Rugă spre Înalt !

ioan-21-5-12-copii-le-a-zis-isus-aveti-ceva-de-man_6646626faba1d1

Psalmul 118

1. Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.
2. Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor,
3. Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea.
4. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte.
5. O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!
6. Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale.
7. Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale.
8. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit.
9. Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale.
10. Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale.
11. În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc ţie.
12. Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
13. Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale.
14. În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată bogăţia.
15. La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale.
16. La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale.
17. Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale.
18. Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta.
19. Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale.
20. Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea.
21. Certat-ai pe cai mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.
22. Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit.
23. Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale.
24. Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu.
25. Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău.
26. Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale.
27. Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale.
28. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale.
29. Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte.
30. Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat.
31. Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi.
32. Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea.
33. Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea.
34. Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea.
35. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit.
36. Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie.
37. Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă.
38. Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine.
39. Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune.
40. Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă.
41. Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău,
42. Şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale.
43. Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit,
44. Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului.
45. Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat.
46. Am vorbit despre mărturiile Tale, înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat.
47. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte.
48. Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale.
49. Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde.
50. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat.
51. Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut.
52. Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mângâiat.
53. Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta.
54. Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele.
55. Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta.
56. Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat.
57. Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta.
58. Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău.
59. Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale.
60. Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale.
61. Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat.
62. La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale.
63. Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale.
64. De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învaţă.
65. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.
66. Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut.
67. Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit.
68. Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale.
69. Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.
70. Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat.
71. Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale.
72. Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint.
73. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale.
74. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit.
75. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit.
76. Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău.
77. Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este.
78. Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale.
79. Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale.
80. Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez.
81. Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.
82. Sfârşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: “Când mă vei mângâia?”
83. Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
84. Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc?
85. Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
86. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă!
87. Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale.
88. După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele.
89. În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer;
90. În neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne.
91. După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare ţie.
92. De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit intru necazul meu.
93. În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne.
94. Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat.
95. Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput.
96. La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit.
97. Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este.
98. Mai mult decât pe vrăjmaşii mei mai înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este.
99. Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este.
100. Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat.
101. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale.
102. De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege.
103. Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea!
104. Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii.
105. Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele.
106. Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale.
107. Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău.
108. Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă.
109. Sufletul meu în mâinile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat.
110. Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit.
111. Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele.
112. Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire.
113. Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit.
114. Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit.
115. Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.
116. Apără-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea.
117. Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea.
118. Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor.
119. Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.
120. Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut.
121. Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate.
122. Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri.
123. Sfârşitu-sau ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii Tale.
124. Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă.
125. Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale.
126. Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta.
127. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi topazul.
128. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât.
129. Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.
130. Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci.
131. Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit.
132. Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău.
133. Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege.
134. Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.
135. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale.
136. Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta.
137. Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale.
138. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul.
139. Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei.
140. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el.
141. Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
142. Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevărul.
143. Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea.
144. Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu.
145. Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta.
146. Strigat-am către Tine, mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale.
147. Din zori m-am sculat şi am strigat; intru cuvintele Tale am nădăjduit.
148. Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale.
149. Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază.
150. Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat.
151. Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul.
152. Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele.
153. Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat.
154. Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvântul Tău, fă-mă viu.
155. Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au căutat.
156. Îndurările Tale multe sunt Doamne; după judecata Ta mă viază.
157. Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut.
158. Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n-au păzit cuvintele Tale.
159. Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază.
160. Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale.
161. Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea.
162. Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare.
163. Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit.
164. De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale.
165. Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc.
166. Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit.
167. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte.
168. Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne.
169. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înţelepţeşte.
170. Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăveşte.
171. Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învăţat îndreptările Tale.
172. Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte.
173. Mina Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales.
174. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este.
175. Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie.
176. Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.

Heruvimii ,al doilea Ordin Ingeresc

O piesa cu adevarat parca coborata din ceruri !

 

http://lataifas.ro/religii-si-credinte/956/heruvimii-al-doilea-ordin-angelic/

Heruvimii apar la Shakespeare ca “heruvimii cu ochi tineri”.
Milton îi descrie ca “heruvimi guvernatori”.
În “Cărţile secrete ale lui Enoh” heruvimii sunt menţionaţi în mai multe capitole:
cap. 19, 3: “Printre ei se află şi şase Phoenix-i, şase heruvimi şi şase Îngeri cu şase aripi, cei care nu-şi opresc niciodată cânturile. Este cu neputinţă de descris frumuseţea vocilor lor, atât de mult Îl bucură pe Domnul când cântă la picioarele tronului Său.”
cap. 20, 1: “Apoi Îngerii mei m-au ridicat şi m-au dus în cel de-al şaptelea Cer, unde am descoperit o lumină extraordinară alcătuită din corurile compuse din Arhangheli maiestuoşi şi impunători, din Forţe neîntrupate; din Domnii, din Virtuţi, din Stăpâniri, din Heruvimi, din Serafimi, din Tronuri şi din cei cu nenumăraţi ochi. Am văzut de asemenea nouă regimente şi staţii de lumină Ioanită.”
cap. 21, 1: “Heruvimii, Serafimii, Îngerii cu şase aripi şi cei cu nenumăraţi ochi au rămas înaintea Tronului, stând în faţa lui Dumnezeu. Ei îndeplineau poruncile Lui şi acopereau tot Tronul Său cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne şi Stăpâne, Cerul şi Pământul sunt pline de slava Ta”.”
cap. 22, 3: “Dar la urma urmei cine sunt eu, Enoh, pentru a-L descrie pe Dumnezeu, pentru a descrie prezenţa Sa inexprimabilă şi chipul Său cel minunat? Nu pot nici măcar să descriu nenumăratele Sale atribute şi vocile Sale cele atât de variate. Tronul Său este extraordinar şi, de bună seamă, nefăcut cu mâinile. De-abia pot descrie Heruvimii şi Serafimii şi cânturile lor neîncetate…”
cap. 14, 11 şi 18: “Acoperişul era precum o boltă înstelată străbătută de fulgere; mai mulţi heruvimi strălucitori stăteau în mijloc, iar cerul, deasupra lor, semăna cu un talaz limpede.” (…) “Am privit şi am văzut înăuntru un tron înalt, asemănător cu cristalul. Tot ceea ce era împrejur strălucea ca Soarele şi se auzea vocea heruvimilor.”
cap. 20, 1 şi 7: “Iată numele sfinţilor Îngeri păzitori:” (…) “Gabriel cârmuieşte Raiul, şerpii [de foc] şi Heruvimii.”
cap. 61, 10: “Atunci El va chema toate oştile cereşti, toţi sfinţii, Heruvimii, Serafimii, Tronurile, Puterile şi Domniile. Şi Alesul va fi acolo, însoţit de puterile pământului şi ale apei.”
cap. 71, 7: “Mai aproape stăteau Serafimii, Heruvimii şi Tronurile, care veghează neîncetat şi păzesc tronul lui Dumnezeu.”
Descrierea heruvimilor ca fiinţe înaripate, cu multiple capete, servind ca gardieni ai templelor şi palatelor, apare în numeroase ţări din Orientul Apropiat, precum şi în artele şi în literatura asiriană, caldeană şi babiloniană.
În Talmud, heruvimii sunt echivalentul ordinilor Ophaim sau Hayyoth şi se spune că ei rezidă în al şaselea cer sau al şaptelea cer.
Printre operele moderne, amintim tabloul lui Rubens “Glorificarea lui Jaques I”, care arată o procesiune a heruvimilor.

Chiar daca putem vorbi direct cu Dumnezeu prin rugaciune, El ajunge la noi printr-ovarietate de ingeri, care au fiecare atributii distincte. Exista noua tipuri de ingeri in trei grupe majore, cunoscute sub numele de ceruri. Indiferent de locul lor din ierarhie, ingerii sunt ca si noi, indivizi.

Spre deosebire de noi, pentru ca sunt in masura sa vada dincolo de o cronologie muritoare, ei sunt extrem de rabdatori si iertatori. Sunt la curent cu obiectivele vietii noastre personale si sunt desemnati sa ne ajute, dar niciodata nu vor interveni peste liberul-arbitru. Entitatile primului cer emana in univers vibratii sau valuri dedragoste devotata.

1. Serafimii

Sunt ingerii care sunt cel mai aproape de Dumnezeu. Ii inconjara tronul si emit o lumina intensa fierbinte, reprezentand dragostea Lui. Serafimii sunt considerati „serpi de foc”, si nici macar celelalte fiinte divine nu se pot uita la ei. Exista doar patru serafimi si fiecare are patru fete si sase aripi. Cand vin pe Pamant, renunta la aspectul lor de sarpe, preferand o intruchipare umana inalta si subtire.

2. Heruvimii 

Acesti ingeri sunt detinatorii evidentei ceresti si ai cunoasterii lui Dumnezeu. Sunt trimisi pe Pamant cu sarcini mari, cum ar fi expulzarea oamenilor din Gradina Edenului. Arta antica descrie heruvimii ca avand un aspect de sfinx, cu aripi si cu chipuri umane, si nu copii dolofani cu aripi, cum apar acum pe felicitari si carti postale. Ophaniel, Rikbielsi Zophiel sunt heruvimi.
3. Tronurile

Infatisarea Tronurilor e poate cea mai bizara din primul grup. Se spune ca arata ca niste roti mari stralucitoare, acoperite cu multi ochi. Ii servesc lui Dumnezeu drept car si Ii distribuie judecata, in scopul de a-I indeplini dorintele pentru noi. Ingerii din al doilea cer pot exista intr-o stare de tranzitie intre lumea celesta si cea umana. Tronurile sunt considerate guvernatori ceresti , care incearca sa gaseasca un echilibru intre materia si spirit, intre bine si rau.

4. Domniile

Ganditi-va la Domniica la managementul de mijloc. Ei primesc ordine de la Serafimi si Heruvimi, apoi impart atributiile ingerilor-lucratori . Scopul lor principal este de a se asigura ca Universul isi pastreaza ordinea prin trimiterea puterii pe Pamant, pe care o primesc sefii de guvern si alte autoritati. Zadkiel este seful acestui ordin.

5. Virtutile

Avand forma unor scantei de lumina, Virtutile sunt responsabile cu mentinerea lumii naturale si ii inspira pe oameni in domenii cum ar fi stiinta. Primesc ordine de la ingerii de mai sus si le transforma in miracole pentru cei care merita. Cand ni se arata in forma lor pamanteasca, ele sunt muzicieni, artisti, vindecatori, dar si oameni de stiinta care lucreaza cu puterea dragostei si a fizicii. Cei doi ingeri care s-au aratat la inaltarea lui Iisus se crede ca au fost Virtuti.

6. Stapanii

In forma lor cereasca, Stapanii apar ca fumuri viu colorate, dar neclare. Stapanii sunt agenti de frontiera intre Cer si Pamant. Ei sunt ingerii nasterii si ai mortii. Unii cred ca ei se afla si in fruntea demonilor care doresc sa distruga lumea, in timp ce altii, mai ales Sf. Paul, credeau ca Stapanii in sine erau cei rai. In orice caz, ei sunt un grup de experti care servesc drept consilieri in materie de religie, teologie si de ideologie.

7. Intaietorii

Aceste fiinte angelice au forma unor raze de lumina. Intaietorii supravegheaza totul. Ei ghideaza intreaga lume – natiuni, orase si alte localitati. Mai mult, sunt responsabili cu religia si politica. Ca si cum n-ar avea destule sarcini, sunt de asemena responsabili cu gestionarea actelor ingerilor din subordinea lor.

8. Arhanghelii

Acestia, impreuna cu ingerii, sunt protectorii oamenilor si ai tuturor lucrurilor fizice. Dar nu-i chemati sa va ajute personal; Arhangheli raspund cel mai bine cand vine vorba de treburi care implica intreaga omenire. Ei sunt primul ordin de ingeri care apar numai in forma umana. Ca atare, functioneaza printre noi sub forma de exploratori, filozofi si lideri ai drepturilor omului. Acest ordin este cel mai cunoscut datorita mentionarii in Biblie al numelor Mihai, Gabriel, si Rafael.

9. Ingerii

Ingerii sunt adevaratii intermediari intre Dumnezeu si oameni. Ingerii nu vegheaza peste natiuni; ei au grija de gospodarii si de oamenii care cred in Dumnezeu si ii apara de demoni. Ei hranesc, consiliaza si vindeca. Fiecare are un inger al lui, cunoscut ca „ingerul pazitor”, si este alaturi de noi zi de zi….(autorul textului, anonim  )