, blestemată lăcomie de aur, la ce nu împingi tu pe muritori? (Vergilius)
“Inainte de a fi ceea ce suntem,
Am fost aceea ce vom fi;
Caci moartea nu-i o nimicire,
Ci-i noaptea inspre-o noua zi.” – Costache Ioanid

„…aproape tot norodul de rând crede că fiecărui om Dumnezeu îi hotărăşte ziua morţii; iar înaintea acesteia nimeni nu poate să moară sau să piară în război…”
Divinitatea supremă a fixat de la început linia vieţii fiecărui om. Chiar de s-ar ascunde în gaură de şarpe, acela nu ar câştiga nici o clipă în plus….Dimitrie Cantemir 

Să dărui totul, să sacrifici totul fără speranţă de răsplată, asta înseamnă iubire.

A iubi înseamnă a găsi fericirea noastră în fericirea altora.

A iubi înseamnă căutarea jumătăţii întregului din care ai făcut parte cândva.

Nu existăm om atât de laş, pe care iubirea să nu-l transforme în erou.

Mult întuneric este, după cât se pare, înaintea adevărului….Demostene
Întunericul nu se poate transforma în lumină, nici apatia în mişcare, fără emoţie…Carl Gustav …

Mulţi s-au luminat când pământul a fost cuprins de întuneric.

Cel ce n-a văzut căderea nopţii să nu se lege prin jurământ că va umbla prin întuneric.

Fără credinţă e cel ce îşi ia rămas bun când calea se întunecă…J.R.R.Tolkien

În fiecare om sunt doi oameni; unul e treaz în întuneric, celălalt doarme în lumină…Khalil Gibran

Cei răi trebuiesc confruntaţi, aşa cum lumina confruntă întunericul..Octavian Sarbatoare

http://mythologica.ro/minotaurul-labirintului-si-taurul-ceresc/

Despre smerenie si viata

Despre smerenie si viata …

 Ce este smerenia ? nu stiu daca vreodata as putea sa o definesc cu claritate ,insa stiu sigur ,ca te nasti cu ea .Smerenia este virtute….

In viata ,omul trece prin sita pamantului ca sa ajunga la cer .Ce pot sa spun ,habar nu am daca am ajuns ,insa sunt convinsa ca acesta este scopul vietii mele,nimic altceva nu conteaza…

Mi-aduc aminte ,vremurile care m-au calit si tot ce fac acum, este pentru a multumi cu toata inimioara mea  …..Fiecare greutate din calea mea,a fost defapt premiul ,pe care o data trecut,il capata sufletul meu ,se imbogatea cu fiecare treapta trecuta .

Mi-aduc aminte, desi au fost rare,dar au existat zile in care viata-mi punea ceva pe masa,ca un fel de rasplata,iar eu nu stiam ce sa fac mai intai,sa plang de fericire, sau sa mananc …

Niciodata nu m-am plans ,dintotdeauna am fost umarul puternic pe care lumea a plans la infinit.Asa sunt eu ,atrag oamenii greu incercati ,iar acum stau si ma gandesc ce poate fi mai minunat ,decat sa ai puterea, sa poti alina suflete ? Poate ca Dumnezeu de asta m-a incercat,sa pot intelege ,la randul meu mai departe…..

Spuneam odata ca „ eu cand muream,altii traiau” ,poate ca exagerasem ,poate ca nu ,dar privind la trecut ,cu ochiul de acum ,imi dau seama ca sunt privilegiata,emotiile intr-adevar cladesc oameni,durerile formeaza inimi mari,lacrimile deschid ochi si dau vederea clara,foamea creeaza scopuri divine,setea de cunoastere,de intelepciune.In final ,prin moartea dorintelor ,se dobandesc virtuti si poate ca-mi place sa mor cate putin intotdeauna …

Cu siguranta stiu,ca nu toti oamenii au suflet ,sufletul se cladeste pe fundatia virtutiilor,unde ele lipsesc,evident sufletul lipseste ….

Atat de mult privisem pamantul ,incat cred ca pamantul , dragul de el, se umpluse de dragostea mea si din ea imi faurise, aripi spre cer .Pamantul socotea ca venise timpul si imi era recunoscator ,de acum imi ridicase barbia ,ma facuse sa privesc cu curaj inspre cer ,urmand sa invat de la El ,zborul.

Am sarutat pamantul ,am sarutat maini ce le recunosteam ca fiind neputincioase ,pentru a le da viata si curaj,am atins arbori,am mangaiat iarba si le-am multumit si toate acestea le facusem  pentru a-mi pastra legatura cu sursa,asa-mi dicta sursa ,caci totul pleaca din smerenie…..

Daca viata ,mi-ar fi oferit doar flori ,cu siguranta acum nu le-as fi pretuit atat de mult ,daca nu as fi trecut prin intuneric ,poate ca nu as fi alergat atat de mult dupa lumina,daca nu as fi cazut ,nu as fi cunoscut lacrimile ,iar daca nu priveam si iubeam pamantul,acum nu mi-ar fi dat sa am, aripi si ochi pentru cer…. ……Multumesc !!!

 ….Carla Jaklyn