Femeia

10353105_868159323206261_3100910099872092619_n

Iubită, soţie, mamă sau soră, femeia apare în vieaţa noastră ca un îndemn la dragoste şi creaţie.

Orice ar face, femeia nu se joacă; ea vede în profunzime, suferă şi se bucură plin.

 Femeia, femeia adevărată, nu trebuie căutată în uzină sau cazarmă, ci în biserică, în cămin şi în pajişti.

Femeia cunoaşte adevăratele flori nemuritoare ale vieţii.

O femeie inteligentă şi blândă vine ca o lumină tămăduitoare peste rănile unui suflet încercat.

Femeia este o făptură mai fragedă, mai delicată şi mai simţitoare decât bărbatul. Aici stă superioritatea ei.

Libertatea nu poate fi găsită decât în inima ta. Nu căuta în jurul tău ceea ce ai în tine! Sfarmă piatra ce acoperă aurul!

 Marea putere de depăşire, puterea de trăire în altul şi capacitatea ei de recepţie fac din femeie cel mai bun confident în ceasurile grele.

Cine nu a văzut o femeie aplecându-se ca o mângâiere peste oamenii nimănui? Cine nu a văzut-o mângâind un cap de copil sau săturând un sărac? Femeia este mult mai înţelegătoare decât bărbatul faţă de tot ceea ce înseamnă viaţă: ea iubeşte florile, iubeşte păsările şi animalele, iubeşte oamenii.

Femeia are simţul mult mai fin al situaţiilor morale, trăieşte mult mai adânc decât bărbatul încercările interioare ale fiinţei apropiate; ea se transpune în întregime în locul altuia mergând până la depersonalizare. Cugetul ei şi făptura ei surprind mai repede şi simt mai adânc durerile şi bucuriile celor apropiaţi.

Femeia însufleţeşte totul, învăluie lucrurile cu cântec şi caută fără încetare firele ascunse ale ţesăturii vieţii.

A ierta mereu un om care greşeşte mereu, fără speranţă de îndreptare, este un act de slăbiciune, nu de dragoste. A ierta pe cineva care nu are conştiinţa păcatului, a ierta la infinit, înseamnă a deveni un cultivator al răului.

În vremurile noastre peste tot se vorbește despre iubire, despre dragoste. Avem chiar o sumedenie de cărți și tratate despre iubire, tehnici de dobândire a iubirii samd. Pe măsură ce piața abundă de astfel de informații se vede totuși că oamenii sărăcesc cumplit pe tărâmul iubirii adevărate. Se promovează iubirea carnală, senzualitatea, pornografia dar iubirea adevărată nu.

„Ce mai poate rămâne dintr-o femeie, dacă nu este pură şi sinceră, dacă nu are fineţe sufletească, dacă nu are farmecul ascendent al poesiei, dragostei şi creaţiei? Ce mai rămâne din universul nostru spiritual, fără căldura şi respiraţia nobilă a sufletului ei? Femeia rea şi perversă, care se masculinizează, este o excrescenţă a acestui univers, o maladie a spiritului.”

Ernest Bernea.

Iubirea este pură ,vine din inocența sufletului ,doar un suflet asemenea unui copil știe iubii cu adevărat .

Omul e singur şi sărac, ca un ecou fugar printre stâncile unui munte. Omul e trist, făptură rătăcită şi slabă, orfan al darurilor dumnezeieşti, sărman al înţelesului şi bucuriei, poartă deschisă tuturor îngenunchierilor.

Om, omule bun, pune în cugetul şi fapta ta întâi dragostea. Întâi dragostea… Nu dragostea nesăţioasă, dragostea de bogăţie, de putere, de stăpânire, ci dragostea de frumuseţe, de lumină, de adevăr, dragostea mângâiere, îndemn şi creaţie. Nu dragostea care cere, vrea pentru sine, ci dragostea care dăruie, care hrăneşte pe altul. Nu dragostea sufletului pustiit, ci aceea a sufletului care se revarsă fluvial.

Dragostea este cheia şi a veşniciei. Dragostea împrăştie urâtul, urâtul singurătăţii, topeşte răul, răul întunericului, alungă tiparele şi hotarele, alungă potrivniciile; aduce pretutindeni fiinţă nouă şi roditoare. Dragostea naşte şi pârguieşte rodul, transfigurează şi înalţă sufletul; prin ea dumnezeiasca faţă joacă focul luminilor de ape în lumea durerilor noastre. Acolo unde nu e dragoste, stăpânesc întunericul şi urâtul, acolo unde nu e dragoste înfloresc trufia, pizma, nedreptatea şi toate chipurile prostiei omeneşti.

Omul care nu iubeşte nu înţelege nimic din lumea lucrurilor văzute şi ascunse. Graiul minunilor îi este cu desăvârşire închis. Acolo unde nu este dragoste nu este nici cunoştinţă adâncă. Este în firea omului să învingă prin dragoste. Dumnezeul întrupat ne-a dezvăluit lumea nouă, adevărul, viaţa şi puterea prin dragoste. Omul este om prin puterea dragostei sale. Să iubeşti un copac, o floare, un copil, o femeie, să iubeşti pământul aspru şi cerul boltit albastru, să iubeşti totul, chipuri şi sensuri, totul: joc, cântec, lumină, jocul şi armonia cosmică, să iubeşti îndeosebi omul, fratele tău, bun sau ticălos, tare sau slab, să-l iubeşti pe Dumnezeu cu puterile tale însutite peste fiinţa ta legată de păcat.

Cine nu iubeşte, nu are simţuri; toate ferestrele, de la firicelul de iarbă la steaua ce clipeşte în liniştea depărtărilor, i se închid. Grăuntele de bine şi frumos ce-l purtăm în inima noastră îl dezvăluie şi-l creşte dragostea…

Întâi dragostea. Dragostea care înfloreşte cireşul, care creşte copilul, care satură flămândul, care mângâie răstignitul, dragostea lui Dumnezeu pentru creaţia Sa. Aşa vine pacea, pacea desăvârşită, pacea raiului şi a vieţii veşnice. Pământul e uşor sub pasul tău, uşor ca arborul gândurilor pure, omule, lumina creşte şi înfloreşte pe buzele, pe ochii, pe cerul minunilor puse acolo de degetul lui Dumnezeu.

Când ai pornit să fii om să ştii că dragostea e cea dintâi virtute, ea este semnul dezrobirilor. Cântecul tău se îneacă fără dragoste şi mâna ta bâlbâie. Caută sâmburele vieţii. E în tine!”

 (Întâi dragostea- fragment din cartea ”Îndemn la simplitate” de Ernest Bernea)

1385160061-age-11-co-creating-self-portrait (1)

Sursă imagine http://nevsepic.com.ua/art-i-risovanaya-grafika/page,5,19667-hudozhnik-akiane-kramarik-akiana-kramarik-295-foto.html

“Femeia contemporană s’a supus unor cerinţe ale vieţii moderne şi a pierdut tot ce aparţinea mai frumos naturii ei. Ce mai poate rămâne dintr’o femeie, dacă nu este pură şi sinceră, dacă nu are fineţe sufletească, dacă nu are farmecul ascendent al poesiei, dragostei şi creaţiei. Ce mai rămâne din universul nostru spiritual, fără căldura şi respiraţia nobilă a sufletului ei? Femeia rea şi perversă, care se masculinizează, este o excrescenţă a acestui univers, o maladie a spiritului.”

“Contrar unor vechi tradiţii, prin care femeia aducea vieţii noastre morale şi sociale multă stabilitate, în lumea modernă şi contemporană femeia aduce acestei vieţi o notă de labilitate psihică şi frivolitate. Marile prefaceri sociale şi morale ale lumii moderne au dat femeii libertatea de a-şi manifesta în plin tocmai ceea ce vechile tradiţii opreau să se manifeste‎, adică datele sensuale şi periferice ale naturii umane. Femeia de azi fuge de cămin, fuge de castitate, fuge de maternitate, toate elementele definitorii naturii sale. Viaţa ei sufletească e prea mult angajată în senzaţie şi plăcere şi prea ruptă de o activitate a spiritului, unde în trecut ea a excelat.” – Ernest Bernea (Meditatii filozofice, ed. Predania, 2010)

 

Să purcedem la treabă,dar nu singuri …

1912015_475598722539714_1426616802_n

„Deşteaptă-te române!” descrie un neam aflat în stare comatoasă („somnul cel de moarte”), asuprit constant, până la anihilare, de tirani barbari şi duşmani cruzi. În trei dintre cele patru strofe cântate în mod oficial, cuvântul „moarte” e nelipsit. În celelalte strofe se enumeră, amar, „plăgi fatale”, „intrigă”, „viclene uneltiri”, „a pizmei răutate”, „un jug din seculi” pe care îl purtăm „ca vitele” şi alte asemenea orori, de care trebuie să scăpăm, „cu braţele armate”, „acum ori niciodată”. Mai aflăm, că nişte „cruzi” vor să ne fure până şi limba. Ceva ultimativ, de o nemiloasă urgenţă, trebuie întreprins, dacă nu vrem să rămânem „sclavi” pe pământul propriu. Continuare la : http://adevarul.ro/news/societate/psihologia-imnului-national-1_50a7b8b87c42d5a66369f38f/index.html

Imnul și unirea ne sunt absolut necesare la nivel de suflet și conștiință a neamului

Hora Unirii..1857
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi omenie!

Măi muntene, măi vecine,
Vină să te prinzi cu mine
Şi la viaţă cu unire,
Şi la moarte cu-nfrăţire!

Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi şi la durere.
Unde-s doi, puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!

Amândoi suntem de-o mamă,
De-o făptură şi de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Şi să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească !

 

 

 

Doua emisiuni ce trebuiesc vizionate de fiecare roman,intru cresterea si corectarea sa individuala.

96273_taran21

Repostez cele doua emisiuni obligatoriu de insusit, de fiecare dintre noi ,eu cred ca este baza de plecare ,fara insusirea acestor “instrumente” nu putem discerne nici macar rolul nostru de individ, necesar in transformarea ulterioara a comunitatilor si societatii in care traim …Cine suntem,de unde venim ,ce ar trebui sa facem in prezent pentru a predestina viitorul ,unde gresim ,intrebari la care inca nu stim sa raspundem ,le vom gasi aici si acum .

Eminescu răsucindu-se în mormânt

Eminescu răsucindu-se în mormânt

A fost odata ca-n povesti,
A fost – de-ar mai fi iara –
Din neamuri tracice, regesti,
O prea frumoasa tara.

Si era una pe pamant
Si mandra-n toate cele
Cum e icoana unui sfant
Si Luna intre stele.

Ma doare-n suflet cand privesc
La tot ce se intampla
Si in mormant ma rasucesc
Si cuie-mi intra-n tampla.

Eu nu mai simt miros de tei
In viata mea postuma,
Nu vad nici vajnici pui de lei.
Doar mucegai si huma.

Luceferi nu mai stralucesc
Cand tara e o rana,
Copiii mamele-si bocesc
Ca n-au in blide hrana.

Cantat-am graiul romanesc,
Aceasta dulce limba.
Dar astazi, cei ce-o mai vorbesc
Prin alte tari o schimba.

Degeaba le-am lasat cu dor
O “Doina”, sa tresara!
Trecutul nu e viitor
Si viata li-i amara.

Nici harta nu-i ca-n alte dati
Din Nistru pana-n Tisa;
Moldova-i astazi jumatati.
Cat rau facutu-ni-s-a!

Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie
Si m-am rugat de-atatea ori
Mai bine sa va fie.

Avut-am piatra la hotar
Si-n tara noastra singuri
Cules-am holde din brazdar.
Acum n-aveti nici linguri…

O, biet popor roman sarac
Cu-o tara prea bogata!
Tu vino-i raului de hac
Sa nu ti-o vanda toata!

Si da-i afara pe straini
Cu toti imburghezitii,
Sa nu-ti mai fie-n alte maini
Guverne si politii!

Cu trupe de comedianti
Numindu-le partide
Sunteti romanii emigranti
Din rai in tari aride.

Pierdut-ati banii tarii-n vant
Si-i goala visteria.
Mai dati si ape si pamant
Si vindeti Romania.

Mihai Viteazul v-a lasat
O tara mai rotunda.
Voi azi ati scos-o la mezat,
Strainii va inunda.

Aveti intinsul Baragan
Si nu aveti o paine,
Aveti si turme si ciobani
Dar duceti vieti de caine.

Aveti bogatii munti Carpati
Si dulcea Miorita,
Paduri de brazi ce va sunt frati,
Si flori in poienita,

Aveti o delta ca-n povesti –
Vedeti sa nu v-o fure –
Atatea ape, atatia pesti
Si nu mancati nici mure…

Nici vii pe deal nu mai zaresti,
Livezile se-uscara
Cand mărul Tarii Romanesti
Se-aduce de afara.

Nu vine Mircea cel Batran,
Nici Stefan, de la Putna
Sa vi-l alunge pe pagan
Cand voi lasat-ati lupta!

Albastrul cerului senin
Se-ntuneca mai tare
De-atatia nouri de venin,
De-atata delasare.

Nu voi a va-nvata de rau
Ci-ncerc a va-telege:
De ani si ani cadeti in hau,
Nimic nu va mai merge.

Rusine sa va fie-n veac
Ca v-ati tradat strabunii
De parca n-ati fi pui de dac
Ci rude-ati fi cu hunii!

Lasati pe-ai vostri guvernanti
Sa va inece-n smoala,
Sa fiti doar simpli figuranti
Pe scena lor de boala?

Un singur lucru eu voi sti
In lumea care trece:
Urmasul meu roman va fi
Si muritor si rece.

Eu nu mai am ce sa mai sper.
Va vad de-atata vreme
Tarandu-va in trai mizer
De griji si de probleme.

Si nici nu pot a mai privi
A voastra neputinta.
Ma-ntorc la starea mea dintâi.
Ma-ntorc in nefiinta.”

Luceafarul vorbi profet
Spre neamul lui, spre tara.
Si, lacrimand, se stinse-ncet.

Muri a doua oara…

Marian Bamboi

Minunat, de ascultat !!!

Inaltare ….

1010024_488757871206091_536471066_n(1)

Inaltare…de Carla Jaklyn

Doamne ,Tu mai tii minte ?

Cand prin trimis, m-ai intrebat

Daca singura printre morminte

Cu pasii mei ,eu am calcat ?

Eu ti-am raspuns la randu-mi

Din morti,blajina am inviat

Cand te-am cuprins atunci in ganduri

In brate ,Soare,m-ai purtat.

Credinta mi-este acum in sange

Cu ea prin lume-am biruit

Lumina asupra-mi se rasfrange

Si tot cu ea m-ai curatit.

Prin foc si para eu trecut-am

Luna cea scumpa-am dobandit

Cand eu ,Tata pierdut-am

La tine,Maica am venit .

Iar tu blanda, in taina

Misterele mi-ai deslusit.

Mi-ai asezat ochii in tihna

Iar chipul palid,tu mi-ai mangaiat

La tine mi-am gasit odihna

A doua viata tu mi-ai dat.

Cu ochii reci catam seninul

Si-n ochi vapai mi-au scaparat.

Cand experimentam veninul,

Tu m-ai iubit,m-ai vindecat.

Din arbori tu facut-ai lespezi

Cu iarba verde, m-ai acoperit.

Viata mi-ai dat din ape repezi

Mi-ai pus cununa si m-ai adormit.

Cand ochii verzi mi-i s-au deschis

Vedeam nestricacioase trupuri.

Venind,plecand din paradis

Cu legi scrise, tinute-n suluri.

Stateam in varful muntilor

Uitandu-ma la calea larg deschisa

Priveam in zorii diminetilor

La lumea aceea,deja promisa .

Doamne ,Tu mai tii minte ?

Cand prin trimis, m-ai intrebat

Daca singura printre morminte

Cu pasii mei ,eu am calcat ?

Eu singur-am ajuns printre morminte

La poarta alba cu doua altare

Ajuns-am Doamne si am asteptat cuminte

Pana mi-ai asezat, viata din nou in trastioare.

Mi-ai dat traistuca Doamne si m-ai trimis in lume

Eu am plecat atunci,dar Tu, Tu n-ai uitat de mine…..

—————————————————————————————————————–

Poate ca a apus vremea Cuvantului si ne-a ajuns Vremea Faptelor,Barbatii sa fie barbati ,iar femeile femei si in interior si in exterior ,vremea nu asteapta pe nimeni ,binecuvantati fie Cei ce au cautat pana acum Cuvantul ,caci ei vor fi cei dinainte  ,avem nevoie de verticalitate,intelepciune,iubire ,armonie,curaj,caci toate celelalte le vor urma indeaproape ….

Pentru ca avem nevoie de stari si cine ar fi mai potrivit sa ne transmita starea de care avem nevoie cu totii ,decat Eminescu .Mai mult ca oricand avem nevoie de eliberare din dogmele vechi ,avem nevoie de intelepciune ,de iubire ,de sufletul nostru viu si de curaj ,caci nu am cunostinta ,gandindu-ma la stramosii nostrii ,de oameni lasi si indaratnici ,ci de adevarati Oameni ,care stiau manui la fel de bine si plugul si sabia .Sa nu mai incercam a ne cantari scolile,pentru ca intelepciunea fiecaruia ne este necesara deopotriva,acolo unde este Dumnezeu ,nu este loc de orgoliu ,smeriti sa ne intampinam unii pe ceilalti si sa ne aflam grijile ,mana in mana vom reusi .A venit timpul sa ascultam glasul Bunilor nostrii ce ne indeamna la armonie,adevar,intelepciune si nu in ultimul rand la Iubire ,sa ne cautam unul pe celalat ,la fel cum Luna isi cauta Soarele ,sa ne luminam vietile noastre si ale urmasilor nostrii ,de asta ne-am nascut pe acest pamant bun si frumos ,sa fim responsabili pentru ziua ce va urma ,asa sa ne ajute Dumnezeu !!!

Straluciti fratii mei, straluciti,cei care sunt diamante, sa nu lasati noroiul sa va cuprinda ,nu exista noroi indeajuns cat sa acopere stralucirea diamantelor,straluciti fratii mei ,din inima si minte …

Despre smerenie si viata

Despre smerenie si viata …

 Ce este smerenia ? nu stiu daca vreodata as putea sa o definesc cu claritate ,insa stiu sigur ,ca te nasti cu ea .Smerenia este virtute….

In viata ,omul trece prin sita pamantului ca sa ajunga la cer .Ce pot sa spun ,habar nu am daca am ajuns ,insa sunt convinsa ca acesta este scopul vietii mele,nimic altceva nu conteaza…

Mi-aduc aminte ,vremurile care m-au calit si tot ce fac acum, este pentru a multumi cu toata inimioara mea  …..Fiecare greutate din calea mea,a fost defapt premiul ,pe care o data trecut,il capata sufletul meu ,se imbogatea cu fiecare treapta trecuta .

Mi-aduc aminte, desi au fost rare,dar au existat zile in care viata-mi punea ceva pe masa,ca un fel de rasplata,iar eu nu stiam ce sa fac mai intai,sa plang de fericire, sau sa mananc …

Niciodata nu m-am plans ,dintotdeauna am fost umarul puternic pe care lumea a plans la infinit.Asa sunt eu ,atrag oamenii greu incercati ,iar acum stau si ma gandesc ce poate fi mai minunat ,decat sa ai puterea, sa poti alina suflete ? Poate ca Dumnezeu de asta m-a incercat,sa pot intelege ,la randul meu mai departe…..

Spuneam odata ca „ eu cand muream,altii traiau” ,poate ca exagerasem ,poate ca nu ,dar privind la trecut ,cu ochiul de acum ,imi dau seama ca sunt privilegiata,emotiile intr-adevar cladesc oameni,durerile formeaza inimi mari,lacrimile deschid ochi si dau vederea clara,foamea creeaza scopuri divine,setea de cunoastere,de intelepciune.In final ,prin moartea dorintelor ,se dobandesc virtuti si poate ca-mi place sa mor cate putin intotdeauna …

Cu siguranta stiu,ca nu toti oamenii au suflet ,sufletul se cladeste pe fundatia virtutiilor,unde ele lipsesc,evident sufletul lipseste ….

Atat de mult privisem pamantul ,incat cred ca pamantul , dragul de el, se umpluse de dragostea mea si din ea imi faurise, aripi spre cer .Pamantul socotea ca venise timpul si imi era recunoscator ,de acum imi ridicase barbia ,ma facuse sa privesc cu curaj inspre cer ,urmand sa invat de la El ,zborul.

Am sarutat pamantul ,am sarutat maini ce le recunosteam ca fiind neputincioase ,pentru a le da viata si curaj,am atins arbori,am mangaiat iarba si le-am multumit si toate acestea le facusem  pentru a-mi pastra legatura cu sursa,asa-mi dicta sursa ,caci totul pleaca din smerenie…..

Daca viata ,mi-ar fi oferit doar flori ,cu siguranta acum nu le-as fi pretuit atat de mult ,daca nu as fi trecut prin intuneric ,poate ca nu as fi alergat atat de mult dupa lumina,daca nu as fi cazut ,nu as fi cunoscut lacrimile ,iar daca nu priveam si iubeam pamantul,acum nu mi-ar fi dat sa am, aripi si ochi pentru cer…. ……Multumesc !!!

 ….Carla Jaklyn

 

Despre Smerenie-Smerenie vs Orgoliu

558769_288876884557459_934773884_n

De ce  Sfintii Parinti ne invita la Smerenie intotdeauna,iar unii maestrii occidentali vor sa ne convinga, ca suntem chiar Dumnezei ??? ….ia sa vedem cateva vorbe de duh despre smerenie…..

1 Dumnezeu ne-a daruit ca jug smerita cugetare.
2 Fericiti sunt ochii pe care omul, din pricina smereniei, nu îndrãzneste sã-i ridice spre Dumnezeu (Avva Isaia Pustnicul).
3 Iubeste smerenia si ea te va pazi de pacate.
4 În sufletele smerite se odihneste Domnul (Sf. Teodor Studitul).
5 Întelepciunea adevãratã nu stã în discutii si vorbe învãtate, ci în smerenie (Fericitul Augustin).
6 Micsoreazã-te în toate înaintea oamenilor si vei fi înãltat înaintea conducatorilor veacului acestuia (Sf. Isaac Sirul).
7 Nepretuirea de sine inseamna, in primul rand, a nu te socoti asemenea cu cineva si, in al doilea rand, a nu spune despre un lucru bun ca tu l-ai facut.
8 Nici cel trufas la cugetare nu-si cunoaste cãderile sale, nici cel smerit la cugetare, virtutile sale (Avva Ilie Ecdicul).
9 Nu este mic ceea ce este foarte mic.
10 Nu orice om care petrece în liniste este smerit cugetãtor, dar orice smerit cugetãtor petrece în liniste (Sf. Isaac Sirul).
11 Nu pentru osteneli, ci pentru simplitate si smerenie se aratã Dumnezeu sufletului (Sf. Ioan Scãrarul).
12 Nu te îngâmfa si nu te înãlta cu credinta si sfintenia ta, ci petrece pânã la ultima ta suflare în smerenie (Avva Isaia Pustnicul).
13 Pe când mândria este moartea virtutilor si viata pãcatelor, smerenia este moartea pãcatelor si viata virtutilor (Sf. Ioan Hrisostom).
14 Pe cat te vei cobora, pe atata te vei inalta.
15 Pentru tine Dumnezeu S-a smerit pe Sine, iar tu nici pentru tine nu te smeresti, ci te înalti si te înfumurezi (Sf. Macarie cel Mare).
16 Plecarea genunchilor inchipuie caderea pacatului de la noi si prilejuieste marturisirea lui; iar ridicarea inseamna pocainta, inchipuind fagaduinta unei vieti intru virtute.
17 Precum sufletul nu e cunoscut sau vazut de ochii trupesti, asa cel smerit nu e cunoscut oamenilor.
18 Rasplata nu se da lucrarii, ci smereniei.
19 Sa ne apropiem de Dumnezeu ca niste raniti, nu ca niste biruitori.
20 Se cere smerenie de la tineri si dragoste de la batrani.
21 Smerenia aduce chiar si fara fapte, iertarea multor pacate.
22 Smerenia atrage bunãvointa lui Dumnezeu (Sf. Ioan Hrisostom).
23 Smerenia cu cuvantul e rodul mandriei.
24 Smerenia desavarsita consta in a primi cu bucurie invinovatirile mincinoase.
25 Smerenia este acoperamant dumnezeiesc, spre a nu fi vazute izbandirile noastre, e adancul fara fund al putinatatii noastre, care nu poate fi furat de nici un talhar.
26 Smerenia este radacina si izvorul tuturor virtutilor (Sf. Grigorie Teologul).
27 Smerenia este scurtatura catre mantuire.
28 Smerit la cuget este cel ce are in ascuns ceva vrednic de fala si nu se faleste.
29 Smerita cugetare o aratã nu acela care se considera pe sine a fi un ticalos, ci acela care, fiind mustrat de altul, nu-si micsoreazã dragostea fatã de el (Sf. Ioan Hrisostom).
30 Socoteste-te lipsit de invatatura si vei fi aflat intelept.
31 Zadarnice sunt ostenelile aceluia care posteste mult si duce nevointe mari, fãrã smerenie (Avva Isaia Pustnicul).Sursa bibliografica:- „Viata in duh filocalic” (Antologie filocalica alcatuita de Ignatie Monahul), Editata de Manastirea Pissiota, Bucuresti, 1999

 

.cititi si http://cristiserban.wordpress.com/2011/03/29/parintele-arsenie-boca-prin-cuptorul-smereniei/#more-1976

COPACUL VIETII

Omului i se ofera sansa de a alege intre numeroase variante. Insa el vrea sa aiba parte de tot. Sarman nenorocit, nu realizeaza ca alegand o singura varianta va fi binecuvantat cu INTREGUL…..preluat de la:  http://belsim.wordpress.com/