Floare de crin

dositeeablogspotcomMDFloareaceanevestejita2

Sursa Imagine : http://i1090.photobucket.com/albums/i366/dositeea/dositeeablogspotcomMDFloareaceanevestejita2.jpg

Floare de crin,
M-aș face flacără imensă să v-ajungă
La sufletele toate,să le-ating cu undă
Și să le pot transmite, din a mea tăcere
Să anulez pe dată, din sacrificiu și durere.

Ar fi atăt de simplu ,să pot să vă ating
Inimile și dintr-una, să pot să vă conving
Că pe pământul ăsta, stă imensa ureche
Prin care zeul tună ,cu nota sa străveche.

Să ne cuprindă dorul și amintirea vie
Și ce a fost odată ,din nou să mai fie
Cutremură El lutul ,la Vrancea în tartar
Speră că ne vom întoarce,cu fața la altar.

Străfundele tuneluri stau mute peste timp
Doar cugetă vreunul ,la ele-n contratimp
Și dă de știre cheia ,purceadă a trâmbița
Prin șerpuitele cotloane ,Carpații ar învia.

Făcutu-sa pământul și toate câte sunt
Aleasa a fost apa ,atomii ei vibrând
Să curgă șerpuită,la un semnal în gând
Din Bucegi la vale, materii zămislind.

Și zeii uneori au trupul prins în lut
Se mai pogoară încă,așa ca mai demult
Aduc învățătura albă, a florilor de crini
Vrând să elibereze omul,de buruieni și spini .
De J.L 18.03.2015

Să vorbim românește

limba_romana-480x300

Citește și https://sssefora.wordpress.com/2015/03/05/traco-geto-dacia/

Să vorbim româneşte

Cugetarea românească
Are portul românesc:
Nu lăsaţi dar s-o ciontească
Cei ce limba ni-o pocesc.

Când românul se-ndârjeşte
Din ţărână când mi-l scoţi,
El îţi toarnă româneşte
Un blestem de şapte coţi,
Când de dragoste s-aprinde
El vorbeşte lin şi blând,
Încât dorul te cuprinde
Dulcea-i vorbă ascultând.

Niciodată altă limbă,
De pre buze româneşti,
Nu se-ndoaie, nu se schimbă
După gândul ce gândeşti.

La mânie, la iubire,
La suspin şi chiuit,
După chiar a noastră fire
Graiul nostru e croit.

La iubire, la mânie,
La chiot şi la suspin,
România-i România
Cu fagur şi cu pelin.

Sucind limba românească,
Stricând graiul strămoşesc,
După moda franţuzească,
Sau cu modul latinesc,

Ne-am strâns minţile cu fracul
Şi simţul ne-am îmbrăcat
Cu haina, de unde dracul
Copiii şi-a înţărcat.

Românimea cât trăieşte
Graiul nu şi-l va lăsa;
Să vorbim dar româneşte.
Orice neam în limba sa!
poezie de Bogdan Petriceicu Hasdeu

…………………………………………………………………..

Rumâni din Valea Timocului,Serbia 

Interesant portul popular,cu acel stil de pantaloni cu tur ,autentic

 

La România

Purtând pe trup înfipta gheară
Şi-n suflet drojdii de venin,
De zece ori sărmana ţară,
Rămasă-n voie la străin,
D-abia putând să mai respire,
Mereu lovită de călăi—
De ce te plângi c-a-ta peire
Îţi vine de la fii tăi?
O nu şi nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtişag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!

Trecut-au vagabunde gloate
Prin ospătosul tău ogor,
Şi ţi-au lăsat în urmă toate
Gogoşi de vierme rozător!
Un venetic îţi dă cu peatră,
Îţi dă un altul cu ciomag,
Primiţi la masă şi la vatră
În loc să zacă lângă prag!
O nu şi nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtişag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!

Ei nu-ţi sunt fii. Priveşte-i bine:
Cunoaşte-ţi laptele din sân
Şi din năpârcele străine
Alege puiul de român!
Nu blăstăma victima frunză,
Ci scutur-o de negrii gâzi:
În foi să nu se mai ascunză
Cumplita droaie de omizii
O nu şi nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtişag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!

Deschide cronica străbună
La anii marilor nevoi,
Când soartea fulgeră şi tună
Potop şi flacără pe noi:
Să vezi c-acea grozavă ciumă,
Ce-n veci de veci te-a otrăvit
Ş-acuma iarăşi te sugrumă—
E veneticul înfiat!
O nu şi nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtişag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!

Românul geme-n bătătură
Pe când străinii chiuiesc
Şi urlă cântece de ură,
Sugând pământul românesc!
Iar tu, o scumpo Românie,
Tu nu ştii singură ce zici,
Lovind, pe fii-ţi cu mânie
În loc să baţi pe venetici!
O nu şi nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtişag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!

Sunt mulţi românii prin cătune,
Sunt mulţi ca stelele din cer,
Dar norul greu când îi supune
Luceferii în ceaţă pier!
Sunt mulţi românii în tot locul,
Sunt mulţi ca floarea din grădini,
Dar nu s-a dezvălit bobocul
Impedecat de mărăcini!
O nu şi nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtişag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!

De vrei să scapi duioasa rază
A mii de stele româneşti,
Tu norul ce le-nmormântează
Din cerul ţărei să-l goneşti!
De vrei să smulgi plăpânda floare
Din buruieni şi din scaieţi,
Tu-i fă curând un loc la soare:
Hai dară la plivit, băieţii
O nu şi nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtişag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!

poezie de Bogdan Petriceicu Hasdeu

 12-525x376

Vremelnice timpuri

Angel-Wallpaper-angels-9981997-1680-1050

 

Vremelnice timpuri…
Tu n-ai stiut sa vezi 
Ti-am aratat lumea mea intreaga
Stiam de-atunci ,ca n-ai sa crezi
Cand apa mea era ,la fel ca orice apa
Ti-am aratat si berzele ,erau la odihna toate
Dar nu,n-ai vrut sa crezi
Ca vin de dincolo de noapte
Nimic n-ai vrut sa vezi
Nici acel vartej eteric in spirala ,nici duh
De dincolo de timp
Ce impartea lumea in doua
Dar tu,n-ai avut timp.
Nici frunzele formand un sarpe
Ce vantul le urca la cer
Era in ele chiar Cuvantul
Armonizat de multe harpe,
Dar nu,n-ai vrut sa crezi
Nici ratele-n numar de sapte
Nici spiritul ce le statea in spate
Iar apa cat era de mare
S-a impartit in doua ,formand limpede izvor
In locul unde n-au trebuit sa fie pietre
Eu singura le-am asezat ca pe covor
Gandeam atunci ca ai sa zaresti esenta-n ele
Dar nu,n-ai vrut sa vezi
Si tot ce eu ti-am aratat ,
Nu ca sa ma cunosti pe mine
Ci pentru calea, in care trebuie sa crezi
Dar pe aceasta cale n-apuca mai nime
Ea se gaseste doar prin adevar
Si ma mai supar cateodata
Ca n-ai vazut si ca nu crezi
Dar gandesc mai profund si aflu
Tu doar ,nu esti facut sa vezi …
de C.J

Mi-e dor

Mi-e dor ….

 

Frumoasa-i vara si cat as vrea  sa vina

Sa fie cald,cu flori si cu lumina.

Cel ce iubeste florile ,le vede

El se imbie cu culoare si-n ele crede.

Si eu le cred si iubesc musetelul

Cand il zaresc ,imi bucur sufletelul

Ador sa stau pe campul verde,des

La fel ca-n fiecare vara,emotii am cules

Am strans in inimioara mea multa caldura

Si-acum mai vreau,dar mai astept vreo o luna.

Si vreau sa stau pe deal privind departe

Iar vantul sa-mi intoarca filele din carte

Si muntii sa-mi dicteze,iar eu sa scriu poezioare

Si sa ma alint plimbandu-ma langa izvoare

Pe fondul apei clipocind curgand in jos la vale

Eu sa-i percep blandetea privind in sus spre soare

Si raze ma mangaie si ochii nu-mi clipeasca

Prin gene lungi si-ntoarse,  Luna ma priveasca

Sa pot sa tip sa chicotesc de fericire

Sa imbratisez natura,sa uit din nou de mine

Si apoi sa adorm usor, in ceasul serii

Si sa visez,sa ma trezesc in cantecul privighetorii

S-aud izvorul iarasi,cum curge langa mine

Cu ochii inchisi as sta mai multe zile

Cat eu voiesc sa simt acestea toate

Ochii mei sa nu stie,daca e zi sau noapte

Sa-i am mereu aproape,stejarii mei fosnind

Sa  simt eu iarba verde ,sub pasii-mi frematand

Din spate porumbeii sa se inalte-n zbor

Vreau sa-mi agate parul ,vreau sa simt un fior

Mi-e dor de toate acestea,mi-e tare dor de munte

Sa ma invart la soare si pasari sa imi cante

Din flori sa-mi fac cununa,sa mi-o asez in par

Si sa ma joc in voie ,ca un copil minor

Ce dor imi e de greieri si de graul meu lucios

Sa ma petrec pe campuri ,zambind din colt,frumos

Si floarea soarelui ,privind oaches la soare

Cu genele ei dese,far de asemanare

Si cucul sa imi cante si vantul sa imi bata

Si ploaia daca vine, las, sa ma ude toata

Iar eu sa rad in hohote, cand ploaia se revarsa

Sa chicotesc tot drumul,pana-am s-ajung acasa

Ce bine este vara si ce mult o iubesc

Si parca doar gandind-o si buzele-mi zambesc

Am s-o astept cat timp va fi sa fie

Ea pentru mine e o dulce melodie

O simt aproape si o astept cuminte

Dar pana vine,am s-o cant in cuvinte .

Chiar daca vara, nu o gasesc acum, afara

Ea mi-a ajuns in suflet si nu e prima oara

Eu stiu, ca doar vorbind de vara mea

Ea ma cuprinde-n brate si nu ma va lasa…..

 By Carla Kia