Diferența dintre Germenul Ceresc și Germenul biologic.

Diferența dintre Germenul Ceresc și Germenul strict biologic.

philosophers5
Floarea vieții sau runa Hagal ,Hagel,Hagalaz = Simbol al fortelor invizibile care ordoneaza viata ,lumina de la capatul tunelului,așa zisa merkaba ,sau corpul de lumină,unde X este Mentalul Superior cu Înțelegerea Superioară ,iar crucea + este templul viu,trupul biologic uman ,din cele două suprapuse ,rezultă floarea vieții sau corpul de lumină .Totul începe în zona trupească ,fizică și continuă spre Minte,spirit. Mântuitorul nu apare decât în conceptul de MYNTOIA, adică „împlinirea Eu-lui.” S-a împlinit MINTEA, apare Mântuitorul ! Precum în cer ( Minte ) ,așa și pe pământ (Trup )…

……………………………………………………………………………………………………………………………

Fiecare om născut biologic, este o entitate vie, conștientă, fiind, în același timp, o unitate entropică – moștenitoare a morții ireversibile, entitate în care este semănat, încă de la naștere, un GERMEN CERESC.

Și așa cum un pământ arid posedă în el un germen și nu o plantă, tot astfel un om insensibil, infatuat și credul este un medium arid, în care germenul ceresc nu naște omul ceresc niciodată până la deces, pentru că după acest moment nu mai există nici o șansă a vieții. Dimpotrivă, pământul udat este un mediu propice nașterii, din germenul însămânțat, a organismului viu, capabil de a înflori și de a ajunge la maturitate deplină pentru rod.

Tot astfel și omul, dacă devine sensibil, renunță la infatuare și gândește integru, devine un medium propice nașterii, din germenul ceresc, a omului ceresc, OM ce se maturizează pentru rod (Gal. 5.22), moștenind astfel VIAȚA, spre deosebire de omul biologic, care moștenește MOARTEA.

În lumina celor expuse, putem postula următoarele:

1. Toți oamenii născuți biologic decedează, mai devreme sau mai târziu, o singură dată (Geneza 3.19; 1 Corinteni 15.22; Ebrei 9.27), trupul uman fiind una din cele mai vulnerabile structuri ordonate funcțional, în pofida superiorității sale în fața a tot ce este realitate concretă

2. Orice trup biologic este de origine pământească (sarka, nu soma !), întreaga sa componență regăsindu-se în scoarța terestră (Geneza 2.7; 3.19)

3. Nici un trup biologic, după deces, nu mai revine la viață. Nu este nici un argument care să dovedească contrariul. Moartea aparentă nu este deces, ci o stare în care funcțiile vitale ale trupului sunt minime ca intensitate

4. Omul biologic rezultă dintr-un germen (uman), care constă din gametul mascul, ce se însămânțează în ovul – gametul femel, rezultând embrionul, care, după dezvoltare, este născut ca trup uman. Germenul și embrionul nu pot coexista, după cum ne confirmă și logosul scris al Creatorului: Ce este semănat (germenul) nu duce la viață dacă nu moare mai întâi. Nu trupul (care va fi) este semănat, ci doar un grăunte (germen), Creatorul dându-i apoi un trup corespunzător (1 Corinteni 15.36, 37)…

Dumnezeul ne informează că trupul este și el o antiteză: trup pământesc (efemer) și trup ceresc (etern) – (1 Corinteni 15.40, 44, 47-49, 54).5. Viața pământească, adică existența biologică umană, are ca suport trupul efemer, unde este însămânțată o conștiință, care, în funcție de propria voință, se poate dezvolta, sau poate rămâne la nivelul regnului animal (din propria ființă).

Această conștiință este de fapt germenul ceresc, care poate “exploda” în TRUPUL CERESC VIRTUAL (nașterea din Cer – Ioan 3.3, 5), sau poate rămâne la stadiul de germen pe toată durata existenței biologice. Concret, atunci când omul confruntat cu știrea despre existența vieții postbiologice, știre primită direct sau indirect de la Dătătorul vieții, răspunde afirmativ, este născut din nou, adică în trupul său natural se naște și trupul ceresc virtual, care devine real odată cu încetarea funcțiilor biologice, fără sinucidere sau acceptare a așa zisei eutanasii (2 Corinteni 5.1).

Așa cum ființa biologică, pentru creștere și dezvoltare, are nevoie de nutriție materială, tot astfel și ființa renăscută, pentru creștere, dezvoltare și maturizare, are nevoie de nutriție spirituală. Și așa cum orice vietate biologică, fără nutriție moare, tot astfel și omul renăscut, fără nutriția adecvată și permanentă moare.(de Mitca Dumitru)

Prin urmare nici măcar prin datul firii nu suntem toți unul așa cum prost afirmă teoria new age și altele asemănătoare precum că, oamenii vor fi luminați ca oile în staul pentru ascensiunea în zeitate, este doar un fals scenariu pus la cale ,pentru minți ignorante,ajutându-i astfel numai la rătăcire prin neantul pierzaniei veșnice.

Emisiune despre seceriș sau separare …

Despre karma si lumile infernale ….

temperaturile-iad-rai-640x373

Da, Există Infern… Da, Există Diavol… Da, Există Karmă…

A coborî în Lumile Infernale, Infradimensiunile Planetare sau Abisurile Tenebroase, citate în toate textele religioase ale antichităţii, a constituit întotdeauna o sarcină impunătoare, cu care eroii antici, Titanii, Zeii sau Semizeii şi-au câştigat dreptul de a abandona lumea terestră cu mizeriile sale, pentru a se înălţa în sferele infinitului şi eternului.

Deja marele iniţiat al Italiei florentine, Dante Alighieri, a evocat în a sa Divina Comedie, teribilele pedepse care le aşteptau pe sufletele pierdute, condamnate la dezintegrarea materialului lor Psihic, în Arcadele sau Cercurile Lumii Subterane sau Tartarului, după cum le numeau grecii susţinători ai Metafizicii.

O aventură similară a parcurs, cu secole în urmă, în Creta ezoterică, acel hierofant grec numit Tezeu, atunci când a coborât în labirintul blestemat, în interiorul căruia îl aştepta tăcut şi răutăcios scârbosul Minotaur, acela care multor îndrăzneţi le-a luat viaţa, devorându-i fără milă. Totuşi Tezeu, inteligent şi supus Zeilor tutelari, a coborât ajutat de Divina Ariadna, care i-a dat un fir de păr de-al său ca să-i servească drept ghid pentru a intra şi pentru a ieşi din acel coridor, fără riscul de a rămâne prins în acele enigmatice abisuri. În sfârşit, înarmat cu o spadă simbolică şi cu o îndrăzneală fără limite, nobilul erou îl decapitează pe Minotaur şi îi smulge bijuteria sacră, care timp de milenii a fost în mâinile acelui monstru.

Toate aceste povestiri, prietene cititor, poartă pecetea simbolismului ermetic, iar fără ajutorul Gnozei (Cunoaşterea Divină), ar fi imposibil să vrei să descifrezi conţinuturile înalte ale acestor călătorii pe tărâmurile tenebrelor. A descoperi, a verifica, a aspira la suprema cunoaştere care este cuprinsă în aceste povestiri, reprezintă nu numai un drept Legitim, ci chiar o datorie pe care fiecare fiinţă umană trebuie să o împlinească, dacă doreşte să ajungă la găsirea rădăcinilor existenţei sale şi la partea nevăzută pe care aceasta o cuprinde.

Hermes Trismegistus deja a spus: Înainte de a urca este necesar să cobori, iar V.M. Samael Aun Weor, ca interpret fidel al tradiţiei ocultiste a afirmat solemn: Înaintea oricărei exaltări există o înspăimântătoare umilire. Însuşi Isus Cristos, înainte de a urca până la Tatăl tuturor Luminilor (Keterul kabalistic al fiecăruia dintre noi), a coborât în Infernuri şi în a treia zi (alegoric) s-a înălţat la Ceruri, pentru a rămâne stabilit la dreapta Atotmilostivului.

Din tot ceea ce am expus înainte este uşor să deducem că orice adevărat aspirant la Lumina Supremă, trebuie să ducă la bun sfârşit sarcini similare, în interiorul propriilor Infernuri Atomice, pentru a smulge Tenebrelor acea Lumină care odinioară strălucea în inima omului şi care, după ce umanitatea a căzut în reproducerea animalică, a rămas captivă printre entităţile demonice, pe care într-o manieră gnostică le definim cu terminologia de Euri sau Agregate Psihologice Nedorite.

Da, preafericitule cititor, Lumina este fiica tenebrelor, a suferinţelor voluntare şi a sacrificiilor conştiente, realizate în Anatomia noastră Ocultă, Psihică sau Spirituală. Acesta este marele mister al Sophiei (Sufletul), afundată în Haos şi implorând Cerul eliberarea ei rapidă, în timp ce diferiţi duşmani ai Luminii luptă din greu pentru a o scufunda tot mai mult în abisul propriei sale pierzanii.

Acest tratat, ilustru cititor, descoperă una dintre operele magistrale ale literaturii ermetice: Divina Comedie. Acest lucru îl face prin intermediul folosirii unui instrument preascump, numit Experienţă Mistică Directă. Doar prin intermediul calităţilor celor mai elevate ale Conştiinţei Trezite este posibil să realizezi toate investigaţiile minuţioase care sunt descrise în această operă şi care dau mărturie, lăsând la o parte pe materialiştii dialecticii sau pe istorici, despre faptul că într-adevăr DA, EXISTĂ INFERN…, DA, EXISTĂ DIAVOL…, DA, EXISTĂ KARMA…

Pseudoezoterismul a negat de multe ori, ducând lipsă de metode riguroase de investigaţie, existenţa Diavolului din religii, a Locuinţelor Infernale şi a Pedepsei sau a Karmei la care sufletele sunt supuse. Totuşi, în acest tratat, toată această tematică este dezvoltată ştiinţific şi cu ajutorul unei logici transcendentale şi transcendente.

Legea acţiunii şi a Consecinţei întotdeauna s-a manifestat de-a lungul eternităţii, iar a vrea să o ignori este caracteristic miopilor care încearcă să atingă soarele cu degetul. Bine, acum nu ajunge doar să ştim că suntem vizaţi de o Justiţie Cosmică; important este să ajungem să cunoaştem formule practice pentru a scăpa de persecuţia Arhonţilor Destinului, iar acest lucru, apreciat cititor, este unul dintre parametrii care ghidează lectura acestor pagini sacre.

Anumiţi atei sau duşmani ai eternului au spus odată: Infernul nu există, el este chiar aici în această lume şi atâta tot. Noi răspundem odată cu domnul Immanuel Kant (marele filozof din Konigsberg): Exteriorul este reflectarea interiorului, iar ca să vorbim drept, lumea de astăzi s-a transformat într-un Infern viu; cu toate acestea, cauzele acestei anomalii mondiale trebuie să le căutăm chiar în interiorul nostru înşine, aici şi acum.

Materialiştii iluştri ignoră că dincolo de viaţa tridimensională noi continuăm să existăm în alte dimensiuni deja bănuite de fizica contemporană şi în care, atunci când vine ceasul morţii, propriile noastre condiţionări energetice (Eurile Psihologice care se ceartă între ele) ne vor conduce, datorită afinităţii vibratorii, la sferele dimensionale asemănătoare cu tot ceea ce deja a fost descris în nobilele tratate teologice ale diferitelor popoare ale antichităţii, acolo unde se aude doar plânsetul şi scrâşnetul dinţilor.

Materialiştii pozitivişti trebuie să înţeleagă că nu există doar Evoluţie în mecanica universală, ci de asemenea există şi sora sa geamănă, Involuţia. Şi aceste două Legi îşi împart toate fenomenele fizice şi metafizice. În acest mod, vorbind aşa cum a făcut-o Marele Avatara Krishna în doctrina sa Transmigraţia Sufletelor, nu este nimic ciudat în a cunoaşte că un suflet care nu îşi încarnează principiile sale energetice divine şi care şi-a irosit inutil ciclurile de manifestare cosmică, a întărit atunci în interiorul său tot ceea ce este contrar Luminii, Adevărului, Fiinţei şi din această cauză va involua în Infernurile Atomice ale Naturii, cu scopul de a elibera, prin intermediul unor procese dureroase, ceea ce este esenţial, şi care trebuie să se reunească într-o bună zi cu Eternul.

Toată această introducere despre peregrinajele Sufletului din abis în abis, rămâne magistral explicată de-a lungul acestei opere superbe, pentru ca în acest fel să se împlinească cuvintele lui Hermes Toth, care, prezicând reîntoarcerea ocultismului autentic, a exclamat: Începând de acum vine ceea ce a fost înainte şi înainte a fost ceea ce este acum. Ioan, marele clarvăzător din Patmos a exprimat aceasta astfel: Încă din timpurile profeţilor cerul s-a luat cu asalt şi doar cei curajoşi l-au obţinut. Gnoza s-a împlinit deja, apropiindu-se de poarta ta, iar acum ţie îţi revine sarcina, amabil cititor, să dai sămânţă aceluia care nu are şi vrea să semene şi să dai sfat aceluia care nu ştie şi vrea să izbutească.

Thelema (Voinţa) să-ţi fie gloria!

sursa : http://www.vopus.org/ro/publicatii/carti-samael-aun-weor/da-exista-infern-diavol-karma.html/