Pomul vieții , cununa de spini,îndumnezeirea omului ,lucrarea vechilor sacerdoți .Gândirea ,cea mai evoluată facultate umană ,se vrea îndepărtată cu tot efortul de către new age ..

Să vedem ce implicații are Creierul,emoțiile ,sensibilitatea în dezvoltarea spirituală a fiecărui individ .

Pomul vieții , cununa de spini,îndumnezeirea omului ,lucrarea vechilor sacerdoți vs lucrarea new age de excludere a mentalului și vigilenței în general .Să vedem de ce așa zisa  noua religie universală își dorește cu tot dinadinsul să excludă cea mai evoluată facultate umană,gândirea.Sau să vedem motivul adevărat pentru care ei se opun religiei creștin ortodoxe .
Neuron piramidal cortical uman, evidențiat prin colorație Golgi . O dendrită apicală care se extinde vertical dinspre soma, și numeroase dendrite bazale care se extind în lateralul corpului celular. Dendritele care nu se mai ramifică se numesc segmente terminale. Dendritele au spini dendritici, pe care se formează sinapsele. O dendrită poate avea mai mulți spini dendritici. În general sinapsele inhibitorii se află proximal(mai aproape)de corpul celular în timp ce sinapsele excitatorii se găsesc distal(mai departe).

De obicei dendritele se întind în apropierea corpului celular(față de axoni care pot ajunge până la un metru). Dendritele ocupă marea parte a suprafeței neuronilor(suprafața neuronilor, nu volumul creierului).
Neuronii comunică între ei prin sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase intră în contact cu terminația dendritică a unui alt neuron. Neuronii precum celulele Purkinje pot avea peste 1000 de ramificații dendritice, făcând conexiuni cu alte zeci de mii de celule.

Sinapsele pot fi excitatorii sau inhibitorii.

În creierul uman există un număr imens de neuroni,formând un număr imens de sinapse. Fiecare neuron din cele 16-18 miliarde(deși unii specialiști susțin existenta a 40 de miliarde,sau și mai exagerat,100 de miliarde) are în medie 7 000 de conexiuni sinaptice cu ceilalți neuroni,sau pană la 10 mii de sinapse.Din păcate,din diferite motive,numărul sinapselor nu e aproximabil,ci doar speculabil.Printre aceste motive putem enumera:

Intervalul(figurat) de sensibilitate și stimulabilitate specific fiecărui om afectează exponențial generarea de sinapse noi.Oamenii mai sensibili/stimulabili/energici/cu ‘piele’ mai subțire/mai deschiși la minte vor realiza mai multe sinapse.Până la 300% în plus.
Hrănirea adecvată până la dezvoltarea completă a creierului afectează crucial numărul de neuroni.Un copil de 5 ani bine hrănit(dar nu supraponderal) are 200g de creier în plus față de un copil de aceeași vârstă,personalitate și fizic dar prost hrănit.Conform matematicii sumei semnificative și a datelor anatomice statistice aceasta ar rezulta în până la 50% mai multe sinapse pentru un copil bine hrănit(dar nu supraponderal).

Acesta este motivul pentru care există ceva diferențe de mental și nu cum împrăștie new agiștii pe toate drumurile,spunând că acești copii paranormali apar din alte planuri ,planete și stele mișcătoare,pe care-i numesc indigo,de cristal sau mai știu eu ce titluri inventate de dânșii.
În fiecare zi un om pierde aprox. 100 de mii de neuroni,deci aprox. 3 miliarde în toată viața.Astfel,un bătrân la sfârșitul vieții ar putea avea 35% mai puține sinapse decât în momentul nașterii sale.
Femeile au în medie cu 16% mai puțini neuroni decât bărbații,asta poate însemna 30% mai puține sinapse.
Experiența de viață are un rol imens în crearea sinapselor.Oamenii cu o vastă experiență de viață pot avea chiar de cinci ori mai multe sinapse neocorticale.
Dezechilibrul hormonal,prezența bolilor ce afectează creierul sau mutațiile genetice pot reduce numărul de sinapse până la zero,în cazuri nefericite.
O viață sexuală dezechilibrată(prea mult intercurs,masturbație,utilizarea pastilelor de potență) contribuie cu până la 5% în minus.
Consumul de droguri sau halucinogene timp de doar doi ani reduce numărul de neuroni cu 40%,deci nr. de sinapse cu 70% în multe cazuri.
Trebuie menționat că aceste procente nu se iau sumativ ci multiplicativ.Mai trebuie precizat că sinapsele nu reflectă doar inteligența,ci și capacitatea de supraviețuire și chiar forța fizică.(https://ro.wikipedia.org/wiki/Neuron)

Să vedem acum ce ne transmite doctrina strămoșească despre organizarea și lucrarea religioasă la nivel macro, creată de sacerdoții Daci:

…Axyntele era în tradiţia veche cel care organiza textele de rugă în temple, în biserică. Şi toată concepţia despre creerea unui asemenea text purta numele de axyon. Deci, în Tracia, după aceea la români, întrega sfântă Tradiţie, se bazează pe această concepţie a axyonului, tradus mai simplu, pe româneşte: toate firele necunoscute luate în stăpânire de la cadrul lor de fixare sau de la axa de fixare. Tracia este o axă, Dacia este o axă şi între ele se află citirea etimologică a cursului, Geția. Acesta este sistemul pe care s-a organizat întreaga sfântă tradiţie strămoşească şi astăzi creştin românească. Tracia era axa corpului T’ra terestru, era axa din interiorul Pământului, care traversează dintr-o parte încealaltă Pământul, deci era un fel de Ax Mundi. Iar Dacia era braţul dat din această axă.
Deci axyntele organiza aceste texte de rugă în templele străbune, iar mai apoi în biserici. Rugăciunile sunt ceea ce noi numim kantre. Mantrele sunt cuvinte care au valoare de tratare, sunt cuvinte esență. Kantrele sunt descântece…..Sistemul străbunilor noştri era cuvântul. Ei ştiau foarte bine fiecare cuvânt cu ce fibră a trupului se rosteşte; că noi de fapt rostim cuvântul cu câte o fibră a trupului nostru. Şi în permanenţă, gândirea fiind cea mai evoluată facultate, ea apelează la toate mecanismele noastre somatice

. Fiecare grup, cuvânt, este localizat pe un meridian și asta dă starea de echilibru sau de dezechilibru în întreaga ființă; atât în corpul fizic cât și în corpurile subtile care alcătuiesc structura sufletului.

În genere ființa umană creează un limbaj logic, adică o experienţă abstractă care să răspundă numărului mare de noţiuni, de cuvinte, pe care el le-a elaborat în experiența sa logic concretă. Acestea se înscriu şi ele, la rândul lor, în creier, conlucrează cu experienţa concret senzorială şi creează un soft exact în sensul în care îl cunoaştem noi astăzi. Acest soft, îl îmbogăţeşte mereu, până în momentul în care cunoaşterea depăşeşte capacitatea pur şi simplu a unui om,
Mântuitor este cel care aduce oamenilor înțelepciunea divină, Mântuitorul nu apare decât în conceptul de MYNTOIA, adică „împlinirea Eu-lui.” S-a împlinit mintea, apare Mântuitorul ! ….Grigore Albu Gral

Și iarăși am ajuns la cultul arborelui,sau dendromagia ,știința teologilor,sacerdoților și iată la ce face referire că te trec fiori de-a dreptul de câtă cunoaștere au dat dovadă cu mii de ani în urmă,organizând spațiul terestru ca pe un creier imens.

Mai multe detalii aici https://sssefora.wordpress.com/2015/06/28/profetiile-d-nului-profesor-grigore-albu-gral/

In realitate avem 13 simturi, ne informeaza Dragos Cirneci, doctor in psihologie si specialist in neurostiinte. Pe langa cele “clasice” – vizual, olfactiv, auditiv, tactil si auditiv, mai avem simtul echilibrului, somato-kinestezic, visceral, chimic, al durerii, al temperaturii, feromonal si cel al luminii albastre (care nu are nici o legatura cu cel vizual).

http://gandirelogica.blogspot.ro/2011/08/cate-simturi-are-omul.html

http://docslide.us/documents/curs-de-neuropsihologie1.html

Realismul științific și religios.

omenirea_de_la_alfa_la_omega_micu_godeanu

Mai recomand și cărțile  ,Omenirea de la Alfa la Omega ,Spațiu Timp Viață și biopunctură ,de același autor .

spatiu_timp_viata_si_biopunctura_micu_godeanu

REALISMUL STIINTIFIC SI RELIGIOS – Dr.ing.Ioan Micu

REALISMUL STIINTIFIC SI RELIGIOS de Dr.ing.Ioan Micu,Ctitor al Bisericii Izvoarele, inventator independent, multiplu medaliat cu aur, scriitor, ideolog si promotor al Internationalei Realiste.

PREFATA

La inceput a fost CUVANTUL……..

Prin folosirea cuvintelor si  argumentelor stiintifice, prin studiul Bibliei – Cartea de Capatai a Omenirii, cu ajutorul calculatoarelor, autorul atentioneaza cititorul intr-un mod direct asupra unei probleme reale, a intregii omeniri, pe care fiecare dintre noi o percepem zilnic, dar nu o constientizam: autodistrugerea Planetei Albastre.

Prin aceasta carte, autorul, trece peste lucrurile marunte cotidiene si arata puterea Universala a unui Dumnezeu Atotputernic, Nemarginit si a Creatiei Sale, in toata grandoarea si splendoarea Sa.

Cu documente si marturii scrise, cartea ne duce catre existenta unor civilizatii extraterestre, care foloseau in urma cu mii de ani, o tehnologie extrem de avansata chiar si  fata de tehnologia actuala.

“Vantul este tras sau impins?”

Aceasta intrebare pe care si-a pus-o autorul, evidentiaza acuratetea gandirii inventatorului si omului Micu Ioan, ctitor al Bisericii Izvoarele, tragand un semnal de alarma fata de energia actuala, poluanta, finita si neperformanta sugerandu-ne posibilitatea aplicarii de noi tehnologii alternative, cu ajutorul carora s-ar stopa distrugerea Planetei Albastre.

Cartea atrage atentia asupra marii explozii demografice, care depaseste cu mult resursele Pamantului, aducandu-ne in atentie consecintele acesteia.

Cum bine sugereaza si autorul, cartea este accesibila oricui, dar recomanda sa se inceapa studiul ei cu capitolele care se afla mai aproape de intelegerea fiecaruia, parcurgand gradat fiecare treapta. Cititorul este acela care decide ordinea capitolelor, cartea devenind astfel interactiva.

Realismul Stiintific si Religios este un manifest pentru salvarea Planetei Albastre, adresat tuturor oamenilor responsabili, cu credinta, care pot aduce, ei insisi, argumentatii in favoarea acestei idei.

Noi suntem generatia viitoare………….

Editura SEVEN STARS

Iordan Stavar
Worldwide Independent Inventors Association

De acelasi autor:

De la Potopul de apă la Potopul de foc

Cuprins
1.   Bazele extraterestrilor pea Terra
2.   Pioneratul si Tehnica Pioneratului Omenirii
3.   Potopul de apa si Lumea Antica
4.   Calendarul Biblic
5.   Apocalipsa Biblica
6.   Bibliografie

Iubite ciititor,

Desprinzînd cîteva capitole din marea lucrare Realismul Ştiinţific şi Religios, ne-am luat permislunea de a veni în faţa Dumneavoastră cu această carte de buzunar, De la Potopul de foc la Potopul de apă, lectură neagresivă şi incitantă care poate însemna punctul de plecare al scrierii unei istorii alternative a omenirii. Modestă prin dimensiuni tocmai pentru a ţine atenţia trează, este cu atît mai importantă prin conţinut întrucît aduce în actualitate o alternativă viabilă celor două concepţii paralele de evaluare a istoriei omenirii pe Pămînt: Istoria cu dovezi palpabile şi Religia cu dovezi spirituale. În rîndurile ce vor urma, continuîndu-se descifrarea realistă a marilor mituri ale omenirii, ve-ţi putea intui şi valenţele pline de semnificaţii ale legăturilor istorice şi religioase dintre fii pămîntuluii ca rezultat al evoluţiei humanoide pe Pămînt şi uriaşii pe care I-a trimis domnul pentru împerechere cu ficele pămantului, amestec biologic cu mutaţii genetice, în urma căuia peste milenii, cunoaştem astăzi Civilizaţia Noastră.
Baza teoretică a Realismului Ştiinţific şi Religios o constituie activitatea de descifrare parţială a textelor biblice cu ajutorul calculatoarelor din care am desprins lectura pe care v-o supunem atenţiei în continuare.
Pe parcursul lecturii veţi întîlni civilizaţiile extraterestre la braţ cu fii primitivi ai pămîntului dar şi minunile tehnice realizate împreună o perioadă de aproximativ 1.600 de ani, pînă cînd a avut loc Potopul de apă. Treziţi la viaţă după Potopul de apă, într-o lume plină de nămol şi lacrimi, pămîntenii care au supravieţuit au revenit din nou la primitivism şi din nou au apucat pe lungul drum al supraveţuirii, aproape singuri, vizitele extratereştrilor nu au mai însemnat mare lucru. Textul biblic nu tratează evoluţia istorică a civilizaţiei umane în amănunţime, an după an, lăsînd istoriei acest supliciu, dar încheie în Apocalipsa cu o previziune sumbră pentru civilizaţia Noastră: sfîrşitul cosmic în anul 2033 dacă se va mînia “domnul”, sau sfîrşitul terestru dacă veţi fi “răi”, previziune  regăsită şi sub numele de cod Potopul de foc .
Autorii

1. Bazele extraterestrilor pe Terra
Ipoteza colaborării extraterestrilor cu “fii şi ficele pămîntului”, atestaţi de către textul biblic cu mulţi ani înaintea omului de tip Adam, apare din decriptarea parţială a Bibliei cu ajutorul calculatoarelor, folosind similitudinea dintre evenimentele descrise în textul biblic şi văzute prin premonitie de catre profeţi şi posibilităţile tehnice ale omenmirii de astăzi.. Transmiterea informaţiilor a fost făcută   sub prestare de blestem pentru a crede, a nu modifica şi a nu cerceta, astfel că din acest material biblic nealterat, am putut face o similitudine destul de curată raportînd acele evenimente la repere cunoscute în zilele noastre. Este desigur o ipoteza, ca multe altele de altfel, ceeace vă vom prezenta în acestă lectură din  care atît tehnologia Civilizatiei Noastre cît şi Istoria, Religia şi Ştiinţa mai au încă multe de învăţat.
După cum reese din textul biblic, cu mai bine de 12.000 în urma,  doua supercivilizatii extraterestre din Sistemul Solar, la început (alfa) jupiterienii şi mai tîrziu (omega), marţienii, au cartografiat şi prospectat ecosistemul pămîntean în vederea colonizării. Alegerea locaţiilor pentru realizarea primelor “capuri de pod terestre”, este destul de asemănătoare  celor două supercivilizaţii. Spre exemplu, au ales zone montane înalte care favorizau comunicaţiile la mari distante şi care asigurau o oarecare protecţie naturala împotriva faunei salbatice de pe pământ. Muntii Taurus Interiori din Turcia de astăzi au fost folosiţi de  jupiterieni iar muntii Anzii Interiori din America de Sud au fost folosiţi de către maţieni. O alta caracteristica de baza in alegerea locului aterizarilor,  a fost prezenta lacurilor situate la mari altitudini, lacul Van  din muntii Taurus pentru jupiterieni si lacul Titicaca din muntii Anzi pentru martieni, intrucat apa lacurilor a permis instalarea unor “tabere lacustre”, a unor “oraşe lacustre pneumatice” usoare, compuse din bărci şi case (corturi) pneumatice.www.worldwideinvention.com

Sursa : http://www.inventatori.ro/view_article.php?id=669

 

Regele Gudea ,nume românesc în Sumer

Gudea (1)

Gudea ,nume românesc ,însemnând vătaful flăcăilor în noaptea de Crăciun,în unele zone gudă semnifică câine ,cățea sau lup ,de unde ,a se gudura se traduce ,a se măguli .
Lagaș din nou avem în limba română cuvântul Lăcas ,localitate…
Bad Tibira -Țibir- avem și noi localitatea Ţibirica în raionul Călăraşi,frumos nu ? smile emoticon Hai că mai avem o formă a numelui Gudea ,e Gâdea :))
Conducător al orașului Lagaș din Sumer (2144 î.Hr. – 2124 î.Hr.). Probabil nu a fost născut în orașul Lagaș, intrând în familia regală prin căsătoria lui cu Ninalla, fiica regelui Urbaba (2164 î.Hr. – 2144 î.Hr.). Succesorul său a fost Ur-Ningirsu, fiul lui. Inscripțiile menționează temple construite de Gudea în Ur, Nippur, Adad și Bad-Tibira. Aceasta indică creșterea influenței lui Gudea în Sumer.

……………………………………………………………………………………………………………..….
Constantin Olariu afirmă în cartea sa Adevăruri Ascunse că :…un număr de 263 de nume de familie (care se regăsesc în emegi) folosite pînă în zilele noastre de către români, adică aceștia își au ascendența strămoșească cel puţin în prima parte a mileniului IV î.e.n. !!! La acestea am mai adăugat după tipărirea cărții încă 377 cuvinte fiind acum 640 în total.

Gudea

Preot și Rege ,Gudea …Apele primordiale,Șarpele ceresc,Înțelepciunea sacră ,Izvorul cunoașterii ,izvorul vieții ,sămânța vieții etc…

Oteleni_1

De pe ariminia.ro am preluat  ,exemple de cuvinte emegi care se găsesc în română si latină. Primul termen este în emegi, al doilea este în română iar al treilea este în latină, în paranteze voi trece explicatiile necesare:

a-a-a(exclamare, uimire); ah-ah-ah(exclamare, uimire); acera-aceră-acer(ager, vioi); ac-ac-acus(ac); adu-adu-addo(a aduce, a pune); aduc-aduc-adduco(a aduce, a trage la sine); agrun-agru-agri(ogor); altar-altar-altare(altar); amaru-amaru-amare(amărăciune, necaz); an-an-annus(perioadă de timp); apa-apa-aqua(apă); ara-ara-aro(a ara); arde-arde-ardeo(a arde, a străluci); aria-aria-area(arie, suprafată întinsă); asud-asud-sudo(a asuda); azil-azil-asylum(azil); aur-aur-aurum(aur);
barbar-barbar-barbarus(străin, sălbatic); bini-bine-bene(bine); bun-bun-bonus(bun); bo-bou-bos(bou);
cad-cad-cado(a cădea); cap-cap-caput(cap); car-car-carrus(car); casa-casa-casa(adăpost); cas-cas-caseus(cas); cela-celar-cela(cămară); ceara-ceara-cera(ceară); cearni-cerni-cerno(a cerne); coc-coc-coqua(a coace); cucu-cucu-cuculus
da-da-do(a da, a ceda); dac-dac-dac(dac); du-du-duco(a duce);
gena-gena-gena(pleoapă); gura-gura-gula(gură); ira-ira-ira(mînie, supărare);
lac-lac-lacus(lac); libir-libir-liber(liber); lip-lip-lippus(lip, mizerie); loc-loc-locus(loc, tinut); lup-lup-lupus(a înfuleca, lup); lut-lut-lutum(lut, argilă);
mina-mînă-manus(mînă); mendala-mentală-mentis(minte, a gîndi); mami-mama-mater(mamă); mur-mur-morum(mură); mur-mur-murus(zid); mut-mut-mutus;
nas-nas-nasus(nas); nam-neam-natio(neam, natiune); nigru-nigru-nigrum(negru); ningi-ningi-ningit(a ninge); nod-nod-nodus(nod); nora-nora-nurus(noră); nuc-nuc-nucis(nucă, nuc);
o!-o!-oh!(uimire, necaz); ochi-ochi-occulus(ochi); odol-odor-odor(miros); ol-ol-olla(oală); om-om-homo(om); orda-ord-ordo(sir, rînd); os-os-os(os);
pace-pace-paco(pace); pae-paie-palea(paie); palil-palid-pallidus(palid); pana-pană-penna (pană); par-par-palus(par); parta-parte-partis(parte); pila-pila-pila(rotund, ghem); pun-pun-pono(a pune); put-put-puteo(a puţi);
rad-rad-rado(a rade); rara-rara-raro(rar); rapi-răpi-rapio(a răpi); raus-rău-rea(rea, rău); ripa-rîpă-ripa(rîpă); ruga-ruga-rogo(a ruga); ros-ros-russus(rosu);
sacu-sacu-saccus(sac); sar-sar-salio(a sări); salud-salut-saluto(a saluta); sari-sari-sal(sare); saman-samăn-semen(samăn, pereche); samana-samana-semino(a semăna); satu-satu-sat(sat); satur-satur-satur(sătul, săturat); sanggi-sînge-sanguis(sînge); sete-sete-sitis(sete); sangura-singura-singuli(singur); sub-sub-sub(sub);
sug-sug-sugo(a suge); sun-sun-sono(a suna);
sede-sede-sedeo(a sedea); siti-sti-scio(a şti); susur-susur-susurrus(susur);
tac-tac-taceo(a tăcea); taman-taman-tamen(taman); tiamat-tiamăt-timeo(a se teme); tu-tu-tu; tulu-tuli-tuli(a pleca, a purta); tuna-tuna-tono(a tuna); turtur-turtur-turtur(sperios, turturică);
ucid-ucid-occido(a ucide); ud-ud-udus(umed); ulciar-ulcior-urceus(ulcior); unu-unu-unus(unu); urî-urî-uro(ură); ursa-ursa-ursa(ursoaică); urze-urzi-ursi(a urzi); ustura-ustura-ustulo(a arde, a ustura); uz-uz-usus(trebuintă); ulceara-ulcera-ulcero(a fi plin de răni sau bube); zer-zer-serum (zer).

 

Gudea_of_Lagash_Girsu gudea_03_agua 4b-Ningishzidda-King-Gudea-Ninsuns-son USAGE_ID        = 1024014 DSCI6396 6-Inanna-Dumuzi-the-Underworld

Dumnezeu și Om ,de Mihai Eminescu

 

1402589368753cc224

Eminescu nu a fost ateu cum spun mințile strâmbe din lumi limitate  ,citiți aici : http://www.luceafarul.net/eminescu-intre-religie-si-credinta

Poezia Dumnezeu si om,de Mihai Eminescu

Cartii vechi, roase de molii, cu paretii afumati,
I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere batrane.
Strambe ca gandirea oarba unor secole straine.
Triste ca aerul bolnav de sub murii afundati.
Dar pe pagina din urma, in trasuri greoaie, seci,
Te-am vazut nascut in paie, fata mica si urata,
Tu, Christoase, -o ieroglifa stai cu fruntea amarata,
Tu, Mario, stai tacuta, teapana, cu ochii reci!
Era vremi acelea, Doamne, cand gravura grosolana
Ajuta numai al mintii zbor de foc cutezator…
Pe cand mana-nca copila pe-ochiul sant si arzator
Nu putea sa-l inteleaga, sa-l imite in icoana.
Insa sufletul cel vergin te gandea in nopti senine,
Te vedea razand prin lacrimi, cu zambirea ta de inger.
Langa tine-ngenuncheata, muma ta statea-n uimire,
Ridicand frumoasa, santa, catra cer a sale mane.
In padurile antice ale Indiei cea mare,
Printre care, ca oaze, sunt imperii fara fine,
Regii duc in pace-eterna a popoarelor destine
Inchinand intelepciunei viata lor cea trecatoare.
Dar un mag batran ca lumea ii aduna si le spune
C-un nou gand se naste-n oameni, mai puternic si mai mare
Decat toate pan-acuma. Si o stea stralucitoare
Arde-n cer aratand calea la a evului minune.
Fi-va oare dezlegarea celora nedezlegate?
Fi-va visul omenirei gramadit intr-o fiinta?
Fi-va bratul care sterge-a omenimei neputinta
Ori izvorul cel de taina a luminii-adevarate?
Va putea sa risipeasca cea neliniste eterna,
Cea durere ce-i nascuta din puterea marginita
Si dorinta far- de margini?… Lasati vorba-va pripita,
Mergeti regi spre inchinare la nascutul in taverna.
In taverna?… -n umilinta s-a nascut dar adevarul?
Si in fase d-injosire e-nfasat eternul rege?
Din durerea unui secol, din martiriul lumii-ntrege
Rasari o stea de pace, luminand lumea si cerul…
Sarcini de-aur si de smirna ei incarca pe camile
Si pornesc in caravana dupa steaua plutitoare,
Ce in aerul cel umed, pare-o aschie din soare,
Lunecand pe bolta-albastra la culcusu-eternei mile.
S-atunci inima crestina ea vedea pustia-ntinsa
Si pin ea plutind ca umbre imparati din rasarit,
Umbre regii si tacute ce-urmau astrul fericit…
Stralucea pustia alba de a lunei raze ninsa,
Iar pe muntele cu dafini, cu dumbrave de maslin
Povestind povesti batrane, au vazut pastorii steaua
Cu zambirea ei ferice si cu razele de neaua
S-au urmat sfintita-i cale catre staulul divin.
……………………………………………………………
Azi artistul te concepe ca pe-un rege-n tronul sau,
Dara inima-i desarta mana-i fina n-o urmeaza…
De a veacului suflare a lui inima e treaza
Si in ochiul lui cuminte tu esti om ­ nu Dumnezeu.
Azi gandirea se aprinde ca si focul cel de paie ­
Ieri ai fost credinta simpla ­ insa sincera, adanca,
Imparat fusi Omenirei, crezu-n tine era stanca…
Azi pe panza te arunca, ori in marmura te taie.

Credinţa de nezdruncinat în Supremul Divin este secretul existenţei nemuritoare în spirit. Credinţa face ca puterea lăuntrică a fiinţei să devină nemărginită ajutând-o să se desăvârşească prin unirea cu Dumnezeu în eternitate. Prin credinţa binefăcătoare, fermă, omul poate atinge fericirea divină. Iisus spune: “De veţi avea credinţă numai cât un grăunte de muştar, toate le veţi împlini, şi veţi zice muntelui acesta să se arunce în mare, muntele se va arunca”. În aceste cuvinte ni se descoperă taina puterii credinţei. Adevărul este că în timpurile care vor veni, pe tot globul, puţini vor fi oamenii care vor avea credinţă, iar aceia care nu vor avea credinţă vor fi dinainte morţi, deşi vor continua să trăiască trupeşte, fiindcă ei vor înceta să mai aibă legătura conştientă cu Dumnezeu.

Cel ferm în credinţa sa, chiar şi când există trupeşte, constată că toate minunile îi sunt cu putinţă şi astfel ajunge să se dezlege de materie şi legile ei, devenind atotputernic ,nemuritor ,prin trăirea sa spirituală, care îl va revela chiar şi pe Dumnezeu.

„Cum fără Eu nu există Dumnezeu, astfel fără naţiunea mea nu există lume.”Mihai Eminescu

Părinte,să mă îngropați la țărmurile mării și să fie într-o Mănăstire de Maici și să ascult în fiecare seară, ca la Mănăstirea Agafton ,cum cântă Lumină lină …Mihai Eminescu către Duhovnicul său …

http://www.ziaristionline.ro/2014/02/10/nationalismul-lui-eminescu-de-dumitru-murarasu-natura-nationalismului-eminescian-privire-sintetica-a-nationalismului-eminescian/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/06/15/mihai-eminescu-125-ani-de-la-adormire/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/01/15/mihai-eminescu-ortodoxie-elite-marturii/

http://www.dailymotion.com/video/xwvr0f_profesorul-constantin-barbu-despre-memorialul-mihai-eminescu_news?start=48

De la om la Dumnezeu,Sefiroturi și Ierarhii Îngerești,Omraam Michael Aivanhov

Lumina s-a pogorât la tenebre,dar tenebrele nu au cunoscut-o…

lumina-peste-lume

Ne servim de electricitate pentru a ne lumina, a ne încălzi şi sufletește …. Dar adevărul este că, Kabbala menţionează de asemenea Zece Sefiroturi ale Tenebrelor …

Intrebari si raspunsuri …..

pomul-vietii Să mai lămuresc niște gărgăuni de-ai mei, poate prind și câte un răspuns cu care sunt dator … Și încep cu firea noastră, relativă, schimbătoare și amăgitoare, noi fiind relativi în noi, ce vedem azi nu mai vedem mâine, și mai departe relativi cu restul. În lumea asta nu sunt doi ochi identici, nu doi oameni, fiecare cu știința și credința lui. Cine zice că e de stânga sau de dreapta se minte și ne minte. În esența noastră toți suntem și de stânga și de dreapta, egali, atât bărbați cât și femei. În fiecare bărbat plânge o femeie care e neglijată de câteva mii de ani, la fel cum femeile nu vor să vadă că undeva, cândva, au fost bărbați, și încă ce bărbați. Și D-zeu s-a săturat de noi de când l-am lăsat singur. În această manifestare suntem femei sau bărbați, mai mult sau mai puțin amestecați sau separați, în care scopul nostru în viață ar trebui să fie să ne echilibrăm, să găsim unitatea din noi, să egalăm bărbatul cu femeia din noi, mintea cu inima, logica cu intuiția, ce știm cu ce credem, într-un echilibru dinamic în acord cu legile cosmosului, cu natura, cu Dumnezeu dacă vreți așa. Fiindcă acolo e D-zeu, în noi, ne așteaptă în tăcere, în rugul inimii. Deci, separați acum în peste șapte miliarde de ființe omenești, și în restul animalelor și vegetalelor, în esența noastră toți suntem același lucru. Aceeași electroni din noi vibrează dragostea din flori, vibrează glastra din fereastră, vibrează galaxia noastră … nu poți rupe o floare fără să plângă o stea. Și plâng stelele odată cu florile, și plânge ceva și din noi, tot trecutul, prezentul și viitorul nostru. Dar omul a ajuns acum pe cea mai joasă treaptă de evoluție morală. Totul e o minciună, pe care încercăm fiecare să o ascundem și să ne ascundem după o mască a moralității. Știința e minciună, religia nu vorbesc, politica ce să mai zic, presa … Am fost separați noi în noi, mai departe în familie și mai departe întreaga societate, am fost dezbrăcați de hainele noastre originale, de originea noastră, am fost scoși din casele noastre, unde se închinau, doineau și corindau sfinții, și aruncați în închisori de betoane și fier. N-am știut nici noi, ne-am lăsat prostiți de o iluzie materială în defavoarea unei liniști sufletești, am lăsat raiul și am ales de bună voie iadul. Din păcate, trebuie să spun, că asta e, întreaga civilizație actuală e construită pe minciună, noi, ca fiind încă cei mai ʺnecivilizațiʺ, avem avantajul firului ierbii, căruia occidentul o să-și ceară scuze. Firului ierbii și opincii românești. Dacii nu au avut nevoie să-și scrie pe suport material învățăturile, fiindcă au știut că materia e degradabilă, se pierde, le-au transmis doar pentru cei care ajung la nivelul lor spiritual, și nici nu au avut nevoie să se remarce unul ca persoană, fiindcă ei erau toți unul. Ei ne-au lăsat doinele, baladele, colindele, încrustările în lemne cu un limbaj în semne, în alte semne cusute, țesute sau … durute. Atunci a fost adevărata creație, acum, de câteva mii de ani, e doar re-creație. Ce popor mai are în lumea asta așa învățătură? Dar cine să vadă? Cine să vadă durerea și-amarul când strigă paharul și materialul, într-o societate … idioată, care materializează toate ideile idioților. Tot ceea ce am modificat din natura asta, ca niște idioți ce suntem, totul se întoarce împotriva noastră. Din care timpuri sau istorii rămân construcții din materii, și-n care viitor celest va dăinui colb pământesc, ca să ne-ntrecem în mizerii, în lupta oarbă cu materii, construcții ce sfidează timpul luându-l ca zălog pe sfântul? S-a gândit cineva dintre scriitori sau poeți dacă înscrisurile lor valorează mai mult decât lemnul tăiat pentru hârtie? S-a gândit vre-un popă dacă la D-zeu îi place între betoane și fier sau în bisericuța aia de lemn lăsată în paragină? Nu ne lasă materia să gândim, dracul, în slujba căruia suntem. Lui D-zeu nu-i trebuie mii de hectare de păduri tăiate pentru slava lui, fiindcă slava lui e lemnul în picioare mai viu și mai simțit decât noi. Dar orgoliul nu e a lui că e al dracului, și lui ne-am predat și pentru el facem ceea ce facem, fiindcă credință nu e nici cât bobul de muștar. Ar fi și cazul să ne mai trezim la realitate, să ne dăm două palme, să ne oprim un pas din tot umbletul ce-a mai rămas, și să vedem unde suntem, ce căutăm. Dacă căutăm dezastrul și gălăgia le avem, dacă ne trebuie liniștea, să ne întoarcem fața spre natură, să însuflețim natura, câmpul, IA cea străveche cu forme fără pereche, horele și danțurile dumnezeiești, doinele, baladele, colindele noastre. Încet, încet, să dăm viață vieții în magia dimineții, să ne întoarcem fața spre inima noastră, care plânge în tăcere nemângâiată și nebăgată în seamă de o minte orgolioasă. Salvarea noastră ca neam și civilizație este satul, satul unde s-a născut veșnicia, cum zice Blaga, unde ne-am născut fiecare dintre noi, unii direct, alții trecând prin moși sau strămoși, cum zice Ana Blandiana, satul care ne așteaptă să-i aducem mângâiere și să ne dăruie iubirea, cea pierdută sau furată, zic eu. Ca să salvăm satul trebuie să ne salvăm pe noi, să ne întoarcem încet spre bucățica de pământ și să-i dăm viață. Ceea ce a fost de câteva mii de ani, materializarea ideilor, trebuie să ia calea inversă, spre idealizarea materiei, spre însuflețirea naturii, fiindcă natura aia suntem noi. VALOREAZĂ ÎNSCRISURILE CUIVA MAI MULT DECÂT COPACUL TĂIAT PENTRU HÂRTIE? RĂSPUNDE CINEVA LA ÎNTREBAREA ASTA?….( de Borbei Dan )

Fizica lui Dumnezeu,de Borbei Dan

FIZICA LUI DUMNEZEU  

 

Universul este definit ca fiind totalitatea a tot ceea ce există, a tuturor celor ştiute şi neştiute, iar scopul declarat al fizicii constă în înţelegerea naturii ultime a realităţii. Fizica ne spune că o teorie poate deveni ştiinţifică numai în măsura în care poate fi verificată experimental, definiţie neaplicabilă cosmologiei.  

Dacă Dumnezeu există, atunci este ori Universul însuşi, ori o parte a acestuia. Prin urmare fizica are obligaţia, prin poziţia pe care şi-a asumat-o, de a face lumină în bezna cunoaşterii, de a înţelege şi a se înţelege cu Dumnezeu şi de a dezvălui această cunoaştere lumii. Iar eu, făcând parte din această fizică, mă simt obligat în a contribui la această cunoaştere, o altfel de cunoaştere folosindu-mă de cercetări ştiinţifice pe care le interpretez după o analiză logico-intuitivă proprie.  

Am pornit în această aventură dintr-un “punct”, punctul de natură mai specială din ştiinţă care a produs marea explozie acum mai bine de 14 miliarde de ani, punctul “ăla în mişcare mult mai slab ca boaba spumii” din poezie, punctul “unul” din filosofiile orientale, Dumnezeu din religie, etc. Toate astea ne spun acelaşi lucru, că toţi am fost cândva UNUL, şi mişcarea dar şi drumul, uniţi în acelaşi “PUNCT”. Din unirea asta de atunci a rămas doar o amintire, a rămas ceva impregnat adânc în fiecare particulă care ne compune, forţa de atracţie care uneşte particulele din momentul creaţiei, dorul din noi de ceva nedesluşit, dorul de noi inşine.  

“La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă, pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă, când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns, când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.”  

“Dar deodat-un punct se mişcă… cel întâi şi singur. Iată-l cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!… Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, e stăpânul fără margini peste marginile lumii… ” Scris. I, M. Eminescu  

O non-existenţă haotică şi lipsită de formă, se transformă devenind UNU, care conţine în sine întreaga energie necesară pentru a da naştere Universului. Acest principiu Unic, sau oul cosmic, este principiul “singularităţii”, un punct privilegiat în spaţiu, de mărimea unui bob de mazăre din a cărui explozie, cunoscută generic sub numele de Big Bang, s-a născut întregul univers. Acest paradis este o împletitură de perle dispuse în aşa fel încât dacă o priveşti pe una dintre ele le vezi pe toate celelalte reflectate în ea, când aşezi partea lângă întreg, vezi că partea umple întregul şi în acelaşi timp îl cuprinde în ea însăşi.  

“Să vezi lumea într-un grăunte de nisip şi cerul într-o floare de câmp, să ţii infinitul în palmă şi veşnicia într-o oră.” William Blake  

În primele trei minute ale creaţiei s-au format neutronii şi protonii. Un neutron care a reuşit împerecherea cu un proton şi-a câştigat practic nemurirea. Din nevoile comune ale neutronilor, protonilor şi electronilor sau născut atomii. Atomii încă incomplet formaţi rătăceau în căutare de consoarte şi se întâlneau cu alţii, la fel de neîmpliniţi, care le umpleau golurile cu electronii lor suplimentari. Întreaga matrice se supune la două forţe primordiale care acţionează la nivel cosmic: Gândirea şi Iubirea.  

Atracţia irezistibilă exercitată de diverse aspecte ale celor două forţe au generat ceea ce ar fi echivalentul în fizică al dorinţei neîmpărtăşite, moleculele erau făcute praf, praful era comprimat apoi în fragmente celeste care, adunate, au format asteroizi, stele, sisteme solare, galaxii şi chiar şi megacupole de matrici multigalactice, toate menţinute în aceeaşi geometrie a formei şi matriţei divine. Din această pornire de neînfrânt spre relaţionare care pătrunde şi între-pătrunde întreaga creaţie s-a născut o frumuseţe teribilă, viaţa cu toate misterele ei.  

Fizica clasică se bazează pe observaţie, experiment, repetarea experimentului, teorie. Ea decupează din natură o porţiune, pe care o izoleaza şi o supune observaţiei, rupe o parte din întreg, face poza, stabileşte coordonatele spaţio-temporare şi anticipează poziţia şi momentul din viitor. O poză la un moment dat, harta nu teritoriul, staticul nu dinamicul. În lumea cuantică, în schimb, nu avem ‘obiecte’ reale, nu există realitatea noastră cunoscută, ea doar prezintă tendinţa de-a exista, ele sunt posibilităţi, stări. Avem posibile particule elementare, care creează posibili atomi, care formează posibile molecule, ce produc posibili neuroni, ce formează un creier posibil, care ne oferă o conştiinţa posibilă.  

Exista legături uimitor de strânse, orice particula care a ocupat aceeaşi stare cuantică alături de altă particulă rămâne legată de aceasta într-un mod misterios, nonenergic, la nivel cuantic supoziţiile de bun simţ nu se mai susţin, adevărurile ‘simple’ de care ne lovim în lumea noastră, la nivel cuantic devin adevăruri ‘profunde’. Universul, în întregul său, manifestă legături fin reglate, legăturile reglează fin particulele şi elementele sistemelor, realizând o coerenţă a lor, care transcede timpul şi spaţiul.  

Totul este vibraţie, totul se mişcă, nimic nu stă, este un fapt pe care ştiinţa modernă îl acceptă şi pe care orice noua descoperire ştiintifică tinde să-l verifice. Pornind de la acel tot care este Sursa, sau Câmpul Cuantic, Dumnezeu, Energia Punctului Zero, sau cum vreţi să-i ziceţi, şi până la formele cele mai grosiere ale materiei, totul vibrează. Cu cât este mai intensă vibraţia, cu atât este mai aproape Sursa, unde vibraţia este atât de intensă şi atât de infinit de rapidă încât, practic, sursa este în repaos. La fel ca o roată care se învârte atât de repede încât pare că stă pe loc, ea constituind informaţia pură.  

O minte focalizată, bine pregătită şi purificată de gânduri vicioase şi parazite are puterea de a ajunge până la nivelul Universului Informaţional. Adevărata artă constă în selectarea corecta a frecvenţei de vibraţie particulară pe care o cauţi, la fel ca atunci când vrei să prinzi un post de radio şi mişti cursorul pe scala de frecvenţe a aparatului. Totul este rezonanţă, rezonanţă între tine, ca receptor de informaţie, şi aspectul de interes, ca emiţător al informaţiei.  

În toată Creaţia se poate observa matricea info-energiei universale, matrice care fixează ordinea în matca ei, iar pe de altă parte forţa de atracţie transmisă din primele secunde ale creaţiei prin unirea primelor particule elementare, care ţes pânza poeziei şi simfoniei universale.  

Sursa a creat, rezultatul Creaţiei este de aceeaşi natură, şi se reîntoarce etern la Sursă. Această vibraţie nu se opreşte niciodată definitiv, valsând pe-aceleaşi unde, orchestrată de aceeaşi orchestră divină, în simfonia măreţiei şi splendorii universului, într-un SĂRUT ETERN, dulce-amărui. În cealaltă extremitate a scării se află formele grosolane ale materiei, ale căror vibraţii sunt atât de lente, de încete, încăt parcă nici nu ar exista, dar care îşi transmite vibraţia înapoi la emiţătorul său, practic transmiţătorul fiind una cu receptorul.  

Această vibraţie este măsura mişcării, a timpului, este informaţia energetică care menţine Universul în structura sa. Extremele se întrepătrund, neexistând o separare reală între ele, particulele care au schimbat cândva informaţie îşi menţin acea legătură în spaţiu-timp şi dincolo. Ca la între-pătrunderea zilei cu nopţii, frigului cu căldurii, bucuriei cu tristeţii, iubirii cu urii, etc., fără a le putea separa clar pe una de cealaltă.  

Ceea ce noi numim Dumnezeu este o structură holografică şi tot ceea ce există în fiinţa noastră, există şi în celula microscopică şi în întreg Universul. Holograma nu are capăt, început şi sfârşit. Conştiinţa pură, energia cosmică a vieţii, omnipotenţă, omniscienţă şi omniprezenţă universală sunt termeni analogi pentru această stare nemanifestată de ordine perfectă.  

Până în prezent, ştiinţa occidentală a operat sub deviza, conform căreia, calea optimă de înţelegere a unui fenomen fizic este “disecarea” lui în părţile componente. Dar dacă încercăm să disecăm ceva structurat după principiul hologramei, nu vom obţine părţile componente ale acelui ceva ci doar versiuni ale “întregului”, ce e în mare e şi în mic, ce e sus e şi jos.  

Există o similitudine între formele obţinute prin cimatică, ştiinţa care se ocupă de studiul sunetelor, şi particulele cuantice. În ambele cazuri, ceea ce pare a fi o formă solidă, este de fapt o undă. Pentru a explica acest dualism particulă – undă sau formă solidă – undă, a apărut fizica cuantică, unde vibraţia este recunoscută ca o realitate ultimă, iar undele şi particulele sunt forme ale vibraţiei primordiale.  

Există suficiente dovezi că forma este o funcţie de vibraţie, materia fiind o consecinţă a energiei. Cu alte cuvinte, materia, tot ce există în natură şi în Univers, reprezintă forme ale unor conţinuturi create prin acţiunea câmpurilor energetice cosmice, de tip local şi universal.  

Raţionalitatea rece a ştiinţei şi tehnologiei a pătruns şi transformat lumea în aşa fel încât ar putea distruge viaţa. Inspiraţia artei poate doar răspunde neputincios, cu amărăciune. Nu mai este suficient să descoperi legi de bază şi să înţelegi cum funcţionează lumea “în principiu”. Devine din ce în ce mai importantă scoaterea în evidenţă a modelelor în care aceste principii se arată în realitate. Iar realitatea nu este percepţia asupra ei.  

Mai mult decât legi fundamentale operează în ceea ce este de fapt. Sunt luate decizii ale căror consecinţe nu pot fi prevăzute, deoarece fiecare decizie are caracterul unei amplificaţii, fiecare problemă, aparent rezolvată, generează alte probleme, într-un vârtej ameţitor, fiind incapabili a rezolva problemele pe care noi le-am creat. Raţiunea, în orgoliul ei nemăsurat, nu recunoaşte alte forme de percepţie în afara celor cinci simţuri, nu recunoaşte vibraţile divine ale inimii, IUBIREA. Ne spune clar ştiinţa că spaţiul şi timpul sunt doar atribute pe care le-am asociat în încercarea de a explica realitatea, că noi suntem creatorii propriei realităţi din câmpul cuantic şi totuşi mintea noastră nu ne lasă să ne desprindem de iluzia materială, nu ne lasă să recunoaştem că suntem energii condensate la frecvenţa mai grosieră a materiei, că materia e doar o consecinţă a energiei prinsă într-un şablon info-energetic.  

Iubirea, sub orice formă şi la orice nivel, dacă este iubire autentică şi necondiţionată, presupune rezonanţă psihică sau spirituală, o formă de psihosinergie, conform principiului sincronicităţii. Între om şi Dumnezeu se realizează suprema şi sacra psihosinergie: comunicarea şi conlucrarea lor “împreună şi deodată şi unul prin altul”.  

Coordonata fundamentală este sinergia dintre speranţă, iubire şi credinţă. Iubirea nu poate fi împlinită decât prin relaţia sinergică dintre speranţă, iubire şi credinţă, toate aceste trăiri “împreună şi deodată şi unele prin altele” exprimă spiritualitatea omului. Prin aceasta triada sinergica spiritul uman poate urca din conştiinţă în transconştiinţă, conştiinţa transcederii şi cosmizării, conştiinţa demnă de omul transcedent şi de iubirea transpersonală.  

Energia pură din non-existenţă înlănţuie în manifestare întreaga creaţie, prin menţinerea controlului vibraţiei de la cea mai înaltă frecvenţă, infinitul mare, până la cea mai mică frecvenţă, infinitul mic, capetele generându-se şi regenerându-se reciproc. Este vidul din stiinţă, duhul sfânt din religie, sau tao din filosofiile orientale, punctul ăla în mişcare din poezie, sau dorul din noi, dor de ceva nedesluşit, sursa şi resursa noastră.  

Gândirea, ca informaţie supremă a întregii Creaţii, se manifestă în lumea materială ca magnetism, iar iubirea ca electricitate, cele două generându-se şi regenerându-se reciproc, într-o dorinţă amoroasă veşnică, fiecare conţinându-se una pe alta, fiind invariante în spaţiu şi timp. Prin simţuri rămânem în lumea materială exterioară, iar prin dezvoltarea extra-simţurilor ne vom percepe prezenţa concomitent şi în lumea energetică interioară. În absenţa dezvoltării lor, atenţia ne este captată exclusiv de simţuri, şi credem că e adevărat tot ce percepem cu ele.  

“Fizica este matematică nu pentru că ştim atât de multe despre lumea fizică, ci pentru că ştim atât de puţin.”  

Cândva a existat o disciplină numită filosofia naturii, disciplină preluată în întregime de ştiinţă, implicit de fizică. Dar să nu uităm că ştiinţa este în primul rând filosofie, se bazează în metoda de a dobândi cunoştinţe pe empirism, pe observare şi măsurare. Mulţi dintre oamenii de ştiinţă susţin că multe dintre ideile şi teoriile ştiinţifice ca teoria relativităţii, Big-Bang, teoria cuantică, masa cu teoria gravitaţiei sunt complet eronate.  

Realitatea tangibilă din viaţa de zi cu zi este, de fapt, ca o imagine holografică. Dincolo de această iluzie, există o ordine mai ascunsă a existenţei, un nivel vast şi primordial al realităţii care creează toate obiectele şi aparenţele lumii noastre fizice. Mai mult, schimbul constant şi dinamic dintre cele două nivele de ordine, explică modul în care o particulă, poate să-şi schimbe forma de la o particulă la alta, sau, deasemenea, şi cum o particulă cuantică se poate manifesta în acelaşi timp ca particulă şi ca undă.  

„Ca să primiţi în viaţă, trebuie să daţi. Să daţi înseamnă să primiţi înapoi cu blândeţe. De fapt, ceea ce daţi fără egoism primiţi înapoi multiplicat, pentru că Universul evoluează în spirală. Energia de frică şi supărare exteriorizată vine înapoi la voi în cantităţi egale. Dar, energia de a da înţelegerea şi iubirea vin înapoi la voi multiplicate”.  

Dualitate complementară care se manifestă în om prin împărţirea şi despărţirea de sursa sa, de UNU, mintea de inimă, bărbatul de femeie, gândirea de iubire, acţionează în plan material la toate nivelurile, fiind atributul raţiunii, al divizării, în vederea încadrării într-o structură logică.  

Haosul din lume este haosul din noi, fiindcă cum suntem noi aşa e şi lumea, ca să facem lumea mai bună trebuie să începem cu noi. Când vom avea în noi Lumina Vieţii vom lumina, vom spori lumina, „venitul” ei va creşte şi ea va risipi beznă răului şi a morţii, şi vom face prin puterea ei vie, ca „leul” să se facă OM după voia lui Dumnezeu şi să fim iarăşi UNUL.  

Un învăţat gnostic, Monoimus, spune: “Renunţă în a-L mai căuta pe Dumenzeu şi creaţia, sau alte lucruri de felul acesta. Învaţă cine se află înlăuntrul tău de face totul să fie al său şi spune, ‘Dumnezeul meu, mintea mea, gândurile mele, sufletul meu, trupul meu.’ Află cauza tristeţii şi a bucuriei, a dragostei şi a urii. Dacă vei cerceta cu atenţie aceste lucruri, Îl vei găsi în tine însuţi.”  

„Te avertizez, oricine ai fi ! O, tu cel care vrei să pătrunzi tainele Naturii, dacă nu vei fi în stare să găseşti în tine însuţi răspunsul pe care îl cauţi, nu-l vei găsi nici în afară! In tine se găseşte ascunsă Comoara! Omule, cunoaşte-te pe tine însuţşi vei cunoaşte Universul!” Oracolul din Delfi  

Fizica cuantică ne spune acum, că la nivel cuantic, nu putem separa nimic, neutronii, protonii şi electronii care compun întregul Univers se comportă ca un string, ca o pânză, care leagă şi ne leagă pe toţi laolaltă şi care vibrează în tot universul fără barieră spaţio-temporară. Dacă rupi o floare plânge o stea, ne spun înţelepţii antichităţii.  

Starea fundamentală a Universului este abundenţa. Niciodată nu s-a înregistrat vreo lipsă în “câmpul cuantic”, Universul fiind izolat în ansamblul lui, unde funcţionează principiul termodinamic „nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, ci totul se transformă”. Un gând pe care îl accesăm dezechilibrează o stare cuantică, stare care vibrează până îşi reface echilibrul. Nu are importanţă ce gând ai accesat, şi spre cine l-ai expediat, acelaşi gând se materializează prin câmpul cuantic înapoi de unde a fost dezechilibrat, adică în tine.  

De aceea se spune că nu poţi să-ţi urăşti vecinul fără să nu te doară ficatul, fiindcă eşti ceea ce gândeşti. Gândul se transformă în vorbă, vorba în faptă sau viaţa pe care ne-o creiem, fiindcă noi suntem creatorii propriei noastre vieţi. Aşa că odată ce înţelegem că noi creăm propria realitate din câmpul cuantic, putem avea tot ce ne dorim. Singurele lucruri care se opun acestei înţelegeri sunt propriile noastre credinţe limitative despre nesiguranţe, lipsuri, neajutorare etc. Aşa că trebuie să avem grijă ce gândim, s-ar putea ca lucrul ăla să se întâmple!  

Credinţa e un gând întreţinut în permanenţă. Putem alege gândurile pe care le dorim, care întreţinute în permanenţă se vor transforma în credinţă iar credinţa în viaţa pe care dorim să o clădim. O credinţă poate fi liniştitoare, totuşi numai prin experienţa proprie devine eliberatoare.  

În Univers totul e vibraţie, gândurile pe care le alegem rezonează cu dorinţele noastre, rezonanţa care ne modifică structura trupului până la cele mai intime particule. Dar ce alegem din vastitatea de gânduri care ne înconjoară? Ne-a fost indicată ţinta unde trebuie să ajungem, Lumină din Lumină şi ne-a fost arătată Calea, să mergem pe calea Luminii, a iubirii, bucuriei şi compasiunii.  

Adevărata cunoaştere e cea dezvăluită de inimă, de sufletul nostru, e împăcarea gândirii cu iubirea, a minţii cu inima, să gândeşti cu inima şi cu dorinţele şi aspiraţiile moşilor şi strămoşilor noştri. Să echilibrezi ceea ce ştii cu ceea ce crezi, voinţa cu dorinţa, bărbatul cu femeia din tine, să te împaci cu tine însuţi. Evoluţia înseamnă elevaţie, ridicare spre frecvenţa Luminii divine, să-ţi controlezi gândurile pe care le accesezi şi prin ele vorbele şi faptele, să elimini toate elementele negative care ne trag spre întuneric.  

În trecut, oamenii ştiau fiecare unde le e locul în Universul ăsta, exact cum ştiu albinele într-un stup fiecare ce să facă, sau majoritatea animalelor. Fiecare acţiune pe care o făceau, o hotărau cu inima, cu sufletul, coborau fiecare gând în inimă şi echilibrau voinţa minţii cu dorinţa inimii.  

Când cineva începe să se observe pe sine însuşi, este un semn ca a început să gândească, nu CE să gândească ci CUM să gândească. Cât timp cineva nu admite realitatea propriei sale psihologii şi posibilitatea de a o schimba fundamental, fără îndoială, nu resimte necesitatea auto-observării psihologice.  

Gândul este un produs al nostru care proiectează, cauzează şi atrage puteri ce ne pot fi folositoare sau păgubitoare, corespunzătoare vibraţiilor gândurilor emise. Gândul construieşte mediul în care trăim, adică re-orientăm universul şi universul ne re-orientează pe noi, sau mai bine spus lumea se rearanjează spontan pentru a se adapta dorinţelor şi ataşamentelor noastre.  

Gândurile noastre nu sunt emanaţii abstracte ale unui substrat material, conţinut de creier, ci sunt câmpuri de energie, purtătoare de informaţie, care au capacitatea de a se propaga la fel ca orice câmp electromagnetic şi de a exercita un efect de organizare şi structurare asupra materiei.  

La nivelul cuantic al materiei noi nu suntem doar simpli spectatori, ci avem un rol activ de participant, suntem creatorii şi distrugătorii propriului univers. La nivel neurofiziologic orice informaţie noua îşi construieşte o reţea neuronală proprie, cu noi sinapse şi neuromediatori, utilizarea acestor reţele neuronale în timp suficient, prin repetiţie, va determina o memorare de lungă durată la nivel de hipocâmp, sediul memoriei noastre de lungă durată, inclusiv de achiziţie de noi neuroni, exercitând în acest mod un efect de natură morfogenetică.  

Numai atunci când nu mai credeţi deloc în ceea ce gândiţi, numai atunci faceţi un pas în afara gândirii şi veţi putea vedea clar, faptul că “GÂNDITORUL” nu este ceea ce sunteţi voi. Orice gând pe care-l formulăm este, de fapt, o descoperire a unui gând aparţinând gândirii întregului, care gând este o reprezentare a ceva ce există deja, orice am gândi noi, orice fantezie care pare efectiv absurdă, conţine un adevăr existenţial pe care-l putem găsi cândva, undeva în UNIVERS.  

O singură lege trebuie să respectăm în Universul ăsta, legea acţiunii şi reacţiunii. Este singura certitudine în fizică şi criteriul suprem la care ar trebui să ne raportăm. Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face! Aceasta este regula în Univers, nu focul iadului sau florile raiului! Cu alte cuvinte, ceea ce eu emit faţă de ceva sau cineva, mi se va întoarce, ca urmare a acestei legi. Legea acţiunii şi a reacţiunii este universală. Gândul este acţiunea, iar reacţiunea este răspunsul automat al subconştientului la acel gând.  

Credinţa despre care vorbeşte Biblia reprezintă un mod de a gândi, o atitudine mentală, o certitudine interioară, faptul de a şti cu siguranţă că ideea pe care am acceptat-o pe deplin va fi preluată şi dusă la îndeplinire de către subconştient. Din acest punct de vedere credinţa înseamnă a accepta ca fiind adevărat chiar ceea ce este respins de către raţiune şi de către simţuri.  

Mintea conştientă, are posibilitatea de a alege ce doreşte, are liberul arbitru. Alegerea ta are aceeaşi valoare ca şi alegerea mea! Acestei puteri nu i se poate opune nimeni şi nimic. Fie alegi să vezi partea goală a paharului, fie pe cea plină, adevărul tău este doar în mintea ta, este ceea ce crezi tu despre ceea ce se întâmplă. Depinzând de interpretarea pe care o dai vieţii vei trai fie iadul fie raiul.  

Marile adevăruri eterne, marile legi ale vieţii, preced, în principiu, toate religiile, trasmiţându-se din generaţie în generaţie din timpuri imemoriale. Majoritatea oamenilor se risipesc în preocupări exterioare, doar cei cu adevărat înţelepţi se preocupă intens de descoperirea formidabilelor lumi subtile şi extraordinare din interiorul lor.  

Învăţăturile pe care Iisus a venit să ni le împărtăşească, şi pe care cei care l-au urmat le-au întors complet pe dos, nu le veţi afla decât prin cautare şi înţelegere proprie. Iisus ne spune să contemplăm florile şi să învăţăm cum să trăim de la ele. Privind frumuseţea unei flori, oamenii pot avea momente, oricât de efemere, de conştientizare a frumosului ca parte esenţiala a fiinţei lor celei mai lăuntrice, a adevăratei lor naturi. Nu deveniţi mai buni încercând să fiţi buni, ci găsind bunătatea care deja se află în voi şi permiţându-i să iasă la iveală.  

Omul se află la interesecţia a două lumi, micro şi macrocosmosul, infinitul mare şi infinitul mic, şi reprezintă uniunea celor două poluri, gândire şi iubire, între care poate să se deplaseze prin puterea lui de a alege. Soarele străluceşte şi ne învăluie în lumina lui pe toţi, pe tine, pe mine, pe iarba, şarpe, flori, etc.  

Albina culege din flori miere, în timp ce paianjenul culege venin, fiecare dintre ele are soarta sa, iar altceva decât i-a fost sortit nu va face nici albina, nici paianjenul, neputând ieşi din matricea sorţii. Doar omul e singurul care are posibilitatea de a alege. Omul poate fi şi albină, poate fi şi paianjen, poate fi înger sau demon, omul poate să se bucure de primele raze de soare, sau să se supere, să se bucure de frumuseţea unei flori, sau să îi fie indiferentă. Iisus ne-a transmis să iubim florile, ca prin acest sentiment faţă de o floare, să recunoaştem în noi şi să ne recunoaştem noi prin iubire în acea floare. Să ne recunoaştem divinul din noi, iubirea care ne uneşte din primele secunde ale creaţiei, iubire pe care am neglijat-o şi să o eliberăm, să-i dăm drumul să ne învăluie în misterul ei.  

“Oricine iubeşte o floare e-aproape de-un sacru mister. Oricine se-opreşte-n cărare s-asculte un glas de izvoare e-aproape, aproape de cer …” Oricine iubeşte o floare, C. Ioanid  

Gândul şi graiul, sunt cele mai importante instrumente pe care omul le poate folosi, iar aceste instrumente numai omului i-au fost date. Suntem în căutarea destinului sau a sorţii? Nimic în Univers nu dispare fără urmă, un gând pe care-l exprimăm duce şi aduce cu el o întreagă încărcătură a generaţiilor de bătrâni şi copii, a tuturor combinaţiilor posibile din câmpul cuantic.  

În fiecare om, chiar de la începuturi, chiar de la naştere, stă cuibărită absolut toată informaţia de care are nevoie. Toată învăţătura lumii, toată informaţia cosmică, ancestrală, toate descoperirile, pot fi absorbite din acest izvor. La nivel cuantic suntem suma tuturor posibilităţilor şi potenţialităţilor, suntem trecutul, prezentul şi viitorul, tot Universul prins într-o coajă de nucă.  

Toate calculatoarele de pe pământ de ieri, de azi şi mâine, cu toate bibliotecile lumii, toate luate la un loc, niciodată nu vor putea să conţină nici măcar o mică parte din informaţia conţinută într-un singur om. Trebuie doar să ştim să o folosim, să o accesăm. Pentru acest lucru trebuie să ne învingem frica, limitele impuse de alţii, prin care ne-au adus în stare de roboţi comandaţi şi telecomandaţi, să ne recunoaştem ca fiinţe universale, cosmice, ca cetăţeni liberi ai acestui Univers. Suntem toţi din centrul unei stele, praf stelar care culegem lumina stelelor, nu avem de ce să ne temem, fiindcă acolo suntem tot NOI.  

Cunoaşterea adevărului nu se află în grăirea lui ci în modul de viaţă, în recunoaşterea faptului că suntem toţi acelaşi lucru. Nu adevărul în sine e important cât căutarea lui, nu vârful muntelui e important cât drumul până acolo. Adevărul nu îl poţi demonstra nimănui, îl poţi doar trăi, te poţi bucura de el aşa cum te bucuri de un răsărit de soare, de trilul ciocârliei, sau de fluturaşii unei iubiri nevinovate. Cel care la aflat nu îl va spune nimănui, fiindcă nu poate să-l spună. Nu poţi demonstra nimănui cum sau cât iubeşti, tot aşa cum nu poate nimeni simţi cu simţurile tale.  

Noi suntem şi gândul pe care-l gândim şi mâncarea pe care o mâncăm, şi vulturul din vârful muntelui şi lumina stelelor. Dacă tăiem un copac de fapt tăiem o părticică din noi, din vibraţia primelor particule care ne compun, aplecându-ne mai tare spre materie. Pentru a cunoaşte adevărul se cere conştiinţă şi puritate în gândire, cuvânt şi fapte, inţelepciune, raţiune plus iubire. Raţiunea ne-a fost dată ca să o folosim în căutarea înţelepciunii. Dragostea răspândită în spaţiu pentru un singur om poate atinge sufletele multora, să le ridice vibraţia spre lumina, să-i atingă şi să reactiveze simţământul iubirii.  

Omul este singura creaţie care poate trăi pe toate nivelele existenţiale, fiind înzestrat cu puterea de a creea prezentul şi viitorul cu gândurile sale, să poarte în lume forme şi imagini care apoi să se materializeze în realitate. Fără conştiinţa omului, fără observator, stările posibile din câmpul cuantic, posibilităţile, nu pot colapsa în realităţi. De strălucirea, armonia, puritatea şi viteza gândurilor omului depinde viitorul lui, matricea info-energetică în care se aşează.  

Noi suntem creatorii propriei noastre vieţi, “voi toţi sunteţi dumnezei”, prin gândurile pe care le accesăm din câmpul cuantic, prin dorinţa şi voinţa noastră. Prin gândurile luminii şi ale iubirii. Prin ridicarea şi elevarea la vibraţii mai înalte, prin puritatea în gândire, ne înălţăm spre Lumina divină, spre Dumnezeu. Nu pe Dumnezeu trebuie să-l coborâm la frecvenţa noastră ci noi trebuie să ne înălţăm la frecvenţa Lui. Dumnezeu dacă ar trebui să-şi schimbe frecvenţa gândurilor sale n-ar mai fi Dumnezeu.  

Să nu îşi închipuie cineva că pentru două cruci şi trei mătănii va fi iertat! Dumnezeu nu e bun, el e DREPT! El judecă drept, exact cu judecata cu care judeci TU. Trebuie să ieşim din eroarea în care ne-am băgat şi în care persistăm, aceea că putem face orice fiindcă cineva ne iartă. Nu ne iartă nimeni de nimic, nimic în Universul ăsta nu e gratuit. Pentru greşeala pe care ai făcut-o nu poate plăti nimeni, numai tu, şi plăteşti exact cu aceeaşi monedă.  

Un singur gând pe care-l exprimi făţă de cineva îl exprimi faţă de tine, se materializează în tine şi în viaţa ta. Păcatul este abaterea de la CALEA care ţi-a fost indicată, de la Lumină, de la Iubire. Avem puterea de a alege, avem liberul arbitru, pe care trebuie să îl folosim dăruind iubirea necondiţionată, cu compasiune, milă şi înţelegere. Cu compasiunea şi înţelepciunea trebuie să hotărâm dacă suntem puşi în situaţia de a alege între două rele, ca să putem alege răul cel mai mic.  

Orice boală pe care o avem este o materializare a păcatului pe care l-am comis, a îndepărtării de la Lumină, acum ori în alte vieţi, boală pe care o putem vindeca schimbându-ne gândurile, alegerile spre frecvenţe divine, spre Lumină. Aşa cum ne-am îmbolnăvit tot aşa ne putem şi vindeca. De aceea spuneau dacii că toate bolile sunt în cap, fiindcă ei ştiau un Adevăr ancestral transcedental, că totul e vibraţie, totul e rezonanţă, inclusiv gândurile.  

Gândurile negative, păcătoase, au dezacordat ceva de la acordul cu Sursa noastră, care au dus la îmbolnăvire. Schimbându-ne gândurile ne schimbăm vibraţiile joase care duc la modificarea stării energetice a locului, sau organului bolnav. Gândurile sănătoase întreţinute în permanenţă se transformă în credinţă, credinţă care ne modelează viaţa. Nu medicamentele, ci TU eşti cel care te vindecă!  

Un ajutor bun pentru deconectarea de la gândurile negative şi întărirea credinţei este RUGĂCIUNEA. Să te ştii folosi de puterea rugăciunii, să te rogi să se întâmple ceva ca şi cum lucrul s-ar fi întâmplat. Creştinul, musulmanul, budistul, evreul sau câţi or mai fi, pot obţine rezultate asemănătoare în rugăciune şi aceasta nu datorită confesiunii, a ritualurilor, a liturgiei, a incantaţiilor, a sacrificiilor sau ofrandelor specifice fiecărui cult în parte, ci tocmai datorită credinţei lui, a receptivităţii faţă de lucru pentru care sa rugat. Nu ne afectează atât de mult ceea ce gândesc sau fac cei din jurul nostru cum ne afectează ce gândim sau facem noi inşine.  

Prin rugăciune se înţelege „rug aprins”, ce sugerează totdeauna foc, focul lăuntric, rugul aprins de Dumnezeu în sufletul nostru, un foc purificator şi creator şi nu unul care distruge. Iisus nu a venit pe pământ să aducă pacea, el a venit să aducă focul, focul care să ardă în noi, focul dorinţei de a ne ridica, de a ne eleva.  

“Nu am venit sa împac adevărul cu minciuna, înţelepciunea şi prostia, binele şi răul, dreptatea şi silnicia, bestialitatea şi omenia, inocenţa şi desfrânarea, pe Dumnezeu şi pe mamona: ci am adus sabie, ca să tai şi să le despart, încât să nu se amestece.”  

Rugăciunea limbii, a gurii, a glasului, este prima treaptă a rugăciunii. Rugăciunea minţii, a doua treaptă, în care mintea se gândeşte la ce zice gura. Rugăciunea inimii, a treia treaptă, care uneşte mintea cu inima. Rugăciunea văzătoare, care face sufletul să vadă pe alt suflet ce merge la cer. Rugăciunea de sine mişcătoare, în care te simţi, de la sine mişcat spre rugăciune, din interiorul tău. Rugăciunea în extaz sau uimire, iar a şaptea treaptă a rugăciunii, rugăciunea contemplativă, sau rugăciunea duhovnicească, la care ajunge un om la o generaţie. Rugăciunea duhovnicească este o rugăciune a focului, a focului care arde în noi din dorinţa de cunoaştere, de înălţare şi elevare.  

Asta înseamnă evoluţia, să te purifici, să te elevezi, să arzi spre vibraţii tot mai intense. Este o rugăciune a tăcerii sacre, a revărsării luminii divine în inimă, a contopirii minţii cu inima, o rugăciune-gând, în care nu mai este nevoie de nici un cuvânt, dincolo de raţiune, de spaţiu-timp, de imaginaţie.  

A uni mintea cu inima, gândirea cu iubirea, dorinţa cu voinţa, este esenţa pierdută din trecutul îndepărtat, şi şansa noastră ca civilizaţie de a ne salva de la auto-distrugere. Iubirea trebuie să-şi facă loc în mintea fizicienilor, iar GÂNDITORUL trebuie să fie soluţia nu problema. Înţelepciunea nu are probleme, problemele sunt doar ale raţiunii, fiindcă înţelepciunea este însăşi Universul, este GÂNDITORUL.  

Dacă universul vede că eşti interesat de lumină şi de abundenţă el se va re-orienta pentru a-ţi oferi aceasta imagine a propriei tale realităţi. Cu ajutorul unui mental sănătos putem obţine sănătate fizică, tămăduiri miraculoase, cunoaştere şi impliniri. Depresiunile nervoase şi psihice apar ca urmare a unor acumulări de gânduri pesimiste sau stres accentuat.  

Gândul este un produs al nostru care proiectează, cauzează şi atrage puteri ce ne pot fi folositoare sau păgubitoare, corespunzătoare gândurilor emise. Gândul construieşte mediul în care trăim, adică re-orientăm universul şi universul ne re-orientează pe noi, sau mai bine spus lumea se rearanjează spontan pentru a se adapta dorinţelor şi ataşamentelor noastre.  

Cu alte cuvinte, problema oamenilor de ştiinţă din ziua de azi nu e că nu gândesc ci că ei nu se mai pot opri din gândit, nu îi lasă mintea cea logică şi raţională, fiind în totalitate sclavii materiei, ai particulelor care ne compun, sclavii propriei noastre minţi, cea mai modernă formă de sclavie. Pentru a putea merge mai departe trebuie să ne oprim din viteza asta nebună, să ne uităm la noi să vedem ce şi cine suntem, să recunoaştem că avem şi o inimă nu numai o minte, să egalăm ceea ce ştim cu ceea ce credem, înţelepciunea veche cu raţiunea, gândirea cu iubirea. Trebuie să recunoască şi ştiinţa că e depăşită de propriile orgolii, iar religia trebuie să recunoască şi ea că Dumnezeu nu e bun cum vor ei să fie, ci El e drept, plăteşti exact ceea ce faci, să nu se mai ascundă după deget fiindcă se termină timpul şi sună ceasul …  

Borbei Dan  

Referinţă Bibliografică: 
FIZICA IUBIRII / Dan Borbei : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1125, Anul IV, 29 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Borbei : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului….Sursa articol  : http://confluente.ro/Fizica_iubirii_dan_borbei_

Multumiri Dan Borbei !!!

Accesul la subconstient-Terapia Destinului-Vraji si Victime,Radiatiile ,un pericol invizibil-Vasile Andru

” Omul este un rezumat al universului ” …Nenea asta mi-e tare drag mie, este un Om complet ,aceste emisiuni chiar merita vazute de toata lumea   !

Accesul la Subconstient

Terapia Destinului

Vraji si victime ,Radiatiile,un pericol invizibil